Meniu

Pierderea vocii: cauze, simptome asociate si optiuni de tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Maria Constantinescu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Pierderea vocii, cunoscută medical sub numele de afonie, reprezintă incapacitatea unei persoane de a produce sunete vocale. Această afecțiune poate fi cauzată de diverse probleme ale corzilor vocale sau ale laringelui. Afonia poate fi temporară sau permanentă, în funcție de cauza subiacentă.

Simptomele includ imposibilitatea de a vorbi sau de a produce sunete mai puternice decât o șoaptă. Diagnosticul implică examinarea detaliată a gâtului și a corzilor vocale. Tratamentul variază în funcție de cauză, putând include repaus vocal, terapie logopedică sau, în cazuri severe, intervenție chirurgicală. Prevenirea afoniei implică evitarea suprasolicitării vocale, menținerea unei bune hidratări și evitarea fumatului.

Înțelegerea afoniei

Afonia reprezintă o afecțiune complexă a aparatului fonator care poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții persoanelor afectate. Această condiție medicală necesită o abordare multidisciplinară pentru diagnostic și tratament eficient.

Definiția afoniei: Afonia se referă la pierderea completă a capacității de a produce sunete vocale. Această afecțiune se manifestă prin incapacitatea de a vorbi sau de a produce sunete audibile, chiar și în încercarea de a șopti. Afonia diferă de disfonie, care implică o alterare a calității vocii, dar nu o pierdere completă a acesteia. În cazul afoniei, corzile vocale nu pot vibra în mod adecvat pentru a produce sunetele necesare vorbirii.

Tipuri de afonie: Există două tipuri principale de afonie: organică și funcțională. Afonia organică este cauzată de leziuni fizice sau boli ale corzilor vocale sau ale laringelui, cum ar fi inflamații, tumori sau paralizia corzilor vocale. Afonia funcțională, pe de altă parte, apare în absența unor leziuni vizibile și poate fi cauzată de factori psihologici sau de utilizarea incorectă a vocii. În unele cazuri, afonia poate fi acută, durând doar câteva zile, sau cronică, persistând pentru perioade mai lungi.

Diferența dintre afonie și disfonie: Deși ambele afecțiuni implică probleme ale vocii, există diferențe semnificative între afonie și disfonie. Afonia reprezintă pierderea completă a vocii, în timp ce disfonia se referă la orice alterare a calității vocii, cum ar fi răgușeala, vocea slabă sau schimbări în tonalitate. În cazul disfoniei, persoana afectată poate încă produce sunete vocale, deși acestea pot fi alterate sau dificil de înțeles. Afonia, în schimb, implică incapacitatea totală de a produce sunete vocale audibile.

Cauze frecvente ale afoniei

Afonia poate fi cauzată de o varietate de factori, de la infecții simple până la afecțiuni medicale mai complexe. Înțelegerea cauzelor poate ajuta la prevenirea și tratamentul adecvat al acestei afecțiuni.

Inflamația corzilor vocale: Laringita, sau inflamația corzilor vocale, este una dintre cele mai frecvente cauze ale afoniei. Aceasta poate fi cauzată de infecții virale, cum ar fi răceala sau gripa, sau de iritanți externi precum fumul sau poluarea. Inflamația duce la umflarea corzilor vocale, împiedicându-le să vibreze corect și rezultând în pierderea vocii. În majoritatea cazurilor, laringita acută se rezolvă în câteva zile cu repaus vocal și hidratare adecvată.

Probleme neurologice: Afecțiunile neurologice pot cauza afonie prin afectarea nervilor care controlează mușchii laringelui și ai corzilor vocale. Paralizia corzilor vocale, care poate fi cauzată de leziuni ale nervului laringeu recurent, este un exemplu de problemă neurologică ce poate duce la afonie. Alte afecțiuni neurologice, cum ar fi boala Parkinson sau scleroza laterală amiotrofică, pot afecta, de asemenea, controlul muscular necesar pentru producerea vocii.

Factori psihologici: Stresul intens, anxietatea sau trauma psihologică pot duce la afonie psihogenă, o formă de afonie în care nu există leziuni fizice evidente ale corzilor vocale. În aceste cazuri, pacientul poate fi incapabil să vorbească din cauza blocajelor psihologice sau a tensiunii musculare excesive în zona gâtului și a laringelui. Tratamentul pentru afonia psihogenă implică adesea o combinație de terapie psihologică și terapie vocală.

