Clavicula umflata: cauze, simptome si optiuni de tratament

Diagnosticul necesită de obicei examinare fizică și investigații imagistice. Tratamentul depinde de cauza subiacentă și poate varia de la repaus și antiinflamatoare până la intervenții chirurgicale în cazurile severe. Recuperarea completă poate dura câteva săptămâni sau luni, în funcție de gravitatea afecțiunii și de promptitudinea cu care se acordă îngrijirile medicale.

Cauzele frecvente ale claviculei umflate

Clavicula umflată poate avea multiple cauze, variind de la traumatisme acute până la afecțiuni cronice. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru diagnosticul corect și alegerea tratamentului adecvat.

Fracturi și leziuni: Fracturile claviculei reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale umflării acestui os. Acestea apar de obicei în urma unui impact direct asupra umărului, cum ar fi o cădere pe braț sau un accident de mașină. Forța impactului poate provoca fisurarea sau ruperea completă a osului, ducând la umflare, durere intensă și dificultăți în mișcarea brațului. În cazul fracturilor, zona afectată poate prezenta o deformare vizibilă, iar pacientul poate auzi un sunet de crepitații la încercarea de a mișca umărul. Fracturile claviculei necesită de obicei imobilizare și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru a asigura o vindecare corectă și pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Infecții: Osteomielita claviculei, deși mai puțin frecventă, poate cauza umflarea semnificativă a osului. Această infecție osoasă poate apărea ca urmare a răspândirii bacteriilor prin fluxul sanguin sau ca o complicație a unei intervenții chirurgicale în zonă. Simptomele includ durere severă, roșeață și căldură locală, precum și febră și stare generală de rău. Infecțiile necesită tratament prompt cu antibiotice și, în cazuri severe, pot necesita drenaj chirurgical. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt cruciale pentru a preveni complicațiile grave și pentru a asigura vindecarea completă.

Ganglioni limfatici măriți: Umflarea aparentă a claviculei poate fi cauzată, de fapt, de mărirea ganglionilor limfatici supraclaviculari. Aceștia se pot mări ca răspuns la infecții, inflamații sau, în cazuri mai rare, ca semn al unor afecțiuni maligne. Ganglionii limfatici măriți sunt de obicei moi la palpare și pot fi mobili sub piele. Deși adesea benignă, persistența acestei umflături necesită evaluare medicală pentru a exclude cauze mai serioase. Tratamentul depinde de cauza subiacentă și poate varia de la simpla monitorizare până la intervenții specifice în cazul unor afecțiuni mai grave.

Chisturi și tumori: Deși mai puțin frecvente, chisturile și tumorile pot apărea la nivelul claviculei sau în țesuturile moi adiacente, cauzând umflare localizată. Chisturile sunt de obicei benigne și pot fi cauzate de traumatisme minore repetate sau de degenerarea țesuturilor. Tumorile osoase primare ale claviculei sunt rare, dar pot include atât leziuni benigne, cât și maligne. Simptomele pot include umflare progresivă, durere și, în unele cazuri, limitarea mișcărilor umărului. Diagnosticul necesită de obicei imagistică avansată, cum ar fi RMN sau CT, și adesea o biopsie pentru a determina natura exactă a leziunii. Tratamentul variază în funcție de tipul și stadiul tumorii, putând include excizie chirurgicală, radioterapie sau chimioterapie în cazurile maligne.

Osteoartrita: Osteoartrita articulației acromioclaviculare poate cauza umflarea extremității laterale a claviculei. Această afecțiune degenerativă apare de obicei odată cu înaintarea în vârstă sau ca rezultat al traumatismelor repetate, cum ar fi cele asociate cu anumite activități sportive sau ocupaționale. Simptomele includ durere localizată, rigiditate și umflare, care se pot agrava în timpul mișcărilor brațului deasupra capului. Osteoartrita claviculei poate fi diagnosticată prin examinare fizică și radiografii. Tratamentul se concentrează pe managementul simptomelor și poate include antiinflamatoare nesteroidiene, fizioterapie și, în cazuri severe, injecții cu corticosteroizi sau chiar intervenție chirurgicală pentru a îndepărta porțiunea afectată a osului.

Simptomele asociate cu clavicula umflată

Clavicula umflată poate fi însoțită de o serie de simptome care variază în funcție de cauza subiacentă și de severitatea afecțiunii. Recunoașterea acestor simptome este crucială pentru diagnosticul precoce și tratamentul adecvat.

Durere și sensibilitate: Durerea este unul dintre cele mai comune simptome asociate cu clavicula umflată. Intensitatea durerii poate varia de la un disconfort ușor până la o durere severă, în funcție de cauza umflăturii. În cazul fracturilor, durerea este de obicei acută și intensă, agravându-se la mișcare sau la atingere. În afecțiunile cronice, cum ar fi osteoartrita, durerea poate fi mai surdă și persistentă. Sensibilitatea la palpare este de asemenea frecventă, zona umflată fiind adesea dureroasă la atingere. Pacienții pot descrie o senzație de arsură sau de presiune constantă în zona afectată. Este important de menționat că localizarea exactă a durerii poate oferi indicii valoroase despre natura problemei subiacente.

