Meniu

IgG: functii, semnificatie clinica, rolul in diagnostic si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Tatiana Popa pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Imunoglobulina G (IgG) reprezintă cel mai abundent tip de anticorp din sânge și joacă un rol crucial în apărarea organismului împotriva infecțiilor.

Această proteină complexă este produsă de sistemul imunitar ca răspuns la expunerea la agenți patogeni precum bacterii și virusuri. IgG oferă protecție pe termen lung împotriva bolilor infecțioase și este esențială pentru menținerea sănătății generale.

Înțelegerea Imunoglobulinei G (IgG)

Imunoglobulina G face parte din familia imunoglobulinelor, proteine specializate cu rol în apărarea organismului. Structura și funcțiile sale unice o fac indispensabilă pentru sistemul imunitar.

Definiție și structură: Imunoglobulina G este o proteină cu o structură complexă, formată din patru lanțuri polipeptidice – două lanțuri grele și două lanțuri ușoare. Aceste lanțuri sunt aranjate într-o formă caracteristică de „Y”, cu două brațe identice care conțin siturile de legare a antigenilor. Regiunea constantă a moleculei este responsabilă pentru interacțiunea cu celulele sistemului imunitar și activarea complementului.

Concentrația în organism: IgG este cea mai abundentă imunoglobulină din sânge, reprezentând aproximativ 75% din totalul anticorpilor serici. Concentrația sa în sângele unui adult sănătos variază între 7 și 16 grame per litru. Această concentrație ridicată reflectă importanța sa în menținerea imunității sistemice și în protecția împotriva unei game largi de agenți patogeni.

Subclasele IgG: Există patru subclase distincte de IgG – IgG1, IgG2, IgG3 și IgG4. Fiecare subclasă are proprietăți structurale și funcționale ușor diferite, adaptate pentru a răspunde eficient la diverse tipuri de antigeni. IgG1 este cea mai abundentă subclasă, urmată de IgG2, IgG3 și IgG4. Aceste subclase diferă în capacitatea lor de a activa complementul, de a se lega de receptorii celulari și de a traversa placenta.

Compoziția moleculară: La nivel molecular, IgG este compusă din aproximativ 1300 de aminoacizi, organizați în domenii structurale specifice. Regiunea variabilă a moleculei, localizată la capătul brațelor „Y”-ului, este responsabilă pentru recunoașterea și legarea specifică a antigenilor. Regiunea constantă, care formează tulpina „Y”-ului, interacționează cu celulele sistemului imunitar și mediază funcțiile efectoare ale anticorpului.

Funcțiile Imunoglobulinei G

Imunoglobulina G îndeplinește o varietate de funcții esențiale în sistemul imunitar, contribuind semnificativ la apărarea organismului împotriva agenților patogeni și la menținerea homeostaziei imune.

Rolul primar în apărarea imună: IgG joacă un rol central în imunitatea umorală, fiind principalul anticorp implicat în răspunsul imun secundar. Acesta recunoaște și se leagă de antigenii specifici, marcându-i pentru distrugere de către alte componente ale sistemului imunitar. IgG este crucial în neutralizarea virusurilor și toxinelor bacteriene, prevenind astfel infecția și răspândirea agenților patogeni în organism.

Activarea sistemului complement: Una dintre funcțiile importante ale IgG este capacitatea sa de a activa sistemul complement, un grup de proteine plasmatice care acționează în cascadă pentru a elimina agenții patogeni. Când IgG se leagă de un antigen, poate declanșa calea clasică a complementului, ducând la formarea complexului de atac membranar care poate liza celulele țintă. Această activare a complementului amplifică răspunsul imun și facilitează eliminarea eficientă a agenților patogeni.

Opsonizare și fagocitoză: IgG facilitează procesul de opsonizare, în care anticorpii acoperă suprafața agenților patogeni, făcându-i mai ușor de recunoscut și ingerat de către celulele fagocitare. Acest proces este esențial pentru eliminarea eficientă a bacteriilor și a altor microorganisme. Fagocitele, cum ar fi neutrofilele și macrofagele, au receptori specifici pentru regiunea Fc a IgG, permițându-le să recunoască și să ingere rapid complexele antigen-anticorp.

Neutralizarea toxinelor: IgG are capacitatea de a se lega și neutraliza toxinele produse de bacterii și alte microorganisme. Prin această acțiune, IgG previne interacțiunea toxinelor cu celulele gazdă, reducând astfel efectele nocive ale infecției. Această funcție este deosebit de importantă în protecția împotriva bolilor cauzate de bacterii care produc exotoxine, cum ar fi tetanosul sau difteria.