Probleme structurale: Modificările structurale ale laringelui sau ale corzilor vocale pot duce la afonie. Acestea pot include noduli vocali, polipi sau chisturi pe corzile vocale, care interferează cu vibrația normală a acestora. Tumorile laringiene, benigne sau maligne, pot, de asemenea, cauza afonie prin obstrucționarea sau afectarea funcției normale a corzilor vocale. În aceste cazuri, tratamentul poate necesita intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea leziunilor.

Infecții respiratorii: Infecțiile tractului respirator superior, cum ar fi sinuzita, faringita sau bronșita, pot contribui la apariția afoniei. Aceste infecții pot cauza inflamație și iritație în întregul tract respirator, inclusiv în laringe și pe corzile vocale. Tuse excesivă asociată cu aceste infecții poate, de asemenea, să irite și să obosească corzile vocale, ducând la pierderea temporară a vocii. Tratamentul infecției subiacente și repausul vocal sunt esențiale pentru recuperarea vocii în aceste cazuri.

Simptome asociate cu afonia

Afonia se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice, care pot varia în intensitate și durată în funcție de cauza subiacentă. Recunoașterea acestor simptome este crucială pentru diagnosticul și tratamentul prompt al afecțiunii.

Pierderea completă a vocii: Simptomul principal al afoniei este incapacitatea totală de a produce sunete vocale. Persoanele afectate pot încerca să vorbească, dar nu pot produce niciun sunet audibil sau pot emite doar șoapte foarte slabe. Această pierdere a vocii poate fi bruscă sau graduală, în funcție de cauza afoniei. În cazurile de afonie acută, cum ar fi cele cauzate de laringită virală, pierderea vocii poate apărea în decurs de câteva ore sau zile. În situațiile cronice, cum ar fi cele cauzate de leziuni structurale ale corzilor vocale, pierderea vocii poate evolua treptat în timp.

Voce șoptită: În cazurile de afonie parțială, pacienții pot experimenta o voce șoptită. Această manifestare apare atunci când corzile vocale nu se închid complet în timpul fonației, permițând trecerea excesivă a aerului. Vocea rezultată este slabă, aeriană și lipsită de rezonanță. Această condiție poate fi cauzată de paralizia unilaterală a corzilor vocale, leziuni structurale sau disfuncții neurologice. Pacienții pot simți că trebuie să depună un efort suplimentar pentru a fi auziți, ceea ce poate duce la oboseală vocală și disconfort laringian.

Oboseala vocală: Oboseala vocală este un simptom frecvent asociat cu afonia, manifestându-se prin dificultatea de a menține calitatea vocii pentru perioade prelungite. Pacienții pot experimenta o scădere a volumului vocii, o modificare a tonalității sau o senzație de efort crescut în timpul vorbirii. Această oboseală poate fi rezultatul unei utilizări excesive a vocii, a tehnicilor vocale incorecte sau a unor afecțiuni subiacente ale laringelui. În cazuri severe, oboseala vocală poate progresa până la pierderea completă a vocii, necesitând repaus vocal și intervenție terapeutică.

Disconfort în gât: Disconfortul în gât este adesea prezent în cazurile de afonie, manifestându-se prin senzații de iritație, arsură sau tensiune în zona laringelui. Pacienții pot descrie o senzație de „nod în gât” sau nevoia constantă de a-și drege vocea. Acest disconfort poate fi cauzat de inflamația corzilor vocale, de efortul excesiv în încercarea de a vorbi sau de refluxul gastroesofagian. Persistența acestui simptom poate indica o afecțiune subiacentă care necesită evaluare medicală, în special dacă este însoțit de alte simptome precum dificultăți de înghițire sau durere.

Diagnosticul afoniei

Diagnosticul afoniei implică o evaluare complexă, combinând examinarea fizică cu teste specializate. Medicii utilizează diverse metode pentru a identifica cauza exactă a pierderii vocii și pentru a elabora un plan de tratament adecvat.

Examinarea fizică: Examinarea fizică reprezintă primul pas în diagnosticarea afoniei. Medicul va efectua o inspecție vizuală și palpare a gâtului și a regiunii cervicale, căutând semne de inflamație, tumefacție sau mase anormale. Se va evalua și mobilitatea laringelui în timpul înghițirii. Medicul va asculta cu atenție vocea pacientului, notând orice modificări în calitate, volum sau tonalitate. De asemenea, se vor examina urechile, nasul și gâtul pentru a identifica eventuale infecții sau alergii care ar putea contribui la afonie.

