Infiltratii ale genunchilor: tipuri, indicatii, tehnici si eficacitate

Fiecare dintre aceste opțiuni are indicații specifice și mecanisme de acțiune diferite. Infiltrațiile sunt utilizate frecvent în tratamentul osteoartritei, artritei reumatoide și al altor afecțiuni inflamatorii ale genunchiului. Deși oferă beneficii semnificative în ceea ce privește reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității, este important să se țină cont de potențialele contraindicații și precauții asociate acestei proceduri.

Tipuri de infiltrații la genunchi

Infiltrațiile la genunchi cuprind mai multe tipuri de tratamente injectabile, fiecare cu proprietăți și indicații specifice. Acestea sunt utilizate pentru a trata diverse afecțiuni ale genunchiului, oferind ameliorare a durerii și îmbunătățirea funcției articulare.

Infiltrații cu corticosteroizi: Aceste injecții conțin medicamente antiinflamatoare puternice care reduc rapid inflamația și durerea în articulația genunchiului. Corticosteroizii acționează prin suprimarea răspunsului imun local, diminuând astfel procesul inflamator. Efectul lor poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, oferind o ameliorare semnificativă a simptomelor în cazuri de osteoartrită, artrită reumatoidă sau alte afecțiuni inflamatorii ale genunchiului.

Infiltrații cu acid hialuronic (Vâscosuplimentare): Acidul hialuronic este o substanță naturală prezentă în lichidul sinovial al articulațiilor, acționând ca un lubrifiant și amortizor de șocuri. În cazul osteoartritei, concentrația și calitatea acidului hialuronic din articulație scad. Injecțiile cu acid hialuronic vizează suplimentarea acestei substanțe, îmbunătățind astfel lubrifiere articulară și reducând durerea. Acest tip de infiltrație poate oferi ameliorare pe o perioadă mai lungă comparativ cu corticosteroizii, efectele putând dura până la 6 luni sau chiar mai mult.

Infiltrații cu plasmă îmbogățită cu trombocite: Această terapie inovatoare utilizează propriul sânge al pacientului pentru a stimula procesele naturale de vindecare. Plasma îmbogățită cu trombocite conține o concentrație ridicată de factori de creștere și alte proteine bioactive care pot stimula regenerarea țesuturilor și reducerea inflamației. Aceste infiltrații sunt folosite în special pentru leziuni ale țesuturilor moi din jurul genunchiului, precum tendinopatii sau leziuni ligamentare, dar pot fi benefice și în cazuri de osteoartrită ușoară spre moderată.

Indicații pentru infiltrațiile la genunchi

Infiltrațiile la genunchi sunt recomandate în diverse afecțiuni ale articulației, oferind o opțiune terapeutică eficientă pentru ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea funcției articulare.

Osteoartrita: Această afecțiune degenerativă a articulației genunchiului este una dintre cele mai frecvente indicații pentru infiltrații. În osteoartrită, cartilajul articular se deteriorează progresiv, ducând la durere, rigiditate și limitarea mișcărilor. Infiltrațiile, în special cele cu acid hialuronic sau corticosteroizi, pot reduce semnificativ durerea și inflamația, îmbunătățind mobilitatea și calitatea vieții pacienților. Acestea sunt deosebit de utile în stadiile moderate ale bolii, când tratamentele orale și fizioterapia nu mai oferă un control adecvat al simptomelor.

Artrita reumatoidă: În cazul artritei reumatoide, o boală autoimună care afectează articulațiile, infiltrațiile cu corticosteroizi pot fi extrem de eficiente în controlul episoadelor acute de inflamație. Aceste injecții reduc rapid durerea și umflarea, permițând pacienților să-și mențină mobilitatea și să continue terapiile de fond. Infiltrațiile sunt adesea utilizate ca parte a unei strategii de tratament mai ample, în combinație cu medicația sistemică și fizioterapia.

Efuziune inexplicabilă a genunchiului: În cazurile în care genunchiul prezintă o acumulare de lichid (efuziune) fără o cauză evidentă, infiltrațiile pot avea atât un rol diagnostic, cât și terapeutic. Aspirarea lichidului sinovial permite analiza acestuia pentru a identifica posibile cauze ale efuziunii, cum ar fi infecții sau cristale. În același timp, injectarea de corticosteroizi poate ajuta la reducerea inflamației și prevenirea reacumulării lichidului.