Citotoxicitatea celulară dependentă de anticorpi (ADCC): IgG mediază ADCC, un mecanism prin care celulele efectoare ale sistemului imunitar, cum ar fi celulele natural killer (NK), pot recunoaște și distruge celulele țintă acoperite cu anticorpi. În acest proces, regiunea Fc a IgG se leagă de receptorii Fc de pe suprafața celulelor NK, activându-le pentru a elibera substanțe citotoxice care distrug celula țintă. ADCC este un mecanism important în apărarea împotriva celulelor infectate viral și a celulelor tumorale.

Producția de imunoglobulină G și răspunsul imun

Producția de imunoglobulină G este un proces complex care implică interacțiuni sofisticate între diferite componente ale sistemului imunitar. Acest proces este esențial pentru dezvoltarea unei imunități eficiente și de lungă durată împotriva agenților patogeni.

Sinteza în răspunsul imun secundar: Imunoglobulina G este produsă predominant în timpul răspunsului imun secundar, care apare atunci când organismul întâlnește un antigen cu care a mai avut contact anterior. Acest proces implică activarea celulelor B de memorie, care au fost generate în timpul expunerii inițiale la antigen. Aceste celule B de memorie se diferențiază rapid în plasmocite, care sunt fabrici celulare specializate în producerea de anticorpi. Sinteza de imunoglobulină G în răspunsul secundar este mai rapidă, mai abundentă și mai specifică decât în răspunsul primar, oferind o protecție imediată și eficientă împotriva agentului patogen.

Rolul în imunitatea pe termen lung: Imunoglobulina G joacă un rol crucial în menținerea imunității pe termen lung. După ce răspunsul imun acut se diminuează, o parte din plasmocitele generate migrează în măduva osoasă, unde pot supraviețui și secreta anticorpi pentru perioade îndelungate, uneori chiar ani de zile. Aceste celule plasmatice cu viață lungă mențin un nivel constant de imunoglobulină G în circulație, oferind o protecție continuă împotriva agenților patogeni specifici. În plus, celulele B de memorie persistă în organism, fiind capabile să se reactiveze rapid în cazul unei noi expuneri la antigen.

Memoria imunoglobulinei G și răspunsul rapid la agenți patogeni: Memoria imunologică mediată de imunoglobulina G este o caracteristică esențială a sistemului imunitar adaptativ. Aceasta permite organismului să răspundă rapid și eficient la reexpunerea la un agent patogen cunoscut. Când un antigen este recunoscut de celulele B de memorie, acestea se activează și se diferențiază rapid în plasmocite producătoare de imunoglobulină G. Acest răspuns accelerat duce la producerea rapidă de anticorpi specifici în cantități mari, capabili să neutralizeze agentul patogen înainte ca acesta să se poată răspândi și să cauzeze boala. Memoria imunoglobulinei G stă la baza eficacității vaccinurilor și oferă protecție pe termen lung împotriva multor boli infecțioase.

Proprietăți unice ale imunoglobulinei G

Imunoglobulina G posedă o serie de caracteristici distinctive care o diferențiază de alte clase de anticorpi și îi conferă un rol special în apărarea imunitară a organismului. Aceste proprietăți unice contribuie la eficacitatea sa în combaterea infecțiilor și în menținerea homeostaziei imune.

Difuziunea în țesuturi

Imunoglobulina G are capacitatea remarcabilă de a difuza din circulația sangvină în țesuturile extravasculare. Această proprietate este crucială pentru funcția sa de apărare, permițând imunoglobulinei G să pătrundă în spațiile intercelulare și să neutralizeze agenții patogeni sau toxinele prezente în țesuturi. Structura moleculară compactă a imunoglobulinei G, cu o greutate moleculară relativ mică în comparație cu alte clase de imunoglobuline, facilitează această difuziune. Astfel, imunoglobulina G poate oferi protecție imună nu doar în sânge, ci și în diverse organe și țesuturi, inclusiv în cele mai puțin accesibile zonelor organismului.

