Bursita genunchiului: cauze, simptome si optiuni de tratament

Bursita genunchiului poate fi cauzată de traumatisme, suprasolicitare, infecții sau anumite afecțiuni medicale. Simptomele includ durere localizată, umflătură și rigiditate. Tratamentul implică de obicei o combinație de repaus, aplicații reci, medicamente antiinflamatoare și, în cazuri mai severe, drenaj sau injecții cu corticosteroizi. Prevenirea implică evitarea suprasolicitării, utilizarea echipamentului de protecție adecvat și menținerea unei greutăți sănătoase.

Tipuri de bursită a genunchiului

Există mai multe tipuri de bursită a genunchiului, fiecare afectând o bursă specifică din jurul articulației. Cele mai frecvente forme sunt bursita prepatelară, infrapatelară și anserină. Fiecare tip are caracteristici distincte și poate fi cauzat de factori diferiți.

Bursita prepatelară: Această formă afectează bursa situată în fața rotulei. Apare frecvent la persoanele care petrec mult timp în genunchi, cum ar fi instalatorii sau grădinarii. Zona din fața genunchiului devine umflată și dureroasă la atingere. Mișcarea genunchiului poate fi îngreunată, în special la îndoire.

Bursita infrapatelară: Această formă implică inflamația bursei situate sub rotulă, între tendonul rotulian și tibie. Este frecventă la sportivi, în special la alergători și săritori. Pacienții pot simți durere în partea inferioară a genunchiului, care se accentuează la urcarea sau coborârea scărilor.

Bursita anserină: Aceasta afectează bursa de pe partea interioară a genunchiului, sub articulație. Este mai frecventă la persoanele supraponderale sau la cele cu artroză de genunchi. Durerea este resimțită pe partea interioară a genunchiului și se poate agrava noaptea sau la urcarea scărilor.

Cauze și factori de risc

Bursita genunchiului poate fi cauzată de diverși factori, iar înțelegerea acestora este esențială pentru prevenire și tratament eficient. Cauzele pot fi acute sau cronice, iar factorii de risc variază în funcție de stilul de viață și condițiile medicale preexistente.

Îngenuncherea frecventă și prelungită: Persoanele care petrec mult timp în genunchi, cum ar fi instalatorii, grădinarii sau parchetarii, sunt expuse unui risc crescut de a dezvolta bursită prepatelară. Presiunea constantă asupra genunchiului irită bursa, ducând la inflamație. Utilizarea genuncherelor poate reduce acest risc, dar nu îl elimină complet.

Suprasolicitarea și activitatea fizică intensă: Sportivii și persoanele care practică activități fizice intense sunt predispuși la bursita genunchiului. Alergarea excesivă, săriturile repetate sau schimbările bruște de direcție pot suprasolicita bursele. Este important să se încălzească adecvat înainte de exerciții și să se crească treptat intensitatea antrenamentelor.

Traumatisme directe asupra genunchiului: Loviturile puternice sau căzăturile pe genunchi pot cauza bursită acută. Impactul direct poate provoca sângerare în bursă, ducând la inflamație și durere. Purtarea echipamentului de protecție în timpul activităților cu risc crescut poate preveni aceste traumatisme.

Infecții bacteriene: Deși mai rare, infecțiile bacteriene ale bursei pot apărea, în special în cazul unor leziuni deschise în zona genunchiului. Acestea necesită tratament medical prompt, inclusiv antibiotice, pentru a preveni complicațiile. Persoanele cu sistem imunitar slăbit sunt mai susceptibile la acest tip de bursită.

Riscuri ocupaționale: Anumite profesii prezintă un risc mai mare de dezvoltare a bursitei genunchiului. Pe lângă meseriile care implică îngenuncherea frecventă, și alte ocupații care solicită genunchii în mod repetat, cum ar fi dansatorii sau lucrătorii în construcții, pot fi afectate. Adaptarea tehnicilor de lucru și utilizarea echipamentelor ergonomice pot reduce acest risc.