Laringoscopia: Laringoscopia este o procedură esențială în diagnosticul afoniei, permițând vizualizarea directă a laringelui și a corzilor vocale. Există două tipuri principale: laringoscopia indirectă, care utilizează o oglindă mică introdusă în gât, și laringoscopia flexibilă, care implică introducerea unui tub subțire cu o cameră prin nas. Această procedură permite medicului să observe structura și mișcarea corzilor vocale, să identifice leziuni, inflamații sau paralizii. În timpul examinării, pacientul poate fi rugat să vorbească sau să producă anumite sunete pentru a evalua funcționarea corzilor vocale în dinamică.

Analiza acustică: Analiza acustică a vocii este o metodă non-invazivă utilizată pentru evaluarea obiectivă a calității vocale în cazurile de afonie. Această tehnică implică înregistrarea și analiza computerizată a vocii pacientului, măsurând parametri precum frecvența fundamentală, intensitatea, perturbațiile de frecvență și amplitudine. Rezultatele oferă informații valoroase despre funcționarea corzilor vocale și pot ajuta la identificarea anomaliilor subtile care nu sunt vizibile în timpul examinării vizuale. Analiza acustică este utilă atât în diagnosticul inițial, cât și în monitorizarea progresului tratamentului.

Studii imagistice: Studiile imagistice joacă un rol important în diagnosticul afoniei, în special în cazurile în care se suspectează cauze structurale sau neurologice. Tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică (RMN) pot oferi imagini detaliate ale laringelui, gâtului și creierului, permițând identificarea tumorilor, chisturilor sau altor anomalii anatomice. Ecografia poate fi utilizată pentru evaluarea mobilității corzilor vocale. În cazuri specifice, se poate recurge la fluoroscopia cu înghițire de bariu pentru a evalua funcția de înghițire și a identifica eventuale probleme de reflux care ar putea contribui la afonie.

Opțiuni de tratament pentru afonie

Tratamentul afoniei variază în funcție de cauza subiacentă și severitatea simptomelor. Abordarea terapeutică poate include metode conservative, medicamentoase sau chirurgicale, adaptate nevoilor individuale ale pacientului.

Repausul vocal

Repausul vocal reprezintă o componentă esențială în tratamentul multor forme de afonie, în special în cazurile acute cauzate de suprasolicitare sau infecții. Această abordare implică reducerea sau eliminarea completă a utilizării vocii pentru o perioadă determinată, de obicei între 3 și 7 zile. În timpul repausului vocal, pacienții sunt încurajați să evite șoptitul, care poate fi la fel de dăunător pentru corzile vocale ca și vorbitul normal. Hidratarea adecvată și evitarea iritanților precum fumul sau aerul uscat sunt, de asemenea, recomandate. Repausul vocal permite corzilor vocale să se vindece și să-și recapete funcționalitatea normală.

Medicamentele

Tratamentul medicamentos pentru afonie este adaptat în funcție de cauza subiacentă. În cazul infecțiilor bacteriene, se pot prescrie antibiotice. Pentru inflamațiile acute ale laringelui, corticosteroizii pot fi administrați oral sau inhalator pentru a reduce edemul corzilor vocale. În situațiile în care refluxul gastroesofagian contribuie la afonie, se pot recomanda inhibitori de pompă de protoni sau antiacide. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot fi utilizate pentru ameliorarea durerii și a inflamației. În cazurile de afonie psihogenă, pot fi necesare anxiolitice sau antidepresive, în combinație cu terapia psihologică.

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală este rezervată cazurilor severe de afonie care nu răspund la tratamentele conservative sau medicamentoase. Procedurile chirurgicale pot viza îndepărtarea leziunilor de pe corzile vocale, cum ar fi polipii sau nodulii, sau corectarea anomaliilor structurale ale laringelui. În cazurile de paralizie a corzilor vocale, se pot efectua proceduri de medializare pentru a îmbunătăți închiderea glotică. Chirurgia laser poate fi utilizată pentru tratamentul leziunilor benigne ale corzilor vocale. În situații rare, cum ar fi cancerul laringian, pot fi necesare intervenții mai extensive. Recuperarea post-chirurgicală implică adesea o perioadă de repaus vocal, urmată de terapie vocală intensivă pentru a optimiza rezultatele funcționale.

Terapia vocală

Exerciții de respirație: Exercițiile de respirație sunt fundamentale în terapia vocală pentru afonie. Acestea vizează îmbunătățirea controlului respirator și a suportului pentru voce. Pacienții învață tehnici de respirație diafragmatică pentru a optimiza fluxul de aer necesar fonației. Aceste exerciții includ inspirații profunde și expirații controlate, focalizându-se pe expansiunea abdominală și toracică inferioară. Practicarea regulată a acestor exerciții poate îmbunătăți capacitatea vitală și coordonarea respirație-fonație, contribuind la reducerea tensiunii laringiene și la îmbunătățirea calității vocii.