Prezența în laptele matern

Imunoglobulina G este prezentă în cantități semnificative în laptele matern, în special în colostru, primul lapte produs după naștere. Această prezență joacă un rol vital în transferul imunității pasive de la mamă la nou-născut. Imunoglobulina G din laptele matern oferă protecție imediată împotriva unei game largi de agenți patogeni, în timp ce sistemul imunitar al copilului este încă în curs de dezvoltare. Anticorpii materni pot persista în circulația nou-născutului timp de mai multe luni, oferind o protecție crucială în primele etape ale vieții, când riscul de infecții este deosebit de ridicat.

Transferul placentar

Protecția fătului: Transferul placentar al imunoglobulinei G reprezintă un mecanism unic și esențial pentru protecția fătului în dezvoltare. Începând cu aproximativ săptămâna 13 de sarcină, imunoglobulina G maternă traversează placenta prin intermediul receptorilor Fc neonatali, oferind fătului o protecție imună pasivă. Acest proces se intensifică în ultimul trimestru de sarcină, când concentrația de imunoglobulină G în circulația fetală poate depăși chiar nivelurile materne. Transferul placentar asigură protecție împotriva unei game largi de agenți patogeni, inclusiv virusuri și bacterii, la care fătul ar putea fi expus în timpul sarcinii sau în perioada perinatală imediată.

Protecția nou-născutului: Imunoglobulina G transferată de la mamă la făt continuă să joace un rol crucial în protecția imună a nou-născutului în primele luni de viață. Acești anticorpi materni circulă în sângele nou-născutului, oferind o imunitate pasivă împotriva multor agenți patogeni cu care mama a intrat în contact de-a lungul vieții. Această protecție este deosebit de importantă în perioada imediat după naștere, când sistemul imunitar al nou-născutului este încă imatur și vulnerabil. Imunoglobulina G maternă ajută la prevenirea infecțiilor severe în primele 3-6 luni de viață, până când sistemul imunitar al copilului devine capabil să producă propriii anticorpi în cantități suficiente.

Nivelurile de imunoglobulină G și semnificația clinică

Nivelurile de imunoglobulină G în sânge oferă informații valoroase despre starea sistemului imunitar și pot indica prezența unor afecțiuni sau disfuncții imunologice. Monitorizarea acestor niveluri este esențială pentru diagnosticarea și gestionarea diverselor condiții medicale.

Niveluri normale de imunoglobulină G: Valorile normale de imunoglobulină G variază în funcție de vârstă și pot fi influențate de factori genetici și de mediu. La adulți, intervalul normal este de obicei între 7 și 16 grame per litru de sânge. La nou-născuți, nivelurile sunt inițial similare cu cele ale mamei, datorită transferului placentar, apoi scad în primele luni de viață, înainte de a crește treptat pe măsură ce sistemul imunitar al copilului se dezvoltă. Este important de menționat că valorile de referință pot varia ușor între diferite laboratoare, în funcție de metodele de testare utilizate.

Niveluri ridicate de imunoglobulină G: Concentrațiile crescute de imunoglobulină G pot indica prezența unor afecțiuni inflamatorii cronice, boli autoimune sau infecții persistente. Bolile autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă, sunt adesea asociate cu niveluri ridicate de imunoglobulină G. De asemenea, anumite infecții cronice, precum hepatita, pot duce la creșterea producției de imunoglobulină G. În unele cazuri, nivelurile ridicate pot fi observate în anumite tipuri de cancer, cum ar fi mielomul multiplu, unde celulele plasmatice maligne produc cantități excesive de imunoglobulină G monoclonală.

Niveluri scăzute de imunoglobulină G: Deficiența de imunoglobulină G poate fi congenitală sau dobândită și este asociată cu un risc crescut de infecții recurente sau severe. Cauzele pot include imunodeficiențe primare, cum ar fi agamaglobulinemia sau imunodeficiența comună variabilă, sau condiții secundare precum leucemia limfocitară cronică, sindromul nefrotic sau utilizarea anumitor medicamente imunosupresoare. Nivelurile scăzute de imunoglobulină G pot duce la infecții frecvente, în special ale tractului respirator și gastrointestinal. În aceste cazuri, terapia de substituție cu imunoglobulină poate fi necesară pentru a reduce riscul de infecții și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

Variații legate de vârstă: Nivelurile de imunoglobulină G variază semnificativ pe parcursul vieții, reflectând dezvoltarea și maturizarea sistemului imunitar. La nou-născuți, concentrațiile sunt inițial ridicate datorită transferului placentar, apoi scad în primele luni de viață. În copilărie, nivelurile cresc treptat, atingând valorile adulte în jurul vârstei de 7-8 ani. La adulți, nivelurile rămân relativ stabile, cu o ușoară tendință de scădere la vârste înaintate. Aceste variații fiziologice trebuie luate în considerare la interpretarea rezultatelor testelor de imunoglobulină G pentru a evita diagnosticele eronate.