Riscuri legate de sport: Sporturile care implică impact repetat asupra genunchilor, cum ar fi baschetul, voleiul sau fotbalul, cresc riscul de bursită. Alergătorii de distanțe lungi sunt, de asemenea, predispuși, în special la bursita anserină. Antrenamentul corect, echipamentul adecvat și perioadele de recuperare sunt esențiale pentru prevenire.

Obezitatea și osteoartrita: Excesul de greutate pune o presiune suplimentară asupra articulațiilor genunchiului, crescând riscul de bursită, în special bursita anserină. Osteoartrita, o afecțiune degenerativă a articulațiilor, poate duce la modificări biomecanice care predispun la bursită. Menținerea unei greutăți sănătoase și gestionarea osteoartritei pot ajuta la prevenirea bursitei.

Simptomele bursitei genunchiului

Bursita genunchiului se manifestă prin diverse simptome care pot varia în intensitate și durată. Acestea includ durere localizată, sensibilitate la atingere, umflătură și căldură în zona afectată, precum și limitarea mișcărilor articulației. Severitatea simptomelor depinde de cauza și tipul de bursită, putând fi acute sau cronice.

Durere și sensibilitate: Durerea este adesea primul și cel mai evident simptom al bursitei genunchiului. Aceasta poate fi resimțită ca o senzație de arsură sau presiune în zona afectată. Intensitatea durerii variază de la o disconfort ușor până la o durere acută care poate limita semnificativ mișcările. Sensibilitatea la atingere este, de asemenea, frecventă, pacienții raportând disconfort la palparea zonei afectate sau la aplicarea de presiune, cum ar fi în timpul îngenuncherii sau la urcarea scărilor.

Umflătură și căldură: Umflarea este un semn distinctiv al bursitei genunchiului, cauzată de acumularea de lichid în bursa inflamată. Această umflătură poate fi vizibilă și palpabilă, adesea descrisă ca o proeminență moale în zona afectată. În cazul bursitei prepatelară, umflătura apare în fața genunchiului, în timp ce în bursita anserină, aceasta este localizată pe partea interioară a genunchiului. Zona afectată poate fi, de asemenea, caldă la atingere, un semn al procesului inflamator în curs.

Limitarea amplitudinii de mișcare: Bursita genunchiului poate restricționa semnificativ mobilitatea articulației. Pacienții pot experimenta dificultăți în îndoirea sau întinderea completă a genunchiului, ceea ce poate afecta activitățile zilnice precum mersul, urcatul scărilor sau ridicarea din poziția șezut. Această limitare a mișcării este cauzată atât de durere, cât și de umflătura care interferează mecanic cu mișcarea normală a articulației. În cazuri severe, pacienții pot dezvolta o rigiditate temporară a genunchiului.

Debut acut versus cronic al simptomelor: Bursita genunchiului poate avea un debut acut sau cronic, fiecare cu caracteristici distincte. Debutul acut apare brusc, adesea în urma unei traume sau suprasolicitări intense, și se caracterizează prin durere intensă, umflătură rapidă și limitare semnificativă a mișcării. Bursita cronică se dezvoltă treptat, cu simptome care se intensifică în timp. Aceasta este adesea rezultatul iritației repetate sau al unor afecțiuni medicale subiacente și poate prezenta perioade de ameliorare și exacerbare a simptomelor.

Diagnosticul bursitei genunchiului

Diagnosticul bursitei genunchiului implică o evaluare complexă, combinând examenul clinic cu investigații imagistice și, uneori, analize de laborator. Obiectivul principal este identificarea precisă a cauzei simptomelor și excluderea altor afecțiuni care pot mima bursita. Procesul de diagnostic este esențial pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat și eficient.

