Durere de genunchi: cauze, simptome si optiuni de tratament

Simptomele pot varia de la o senzație de disconfort ușor până la durere severă care limitează mobilitatea. Diagnosticul corect este esențial pentru un tratament eficient, care poate include metode conservative precum repausul și fizioterapia, sau în cazuri mai grave, intervenții chirurgicale. Prevenirea și gestionarea adecvată a durerii de genunchi sunt cruciale pentru menținerea unei calități bune a vieții și a mobilității pe termen lung.

Cauze frecvente ale durerii de genunchi

Durerea de genunchi poate avea origini variate, de la probleme mecanice simple până la afecțiuni medicale complexe. Înțelegerea cauzelor este esențială pentru un tratament adecvat și eficient.

Leziuni: Traumatismele reprezintă o cauză frecventă a durerii de genunchi. Acestea pot include entorse ale ligamentelor, rupturi de menisc sau fracturi. Sportivii și persoanele active sunt deosebit de predispuși la astfel de leziuni. Entorsele de genunchi apar atunci când ligamentele sunt întinse sau rupte, de obicei în urma unei mișcări bruște sau a unei lovituri directe. Rupturile de menisc pot rezulta din mișcări de răsucire sau din uzura în timp. Fracturile, deși mai puțin comune, pot apărea în urma unor accidente grave sau a căderilor, în special la persoanele în vârstă cu oase fragile.

Suprasolicitare și probleme fizice: Activitățile repetitive sau intensificarea bruscă a efortului fizic pot duce la apariția durerii de genunchi. Sindromul de stres patelofemural, cunoscut și sub numele de „genunchiul alergătorului”, este o afecțiune comună cauzată de suprasolicitare. Acesta se manifestă prin durere în jurul sau în spatele rotulei. Tendinita patelară, o altă afecțiune frecventă, apare atunci când tendonul care leagă rotula de tibie devine inflamat. Bursita, inflamarea sacilor cu lichid care acționează ca perne între oase, tendoane și mușchi, poate fi cauzată de presiune repetată sau de lovituri directe asupra genunchiului.

Afecțiuni medicale: Diverse boli pot afecta articulația genunchiului, provocând durere. Artrita este una dintre cele mai frecvente cauze de durere cronică de genunchi. Osteoartrita, forma cea mai comună de artrită, apare odată cu uzura cartilajului articular în timp. Artrita reumatoidă, o boală autoimună, poate afecta genunchii, cauzând inflamație, durere și rigiditate. Guta, o formă de artrită cauzată de acumularea de cristale de acid uric în articulații, poate provoca episoade acute de durere intensă la nivelul genunchiului. Infecțiile articulare, deși mai rare, pot duce la inflamație severă și durere acută.

Factori legați de vârstă: Odată cu înaintarea în vârstă, riscul de a dezvolta dureri de genunchi crește. Acest lucru se datorează în parte uzurii naturale a articulațiilor, dar și schimbărilor în structura și funcția țesuturilor. Osteoartrita este mai frecventă la persoanele în vârstă, pe măsură ce cartilajul se subțiază și își pierde elasticitatea. De asemenea, modificările în densitatea osoasă și masa musculară pot afecta stabilitatea și funcția genunchiului. Condromalacia patelară, o afecțiune în care cartilajul de sub rotulă se înmoaie, este mai frecventă la adulții în vârstă și poate cauza durere la urcat sau coborât scările.

Simptome asociate cu durerea de genunchi

Durerea de genunchi se poate manifesta în diverse moduri, iar simptomele asociate pot oferi indicii importante despre cauza subiacentă și severitatea problemei.