Imunoglobulina G în testele diagnostice

Testarea imunoglobulinei G joacă un rol crucial în evaluarea funcției imunitare și în diagnosticarea unei game largi de afecțiuni. Aceste teste oferă informații valoroase despre capacitatea organismului de a produce anticorpi și de a combate infecțiile.

Măsurarea imunoglobulinei G serice: Determinarea nivelului seric de imunoglobulină G este un test fundamental în evaluarea statusului imunitar. Această analiză măsoară concentrația totală de imunoglobulină G în sânge, oferind o imagine de ansamblu asupra capacității sistemului imunitar de a produce anticorpi. Testul se realizează prin metode imunochimice, cum ar fi nefelometria sau turbidimetria. Rezultatele sunt interpretate în contextul valorilor de referință specifice vârstei, deoarece nivelurile normale variază semnificativ de-a lungul vieții. Valorile anormale pot indica prezența unor imunodeficiențe, boli autoimune sau procese inflamatorii cronice.

Testarea subclaselor de imunoglobulină G: Analiza subclaselor de imunoglobulină G oferă o imagine mai detaliată a răspunsului imun. Acest test măsoară nivelurile individuale ale celor patru subclase de imunoglobulină G: IgG1, IgG2, IgG3 și IgG4. Fiecare subclasă are funcții specifice și este asociată cu răspunsul imun la diferiți agenți patogeni. Testarea subclaselor este utilă în diagnosticarea deficiențelor selective de subclase, care pot predispune la infecții recurente chiar în prezența unui nivel normal de imunoglobulină G totală. Această analiză este deosebit de importantă la pacienții cu infecții respiratorii frecvente sau cu răspuns inadecvat la vaccinuri.

Testarea anticorpilor specifici: Determinarea anticorpilor specifici imunoglobulinei G este esențială pentru evaluarea răspunsului imun la agenți patogeni specifici sau la vaccinuri. Acest test măsoară nivelurile de anticorpi produși împotriva unor antigene particulare, cum ar fi virusuri, bacterii sau componente vaccinale. Testarea poate fi utilizată pentru a confirma o infecție trecută, pentru a evalua imunitatea după vaccinare sau pentru a diagnostica anumite boli autoimune. Metodele comune includ testele ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay) și imunofluorescența. Rezultatele oferă informații despre capacitatea sistemului imunitar de a recunoaște și de a răspunde la antigene specifice, fiind cruciale în managementul bolilor infecțioase și în planificarea strategiilor de imunizare.

Imunoglobulina G în tratamentele medicale

Imunoglobulina G joacă un rol crucial în diverse terapii medicale, fiind utilizată pentru tratarea unei game largi de afecțiuni imunologice și inflamatorii. Aceste tratamente se bazează pe capacitatea imunoglobulinei G de a modula răspunsul imun și de a oferi protecție pasivă împotriva infecțiilor.

Terapia cu imunoglobulină intravenoasă: Terapia cu imunoglobulină intravenoasă reprezintă o intervenție terapeutică importantă în managementul diverselor afecțiuni imunologice. Aceasta implică administrarea intravenoasă a unor doze mari de imunoglobulină G purificată, obținută din plasma a mii de donatori sănătoși. Tratamentul este utilizat în imunodeficiențe primare și secundare, boli autoimune și afecțiuni neurologice cum ar fi sindromul Guillain-Barré. Mecanismele de acțiune includ modularea răspunsului imun, neutralizarea autoanticorpilor și îmbunătățirea funcției fagocitare. Administrarea se face de obicei în cicluri regulate, sub supravegherea atentă a personalului medical specializat, pentru a monitoriza și gestiona potențialele efecte adverse.

Terapia cu imunoglobulină subcutanată: Terapia cu imunoglobulină subcutanată reprezintă o alternativă la administrarea intravenoasă, oferind pacienților posibilitatea de a-și administra tratamentul la domiciliu. Această metodă implică injectarea subcutanată a imunoglobulinei G, de obicei în abdomen sau coapse, utilizând pompe speciale sau dispozitive de injectare. Avantajele includ niveluri mai stabile de imunoglobulină în sânge, reducerea efectelor adverse sistemice și îmbunătățirea calității vieții pacienților prin eliminarea necesității vizitelor frecvente la spital. Terapia subcutanată este deosebit de utilă în tratamentul imunodeficiențelor primare și secundare, oferind o opțiune flexibilă și eficientă pentru pacienții care necesită terapie de substituție pe termen lung cu imunoglobulină.

