Meniu

Ihtioza: tipuri, cauze, simptome, gestionare si complicatii

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Crina Pop pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Ihtioza reprezintă un grup de afecțiuni genetice rare ale pielii, caracterizate prin piele uscată, îngroșată și solzoasă. Această boală afectează procesul normal de formare și descuamare a celulelor pielii, ducând la acumularea de celule moarte pe suprafața cutanată. Simptomele variază de la forme ușoare, cu piele uscată și aspră, până la forme severe care pot afecta întreaga suprafață a corpului.

Deși nu există un tratament curativ, îngrijirea atentă a pielii și tratamentele medicamentoase pot ameliora semnificativ simptomele și calitatea vieții pacienților. Ihtioza necesită o abordare multidisciplinară, implicând dermatologi, geneticieni și alți specialiști pentru gestionarea optimă a afecțiunii și prevenirea complicațiilor.

Tipuri de ihtioză

Ihtioza cuprinde mai multe subtipuri, fiecare cu caracteristici clinice și genetice distincte. Înțelegerea acestor variante este esențială pentru diagnosticul precis și managementul adecvat al bolii.

Ihtioza vulgară: Aceasta este cea mai frecventă formă de ihtioză, afectând aproximativ 1 din 250-300 de persoane. Se caracterizează prin piele uscată și solzi fini, mai evidentă pe membrele inferioare și superioare. Simptomele apar de obicei în primul an de viață și se pot ameliora odată cu vârsta. Pacienții prezintă adesea keratoză pilară pe brațe și picioare.

Ihtioza X-linkată: Această formă afectează predominant bărbații și se manifestă prin solzi mari, întunecați, mai ales pe gât, trunchi și extremități. Simptomele apar de obicei în primele luni de viață. Pacienții pot prezenta opacități corneene și pot avea un risc crescut de cancer testicular. Diagnosticul se bazează pe istoricul familial și testarea genetică.

Ihtioza arlechin: Aceasta este cea mai severă formă de ihtioză congenitală. Nou-născuții prezintă plăci groase de piele care acoperă întregul corp, afectând sever aspectul facial și limitând mișcările articulare. Această formă necesită îngrijiri intensive neonatale și tratament pe tot parcursul vieții pentru gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Ihtioza epidermolitică: Cunoscută și sub numele de hiperkeratoză epidermolitică, această formă se caracterizează prin fragilitate cutanată și formarea de vezicule la naștere. Pe măsură ce copilul crește, pielea devine hiperkeratozică, cu aspect de „piele de crocodil”. Pacienții sunt predispuși la infecții cutanate și pot necesita îngrijiri speciale pentru prevenirea complicațiilor.

Ihtioza lamelară: Această formă se manifestă la naștere prin prezența unei membrane de colodiu care acoperă întregul corp al nou-născutului. După câteva săptămâni, membrana se desprinde, lăsând loc unor plăci mari, întunecate de piele îngroșată. Pacienții pot prezenta ectropion (răsfrângerea pleoapelor) și eclabiu (răsfrângerea buzelor).

Eritrodermia ihtioziformă congenitală: Această formă se caracterizează prin eritem generalizat și descuamare fină. Nou-născuții pot prezenta, de asemenea, o membrană de colodiu la naștere. Pe măsură ce copilul crește, pielea devine eritematoasă și acoperită de solzi fini. Pacienții pot avea probleme de termoreglare și sunt predispuși la infecții cutanate.

Cauzele ihtiozei

Ihtioza este o afecțiune complexă, cu o etiologie multifactorială care implică atât factori genetici, cât și de mediu. Înțelegerea cauzelor subiacente este crucială pentru dezvoltarea strategiilor de diagnostic și tratament.

Mutații genetice moștenite

Majoritatea formelor de ihtioză sunt cauzate de mutații genetice moștenite. Aceste mutații afectează genele responsabile pentru formarea proteinelor structurale ale pielii, enzimelor implicate în metabolismul lipidic cutanat sau factorilor de transcripție care reglează diferențierea keratinocitelor. De exemplu, ihtioza vulgară este cauzată de mutații în gena FLG, care codifică proteina filagrină, esențială pentru formarea barierei cutanate. Ihtioza X-linkată este cauzată de mutații în gena STS, care codifică enzima steroid sulfatază.