Examinarea fizică: Evaluarea clinică începe cu o anamneză detaliată, urmată de un examen fizic minuțios al genunchiului. Medicul va palpa zona pentru a identifica punctele de sensibilitate și va evalua gradul de umflătură și căldură locală. Se vor efectua teste de mobilitate pentru a determina amplitudinea mișcărilor și prezența durerii la anumite mișcări. Comparația cu genunchiul contralateral poate oferi informații valoroase despre severitatea afecțiunii. Medicul va căuta, de asemenea, semne de infecție, cum ar fi roșeață intensă sau febră.

Teste imagistice: Investigațiile imagistice pot fi necesare pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea severității bursitei. Radiografia simplă poate fi utilă pentru excluderea altor afecțiuni osoase sau articulare, deși nu vizualizează direct bursa. Ecografia este o metodă non-invazivă care poate evidenția clar umflarea bursei și prezența lichidului în exces. Rezonanța magnetică nucleară oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi, fiind utilă în cazurile complexe sau atunci când se suspectează leziuni asociate ale ligamentelor sau meniscurilor.

Aspirația pentru analiza lichidului: În anumite cazuri, în special când se suspectează o infecție sau pentru a exclude alte afecțiuni, poate fi necesară aspirația lichidului din bursa afectată. Această procedură, numită artrocenteză, implică extragerea unei mici cantități de lichid din bursă folosind o seringă sterilă. Lichidul este apoi analizat pentru a determina prezența celulelor inflamatorii, bacteriilor sau cristalelor. Analiza poate ajuta la diferențierea între bursita infecțioasă și cea non-infecțioasă și poate ghida tratamentul ulterior. Această procedură poate avea, de asemenea, un efect terapeutic, reducând presiunea și durerea asociate cu acumularea de lichid.

Opțiuni de tratament

Tratamentul bursitei genunchiului vizează reducerea inflamației, ameliorarea durerii și restabilirea funcției normale a articulației. Abordarea terapeutică variază în funcție de severitatea simptomelor și cauza subiacentă, putând include măsuri conservative și, în cazuri mai severe, intervenții medicale sau chirurgicale. Planul de tratament este personalizat pentru fiecare pacient, luând în considerare factori precum vârsta, nivelul de activitate și prezența altor afecțiuni medicale.

Repaus și modificarea activității: Odihna este esențială în faza acută a bursitei genunchiului pentru a permite țesuturilor să se vindece și pentru a preveni agravarea inflamației. Aceasta nu înseamnă imobilizare completă, ci mai degrabă evitarea activităților care provoacă sau exacerbează durerea. Modificarea temporară a rutinei zilnice poate include utilizarea unui baston pentru a reduce presiunea pe genunchiul afectat sau evitarea activităților care implică îngenuncherea prelungită. Reluarea treptată a activităților normale trebuie făcută sub îndrumarea unui specialist, pentru a preveni recidiva simptomelor.

Aplicarea gheții: Crioterapia, sau aplicarea gheții, este o metodă eficientă pentru reducerea inflamației și ameliorarea durerii în bursita genunchiului. Gheața trebuie aplicată pe zona afectată timp de 15-20 de minute, la fiecare 2-3 ore, în special în primele 24-48 de ore după apariția simptomelor. Se recomandă utilizarea unei pungi cu gheață învelită într-un prosop subțire pentru a proteja pielea. Aplicarea gheții ajută la constricția vaselor de sânge, reducând astfel fluxul sanguin și inflamația în zona afectată. De asemenea, are un efect analgezic local, contribuind la ameliorarea durerii.

Compresie și elevație: Compresia și elevația sunt tehnici complementare care ajută la reducerea umflăturii și a durerii asociate cu bursita genunchiului. Compresia implică aplicarea unui bandaj elastic în jurul genunchiului afectat, care ajută la limitarea acumulării de lichid în bursă. Bandajul trebuie aplicat ferm, dar nu atât de strâns încât să restricționeze circulația sanguină. Elevația presupune menținerea piciorului afectat ridicat deasupra nivelului inimii, ori de câte ori este posibil, în special în timpul repausului. Această poziție favorizează drenajul limfatic și reduce presiunea hidrostatică în zona genunchiului, contribuind la diminuarea umflăturii.

