Cunoașterea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament ajută părinții să gestioneze mai bine această problemă și să știe când este nevoie de consult medical.
Cauzele faringitei la copii
Faringita la copii poate fi provocată de o varietate de agenți patogeni, însă în majoritatea cazurilor este de origine virală. Factorii care pot declanșa această afecțiune sunt diverși și includ atât microorganisme, cât și iritanți din mediul înconjurător.
Cauze virale: Virusurile sunt responsabile pentru aproximativ 70-80% din cazurile de faringită la copii. Printre cele mai frecvente virusuri implicate se numără rinovirusurile, adenovirusurile, coronavirusurile și virusurile gripale. Acestea provoacă de obicei o inflamație generalizată a căilor respiratorii superioare, faringita fiind doar una dintre manifestări. Infecțiile virale sunt autolimitante și se remit de obicei în câteva zile, fără tratament specific.
Cauze bacteriene: Deși mai puțin frecvente, infecțiile bacteriene pot provoca faringită la copii în aproximativ 15-30% din cazuri. Cel mai important agent patogen bacterian este streptococul beta-hemolitic de grup A, care poate duce la complicații severe dacă nu este tratat corespunzător. Alte bacterii implicate pot include Mycoplasma pneumoniae, Chlamydophila pneumoniae sau, mai rar, Neisseria gonorrhoeae la adolescenți.
Streptococul beta-hemolitic de grup A: Acest agent patogen merită o atenție specială datorită potențialului său de a provoca complicații. Faringita streptococică este mai frecventă la copiii cu vârste între 5 și 15 ani și poate duce la febră reumatică sau glomerulonefrită poststreptococică dacă nu este tratată adecvat. Identificarea și tratamentul prompt al acestei infecții sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.
Alți agenți patogeni: În cazuri mai rare, faringita poate fi cauzată de fungi (precum Candida albicans) sau de alți agenți infecțioși mai puțin frecvenți. Aceste cazuri sunt de obicei asociate cu factori de risc specifici sau cu un sistem imunitar compromis.
Simptomele faringitei la copii
Manifestările clinice ale faringitei la copii pot varia în funcție de agentul cauzal și de vârsta copilului. Recunoașterea acestor simptome ajută la o evaluare inițială și la decizia de a consulta un medic.
Simptome comune: Principalele manifestări ale faringitei includ durerea în gât, care poate fi ușoară sau severă, și dificultatea la înghițire. Copiii pot refuza alimentele și băuturile din cauza disconfortului. Alte simptome frecvente sunt febra, oboseala, iritabilitatea și durerile de cap. În cazul infecțiilor virale, pot apărea și simptome asociate precum rinoreea, tusea sau congestia nazală.
Simptome specifice faringitei virale: În cazul infecțiilor virale, pe lângă simptomele generale, pot apărea manifestări specifice în funcție de virusul implicat. De exemplu, adenovirusurile pot provoca conjunctivită, în timp ce virusurile Coxsackie pot duce la apariția unor vezicule dureroase în gură și pe gât (herpangina). Mononucleoza infecțioasă, cauzată de virusul Epstein-Barr, poate fi însoțită de oboseală extremă și umflarea ganglionilor limfatici.
Simptome specifice faringitei streptococice: Faringita cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A tinde să aibă un debut mai brusc și să fie însoțită de febră mai mare. Alte semne sugestive includ amigdalele roșii și umflate, uneori acoperite de exsudat albicios, ganglioni limfatici cervicali măriți și dureroși, precum și absența tusei. În unele cazuri, poate apărea o erupție cutanată caracteristică, cunoscută sub numele de scarlatină.
Semne de alarmă: Anumite simptome necesită atenție medicală imediată. Acestea includ dificultăți severe la înghițire sau respirație, salivare excesivă, rigiditate a gâtului, erupții cutanate severe sau persistente, deshidratare sau letargie extremă. De asemenea, febra care persistă mai mult de 3 zile sau care este foarte ridicată (peste 39°C) ar trebui să determine o consultație medicală promptă.
Diagnosticul faringitei la copii
Stabilirea unui diagnostic corect în cazul faringitei la copii este esențială pentru a determina necesitatea și tipul tratamentului. Procesul de diagnostic implică atât evaluarea clinică, cât și, în unele cazuri, teste de laborator specifice.