Întrebări frecvente

Care este funcția principală a imunoglobulinei G?

Imunoglobulina G are rolul principal de a proteja organismul împotriva infecțiilor prin recunoașterea și neutralizarea agenților patogeni precum bacteriile și virusurile. De asemenea, activează sistemul complement și facilitează fagocitoza, contribuind la eliminarea eficientă a microorganismelor dăunătoare.

Cum se diferențiază IgG de alte imunoglobuline?

Imunoglobulina G se diferențiază de alte imunoglobuline prin faptul că este cea mai abundentă în serul sangvin și are capacitatea unică de a traversa placenta, oferind protecție fătului. Spre deosebire de IgM, care este produsă în răspunsul primar, IgG este predominantă în răspunsul imun secundar și are o durată de viață mai lungă.

De ce este importantă IgG pentru nou-născuți?

Imunoglobulina G este crucială pentru nou-născuți deoarece oferă imunitate pasivă prin transferul placentar de anticorpi materni, protejându-i împotriva infecțiilor în primele luni de viață. Acești anticorpi ajută la combaterea agenților patogeni la care mama a fost expusă, asigurând o barieră protectoare până când sistemul imunitar al copilului devine funcțional.

Pot fi nivelurile de IgG prea ridicate?

Nivelurile ridicate de imunoglobulină G pot indica prezența unor afecțiuni inflamatorii cronice, infecții persistente sau boli autoimune. În unele cazuri, nivelurile crescute pot fi asociate cu anumite tipuri de cancer, cum ar fi mielomul multiplu, unde celulele plasmatice produc excesiv imunoglobulină G.

Ce condiții pot cauza niveluri scăzute de IgG?

Nivelurile scăzute de imunoglobulină G pot fi cauzate de imunodeficiențe congenitale sau dobândite, cum ar fi agamaglobulinemia sau imunodeficiența comună variabilă. Alte cauze includ leucemia limfocitară cronică, sindromul nefrotic și utilizarea medicamentelor imunosupresoare care afectează producția de anticorpi.

Cum se diagnostichează o deficiență de IgG?

Deficiența de imunoglobulină G se diagnostichează prin teste de sânge care măsoară nivelurile totale și subclasele de imunoglobulină G. Testele pot include și evaluarea răspunsului la vaccinuri pentru a determina capacitatea sistemului imunitar de a produce anticorpi specifici. Rezultatele sunt interpretate în context clinic pentru a confirma diagnosticul.

Care este rolul IgG în imunitatea indusă de vaccinuri?

Imunoglobulina G joacă un rol esențial în imunitatea indusă de vaccinuri prin formarea de anticorpi specifici împotriva antigenelor vaccinale. Acești anticorpi oferă protecție pe termen lung împotriva bolilor infecțioase prin recunoașterea și neutralizarea agenților patogeni la reexpunerea ulterioară, prevenind astfel infecțiile severe.

Concluzie

Imunoglobulina G este un component esențial al sistemului imunitar, având roluri multiple în protecția împotriva infecțiilor și în menținerea sănătății generale. De la recunoașterea și neutralizarea agenților patogeni până la facilitarea răspunsurilor imune rapide și eficiente, IgG contribuie semnificativ la apărarea organismului. Proprietățile sale unice, cum ar fi transferul placentar și prezența în laptele matern, subliniază importanța sa pentru imunitatea pasivă la nou-născuți. Monitorizarea și evaluarea nivelurilor de IgG sunt cruciale pentru diagnosticarea și gestionarea diferitelor afecțiuni imunologice, iar utilizarea sa în terapiile medicale demonstrează versatilitatea și relevanța sa clinică.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Papadea, C., & Check, I. J. (1989). Human immunoglobulin G and immunoglobulin G subclasses: biochemical, genetic, and clinical aspects. Critical reviews in clinical laboratory sciences, 27(1), 27-58.

https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.3109/10408368909106589

Burton, D. R. (1985). Immunoglobulin G: functional sites. Molecular immunology, 22(3), 161-206.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/0161589085901518

Dr. Tatiana Popa

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.