Cifoza la copii: tipuri, cauze, simptome si optiuni de tratament

Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni agravarea curburilor și pentru a asigura o dezvoltare normală a coloanei vertebrale la copii.

Tipurile de cifoză la copii

Cifoza la copii poate fi clasificată în mai multe tipuri, fiecare cu caracteristici și cauze distincte. Înțelegerea acestor tipuri este crucială pentru stabilirea unui diagnostic corect și alegerea celui mai potrivit plan de tratament.

Cifoza posturală: Aceasta este cea mai frecventă formă de cifoză întâlnită la copii și adolescenți. Apare de obicei ca urmare a unei posturi incorecte prelungite, cum ar fi statul încovoiat la birou sau în fața dispozitivelor electronice. Cifoza posturală este flexibilă și poate fi corectată voluntar de către copil atunci când i se atrage atenția să stea drept. Deși nu este o afecțiune gravă în sine, dacă nu este corectată, poate duce la probleme de postură pe termen lung.

Cifoza Scheuermann: Această formă de cifoză este cauzată de o creștere anormală a vertebrelor în timpul dezvoltării. Vertebrele afectate capătă o formă de pană, ceea ce duce la o curbură accentuată a coloanei vertebrale în regiunea toracică. Cifoza Scheuermann este mai rigidă decât cea posturală și nu poate fi corectată voluntar. Apare de obicei în perioada adolescenței și poate fi însoțită de dureri de spate, în special după perioade prelungite de activitate.

Cifoza congenitală: Este o formă rară de cifoză prezentă la naștere, cauzată de malformații ale vertebrelor în timpul dezvoltării fetale. Vertebrele pot fi fuzionate sau pot avea o formă anormală, ducând la o curbură excesivă a coloanei vertebrale. Cifoza congenitală poate varia în severitate și poate necesita intervenție chirurgicală precoce pentru a preveni complicațiile pe măsură ce copilul crește.

Cauzele și factorii de risc

Apariția cifozei la copii este influențată de o combinație complexă de factori genetici, de mediu și de dezvoltare. Înțelegerea acestor cauze și factori de risc este esențială pentru prevenirea și gestionarea eficientă a afecțiunii.

Postura incorectă și poziția aplecată: Menținerea unei posturi incorecte pentru perioade îndelungate, în special în timpul creșterii rapide din adolescență, poate duce la dezvoltarea cifozei posturale. Statul aplecat în fața calculatorului, telefonului sau tabletei, precum și poziția incorectă în bancă la școală contribuie semnificativ la acest tip de cifoză.

Ghiozdane grele: Purtarea unor ghiozdane excesiv de grele sau poziționarea incorectă a acestora poate suprasolicita coloana vertebrală în creștere a copiilor. Acest lucru poate duce la modificări posturale și, în timp, la dezvoltarea cifozei. Ghiozdanele ar trebui să nu depășească 10-15% din greutatea corporală a copilului și să fie purtate corect pe ambii umeri.

Creșterea rapidă în timpul pubertății: Perioada de creștere accelerată din timpul pubertății poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea cifozei, în special a cifozei Scheuermann. În această perioadă, oasele cresc rapid, iar musculatura poate să nu țină pasul, ducând la dezechilibre posturale și la stresarea coloanei vertebrale.

Condiții genetice și medicale: Anumite afecțiuni genetice, precum sindromul Marfan sau osteogeneza imperfectă, pot predispune copiii la dezvoltarea cifozei. De asemenea, boli neuromusculare precum distrofia musculară sau paralizia cerebrală pot afecta postura și alinierea coloanei vertebrale, crescând riscul de cifoză.

Deficiența de vitamina D: Carența de vitamina D în perioada de creștere poate afecta dezvoltarea și mineralizarea osoasă, crescând riscul de deformări ale coloanei vertebrale, inclusiv cifoza. Asigurarea unui aport adecvat de vitamina D prin expunere la soare și alimentație este importantă pentru sănătatea osoasă a copiilor în creștere.

Semne și simptome

Recunoașterea precoce a semnelor și simptomelor cifozei la copii este crucială pentru inițierea promptă a tratamentului și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Părinții și cadrele medicale trebuie să fie atenți la următoarele manifestări:

Spate rotunjit sau cocoșat în partea superioară: Cel mai evident semn al cifozei este apariția unei curburi pronunțate în partea superioară a spatelui. Această curbură poate fi observată cel mai bine atunci când copilul este privit din profil. În cazurile de cifoză posturală, curbura poate fi redusă atunci când copilul este rugat să stea drept, în timp ce în cifoza structurală (precum cea Scheuermann), curbura rămâne vizibilă chiar și atunci când copilul încearcă să-și îndrepte spatele.