Examinarea clinică: Medicul va începe prin a evalua istoricul medical al copilului și simptomele prezente. Examinarea fizică include inspecția vizuală a gâtului și a cavității bucale, palparea ganglionilor limfatici și evaluarea generală a stării de sănătate a copilului. Medicul va căuta semne specifice, cum ar fi roșeața și umflarea faringelui, prezența exsudatului pe amigdale sau alte modificări caracteristice.
Scorul Centor modificat: Acest sistem de scoring clinic este utilizat pentru a estima probabilitatea unei infecții streptococice. Criteriile includ prezența febrei, absența tusei, ganglioni limfatici cervicali anteriori măriți și dureroși, exsudat faringian și vârsta pacientului. Un scor ridicat indică o probabilitate mai mare de infecție streptococică și poate ghida decizia de a efectua teste suplimentare sau de a începe tratamentul.
Testul rapid de detecție a antigenului streptococic: Acest test se efectuează prin prelevarea unui exsudat faringian și oferă rezultate în aproximativ 10-15 minute. Are o specificitate ridicată, ceea ce înseamnă că un rezultat pozitiv confirmă prezența streptococului de grup A. Cu toate acestea, sensibilitatea sa este mai scăzută, existând posibilitatea unor rezultate fals negative.
Cultura faringiană: Această metodă rămâne standardul de aur pentru diagnosticul faringitei streptococice. Procedura implică recoltarea unui exsudat faringian și cultivarea acestuia pe medii speciale de cultură. Rezultatele sunt disponibile în 24-48 de ore. Cultura faringiană este mai sensibilă decât testul rapid și poate identifica și alți agenți patogeni bacterieni. Este deosebit de utilă în cazurile în care testul rapid este negativ, dar suspiciunea clinică de infecție streptococică rămâne ridicată.
Teste sanguine: În cazuri selecționate, pot fi necesare analize de sânge pentru a evalua markerii inflamatori sau pentru a diagnostica alte infecții, cum ar fi mononucleoza infecțioasă (testul Monospot sau anticorpi specifici pentru virusul Epstein-Barr).
Diagnosticul diferențial: În evaluarea faringitei la copii, este esențial să se ia în considerare o gamă largă de afecțiuni care pot prezenta simptome similare. Printre acestea se numără infecțiile virale (cum ar fi mononucleoza infecțioasă, gripa sau infecțiile cu adenovirus), faringita bacteriană non-streptococică, refluxul gastroesofagian, alergiile sau iritațiile cauzate de factori de mediu. Anamneza detaliată, examenul fizic atent și, în unele cazuri, teste suplimentare sunt necesare pentru a stabili diagnosticul corect și a alege tratamentul adecvat.
Opțiuni de tratament pentru faringita la copii
Abordarea terapeutică a faringitei la copii variază în funcție de cauza subiacentă, severitatea simptomelor și vârsta copilului. Tratamentul vizează ameliorarea disconfortului, prevenirea complicațiilor și, în cazul infecțiilor bacteriene, eradicarea agentului patogen. Strategiile terapeutice includ atât măsuri de suport, cât și intervenții medicamentoase specifice.
Îngrijirea de susținere: Măsurile de suport sunt esențiale în managementul faringitei la copii, indiferent de cauza subiacentă. Acestea includ asigurarea unui repaus vocal și fizic adecvat, menținerea unui mediu umed în camera copilului prin utilizarea unui umidificator și încurajarea consumului de lichide calde, cum ar fi ceaiurile sau supa. Gargarismele cu apă sărată caldă pot fi benefice pentru copiii mai mari, ajutând la reducerea inflamației și la calmarea durerii. Aceste măsuri simple pot contribui semnificativ la ameliorarea simptomelor și la accelerarea procesului de vindecare.
Managementul durerii: Controlul durerii este un aspect crucial în tratamentul faringitei la copii, contribuind la îmbunătățirea confortului și facilitarea alimentației și hidratării. Medicamentele analgezice și antipiretice, cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul, pot fi administrate în doze adecvate vârstei și greutății copilului. Aceste medicamente ajută la reducerea febrei și a durerii de gât. În cazuri severe, pot fi luate în considerare spray-uri sau pastile de supt cu efect anestezic local, sub îndrumarea medicului. Este important să se respecte dozele recomandate și să se evite utilizarea prelungită fără supraveghere medicală.