Ameliorarea durerii în cazuri avansate: Pentru pacienții cu afecțiuni avansate ale genunchiului, care nu sunt candidați pentru intervenții chirurgicale sau care aleg să amâne o astfel de procedură, infiltrațiile pot oferi o ameliorare semnificativă a durerii. Acest lucru permite pacienților să-și mențină un nivel acceptabil de funcționalitate și să-și îmbunătățească calitatea vieții. În aceste cazuri, infiltrațiile pot fi repetate periodic, sub supravegherea atentă a medicului, pentru a menține efectul benefic.

Întârzierea intervenției chirurgicale de înlocuire a articulației: În unele situații, infiltrațiile la genunchi pot fi utilizate ca o strategie pentru a amâna necesitatea unei intervenții chirurgicale de înlocuire a articulației. Acest lucru poate fi deosebit de util pentru pacienții care nu sunt încă pregătiți pentru o intervenție majoră sau pentru cei care au contraindicații temporare pentru chirurgie. Prin controlul eficient al durerii și îmbunătățirea funcției articulare, infiltrațiile pot oferi pacienților timp suplimentar pentru a se pregăti fizic și psihologic pentru o eventuală intervenție chirurgicală.

Contraindicații și precauții

Infiltrațiile la genunchi, deși în general sigure și eficiente, prezintă anumite contraindicații și necesită precauții specifice pentru a asigura siguranța pacientului și eficacitatea tratamentului.

Infecție articulară suspectată: Prezența unei infecții în sau în jurul articulației genunchiului reprezintă o contraindicație absolută pentru infiltrații. Injectarea de medicamente, în special corticosteroizi, într-o articulație infectată poate exacerba infecția și duce la complicații severe. Simptomele unei infecții articulare includ durere intensă, roșeață, căldură locală și umflare pronunțată a genunchiului, adesea însoțite de febră. În cazul în care se suspectează o infecție, este esențial să se efectueze o evaluare completă, incluzând analize de sânge și, posibil, aspirația și cultura lichidului sinovial, înainte de a considera orice tip de infiltrație. Tratamentul unei infecții articulare necesită, de obicei, antibiotice administrate sistemic și, în unele cazuri, drenaj chirurgical.

Leziuni cutanate sau celulită la locul injectării: Prezența leziunilor cutanate sau a celulitei în zona de injectare reprezintă o contraindicație pentru infiltrațiile la genunchi. Aceste afecțiuni pot crește riscul de infecție și pot compromite eficacitatea tratamentului. Medicul trebuie să examineze cu atenție zona înainte de procedură și să amâne infiltrația până la vindecarea completă a leziunilor cutanate. În cazul celulitei, este necesară tratarea infecției înainte de a lua în considerare orice infiltrație.

Imunosupresie: Pacienții cu imunosupresie, fie din cauza unor boli sau a tratamentelor imunosupresoare, prezintă un risc crescut de complicații în urma infiltrațiilor la genunchi. Sistemul imunitar slăbit poate duce la o susceptibilitate crescută la infecții și la o vindecare întârziată. În aceste cazuri, decizia de a efectua infiltrația trebuie luată cu precauție, evaluând atent raportul risc-beneficiu și considerând alternative terapeutice mai sigure pentru acești pacienți.

Alergii la componentele injecției: Înainte de efectuarea infiltrației, este esențial să se verifice istoricul alergic al pacientului. Alergiile la componentele injecției, cum ar fi corticosteroizii, anestezicele locale sau conservanții, pot duce la reacții adverse severe. În cazul pacienților cu alergii cunoscute, medicul poate opta pentru alternative hipoalergenice sau poate recomanda teste cutanate prealabile pentru a evalua riscul de reacție alergică.

Considerații pentru pacienții cu proteze articulare: La pacienții cu proteze de genunchi, infiltrațiile necesită o atenție specială. Riscul de infecție periprotetică, deși rar, este o complicație gravă care trebuie luată în considerare. Infiltrațiile în aceste cazuri trebuie efectuate cu tehnici sterile riguroase și, de preferință, de către medici cu experiență în managementul protezelor articulare. Este important să se evalueze beneficiul potențial al infiltrației în raport cu riscul de complicații la acești pacienți.

Tehnici de infiltrație la genunchi

Infiltrațiile la genunchi necesită o tehnică precisă și o cunoaștere aprofundată a anatomiei articulare pentru a asigura eficacitatea tratamentului și minimizarea riscurilor. Abordarea corectă implică selectarea atentă a locului de injectare, identificarea precisă a reperelor anatomice și menținerea unei tehnici sterile riguroase pe tot parcursul procedurii.