Înălțime inegală a umerilor: Cifoza poate cauza o asimetrie vizibilă a umerilor, cu un umăr poziționat mai sus decât celălalt. Această diferență de înălțime este rezultatul curbării anormale a coloanei vertebrale în plan sagital. Inegalitatea umerilor poate fi observată atât în poziție statică, cât și în timpul mișcării, afectând postura generală a copilului și putând duce la compensări musculare și articulare în alte părți ale corpului.

Durere de spate și rigiditate: Copiii cu cifoză pot experimenta dureri de spate, în special în regiunea toracică superioară și mijlocie. Durerea se poate accentua după perioade prelungite de activitate sau la sfârșitul zilei. Rigiditatea coloanei vertebrale este, de asemenea, frecventă, limitând mobilitatea și flexibilitatea spatelui. Aceste simptome pot varia în intensitate, de la disconfort ușor până la durere semnificativă care interferează cu activitățile zilnice și somnul.

Oboseală: Cifoza poate duce la oboseală cronică la copii, cauzată de efortul muscular constant necesar pentru menținerea posturii. Musculatura spatelui lucrează în exces pentru a compensa curbura anormală, ceea ce poate duce la epuizare, mai ales după activități prelungite sau la sfârșitul zilei. Oboseala poate afecta performanța școlară, participarea la activități sportive și calitatea generală a vieții copilului.

Dificultăți de respirație: În cazurile avansate de cifoză, curbura pronunțată a coloanei vertebrale poate comprima cavitatea toracică, reducând spațiul disponibil pentru expansiunea plămânilor. Acest lucru poate duce la dificultăți de respirație, în special în timpul efortului fizic sau în poziție culcată. Copiii pot prezenta respirație superficială, senzație de lipsă de aer sau oboseală rapidă în timpul activităților fizice. În cazuri extreme, funcția pulmonară poate fi compromisă, necesitând intervenție medicală promptă.

Diagnostic

Diagnosticarea cifozei la copii implică o evaluare complexă, combinând examinarea fizică atentă cu investigații imagistice avansate. Scopul este identificarea precoce a anomaliilor posturale și stabilirea severității curburii coloanei vertebrale pentru a determina cel mai adecvat plan de tratament.

Examinare fizică: Evaluarea inițială a cifozei începe cu o examinare fizică minuțioasă. Medicul observă postura copilului din mai multe unghiuri, acordând o atenție deosebită alinierii coloanei vertebrale și simetriei corpului. Se efectuează teste de flexibilitate și se evaluează amplitudinea mișcărilor coloanei vertebrale. Medicul poate cere copilului să se aplece înainte, permițând observarea mai clară a curburii spinale. De asemenea, se verifică prezența unor eventuale asimetrii ale umerilor sau șoldurilor.

Radiografii: Radiografiile reprezintă metoda standard pentru diagnosticarea și evaluarea severității cifozei. Acestea oferă imagini clare ale structurii osoase a coloanei vertebrale, permițând măsurarea precisă a unghiului de curbură. Radiografiile sunt efectuate în poziție laterală și antero-posterioară, oferind o imagine completă a alinierii coloanei. Aceste imagini ajută la diferențierea între diferitele tipuri de cifoză și pot evidenția eventuale anomalii structurale ale vertebrelor.

Imagistică prin rezonanță magnetică sau tomografie computerizată (dacă este necesar): În cazurile complexe sau atunci când se suspectează complicații, pot fi necesare investigații imagistice avansate. Imagistica prin rezonanță magnetică oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi, inclusiv discurile intervertebrale și măduva spinării, fiind utilă în identificarea eventualelor compresii nervoase. Tomografia computerizată poate oferi imagini tridimensionale ale structurii osoase, fiind valoroasă în planificarea intervențiilor chirurgicale, dacă acestea sunt necesare.

Măsurarea gradului de curbură: Determinarea precisă a gradului de curbură este esențială pentru diagnosticul și managementul cifozei. Metoda cea mai utilizată este măsurarea unghiului Cobb pe radiografiile laterale. Acest unghi se măsoară între liniile trasate paralel cu platoul superior al vertebrei celei mai înclinate superior și platoul inferior al vertebrei celei mai înclinate inferior în curbura cifotică. Un unghi Cobb mai mare de 45-50 de grade este considerat patologic și poate necesita intervenție terapeutică. Măsurătorile repetate în timp permit monitorizarea progresiei curburii.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a cifozei la copii este individualizată, luând în considerare severitatea curburii, vârsta copilului, potențialul de creștere rămas și impactul afecțiunii asupra calității vieții. Tratamentul vizează corectarea deformării, ameliorarea simptomelor și prevenirea progresiei curburii.