Hidratarea: Menținerea unei hidratări adecvate este crucială în managementul faringitei la copii. Durerea și disconfortul la înghițire pot duce la reducerea aportului de lichide, crescând riscul de deshidratare. Este important să se încurajeze consumul frecvent de lichide, preferabil calde sau la temperatura camerei. Apa, ceaiurile neîndulcite, supele clare sau sucurile diluate pot fi opțiuni bune. În cazuri severe, unde există risc de deshidratare, poate fi necesară administrarea de lichide intravenos sub supraveghere medicală. Monitorizarea atentă a semnelor de deshidratare, cum ar fi urinarea redusă sau letargia, este esențială.
Tratamentul antibiotic pentru faringita bacteriană: În cazul faringitei streptococice confirmate, tratamentul cu antibiotice este necesar pentru a preveni complicațiile și a reduce perioada de contagiozitate. Penicilina V rămâne tratamentul de primă linie, administrată oral timp de 10 zile. Alternativele includ amoxicilina, care are o tolerabilitate mai bună la copii, sau macrolidele în cazul alergiei la peniciline. Este crucial să se respecte întreaga durată a tratamentului prescris, chiar dacă simptomele se ameliorează rapid, pentru a preveni recidivele și dezvoltarea rezistenței bacteriene. Medicul poate ajusta schema de tratament în funcție de severitatea infecției și de caracteristicile individuale ale pacientului.
Managementul faringitei virale: Pentru faringita de origine virală, care reprezintă majoritatea cazurilor la copii, tratamentul este în principal simptomatic. Nu se recomandă utilizarea antibioticelor în aceste situații, deoarece nu au efect asupra virusurilor și pot contribui la dezvoltarea rezistenței bacteriene. Accentul se pune pe măsurile de suport menționate anterior: hidratare adecvată, controlul durerii și al febrei, și repaus. În unele cazuri, pot fi utile spray-urile sau gargarismele cu soluții saline pentru a calma iritația gâtului. Este important să se monitorizeze evoluția simptomelor și să se consulte medicul dacă acestea persistă sau se agravează, pentru a exclude o posibilă suprainfecție bacteriană.
Complicațiile faringitei streptococice netratate
Faringita streptococică, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la complicații serioase, unele cu potențial de afectare pe termen lung. Recunoașterea și tratamentul prompt al infecției streptococice sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații.
Febra reumatică: Această complicație gravă a infecției streptococice netratate afectează inima, articulațiile, pielea și sistemul nervos central. Apare de obicei la 2-3 săptămâni după infecția inițială și este rezultatul unui răspuns imun anormal la antigenele streptococice. Simptomele pot include febră, dureri articulare, cardită și apariția nodulilor subcutanați. Febra reumatică poate duce la leziuni permanente ale valvelor cardiace, necesitând uneori intervenție chirurgicală. Prevenirea acestei complicații este unul dintre principalele motive pentru care se recomandă tratamentul antibiotic prompt al faringitei streptococice.
Glomerulonefrita poststreptococică: Această afecțiune renală poate apărea ca o complicație tardivă a infecției streptococice, de obicei la 1-3 săptămâni după faringită. Este cauzată de depunerea complexelor imune în glomerulii renali, ducând la inflamație și disfuncție renală. Simptomele pot include edeme, hipertensiune arterială, urină de culoare închisă și oligurie. În majoritatea cazurilor, glomerulonefrita poststreptococică se rezolvă spontan, dar poate necesita monitorizare și tratament simptomatic. În cazuri rare, poate duce la insuficiență renală cronică.
Abcesul peritonsilar: Aceasta este o complicație supurativă locală a faringitei streptococice, caracterizată prin formarea unei acumulări purulente în spațiul dintre capsulă tonsilară și mușchii faringieni. Simptomele includ durere severă unilaterală în gât, dificultăți la înghițire, febră și voce modificată. Abcesul peritonsilar reprezintă o urgență medicală și necesită drenaj chirurgical prompt, pe lângă tratamentul antibiotic. Netratată, această complicație poate duce la obstrucția căilor respiratorii sau la răspândirea infecției în spațiile profunde ale gâtului.