Poziționarea pacientului: Poziția corectă a pacientului este crucială pentru succesul infiltrației la genunchi. De obicei, pacientul este așezat pe masa de examinare cu genunchiul flexat la un unghi de 90 de grade. Această poziție permite relaxarea mușchilor din jurul articulației și facilitează accesul la spațiul intraarticular. În unele cazuri, în special pentru abordarea laterală, pacientul poate fi poziționat în decubit dorsal cu genunchiul ușor flexat. Confortul pacientului trebuie asigurat pentru a minimiza mișcările involuntare în timpul procedurii.

Selectarea locului de injectare: Alegerea locului de injectare depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul de infiltrație, prezența efuziunii articulare și preferința medicului. Cele mai comune abordări sunt cea superolaterală, superomedială și inferolaterală. Abordarea superolaterală este adesea preferată datorită accesului mai ușor la spațiul articular și riscului redus de lezare a structurilor importante. Locul exact de injectare trebuie marcat cu precizie înainte de dezinfectarea zonei pentru a asigura precizia procedurii.

Identificarea reperelor anatomice: Identificarea corectă a reperelor anatomice este esențială pentru o infiltrație precisă și sigură. Principalele repere includ marginea superioară a patelei, tendoanele cvadricepsului și conturul condililor femurali. Pentru abordarea superolaterală, medicul va palpa marginea superioară și laterală a patelei, identificând spațiul dintre patelă și condilul femural lateral. Utilizarea unor tehnici precum identificarea punctului moale, poate ajuta la localizarea precisă a spațiului articular, îmbunătățind rata de succes a infiltrației.

Tehnica sterilă și pregătirea: Menținerea unei tehnici sterile riguroase este crucială pentru prevenirea infecțiilor. Zona de injectare trebuie curățată temeinic cu o soluție antiseptică, de obicei iodofor sau clorhexidină. Medicul trebuie să poarte mănuși sterile și să utilizeze instrumente și materiale sterile. Pregătirea include aranjarea echipamentului necesar, verificarea medicației și asigurarea că pacientul este confortabil și informat despre procedură. O tehnică sterilă adecvată reduce semnificativ riscul de complicații infecțioase post-infiltrație.

Procedura de infiltrație pas cu pas

Infiltrația la genunchi este o procedură medicală complexă care necesită precizie și atenție la detalii. Fiecare etapă a procesului, de la selecția acului până la tehnica de inserție, joacă un rol crucial în asigurarea eficacității tratamentului și siguranței pacientului.

Selecția și pregătirea acului: Alegerea corectă a acului este esențială pentru succesul infiltrației. De obicei, se utilizează ace de calibru 18-22, cu o lungime de 1,5-2 inch, în funcție de anatomia pacientului și locul de injectare. Acele mai lungi sunt preferate pentru pacienții obezi sau pentru abordările profunde. Pregătirea include verificarea integrității acului și atașarea acestuia la seringă în condiții sterile. Este important să se aleagă un ac suficient de lung pentru a ajunge în spațiul articular, dar nu excesiv de lung pentru a evita lezarea structurilor profunde.

Pregătirea medicației: Medicația pentru infiltrație trebuie pregătită cu atenție, respectând dozele prescrise și tehnica aseptică. În general, se utilizează o combinație de corticosteroizi și anestezic local. Corticosteroidul, cum ar fi triamcinolona sau metilprednisolonul, este aspirat în seringă, urmat de anestezicul local, de obicei lidocaină. Este crucial să se verifice concentrația și doza corectă a fiecărui component. Amestecul trebuie să fie omogen și fără bule de aer. În cazul infiltrațiilor cu acid hialuronic, produsul vine de obicei pregătit și nu necesită amestecare suplimentară.

Tehnica de inserție a acului: Inserția acului reprezintă pasul critic al procedurii. După identificarea și marcarea locului de injectare, medicul va insera acul cu o mișcare fermă și controlată. Pentru abordarea supero-laterală, acul este introdus la un unghi de aproximativ 45 de grade față de suprafața pielii, orientat spre centrul articulației. Medicul va simți o ușoară rezistență la penetrarea capsulei articulare, urmată de o senzație de „pop” când acul intră în spațiul articular. Este important să se evite mișcările bruște și să se mențină o direcție constantă pentru a minimiza disconfortul pacientului și riscul de lezare a structurilor intraarticulare.

Aspirație: Aspirația lichidului sinovial poate fi necesară înainte de administrarea medicației, în special în cazul prezenței unei efuziuni semnificative. Această procedură implică extragerea lichidului în exces din articulație folosind acul și seringa. Aspirația are un dublu rol: reduce presiunea intraarticulară, oferind ameliorare imediată a durerii, și permite analiza lichidului pentru diagnostic diferențial. Lichidul aspirat poate fi examinat pentru celule, cristale sau microorganisme, oferind informații valoroase despre natura afecțiunii articulare.