Caracteristicile durerii: Durerea de genunchi poate varia semnificativ în intensitate și caracter. Aceasta poate fi ascuțită și intensă, în special în cazul leziunilor acute, sau surdă și persistentă, cum ar fi în cazul artritei cronice. Localizarea durerii este de asemenea importantă. Durerea în partea anterioară a genunchiului este adesea asociată cu probleme patelofemurale, în timp ce durerea în partea interioară sau exterioară a genunchiului poate indica leziuni ale ligamentelor sau meniscului. Durerea în spatele genunchiului poate fi cauzată de chisturi Baker sau probleme ale tendonului popliteu. Momentul apariției durerii oferă informații valoroase – durerea care se agravează noaptea poate indica o afecțiune inflamatorie, în timp ce durerea care apare la începutul activității și se ameliorează pe parcurs poate sugera o problemă mecanică.

Simptome fizice: Pe lângă durere, genunchiul afectat poate prezenta o serie de alte simptome fizice. Umflarea este un semn comun, care poate indica inflamație sau acumulare de lichid în articulație. Aceasta poate fi localizată sau poate afecta întregul genunchi. Rigiditatea este un alt simptom frecvent, în special în cazul artritei, și poate fi mai pronunțată dimineața sau după perioade de inactivitate. Roșeața și senzația de căldură la nivelul genunchiului pot indica o inflamație acută sau o infecție. Slăbiciunea musculară, în special a mușchilor cvadricepși, poate apărea ca rezultat al durerii sau al neutilizării prelungite a genunchiului. Instabilitatea articulară, manifestată prin senzația că genunchiul „cedează”, poate indica leziuni ale ligamentelor sau probleme de aliniere a rotulei.

Limitări funcționale: Durerea de genunchi poate avea un impact semnificativ asupra capacității unei persoane de a efectua activități zilnice. Dificultățile la mers sunt comune, putând varia de la un ușor șchiopătat până la incapacitatea de a pune greutate pe piciorul afectat. Urcatul și coborâtul scărilor pot deveni provocări semnificative, în special pentru persoanele cu probleme patelofemurale sau artrită. Îngenuncherea sau ghemuirea pot fi dureroase sau chiar imposibile în cazuri severe. Activitățile sportive sau recreative care implică alergare, sărituri sau schimbări bruște de direcție pot fi limitate sau complet evitate din cauza durerii sau a instabilității. În cazuri cronice, limitările funcționale pot duce la atrofie musculară și la o scădere generală a condiției fizice, creând un ciclu vicios de durere și inactivitate.

Diagnosticul durerii de genunchi

Stabilirea unui diagnostic precis este crucială pentru managementul eficient al durerii de genunchi. Procesul de diagnostic implică o evaluare completă, care poate include diverse metode și tehnici.

Examinarea fizică: Evaluarea inițială începe cu o examinare fizică amănunțită. Medicul va observa modul de mers al pacientului, postura și alinierea genunchilor. Palparea genunchiului poate evidenția zonele de sensibilitate, umflături sau căldură locală. Testele de mobilitate evaluează amplitudinea mișcărilor și prezența durerii în timpul flexiei și extensiei. Teste specifice, precum testul de alunecare a rotulei sau testul de stres al ligamentelor, pot oferi informații despre integritatea structurilor articulare. Evaluarea forței musculare, în special a cvadricepsului și a ischiogambierilor, este importantă pentru identificarea dezechilibrelor sau slăbiciunilor. Medicul va căuta și semne de instabilitate articulară sau blocaje mecanice. Examinarea fizică poate oferi indicii valoroase despre natura și localizarea problemei, ghidând decizia pentru investigații suplimentare.

Teste imagistice: Investigațiile imagistice joacă un rol crucial în diagnosticul precis al problemelor de genunchi. Radiografia este adesea primul pas, oferind imagini ale structurilor osoase și putând evidenția modificări artrozice, fracturi sau alinierea anormală a articulației. Ecografia este utilă pentru vizualizarea țesuturilor moi, precum tendoanele și ligamentele, și poate detecta inflamații sau rupturi. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) oferă imagini detaliate ale tuturor structurilor genunchiului, fiind deosebit de valoroasă în evaluarea leziunilor de menisc, ligamente sau cartilaj. Tomografia computerizată (CT) poate fi utilizată pentru a obține imagini tridimensionale ale structurilor osoase, fiind utilă în planificarea intervențiilor chirurgicale. În cazuri specifice, scintigrafia osoasă poate fi folosită pentru a detecta zone de activitate osoasă anormală. Alegerea metodei imagistice depinde de suspiciunea clinică și de informațiile necesare pentru stabilirea diagnosticului și planului de tratament.