Exerciții vocale: Exercițiile vocale sunt concepute pentru a reabilita și întări mecanismul vocal. Acestea includ tehnici de producere a sunetelor moi, cum ar fi murmuratul sau vibrațiile buzelor, care ajută la relaxarea mușchilor laringieni. Exercițiile de glissando și de control al tonalității sunt utilizate pentru a îmbunătăți flexibilitatea vocală. Terapeuții pot introduce și exerciții de rezonanță pentru a optimiza amplificarea naturală a vocii. Aceste tehnici sunt adaptate individual, ținând cont de cauza specifică a afoniei și de nevoile pacientului.

Recuperare și prognoză

Recuperarea după afonie variază în funcție de cauza subiacentă și de severitatea afecțiunii. Prognoza generală este favorabilă pentru majoritatea cazurilor, dar necesită o abordare individualizată și o monitorizare atentă.

Timpul de recuperare preconizat: Durata recuperării în cazurile de afonie poate varia semnificativ, în funcție de cauza subiacentă și de severitatea afecțiunii. În cazurile acute, cum ar fi cele cauzate de laringită virală sau suprasolicitare vocală, recuperarea poate dura între câteva zile și două săptămâni, cu condiția respectării recomandărilor de repaus vocal și tratament. Pentru afecțiunile cronice sau structurale, procesul de recuperare poate fi mai îndelungat, necesitând săptămâni sau chiar luni de terapie vocală și tratament medical. Este esențial ca pacienții să înțeleagă că recuperarea completă necesită timp și răbdare, evitând reluarea prematură a activităților vocale intense.

Factori care afectează recuperarea: Recuperarea în cazurile de afonie este influențată de o multitudine de factori. Cauza subiacentă a afoniei joacă un rol crucial, afecțiunile structurale sau neurologice necesitând adesea o perioadă mai lungă de recuperare comparativ cu cele funcționale. Vârsta pacientului poate influența viteza de vindecare, persoanele mai în vârstă putând avea nevoie de mai mult timp pentru recuperare. Complianța la tratament și respectarea recomandărilor de repaus vocal sunt esențiale pentru o recuperare optimă. Factori precum fumatul, consumul de alcool sau expunerea la iritanți pot întârzia procesul de vindecare. Stresul și factorii psihologici pot, de asemenea, influența recuperarea, în special în cazurile de afonie psihogenă.

Perspectiva pe termen lung: Perspectiva pe termen lung pentru pacienții cu afonie variază în funcție de cauza subiacentă și de eficacitatea tratamentului. În majoritatea cazurilor de afonie acută, prognoza este excelentă, cu recuperare completă a funcției vocale. Pentru afecțiunile cronice sau recurente, managementul pe termen lung poate fi necesar. Pacienții cu leziuni structurale ale corzilor vocale pot necesita intervenții chirurgicale și terapie vocală continuă pentru a menține calitatea vocii. În cazurile de afonie neurologică, prognosticul depinde de evoluția afecțiunii de bază. Este important ca pacienții să fie educați despre tehnicile de igienă vocală și să fie monitorizați periodic pentru a preveni recidivele și a menține sănătatea vocală pe termen lung.

Strategii de prevenție

Prevenirea afoniei implică o serie de măsuri și practici care vizează menținerea sănătății vocale și reducerea riscului de apariție a problemelor de voce.

Igiena vocală adecvată: Igiena vocală adecvată este esențială pentru prevenirea afoniei și menținerea sănătății vocale pe termen lung. Aceasta implică adoptarea unor practici care protejează și îngrijesc aparatul fonator. Printre aceste practici se numără evitarea țipatului sau a vorbitului excesiv de tare, limitarea vorbitului în medii zgomotoase și evitarea șoptitului prelungit, care poate fi la fel de dăunător ca și suprasolicitarea vocală. Este important să se acorde perioade de repaus vocal după utilizarea intensă a vocii. De asemenea, se recomandă evitarea fumatului și a expunerii la fum de țigară, precum și limitarea consumului de alimente și băuturi care pot irita gâtul, cum ar fi cafeina și alcoolul.