Administrarea medicației: După aspirație sau direct, în absența necesității acesteia, se procedează la injectarea medicației. Procesul trebuie efectuat lent și constant pentru a minimiza disconfortul pacientului și a asigura o distribuție uniformă a medicamentului în spațiul articular. În cazul corticosteroizilor, se injectează de obicei un volum între 1 și 2 ml, în funcție de preparatul utilizat și de dimensiunea articulației. Pentru infiltrațiile cu acid hialuronic, volumul și frecvența administrării variază în funcție de produsul specific utilizat și de protocolul terapeutic stabilit.

Îngrijirea post-injecție: Imediat după infiltrație, locul injectării trebuie acoperit cu un bandaj steril. Pacientul este sfătuit să limiteze mișcările articulației pentru următoarele 24-48 de ore pentru a permite medicamentului să își exercite efectul local și pentru a reduce riscul de extravazare. Se recomandă aplicarea de gheață pe zona injectată pentru a reduce potențialul disconfort și umflătură. Pacientul trebuie informat despre posibilele efecte secundare minore, cum ar fi o ușoară creștere temporară a durerii, și instruit să contacteze medicul în cazul apariției unor simptome neobișnuite.

Îngrijirea și instrucțiunile post-procedură

Perioada imediat următoare infiltrației la genunchi este crucială pentru maximizarea beneficiilor tratamentului și minimizarea potențialelor complicații. Îngrijirea adecvată post-procedură include o serie de măsuri și recomandări specifice care trebuie urmate cu atenție de către pacient.

Recomandări imediate post-injecție: În primele ore după infiltrație, pacientul trebuie să mențină genunchiul în repaus relativ. Se recomandă evitarea activităților care implică susținerea greutății corporale pe articulația tratată pentru cel puțin 24 de ore. Aplicarea locală de gheață este benefică pentru reducerea potențialei inflamații și a disconfortului. Pacientul trebuie să monitorizeze zona injectată pentru orice semne de infecție, cum ar fi roșeață excesivă, căldură locală intensă sau febră. În cazul apariției acestor simptome sau a unei dureri severe, contactarea imediată a medicului este esențială.

Restricții de activitate: În primele 48-72 de ore post-infiltrație, activitățile fizice intense trebuie evitate. Acest lucru include exerciții cu impact ridicat, ridicarea de greutăți sau participarea la sporturi. Pacientul poate relua treptat activitățile normale, în funcție de recomandările medicului și de răspunsul individual la tratament. Activitățile cu impact redus, cum ar fi înotul sau mersul pe bicicletă staționară, pot fi reluate mai devreme, de obicei după 3-5 zile, dacă sunt tolerate. Este important ca pacientul să asculte semnalele propriului corp și să nu forțeze articulația dincolo de limitele confortului.

Aplicarea gheții: Crioterapia joacă un rol important în managementul post-infiltrație. Aplicarea gheții pe zona tratată ajută la reducerea inflamației, ameliorarea durerii și minimizarea potențialei umflături. Se recomandă aplicarea gheții pentru perioade de 15-20 de minute, la fiecare 2-3 ore, în primele 24-48 de ore după procedură. Este important ca gheața să nu fie aplicată direct pe piele; utilizarea unui prosop subțire între gheață și piele previne leziunile cutanate. Pacienții trebuie instruiți să monitorizeze zona pentru orice semne de sensibilitate excesivă la frig.

Managementul durerii: Disconfortul post-infiltrație este de obicei minim, dar unii pacienți pot experimenta o ușoară exacerbare temporară a durerii în primele 24-48 de ore. Acest fenomen este tranzitoriu și nu trebuie să fie motiv de îngrijorare. Pentru gestionarea durerii, se pot utiliza analgezice simple, cum ar fi paracetamolul. Utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene trebuie discutată cu medicul, deoarece acestea pot interfera cu efectul terapeutic al infiltrației în anumite cazuri. Odihna adecvată și evitarea suprasolicitării articulației sunt, de asemenea, esențiale în managementul durerii post-procedură.

Programări de urmărire: Monitorizarea atentă post-infiltrație este esențială pentru evaluarea eficacității tratamentului și pentru detectarea precoce a eventualelor complicații. Prima vizită de control este de obicei programată la 2-4 săptămâni după procedură. În cadrul acestei consultații, medicul va evalua răspunsul la tratament, va discuta despre ameliorarea simptomelor și va efectua un examen fizic al articulației. Vizitele ulterioare pot fi programate la intervale de 3-6 luni, în funcție de evoluția clinică și de tipul de infiltrație efectuată. Aceste consultații permit ajustarea planului de tratament și discutarea necesității unor infiltrații repetate sau a altor opțiuni terapeutice.