Mutații genetice spontane

În unele cazuri, ihtioza poate fi cauzată de mutații genetice noi, care apar spontan în timpul dezvoltării embrionare. Aceste mutații nu sunt moștenite de la părinți și pot duce la forme severe de ihtioză, cum ar fi ihtioza arlechin. Mutațiile spontane pot afecta gene critice pentru dezvoltarea și funcționarea normală a pielii, ducând la perturbări semnificative ale procesului de keratinizare și descuamare.

Ihtioza dobândită

Afecțiuni medicale: Ihtioza dobândită poate apărea ca o manifestare secundară a unor boli sistemice. Aceste afecțiuni pot perturba metabolismul lipidic cutanat sau procesul de diferențiere a keratinocitelor, ducând la apariția simptomelor de ihtioză. Printre condițiile medicale asociate cu ihtioza dobândită se numără: bolile tiroidiene (în special hipotiroidismul), bolile maligne (cum ar fi limfomul Hodgkin), infecția cu HIV, sarcoidoza și insuficiența renală cronică. În aceste cazuri, tratarea afecțiunii de bază poate duce la ameliorarea simptomelor de ihtioză.

Medicamente: Ihtioza dobândită poate fi cauzată de anumite medicamente. Printre acestea se numără nicotinamida, utilizată pentru tratarea hipercolesterolemiei, unele medicamente pentru cancer precum hidroxiuree și vemurafenib, inhibitorii de protează folosiți în tratamentul infecției cu HIV, și clofazimina, un medicament pentru lepră. Aceste medicamente pot perturba procesul normal de formare și descuamare a celulelor pielii, ducând la apariția simptomelor de ihtioză. În majoritatea cazurilor, întreruperea sau ajustarea dozei medicamentului cauzator poate duce la ameliorarea simptomelor.

Simptome și semne ale ihtiozei

Ihtioza se manifestă printr-o serie de modificări cutanate distinctive, variind în severitate și distribuție în funcție de tipul specific al afecțiunii. Principalele semne și simptome includ uscăciunea excesivă a pielii, descuamarea, îngroșarea stratului cornos și modificări ale pigmentării.

Piele uscată și solzoasă: Pielea uscată și solzoasă este semnul distinctiv al ihtiozei, manifestându-se prin acumularea de scuame pe suprafața cutanată. Aceste scuame pot varia în dimensiune, de la fine și făinoase până la plăci groase și aderente. Textura pielii devine aspră și rugoasă la atingere, iar în cazurile severe, scuamele pot forma un aspect de „piele de crocodil”. Descuamarea este adesea însoțită de mâncărime și disconfort, putând duce la fisuri dureroase ale pielii, în special în zonele de flexie.

Piele îngroșată: Îngroșarea pielii, cunoscută sub numele de hiperkeratoză, este o caracteristică frecventă în ihtioză. Aceasta se datorează acumulării excesive de celule moarte în stratul cornos al epidermei. Pielea îngroșată apare mai frecvent pe zonele expuse la frecare sau presiune, cum ar fi palmele, tălpile, coatele și genunchii. În formele severe de ihtioză, îngroșarea poate fi generalizată, afectând întreaga suprafață corporală. Această îngroșare poate limita mobilitatea articulațiilor și poate duce la fisuri dureroase ale pielii.

Modificări ale culorii pielii: Ihtioza poate provoca diverse modificări ale pigmentării pielii. În unele forme, precum ihtioza X-linkată, pielea poate căpăta o nuanță mai închisă, în special în zonele cu scuame groase. Alte tipuri de ihtioză pot duce la apariția unor zone de hipopigmentare sau hiperpigmentare. În ihtioza lamelară, pielea poate avea un aspect roșiatic sau bronzat. Aceste modificări de culoare pot varia în intensitate și distribuție, contribuind la aspectul caracteristic al pielii în ihtioză.

Zone corporale afectate: Ihtioza poate afecta diverse zone ale corpului, distribuția simptomelor variind în funcție de tipul specific al afecțiunii. În ihtioza vulgară, zonele cel mai frecvent afectate sunt membrele inferioare, în special gambele, precum și brațele, trunchiul și scalpul. Ihtioza X-linkată tinde să afecteze mai mult zonele laterale și posterioare ale gâtului, trunchiul și extremitățile. În formele severe, precum ihtioza lamelară sau ihtioza arlechin, întreaga suprafață corporală poate fi afectată, inclusiv fața, palmele și tălpile.