Analgezice eliberate fără prescripție medicală: Pentru ameliorarea durerii asociate bursitei genunchiului, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt adesea prima linie de tratament. Acestea includ ibuprofen, naproxen și aspirină. Aceste medicamente nu doar că reduc durerea, dar ajută și la diminuarea inflamației. Paracetamolul poate fi o alternativă pentru pacienții care nu pot lua antiinflamatoare nesteroidiene. Este important ca aceste medicamente să fie utilizate conform recomandărilor medicului sau farmacistului, ținând cont de posibilele efecte secundare și interacțiuni medicamentoase.

Antibiotice pentru bursita infectată: În cazurile de bursită infectată, tratamentul cu antibiotice este esențial. Alegerea antibioticului depinde de agentul patogen suspect și de severitatea infecției. Frecvent se prescriu antibiotice cu spectru larg, cum ar fi cefalosporinele sau fluorochinolonele. Tratamentul durează de obicei între 7 și 14 zile, dar poate fi prelungit în cazuri severe. Este crucial ca pacientul să urmeze întregul curs de antibiotice prescris, chiar dacă simptomele se ameliorează, pentru a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene și recidiva infecției.

Injecții cu corticosteroizi: Injecțiile cu corticosteroizi reprezintă o opțiune terapeutică eficientă pentru cazurile de bursită care nu răspund la tratamentele conservative. Aceste injecții conțin medicamente puternice antiinflamatoare care reduc rapid inflamația și ameliorează durerea. Procedura implică injectarea directă a medicamentului în bursa afectată, sub ghidaj ecografic pentru precizie. Efectul poate fi resimțit în câteva zile și poate dura săptămâni sau luni. Cu toate acestea, numărul de injecții este limitat datorită potențialelor efecte secundare, cum ar fi atrofia țesuturilor sau slăbirea tendoanelor.

Fizioterapie: Fizioterapia joacă un rol crucial în tratamentul și recuperarea după bursita genunchiului. Un program personalizat de fizioterapie poate include exerciții de întindere pentru a îmbunătăți flexibilitatea, exerciții de întărire pentru a consolida musculatura din jurul genunchiului și tehnici de mobilizare pentru a restabili amplitudinea completă de mișcare. Terapeuții pot utiliza și modalități precum ultrasunetele sau electrostimularea pentru a reduce durerea și inflamația. Educația pacientului privind mecanica corectă a mișcării și modificările în activitățile zilnice este, de asemenea, o componentă importantă a fizioterapiei.

Strategii de prevenire

Prevenirea bursitei genunchiului implică o combinație de măsuri protective și modificări ale stilului de viață. Aceste strategii vizează reducerea stresului mecanic asupra articulației genunchiului și menținerea unei stări generale de sănătate optimă. Implementarea acestor măsuri poate reduce semnificativ riscul de dezvoltare sau recidivă a bursitei.

Utilizarea genuncherelor pentru activități cu risc: Genuncherele sunt esențiale pentru persoanele care desfășoară activități care implică îngenuncherea frecventă sau prelungită. Acestea oferă o barieră protectoare între genunchi și suprafețele dure, distribuind presiunea pe o zonă mai mare și reducând astfel stresul direct asupra bursei. Este important să se aleagă genunchere de calitate, cu o căptușeală adecvată și care se potrivesc confortabil. Pentru activități profesionale precum instalații, grădinărit sau montaj de pardoseli, se recomandă utilizarea genuncherelor specializate, concepute pentru a oferi protecție optimă în condițiile specifice de lucru.

Pauze regulate în timpul sarcinilor solicitante pentru genunchi: Alternarea perioadelor de activitate cu pauze regulate este crucială pentru prevenirea suprasolicitării genunchilor. În timpul acestor pauze, se recomandă schimbarea poziției, efectuarea unor mișcări ușoare de întindere și relaxare a musculaturii. Pentru persoanele care lucrează în poziții îngenuncheate, se sugerează ridicarea și plimbarea la fiecare 20-30 de minute. Aceste pauze nu doar că reduc presiunea continuă asupra burselor, dar îmbunătățesc și circulația sanguină în zonă, prevenind rigiditatea și disconfortul.