Teste de laborator: Analizele de laborator pot oferi informații valoroase în diagnosticul durerii de genunchi, în special pentru identificarea cauzelor inflamatorii sau infecțioase. Testele de sânge pot măsura markerii inflamatori, cum ar fi proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor, utile în detectarea artritei sau a infecțiilor. Analiza lichidului sinovial, obținut prin artrocenteză, poate evidenția prezența cristalelor în cazul gutei sau al pseudogutei, sau poate identifica agenți patogeni în artritele septice. În cazuri specifice, se pot efectua teste pentru factorul reumatoid sau anticorpi anti-nucleari pentru diagnosticul bolilor autoimune.

Opțiuni de tratament pentru durerea de genunchi

Abordarea terapeutică a durerii de genunchi variază în funcție de cauza subiacentă, severitatea simptomelor și caracteristicile individuale ale pacientului. Tratamentul poate include măsuri conservatoare, intervenții medicale și, în unele cazuri, proceduri chirurgicale.

Îngrijire la domiciliu și auto-gestionare: Măsurile de îngrijire la domiciliu reprezintă prima linie de tratament pentru multe tipuri de dureri de genunchi. Acestea includ odihna adecvată pentru a evita suprasolicitarea articulației, aplicarea de comprese reci pentru a reduce inflamația și umflarea în faza acută, urmată de aplicarea de căldură pentru a relaxa musculatura și a îmbunătăți circulația. Elevarea piciorului afectat poate ajuta la reducerea edemului. Utilizarea unui bandaj elastic sau a unei orteze de genunchi poate oferi suport și stabilitate. Este important să se mențină un echilibru între odihnă și mișcare, evitând imobilizarea prelungită care poate duce la rigiditate și slăbiciune musculară.

Tratamente medicale: Medicamentele joacă un rol important în gestionarea durerii de genunchi. Antiinflamatoarele nesteroidiene, precum ibuprofenul sau naproxenul, pot fi eficiente în reducerea durerii și a inflamației. Paracetamolul este o alternativă pentru persoanele care nu pot lua antiinflamatoare. În cazuri mai severe, medicii pot prescrie analgezice mai puternice sau medicamente specifice pentru artrite. Injecțiile intraarticulare cu corticosteroizi pot oferi ameliorare pe termen scurt în cazurile de inflamație severă. Viscosuplimentarea, care implică injectarea de acid hialuronic în articulație, poate fi benefică în osteoartrită. Tratamentele sistemice, cum ar fi medicamentele antireumatice modificatoare de boală, pot fi necesare în cazul artritelor inflamatorii.

Fizioterapie: Fizioterapia este esențială în recuperarea și gestionarea pe termen lung a durerii de genunchi. Un program personalizat de fizioterapie poate include exerciții de întărire a mușchilor care susțin genunchiul, în special cvadricepsul și ischiogambierii, exerciții de îmbunătățire a flexibilității și a amplitudinii de mișcare, precum și tehnici de corectare a posturii și a modului de mers. Terapiile manuale, cum ar fi masajul și mobilizările articulare, pot ajuta la reducerea durerii și îmbunătățirea funcției. Fizioterapeuții pot utiliza și modalități precum ultrasunetele, stimularea electrică transcutanată nervoasă (TENS) sau terapia cu laser de joasă intensitate pentru a gestiona durerea și a promova vindecarea țesuturilor.