Variații de severitate: Severitatea ihtiozei poate varia semnificativ, de la forme ușoare, aproape neobservabile, până la cazuri severe care afectează profund calitatea vieții pacientului. În formele ușoare, precum ihtioza vulgară, simptomele pot fi limitate la o ușoară descuamare și uscăciune a pielii, adesea confundate cu xeroza obișnuită. Formele moderate pot prezenta scuame mai evidente și îngroșarea pielii în anumite zone. În cazurile severe, precum ihtioza lamelară sau ihtioza arlechin, întreaga suprafață corporală poate fi acoperită de plăci groase, fisuri dureroase și contracturi articulare.

Diagnosticul ihtiozei

Diagnosticul ihtiozei implică o abordare complexă, combinând examinarea clinică atentă cu investigații genetice și histopatologice. Acesta este esențial pentru determinarea tipului specific de ihtioză și pentru elaborarea unui plan de tratament adecvat.

Examinarea fizică: Examinarea fizică reprezintă primul pas crucial în diagnosticarea ihtiozei. Medicul dermatolog va evalua cu atenție aspectul, textura și distribuția leziunilor cutanate. Se vor observa caracteristicile scuamelor, gradul de îngroșare a pielii și prezența eventualelor fisuri sau inflamații. Examinarea include și evaluarea altor zone potențial afectate, cum ar fi scalpul, unghiile și mucoasele. În cazul nou-născuților, prezența unei membrane de colodiu la naștere poate fi un indicator important pentru anumite forme de ihtioză congenitală.

Evaluarea istoricului familial: Istoricul familial joacă un rol crucial în diagnosticul ihtiozei, în special pentru formele moștenite genetic. Medicul va întreba despre prezența unor simptome similare la alți membri ai familiei, vârsta de debut a simptomelor și evoluția bolii în timp. Informațiile despre consangvinitate pot fi relevante în cazul formelor autozomal recesive. Un arbore genealogic detaliat poate ajuta la identificarea pattern-ului de moștenire și poate ghida investigațiile genetice ulterioare. Această evaluare este esențială pentru consilierea genetică și pentru estimarea riscului de transmitere a bolii la generațiile viitoare.

Testare genetică: Testarea genetică reprezintă o componentă esențială în diagnosticul precis al ihtiozei. Aceasta implică analiza ADN-ului pacientului pentru identificarea mutațiilor specifice asociate cu diferitele forme de ihtioză. Metodele utilizate includ secvențierea genelor candidate, paneluri genetice pentru ihtioză sau secvențierea întregului exom. Rezultatele pot confirma diagnosticul clinic, pot diferenția între subtipurile de ihtioză și pot oferi informații valoroase pentru prognostic și consiliere genetică. În cazurile familiale, testarea genetică poate fi extinsă la rudele apropiate pentru a identifica purtătorii asimptomatici.

Biopsia cutanată: Biopsia cutanată este o procedură importantă în diagnosticul ihtiozei, oferind informații detaliate despre structura microscopică a pielii afectate. Aceasta implică prelevarea unui fragment mic de piele care este apoi examinat la microscop. Histopatologia poate evidenția modificări specifice precum hiperkeratoza, acantoza sau alte anomalii structurale ale epidermei. În unele cazuri, se pot efectua colorații speciale sau microscopie electronică pentru a detecta anomalii ultrastructurale. Biopsia cutanată este deosebit de utilă în diferențierea între diferitele tipuri de ihtioză și în excluderea altor afecțiuni cutanate cu prezentare clinică similară.

Opțiuni de tratament pentru ihtioză

Tratamentul ihtiozei se concentrează pe ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților. Abordarea terapeutică este complexă și individualizată, combinând tratamente topice, sistemice și modificări ale stilului de viață pentru a gestiona eficient manifestările cutanate și complicațiile asociate.