Menținerea unei greutăți sănătoase: Excesul de greutate pune o presiune suplimentară asupra articulațiilor genunchiului, crescând riscul de bursită și alte probleme articulare. Menținerea unei greutăți corporale sănătoase prin intermediul unei diete echilibrate și a exercițiilor fizice regulate poate reduce semnificativ acest risc. Fiecare kilogram în plus adaugă o presiune de aproximativ 4 kilograme asupra genunchilor în timpul mersului. Pierderea în greutate, chiar și modestă, poate avea un impact semnificativ în reducerea stresului asupra articulațiilor și în prevenirea bursitei.

Încălzire adecvată înainte de activități fizice: O încălzire corespunzătoare înainte de orice activitate fizică este esențială pentru prevenirea bursitei genunchiului. Aceasta implică exerciții ușoare de stretching și mișcări care cresc treptat fluxul sanguin și flexibilitatea mușchilor și tendoanelor din jurul genunchiului. O încălzire adecvată pregătește țesuturile pentru efortul care urmează, reducând riscul de microtraumatisme și iritații ale bursei. Se recomandă o perioadă de încălzire de 5-10 minute, care să includă mișcări specifice activității ce urmează a fi desfășurată.

Recuperare și prognostic

Recuperarea după bursita genunchiului și prognosticul pe termen lung variază în funcție de severitatea afecțiunii, promptitudinea și eficacitatea tratamentului, precum și de aderența pacientului la recomandările medicale. În general, cu îngrijire adecvată, majoritatea cazurilor de bursită a genunchiului se rezolvă complet, permițând pacienților să revină la nivelul lor normal de activitate.

Timpul estimat de recuperare: Durata recuperării în cazul bursitei genunchiului variază considerabil, depinzând de severitatea inflamației și de tipul de bursită (acută sau cronică). În cazurile ușoare, ameliorarea simptomelor poate începe în câteva zile, cu o recuperare completă în 2-3 săptămâni. Pentru cazurile moderate sau severe, procesul de vindecare poate dura între 6 și 8 săptămâni. Bursita cronică sau recurentă poate necesita o perioadă mai lungă de tratament și monitorizare. Este crucial ca pacienții să respecte planul de tratament și să nu grăbească revenirea la activitățile intense înainte de vindecarea completă, pentru a evita complicațiile sau recidivele.

Perspectiva pe termen lung: Prognosticul pentru bursita genunchiului este în general favorabil, cu majoritatea pacienților recuperându-se complet și revenind la nivelul anterior de activitate. Cu toate acestea, rezultatele pe termen lung depind de mai mulți factori, inclusiv cauza inițială a bursitei, eficacitatea tratamentului și modificările în stilul de viață. Pacienții care adoptă măsuri preventive și fac ajustări în activitățile lor zilnice au șanse mai mari de a evita recurențele. În unele cazuri, pot fi necesare modificări permanente ale tehnicilor de lucru sau ale activităților recreative pentru a preveni reapariția simptomelor.

Potențialul de recurență: Bursita genunchiului are potențialul de a recidiva, în special dacă factorii cauzali nu sunt abordați corespunzător. Riscul de recurență este mai mare la persoanele care continuă activitățile care au dus inițial la dezvoltarea bursitei fără a implementa măsuri protective adecvate. Pacienții cu afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi artrita reumatoidă sau guta, pot avea, de asemenea, un risc crescut de episoade recurente. Pentru a minimiza acest risc, este esențială educația pacientului privind tehnicile de prevenire, precum și monitorizarea și ajustarea continuă a activităților. În unele cazuri, pot fi recomandate exerciții de întărire și flexibilitate pe termen lung pentru a menține sănătatea articulației și a țesuturilor înconjurătoare.