Tratamente non-chirurgicale

Observare și monitorizare: Pentru cazurile ușoare de cifoză, în special cele posturale, observarea atentă și monitorizarea regulată pot fi suficiente. Această abordare implică evaluări periodice la fiecare 4-6 luni pentru a urmări evoluția curburii. În timpul acestor vizite, medicul efectuează examinări fizice și, dacă este necesar, radiografii pentru a măsura orice modificare a unghiului de curbură. Observarea este adesea combinată cu recomandări pentru îmbunătățirea posturii și menținerea unei greutăți corporale sănătoase.

Fizioterapie și exerciții: Fizioterapia joacă un rol crucial în managementul cifozei, în special pentru formele posturale și cazurile ușoare până la moderate. Programele de exerciții sunt concepute pentru a întări musculatura spatelui și a abdomenului, îmbunătățind astfel suportul coloanei vertebrale. Exercițiile de stretching vizează creșterea flexibilității coloanei vertebrale și reducerea rigidității. Tehnicile de corectare a posturii sunt, de asemenea, predate, ajutând copilul să-și mențină o aliniere corectă a coloanei în activitățile zilnice. Fizioterapia poate include și terapii manuale pentru a îmbunătăți mobilitatea articulară.

Corsetare: Utilizarea corsetelor ortopedice reprezintă o opțiune de tratament eficientă pentru copiii cu cifoză moderată până la severă, în special în timpul perioadelor de creștere rapidă. Corsetele sunt proiectate pentru a aplica presiune asupra zonelor specifice ale coloanei vertebrale, prevenind progresia curburii și, în unele cazuri, corectând parțial deformarea existentă. Tipul de corset și durata purtării sunt determinate de severitatea cifozei și de maturitatea scheletică a copilului. Corsetele moderne sunt concepute pentru a fi discrete și confortabile, permițând copilului să mențină un nivel ridicat de activitate fizică.

Intervenții chirurgicale

Fuziunea spinală: Această procedură chirurgicală este recomandată în cazurile severe de cifoză, atunci când tratamentele conservative nu au dat rezultate sau când curbura coloanei vertebrale depășește 70-80 de grade. Fuziunea spinală implică unirea mai multor vertebre pentru a corecta deformarea și a stabiliza coloana vertebrală. Chirurgul folosește tije metalice, șuruburi și grefe osoase pentru a alinia și fixa vertebrele în poziția corectă. Această intervenție reduce semnificativ curbura cifotică și previne progresia ulterioară a deformării. Recuperarea post-operatorie necesită o perioadă de 6-12 luni, cu revenirea treptată la activitățile normale.

Tije de creștere sau dispozitivul VEPTR pentru copiii mici: Pentru copiii foarte tineri cu cifoză severă, care încă au un potențial semnificativ de creștere, se pot utiliza tije de creștere sau dispozitivul de titan vertical expandabil pentru coaste (VEPTR). Aceste dispozitive permit corectarea progresivă a curburii pe măsură ce copilul crește. Tijele de creștere sunt fixate la nivelul coloanei vertebrale și pot fi ajustate periodic prin intervenții chirurgicale minime. VEPTR este utilizat în special în cazurile asociate cu deformări toracice, permițând atât corectarea cifozei, cât și expansiunea cutiei toracice pentru a îmbunătăți funcția respiratorie.

Prevenție și management

Prevenirea și gestionarea eficientă a cifozei la copii implică o abordare holistică, combinând modificări ale stilului de viață cu intervenții terapeutice timpurii. Aceste strategii vizează menținerea sănătății coloanei vertebrale și prevenirea agravării curburii existente.

Menținerea unei posturi corecte: O postură corectă este esențială în prevenirea și managementul cifozei. Copiii trebuie încurajați să-și mențină spatele drept atât în poziția șezând, cât și în picioare. Acest lucru implică alinierea corectă a umerilor, menținerea capului în poziție neutră și distribuirea uniformă a greutății corporale. Părinții și profesorii pot ajuta prin crearea unui mediu ergonomic acasă și la școală, utilizând scaune și birouri ajustabile care să susțină o postură corectă. Exercițiile de conștientizare posturală și tehnicile de relaxare pot fi, de asemenea, benefice în formarea unor obiceiuri posturale sănătoase.