Hidratante și emoliente: Hidratarea intensivă a pielii reprezintă fundamentul tratamentului ihtiozei. Emolienții și hidratantele ajută la menținerea flexibilității pielii, reduc descuamarea și ameliorează disconfortul. Produsele care conțin uree, acid lactic sau glicerină sunt deosebit de eficiente în reținerea umidității în piele. Aplicarea acestor produse imediat după baie, pe pielea încă umedă, maximizează absorbția și eficacitatea lor. În cazurile severe, pot fi necesare aplicări frecvente, de până la 3-4 ori pe zi, pentru a menține hidratarea optimă a pielii.

Agenți keratolotici: Agenții keratolotici joacă un rol crucial în tratamentul ihtiozei, ajutând la îndepărtarea stratului excesiv de celule moarte de la suprafața pielii. Produse care conțin acid salicilic, acid alfa-hidroxi sau uree în concentrații mai mari sunt utilizate pentru a reduce grosimea stratului cornos și a ameliora aspectul solzos al pielii. Aceste substanțe acționează prin descompunerea keratinei și stimularea exfolierii naturale a pielii. Aplicarea lor trebuie făcută cu precauție, sub îndrumarea unui dermatolog, pentru a evita iritațiile excesive, în special în zonele cu piele subțire sau la copii.

Retinoizi: Retinoizii, derivați ai vitaminei A, reprezintă o opțiune terapeutică importantă pentru formele moderate până la severe de ihtioză. Aceste medicamente acționează prin normalizarea procesului de keratinizare și reducerea producției excesive de celule ale pielii. Retinoizii orali, precum acitretina, sunt utilizați în cazurile severe, dar necesită monitorizare atentă din cauza potențialelor efecte secundare. Retinoizii topici pot fi o alternativă mai sigură pentru cazurile mai ușoare. Tratamentul cu retinoizi trebuie administrat sub stricta supraveghere medicală, iar în cazul femeilor de vârstă fertilă, măsurile contraceptive sunt esențiale datorită potențialului teratogen.

Modificări ale stilului de viață: Adaptarea stilului de viață joacă un rol semnificativ în managementul ihtiozei. Menținerea unui mediu umed în casă prin utilizarea umidificatoarelor poate ameliora semnificativ uscăciunea pielii. Evitarea expunerii prelungite la căldură sau frig extrem și alegerea îmbrăcămintei din materiale naturale, respirabile, pot preveni iritațiile și supraîncălzirea. Băile regulate, dar nu excesiv de lungi, cu apă călduță și utilizarea de săpunuri blânde, fără parfum, ajută la menținerea hidratării pielii. Activitatea fizică moderată este încurajată, dar trebuie evitată transpirația excesivă care poate exacerba iritațiile cutanate.

Tratamente sistemice: În cazurile severe de ihtioză, pot fi necesare tratamente sistemice pentru a controla simptomele și a preveni complicațiile. Pe lângă retinoizii orali, pot fi utilizate și alte medicamente precum imunomodulatoare sau agenți antiinflamatori. Terapia cu vitamina D poate fi benefică în anumite forme de ihtioză, ajutând la normalizarea procesului de keratinizare. În cazurile complicate de infecții cutanate recurente, pot fi necesare cure intermitente de antibiotice. Tratamentul sistemic necesită o monitorizare atentă a funcției hepatice, renale și a profilului lipidic, precum și evaluări periodice ale eficacității și tolerabilității.

Gestionarea complicațiilor ihtiozei

Ihtioza poate duce la diverse complicații care necesită o abordare specifică și o îngrijire atentă. Gestionarea eficientă a acestor complicații este esențială pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților și prevenirea agravării stării de sănătate.

Prevenirea infecțiilor cutanate: Infecțiile cutanate reprezintă o complicație frecventă și potențial gravă a ihtiozei. Prevenirea acestora implică menținerea unei igiene riguroase a pielii și utilizarea de produse antiseptice blânde. Băile regulate cu adaos de sare de mare sau hipoclorit de sodiu diluat pot ajuta la reducerea încărcăturii bacteriene de pe suprafața pielii. Este important să se evite zgârierea sau frecarea excesivă a pielii, care pot crea porți de intrare pentru microorganisme. În cazul apariției unor semne de infecție, precum roșeață, căldură locală sau secreții, este necesară consultarea imediată a unui medic pentru inițierea promptă a tratamentului antibiotic adecvat.