Potențiale efecte secundare și complicații

Infiltrațiile la genunchi, deși în general sigure și eficiente, pot fi asociate cu anumite efecte secundare și complicații. Cunoașterea acestora este esențială pentru managementul adecvat și pentru informarea corectă a pacienților.

Efecte secundare comune: Cele mai frecvente efecte secundare ale infiltrațiilor la genunchi sunt de obicei ușoare și tranzitorii. Acestea pot include durere locală la locul injectării, care durează de obicei 24-48 de ore. Unii pacienți pot experimenta o exacerbare temporară a durerii articulare care se ameliorează de obicei în câteva zile. Roșeața ușoară și senzația de căldură la nivelul articulației sunt, de asemenea, frecvente. În cazul infiltrațiilor cu corticosteroizi, pacienții pot observa o ușoară decolorare a pielii în jurul locului de injectare sau o senzație de „plenitudine” în articulație. Aceste efecte sunt de obicei auto-limitante și se rezolvă fără intervenție specifică.

Complicații rare: Deși mai puțin frecvente, complicațiile serioase pot apărea în urma infiltrațiilor la genunchi. Infecția articulară este una dintre cele mai grave, deși rară (aproximativ 1 la 3000-5000 de injecții). Simptomele infecției includ durere severă, roșeață intensă, căldură locală și febră, necesitând intervenție medicală imediată. Lezarea structurilor intraarticulare, cum ar fi cartilajul sau ligamentele, este o altă complicație potențială, în special în cazul tehnicii incorecte de injectare. În cazuri foarte rare, pot apărea reacții alergice la medicamentele injectate. Utilizarea repetată a corticosteroizilor poate duce la atrofie a țesuturilor moi sau la modificări degenerative ale cartilajului articular, motiv pentru care frecvența infiltrațiilor trebuie atent monitorizată și limitată.

Eficacitatea și durata ameliorării

Infiltrațiile la genunchi oferă o ameliorare semnificativă a simptomelor pentru mulți pacienți, dar eficacitatea și durata efectelor pot varia în funcție de tipul de infiltrație, afecțiunea tratată și răspunsul individual al pacientului. Înțelegerea acestor aspecte este crucială pentru gestionarea așteptărilor și planificarea tratamentului pe termen lung.

Debutul efectelor: Timpul de instalare a efectelor terapeutice după o infiltrație la genunchi variază în funcție de tipul de medicament administrat. În cazul corticosteroizilor, pacienții pot simți o ameliorare inițială rapidă datorită efectului anestezicului local inclus în amestec, urmată de o ușoară creștere a disconfortului în primele 24-48 de ore. Efectul antiinflamator complet al corticosteroizilor se instalează de obicei în 3-5 zile. Pentru infiltrațiile cu acid hialuronic, ameliorarea simptomelor este mai graduală, pacienții raportând o îmbunătățire semnificativă după 2-3 săptămâni de la procedură, cu efecte maxime observate adesea după 4-6 săptămâni.

Durata așteptată a beneficiilor: Persistența efectelor benefice ale infiltrațiilor la genunchi variază considerabil. În cazul infiltrațiilor cu corticosteroizi, durata ameliorării simptomelor poate fi de la câteva săptămâni până la 3-6 luni, în funcție de severitatea afecțiunii și de răspunsul individual al pacientului. Infiltrațiile cu acid hialuronic tind să ofere o ameliorare mai îndelungată, cu beneficii care pot persista între 6 și 12 luni în multe cazuri. Este important de menționat că eficacitatea tratamentului poate scădea treptat în timp, iar unii pacienți pot necesita proceduri repetate pentru menținerea ameliorării simptomelor.

Frecvența infiltrațiilor: Stabilirea unui program optim pentru infiltrațiile repetate necesită o evaluare atentă a mai multor factori, inclusiv tipul de infiltrație, răspunsul pacientului la tratamentul anterior și riscurile asociate cu procedurile repetate. Pentru infiltrațiile cu corticosteroizi, se recomandă în general limitarea la 3-4 proceduri pe an în aceeași articulație, pentru a minimiza riscul de efecte adverse asupra cartilajului articular. În cazul acidului hialuronic, protocoalele variază, dar multe regimuri implică o serie de 3-5 injecții la intervale săptămânale, cu posibilitatea repetării ciclului după 6-12 luni. Frecvența optimă trebuie stabilită individual, luând în considerare severitatea simptomelor, răspunsul la tratament și obiectivele terapeutice pe termen lung ale pacientului.