Hidratarea: Hidratarea adecvată joacă un rol crucial în menținerea sănătății vocale și prevenirea afoniei. Consumul suficient de apă ajută la menținerea mucoasei corzilor vocale hidratată și flexibilă, reducând riscul de iritație și inflamație. Se recomandă consumul a cel puțin 8 pahare de apă pe zi, mai ales pentru persoanele care utilizează frecvent vocea. Evitarea băuturilor care pot deshidrata, cum ar fi cafeina și alcoolul, este de asemenea importantă. În medii uscate sau cu aer condiționat, utilizarea unui umidificator poate ajuta la menținerea unui nivel adecvat de umiditate în aer, benefic pentru sănătatea vocală.

Gestionarea afecțiunilor subiacente: Gestionarea eficientă a afecțiunilor subiacente este crucială pentru prevenirea afoniei și menținerea sănătății vocale pe termen lung. Aceasta implică tratarea și monitorizarea atentă a condițiilor medicale care pot afecta vocea, cum ar fi refluxul gastroesofagian, alergiile sau sinuzita cronică. Pacienții cu afecțiuni respiratorii cronice, cum ar fi astmul, trebuie să urmeze cu strictețe planurile de tratament prescrise. În cazul afecțiunilor endocrine, cum ar fi problemele tiroidiene, menținerea unui control hormonal adecvat poate preveni complicațiile vocale. Este important ca pacienții să informeze medicul despre orice schimbări în calitatea vocii și să efectueze controale regulate, în special dacă au factori de risc pentru probleme vocale.

Întrebări frecvente

Cât durează de obicei afonia?

Durata afoniei variază în funcție de cauza subiacentă. În cazurile acute, cum ar fi laringita virală, afonia poate dura câteva zile până la două săptămâni. În cazurile cronice sau structurale, recuperarea poate necesita săptămâni sau luni de tratament.

Poate stresul să provoace afonie?

Da, stresul poate cauza afonie psihogenă. Stresul intens sau anxietatea pot duce la tensiune musculară excesivă în zona gâtului și a laringelui, ceea ce poate împiedica producerea vocii. Terapia psihologică combinată cu terapia vocală este adesea eficientă în astfel de cazuri.

Este afonia contagioasă?

Afonia în sine nu este contagioasă. Totuși, dacă afonia este cauzată de o infecție virală sau bacteriană, infecția subiacentă poate fi transmisibilă. Este important să tratați cauza subiacentă pentru a preveni răspândirea infecției.

Poate fi afonia permanentă?

Afonia poate fi permanentă în cazurile severe de leziuni structurale sau neurologice ale corzilor vocale. Totuși, majoritatea cazurilor de afonie sunt temporare și se rezolvă cu tratament adecvat. Intervențiile chirurgicale și terapia vocală pot îmbunătăți semnificativ prognosticul.

Există remedii casnice pentru afonie?

Da, există câteva remedii casnice care pot ajuta la ameliorarea simptomelor de afonie. Hidratarea adecvată, consumul de lichide calde cu miere și lămâie, și evitarea iritanților precum fumul și aerul uscat pot fi benefice. Totuși, este important să consultați un medic pentru un diagnostic corect.

Cum este tratată afonia psihogenă?

Afonia psihogenă este tratată printr-o combinație de terapie psihologică și terapie vocală. Tehnicile de relaxare, consilierea psihologică și exercițiile vocale sunt utilizate pentru a reduce tensiunea musculară și a restabili funcția vocală normală.

Poate fumatul să provoace afonie?

Da, fumatul poate contribui la apariția afoniei prin iritarea și inflamația corzilor vocale. Fumatul cronic poate duce la leziuni structurale ale laringelui, cum ar fi nodulii sau polipii vocali, care pot afecta negativ vocea.

Concluzie

Afonia reprezintă o afecțiune complexă care poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru recuperarea vocii. Prin adoptarea unor practici de igienă vocală adecvată și gestionarea corespunzătoare a factorilor de risc, majoritatea cazurilor de afonie pot fi prevenite și tratate eficient. Consultarea unui specialist în cazul simptomelor persistente este vitală pentru a asigura o recuperare optimă și a preveni complicațiile pe termen lung.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Webster, J. (1833). Loss of Voice: Cases of Aphonia, Depending upon an Affection of the Head. The Boston Medical and Surgical Journal, 7(23), 357-363.

https://www.nejm.org/doi/pdf/10.1056/NEJM183301160072301

de Castro Guimaraes, V., Siqueira, V. H., da Silva Castro, V. L., Barbosa, M. A., & Porto, C. C. (2010). Aphonia with unknown etiology: a case report. Arquivos Internacionais de Otorrinolaringologia, 14(02), 247-250.

https://www.thieme-connect.com/products/ejournals/html/10.7162/S1809-48722010000200017

Dr. Maria Constantinescu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.