Abordarea problemelor de supraîncălzire: Pacienții cu ihtioză sunt predispuși la supraîncălzire din cauza capacității reduse de transpirație și a îngroșării pielii. Pentru a preveni hipertermia, este esențială menținerea unui mediu răcoros și bine ventilat. Utilizarea de îmbrăcăminte ușoară, din materiale naturale care permit respirația pielii, este recomandată. În perioadele calde, aplicarea frecventă de comprese reci sau pulverizarea pielii cu apă poate ajuta la reglarea temperaturii corporale. Activitățile fizice intense trebuie evitate în zilele caniculare, iar hidratarea adecvată este crucială pentru prevenirea deshidratării.

Gestionarea problemelor oculare și auditive: Ihtioza poate afecta ochii și urechile, necesitând o îngrijire specială. Pentru problemele oculare, cum ar fi ectropionul (răsfrângerea pleoapelor în afară), utilizarea regulată de lacrimi artificiale și unguente oftalmice poate preveni uscăciunea și iritația corneei. În cazuri severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru corectarea malformațiilor palpebrale. Pentru problemele auditive, acumularea de scuame în canalul auditiv poate duce la pierderea auzului. Curățarea delicată și regulată a urechilor, sub supravegherea unui specialist ORL, este esențială. Utilizarea de picături auriculare emoliente poate ajuta la prevenirea acumulării excesive de cerumen și scuame.

Abordarea problemelor de mobilitate articulară: Îngroșarea și rigidizarea pielii în jurul articulațiilor pot limita mobilitatea și cauza disconfort în ihtioză. Menținerea flexibilității articulare necesită o abordare complexă. Aplicarea regulată de emolienți în zonele de flexie, combinată cu exerciții blânde de stretching, poate ajuta la prevenirea contracturilor. Fizioterapia și terapia ocupațională joacă un rol important în menținerea funcționalității și prevenirea deformărilor articulare. În cazuri severe, pot fi necesare proceduri de debridare pentru îndepărtarea pielii îngroșate din jurul articulațiilor. Este esențială colaborarea strânsă între dermatolog, fizioterapeut și, dacă este necesar, chirurg ortoped pentru gestionarea optimă a acestor complicații.

Viața cu ihtioză

Ihtioza este o afecțiune cronică care necesită adaptare și îngrijire continuă. Gestionarea eficientă a bolii implică nu doar tratamentul medical, ci și dezvoltarea unor strategii pentru a face față provocărilor zilnice și pentru a menține o calitate bună a vieții.

Rutina zilnică de îngrijire a pielii: O rutină consecventă de îngrijire a pielii este esențială pentru persoanele cu ihtioză. Aceasta începe cu băi sau dușuri scurte, folosind apă călduță și săpunuri blânde, fără parfum. Imediat după baie, în timp ce pielea este încă umedă, trebuie aplicat un strat generos de emolienți pentru a reține umiditatea. Hidratarea trebuie repetată de mai multe ori pe parcursul zilei, în funcție de severitatea simptomelor. Exfolierea blândă, folosind produse keratolotice recomandate de dermatolog, ajută la îndepărtarea excesului de celule moarte. Este important să se acorde o atenție specială zonelor predispuse la fisuri, cum ar fi palmele și tălpile, aplicând produse mai grase în aceste zone. Protecția solară este crucială, deoarece pielea afectată de ihtioză poate fi mai sensibilă la radiațiile UV.

Gestionarea aspectelor psihologice: Ihtioza poate avea un impact semnificativ asupra stării psihologice a pacienților, afectând stima de sine și interacțiunile sociale. Este esențial ca pacienții să beneficieze de suport psihologic pentru a face față provocărilor emoționale asociate bolii. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta la dezvoltarea unor strategii de coping eficiente și la îmbunătățirea imaginii de sine. Participarea la grupuri de suport oferă oportunitatea de a împărtăși experiențe și de a primi sprijin de la persoane care se confruntă cu provocări similare. Educația pacientului și a familiei despre boală poate reduce anxietatea și poate îmbunătăți aderența la tratament. În cazurile severe, poate fi necesară consilierea psihologică sau psihiatrică pentru gestionarea depresiei sau a anxietății asociate.