Intervenții chirurgicale: Chirurgia este rezervată cazurilor în care tratamentele conservative nu au dat rezultate sau pentru leziuni specifice care necesită reparare. Artroscopia este o procedură minim invazivă folosită pentru diagnosticarea și tratarea diverselor probleme ale genunchiului, cum ar fi repararea rupturilor de menisc sau îndepărtarea fragmentelor de cartilaj. Reconstrucția ligamentelor, în special a ligamentului încrucișat anterior, poate fi necesară în cazul rupturilor. Pentru artrita severă, înlocuirea totală sau parțială a genunchiului poate fi recomandată pentru a ameliora durerea și a restabili funcția. Osteotomia, o procedură care implică tăierea și realinierea osului, poate fi utilizată pentru a redistribui greutatea în articulație în cazurile de osteoartrită unicompartimentală.

Strategii de prevenire a durerii de genunchi

Prevenirea durerii de genunchi implică o abordare holistică, concentrată pe menținerea sănătății generale a articulațiilor și reducerea factorilor de risc. Implementarea acestor strategii poate ajuta la menținerea mobilității și la prevenirea problemelor pe termen lung.

Menținerea unei greutăți sănătoase: Excesul de greutate pune o presiune semnificativă asupra articulațiilor genunchiului, crescând riscul de dezvoltare a osteoartritei și exacerbând durerea existentă. Menținerea unei greutăți sănătoase prin intermediul unei diete echilibrate și a exercițiilor fizice regulate este crucială pentru sănătatea genunchilor. Fiecare kilogram pierdut reduce semnificativ presiunea asupra articulațiilor portante. O dietă bogată în nutrienți, în special în vitamine și minerale care susțin sănătatea oaselor și a cartilajelor, precum calciul și vitamina D, poate contribui la menținerea integrității structurale a genunchiului.

Tehnici corecte de exercițiu: Adoptarea unor tehnici corecte de exercițiu este esențială pentru prevenirea leziunilor și a uzurii excesive a genunchilor. Este important să se înceapă orice program de exerciții cu o încălzire adecvată pentru a pregăti mușchii și articulațiile. Tehnicile corecte includ menținerea unei alinieri adecvate a genunchiului în timpul exercițiilor, evitarea mișcărilor bruște sau a rotațiilor excesive și utilizarea echipamentului adecvat. Pentru activitățile cu impact ridicat, cum ar fi alergarea, este recomandată alternarea cu exerciții cu impact scăzut, precum înotul sau ciclismul, pentru a reduce stresul asupra genunchilor.

Exerciții de întărire pentru susținerea genunchiului: Dezvoltarea forței musculare în jurul genunchiului este crucială pentru stabilitatea și protecția articulației. Exercițiile de întărire trebuie să se concentreze pe mușchii cvadricepși, ischiogambieri și mușchii gambei. Exercițiile precum genuflexiunile, extensiile de genunchi și ridicările pe vârfuri sunt eficiente pentru întărirea acestor grupe musculare. Este important ca aceste exerciții să fie efectuate corect și progresiv, începând cu greutăți ușoare și crescând treptat intensitatea. Exercițiile de echilibru și stabilitate, cum ar fi statul într-un picior sau utilizarea unei plăci de echilibru, pot îmbunătăți propriocepția și stabilitatea articulară.

Purtarea încălțămintei adecvate: Alegerea încălțămintei potrivite joacă un rol crucial în prevenirea durerii de genunchi. Pantofii trebuie să ofere un suport adecvat arcului plantar și să absoarbă șocurile, reducând astfel impactul asupra genunchilor în timpul mersului sau alergării. Pentru activitățile sportive, este esențială utilizarea încălțămintei specifice sportului practicat. Persoanele cu probleme biomecanice, cum ar fi piciorul plat sau pronația excesivă, pot beneficia de orteze sau tălpi personalizate. Înlocuirea regulată a încălțămintei sportive uzate este importantă, deoarece aceasta își pierde capacitatea de amortizare în timp.