Utilizarea corectă a ghiozdanului: Ghiozdanele grele sau purtate incorect pot contribui la dezvoltarea problemelor posturale și a cifozei. Greutatea ghiozdanului nu ar trebui să depășească 10-15% din greutatea corporală a copilului. Este important ca ghiozdanul să fie purtat pe ambii umeri, cu bretele ajustabile pentru a distribui uniform greutatea. Centurile de talie pot ajuta la transferul unei părți din greutate de pe umeri pe șolduri. Părinții și profesorii ar trebui să încurajeze copiii să organizeze conținutul ghiozdanului în mod eficient, purtând doar obiectele necesare pentru ziua respectivă și utilizând compartimente pentru o distribuție echilibrată a greutății.

Exerciții regulate și întărirea musculaturii de bază: Activitatea fizică regulată și exercițiile specifice joacă un rol crucial în prevenirea și managementul cifozei. Exercițiile de întărire a musculaturii spatelui, abdomenului și a zonei lombare (cunoscute colectiv ca musculatura de bază) sunt deosebit de importante. Acestea includ exerciții precum planca, extensii ale spatelui și exerciții de stabilizare a coloanei vertebrale. Înotul, yoga și pilates sunt activități excelente pentru îmbunătățirea posturii și flexibilității. Este important ca aceste exerciții să fie adaptate vârstei și nivelului de fitness al copilului și să fie efectuate sub supravegherea unui specialist în fizioterapie sau a unui instructor calificat.

Aport adecvat de vitamina D și calciu: O nutriție adecvată, în special în ceea ce privește aportul de vitamina D și calciu, este esențială pentru sănătatea osoasă și prevenirea cifozei. Vitamina D joacă un rol crucial în absorbția calciului și în menținerea densității osoase. Expunerea moderată la soare și consumul de alimente bogate în vitamina D, precum peștele gras, ouăle și produsele lactate fortificate, sunt importante. Calciul, esențial pentru formarea și menținerea oaselor puternice, poate fi obținut din produse lactate, legume cu frunze verzi și alimente fortificate. În cazuri specifice, suplimentele de vitamina D și calciu pot fi recomandate de către medic, în special pentru copiii cu risc crescut de deficiențe nutriționale.

Perspectiva pe termen lung

Cifoza la copii necesită o abordare de management pe termen lung, cu implicații semnificative pentru sănătatea și calitatea vieții pacienților. Prognosticul și evoluția bolii variază în funcție de tipul și severitatea cifozei, precum și de eficacitatea intervențiilor terapeutice.

Prognosticul pentru diferite tipuri de cifoză: Evoluția cifozei diferă semnificativ în funcție de tipul său. Cifoza posturală are în general un prognostic excelent, putând fi corectată complet prin exerciții și modificări ale stilului de viață. Cifoza Scheuermann, deși mai severă, răspunde bine la tratamentul conservator în majoritatea cazurilor, cu o stabilizare a curburii după maturitatea scheletică. Cifoza congenitală poate necesita intervenții chirurgicale precoce și are un prognostic mai rezervat, depinzând de severitatea malformațiilor vertebrale și de momentul inițierii tratamentului. În general, diagnosticul și intervenția timpurie îmbunătățesc semnificativ prognosticul pe termen lung pentru toate tipurile de cifoză.

Potențiale complicații dacă nu este tratată: Cifoza netratată poate duce la o serie de complicații pe termen lung. Acestea includ dureri cronice de spate, limitarea mobilității și flexibilității coloanei vertebrale, precum și probleme respiratorii în cazurile severe. În formele avansate, compresia măduvei spinării poate apărea, ducând la probleme neurologice. De asemenea, cifoza severă poate afecta funcția organelor interne, în special a plămânilor și a inimii, prin modificarea formei cutiei toracice. Pe plan psihologic, deformarea vizibilă a coloanei vertebrale poate duce la probleme de imagine corporală și scăderea stimei de sine, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului.

Impactul asupra calității vieții: Cifoza poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții copiilor și adolescenților. Aspectele fizice, cum ar fi durerea și limitarea mobilității, pot afecta participarea la activități sportive și sociale. Din punct de vedere psihologic, aspectul modificat al corpului poate duce la probleme de imagine de sine, anxietate socială și, în unele cazuri, depresie. Cu toate acestea, tratamentul adecvat și suportul psihologic pot ameliora semnificativ aceste aspecte. Educația pacientului și a familiei despre boală, împreună cu strategii de adaptare și suport social, joacă un rol crucial în îmbunătățirea calității vieții. În multe cazuri, cu management corespunzător, copiii cu cifoză pot duce o viață normală și activă, cu impact minim asupra activităților zilnice și a planurilor de viitor.