Alte complicații potențiale: Pe lângă complicațiile majore, faringita streptococică netratată poate duce și la alte probleme de sănătate. Acestea includ limfadenita cervicală, care se manifestă prin inflamarea și durerea ganglionilor limfatici din gât, și sinuzita, o inflamație a sinusurilor paranazale. În cazuri rare, pot apărea complicații sistemice precum septicemia sau sindromul de șoc toxic streptococic. De asemenea, infecția poate duce la formarea de abcese retrofaringiene sau parafaringiene, care necesită intervenție chirurgicală imediată. Monitorizarea atentă și tratamentul prompt sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații.
Prevenirea și îngrijirea la domiciliu
Prevenirea faringitei la copii și gestionarea eficientă a simptomelor acasă sunt aspecte cruciale în managementul acestei afecțiuni frecvente. Adoptarea unor practici de igienă riguroase, evitarea contactului cu persoanele infectate și aplicarea unor remedii simple la domiciliu pot reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire și pot ameliora simptomele în cazul apariției bolii.
Practici de igienă: Menținerea unei igiene riguroase este esențială în prevenirea faringitei la copii. Spălarea frecventă și corectă a mâinilor cu apă și săpun, în special înainte de mese și după utilizarea toaletei, este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a răspândirii germenilor. Copiii trebuie învățați să evite atingerea feței, în special a gurii și nasului, cu mâinile nespălate. De asemenea, este important să se utilizeze șervețele de unică folosință pentru a acoperi gura și nasul în timpul tusei sau strănutului și să se elimine imediat acestea. Dezinfectarea regulată a suprafețelor și obiectelor frecvent atinse în casă poate reduce semnificativ riscul de transmitere a infecțiilor.
Evitarea contactului apropiat cu persoanele infectate: Limitarea expunerii la persoane bolnave este o măsură importantă în prevenirea faringitei la copii. Părinții trebuie să evite trimiterea copiilor bolnavi la școală sau la grădiniță și să-i țină acasă până când nu mai sunt contagioși. În cazul în care un membru al familiei este bolnav, este recomandată evitarea utilizării în comun a obiectelor personale precum pahare, tacâmuri sau prosoape. Dacă este posibil, persoana bolnavă ar trebui să utilizeze o cameră și o baie separată. În mediile aglomerate, cum ar fi școlile sau centrele de îngrijire, implementarea unor politici stricte de izolare a copiilor bolnavi poate ajuta la prevenirea răspândirii infecției.
Remedii de susținere la domiciliu: Pentru ameliorarea simptomelor faringitei la copii, există mai multe remedii simple care pot fi aplicate acasă. Gargarismele cu apă sărată caldă pot ajuta la calmarea durerii de gât și la reducerea inflamației la copiii mai mari. Consumul de lichide calde, cum ar fi ceaiurile de plante sau supa de pui, poate hidrata și calma gâtul iritat. Utilizarea unui umidificator în camera copilului poate preveni uscarea mucoaselor și poate ușura respirația. Oferirea de înghețată sau de alimente reci și moi poate oferi o ameliorare temporară a durerii. Pentru copiii mai mari, bomboanele fără zahăr sau pastilele de supt pot stimula producția de salivă, ajutând la hidratarea gâtului. Este important să se asigure o hidratare adecvată și să se încurajeze odihna pentru a sprijini procesul natural de vindecare al organismului.
Situații când trebuie solicitată asistență medicală: Deși multe cazuri de faringită la copii pot fi gestionate acasă, există situații în care este necesară consultarea unui medic. Părinții trebuie să solicite asistență medicală imediată dacă copilul prezintă dificultăți de respirație, salivare excesivă, rigiditate a gâtului sau incapacitatea de a înghiți lichide. Febra persistentă (peste 38°C) timp de mai mult de 3 zile, durerea severă de gât care interferează cu alimentația sau băutul, sau apariția unei erupții cutanate sunt alte motive pentru a consulta un medic. De asemenea, dacă simptomele nu se ameliorează după 7 zile sau se agravează brusc, este necesară o evaluare medicală. În cazul copiilor cu afecțiuni cronice sau sistem imunitar slăbit, este recomandată consultarea promptă a medicului la primele semne de faringită.