Adaptarea la schimbările sezoniere: Ihtioza poate prezenta variații semnificative în funcție de sezon, necesitând ajustări ale rutinei de îngrijire. În timpul iernii, când aerul este mai uscat, este necesară o hidratare mai intensă a pielii și utilizarea mai frecventă a emolienților. Umidificatoarele de interior pot fi deosebit de utile în această perioadă. Vara, expunerea moderată la soare poate ameliora simptomele la unii pacienți, dar este esențială protecția solară adecvată pentru a preveni arsurile și deshidratarea pielii. În perioadele calde, se recomandă utilizarea de produse de hidratare mai ușoare și creșterea frecvenței băilor pentru a preveni supraîncălzirea. Adaptarea îmbrăcămintei la condițiile meteorologice și menținerea unei temperaturi constante în casă pot ajuta la controlul simptomelor pe tot parcursul anului.

Întrebări frecvente

Este ihtioza contagioasă?

Ihtioza nu este o afecțiune contagioasă. Aceasta este o boală genetică sau dobândită, care nu se transmite de la o persoană la alta prin contact fizic sau prin aer. Prin urmare, nu există riscul de a o contracta de la o altă persoană.

Poate fi vindecată ihtioza?

În prezent, nu există un tratament curativ pentru ihtioză. Cu toate acestea, simptomele pot fi gestionate eficient printr-o combinație de îngrijire a pielii, medicamente și modificări ale stilului de viață. Aceste măsuri pot ajuta la ameliorarea disconfortului și la îmbunătățirea calității vieții.

Cât de des ar trebui să fac baie dacă am ihtioză?

Persoanele cu ihtioză ar trebui să facă baie zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, dacă este necesar. Băile scurte cu apă călduță și săpunuri blânde ajută la hidratarea pielii și la îndepărtarea scuamelor. Aplicarea emolienților imediat după baie este esențială pentru a reține umiditatea.

Există recomandări dietetice pentru gestionarea ihtiozei?

Deși nu există o dietă specifică pentru ihtioză, menținerea unei diete echilibrate poate susține sănătatea generală a pielii. Este important să consumați alimente bogate în acizi grași omega-3, vitaminele A și D, care pot ajuta la menținerea integrității barierei cutanate. Hidratarea adecvată este, de asemenea, crucială.

Poate ihtioza afecta durata de viață a unei persoane?

Ihtioza în sine nu afectează în mod direct durata de viață. Cu toate acestea, complicațiile asociate, precum infecțiile cutanate frecvente sau problemele respiratorii în formele severe, pot influența sănătatea generală. Cu o gestionare adecvată a simptomelor și complicațiilor, majoritatea persoanelor cu ihtioză duc o viață normală.

Este sigur să înot în piscine clorurate dacă am ihtioză?

Înotul în piscine clorurate este în general sigur pentru persoanele cu ihtioză, dar clorul poate usca pielea. Este recomandat să aplicați un strat generos de emolient înainte de a intra în apă și să faceți un duș imediat după ieșirea din piscină, urmat de aplicarea unui hidratant pentru a preveni uscarea excesivă.

Cum afectează ihtioza sarcina și nașterea?

Ihtioza nu afectează în mod direct capacitatea unei femei de a rămâne însărcinată sau de a naște. Cu toate acestea, femeile cu ihtioză ar trebui să discute cu medicul lor despre eventualele riscuri și măsuri de precauție. Anumite medicamente utilizate pentru tratamentul ihtiozei pot fi contraindicate în timpul sarcinii și alăptării.

Concluzie

Ihtioza este o afecțiune complexă care necesită o abordare multidisciplinară pentru gestionarea eficientă a simptomelor și complicațiilor. Deși nu există un tratament curativ, gestionarea prin o îngrijire adecvată a pielii, modificări ale stilului de viață și suport psihologic poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților. Educația continuă și colaborarea strânsă cu specialiștii medicali sunt esențiale pentru adaptarea la provocările zilnice ale acestei boli cronice.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Gutiérrez-Cerrajero, C., Sprecher, E., Paller, A. S., Akiyama, M., Mazereeuw-Hautier, J., Hernández-Martín, A., & González-Sarmiento, R. (2023). Ichthyosis. Nature Reviews Disease Primers, 9(1), 2.

https://www.nature.com/articles/s41572-022-00412-3

Dr. Crina Pop

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.