Evitarea suprasolicitării și a leziunilor: Prevenirea suprasolicitării genunchilor este esențială pentru evitarea durerii și a leziunilor. Acest lucru implică creșterea treptată a intensității și duratei activităților fizice, permițând corpului să se adapteze. Este important să se asculte semnalele corpului și să se evite forțarea dincolo de limitele confortabile. Alternarea între diferite tipuri de activități poate ajuta la prevenirea stresului repetitiv asupra genunchilor. În cazul activităților care implică îngenunchere sau ghemuire prelungită, utilizarea genuncherelor sau a covorașelor de protecție poate reduce presiunea asupra articulațiilor. De asemenea, învățarea tehnicilor corecte de ridicare a greutăților și evitarea mișcărilor bruște sau necontrolate pot preveni leziunile acute ale genunchiului.

Când trebuie solicitată asistență medicală

Deși multe probleme ale genunchiului se pot ameliora cu tratament la domiciliu, există situații în care consultarea unui medic este esențială. Recunoașterea semnelor care necesită atenție medicală imediată poate preveni complicațiile și poate asigura un tratament adecvat și la timp.

Durere severă sau umflătură: Durerea intensă sau umflătura semnificativă a genunchiului necesită evaluare medicală promptă. Aceste simptome pot indica o leziune gravă, cum ar fi o ruptură de ligament sau de menisc, sau o afecțiune inflamatorie acută. Durerea severă care apare brusc, în special după un traumatism, poate semnala o fractură sau o dislocare. Umflătura pronunțată poate fi cauzată de acumularea de lichid în articulație (efuziune), care poate fi asociată cu leziuni interne sau procese inflamatorii. În astfel de cazuri, diagnosticul precoce este crucial pentru a preveni deteriorarea suplimentară și pentru a începe tratamentul adecvat.

Incapacitatea de a suporta greutatea: Imposibilitatea de a pune greutate pe genunchiul afectat sau dificultatea severă la mers sunt semne de alarmă care necesită atenție medicală imediată. Această situație poate indica o leziune structurală semnificativă, cum ar fi o fractură, o ruptură completă de ligament sau o dislocare. Incapacitatea de a suporta greutatea poate fi, de asemenea, cauzată de durere extremă sau instabilitate articulară. În astfel de cazuri, este esențial să se evite orice încercare de a forța articulația și să se solicite asistență medicală cât mai curând posibil pentru a preveni agravarea leziunii și pentru a primi tratamentul adecvat.

Semne de infecție: Prezența semnelor de infecție la nivelul genunchiului necesită atenție medicală urgentă. Acestea includ roșeață intensă, căldură locală, durere severă și umflătură, posibil însoțite de febră sau stare generală de rău. Infecțiile articulare (artrita septică) sunt urgențe medicale care necesită tratament imediat pentru a preveni deteriorarea permanentă a articulației. Persoanele cu factori de risc, cum ar fi diabetul, sistemul imunitar compromis sau cele care au suferit recent intervenții chirurgicale la nivelul genunchiului, trebuie să fie deosebit de vigilente în ceea ce privește aceste semne. Diagnosticul și tratamentul prompt al infecțiilor pot preveni complicații grave și pot salva funcția articulației.

Simptome persistente sau care se agravează: Durerea de genunchi care persistă mai mult de câteva săptămâni în ciuda măsurilor de îngrijire la domiciliu sau care se agravează în timp necesită evaluare medicală. Simptomele persistente pot indica o problemă subiacentă care nu se va rezolva fără intervenție medicală, cum ar fi osteoartrita progresivă sau o leziune nedetectată inițial. Agravarea simptomelor, cum ar fi creșterea durerii, rigidității sau instabilității, poate semnala progresia unei afecțiuni sau dezvoltarea unor complicații. De asemenea, apariția unor simptome noi, cum ar fi blocajele articulare sau senzația de „cedare” a genunchiului, necesită investigații suplimentare. Consultarea unui specialist poate duce la un diagnostic precis și la elaborarea unui plan de tratament adaptat pentru a preveni deteriorarea pe termen lung a funcției genunchiului și pentru a îmbunătăți calitatea vieții.