Limitarea amplitudinii de mișcare: Umflarea claviculei poate duce la o limitare semnificativă a mișcărilor umărului și brațului. Pacienții pot întâmpina dificultăți în ridicarea brațului deasupra capului, în rotirea umărului sau în efectuarea mișcărilor de împingere și tragere. Această limitare este cauzată atât de durere, cât și de modificările mecanice ale articulației. În cazul fracturilor, mișcarea poate fi sever restricționată din cauza instabilității osoase. În afecțiunile inflamatorii sau degenerative, limitarea mișcării poate fi progresivă, agravându-se în timp. Reducerea amplitudinii de mișcare poate afecta semnificativ activitățile zilnice, precum îmbrăcatul sau ridicarea obiectelor, impactând calitatea vieții pacientului.

Umflătură sau nodul vizibil: O caracteristică definitorie a claviculei umflate este prezența unei umflături sau a unui nodul vizibil în zona afectată. Această umflătură poate varia ca dimensiune și consistență în funcție de cauza subiacentă. În cazul fracturilor, umflătura poate fi însoțită de o deformare vizibilă a conturului normal al claviculei. Chisturile sau tumorile pot apărea ca noduli bine definiți, în timp ce infecțiile pot cauza o umflare mai difuză și roșeață a pielii înconjurătoare. În cazul osteoartritei, umflarea poate fi mai subtilă, manifestându-se ca o ușoară proeminență la nivelul articulației acromioclaviculare. Este important ca pacienții să monitorizeze orice modificare a dimensiunii sau aspectului umflăturii și să raporteze aceste schimbări medicului.

Vânătăi și decolorare: Vânătăile și decolorarea pielii în jurul claviculei umflate sunt simptome frecvente, în special în cazul traumatismelor acute. În urma unei fracturi sau a unei contuzii severe, zona poate prezenta echimoze extinse, variind de la roșu-violet la galben-verzui pe măsură ce se vindecă. Decolorarea poate să se extindă dincolo de zona imediată a claviculei, afectând umărul și partea superioară a pieptului. În cazul infecțiilor, pielea poate deveni roșie și caldă la atingere. Este important de menționat că apariția bruscă a vânătăilor fără un traumatism evident poate indica o problemă mai gravă, cum ar fi o tulburare de coagulare, și necesită evaluare medicală imediată.

Senzații de măcinare sau pocnire: Pacienții cu clavicula umflată pot experimenta senzații neobișnuite în zona afectată, cum ar fi senzația de măcinare sau pocnire în timpul mișcării umărului. Aceste senzații, cunoscute și sub numele de crepitații, sunt deosebit de comune în cazul fracturilor sau al osteoartritei avansate. În cazul fracturilor, crepitațiile pot fi simțite sau chiar auzite atunci când fragmentele osoase se freacă unul de celălalt. În osteoartrită, deteriorarea cartilajului articular poate duce la o senzație de frecare sau zgâriere în timpul mișcării. Aceste simptome pot fi însoțite de durere și pot indica o problemă structurală semnificativă în articulație sau în os. Prezența acestor senzații necesită evaluare medicală promptă pentru a preveni deteriorarea suplimentară și pentru a ghida tratamentul adecvat.

Diagnosticul claviculei umflate

Diagnosticul precis al claviculei umflate necesită o abordare complexă, care combină examinarea fizică atentă cu investigații imagistice avansate. Medicii utilizează o serie de tehnici și instrumente pentru a determina cauza exactă a umflăturii și pentru a elabora un plan de tratament adecvat.

Examinarea fizică: Evaluarea inițială a claviculei umflate începe cu o examinare fizică minuțioasă. Medicul va inspecta vizual zona afectată, căutând semne de umflătură, decolorare sau deformare. Palparea atentă a claviculei și a zonelor înconjurătoare permite evaluarea sensibilității, consistenței umflăturii și a eventualelor crepitații. Medicul va testa, de asemenea, amplitudinea de mișcare a umărului și brațului, observând orice limitare sau disconfort. Această examinare oferă informații cruciale despre natura și severitatea problemei, ghidând deciziile ulterioare privind investigațiile suplimentare necesare.

Teste imagistice: Investigațiile imagistice joacă un rol crucial în diagnosticul claviculei umflate, oferind o vizualizare detaliată a structurilor osoase și a țesuturilor moi. Radiografia este adesea prima metodă utilizată, fiind eficientă în identificarea fracturilor, modificărilor artrozice sau a altor anomalii osoase. Pentru o evaluare mai detaliată, tomografia computerizată oferă imagini tridimensionale ale claviculei și a structurilor adiacente, fiind deosebit de utilă în cazul fracturilor complexe sau a suspiciunii de tumori. Rezonanța magnetică poate fi indicată pentru evaluarea leziunilor de țesut moale, a inflamațiilor sau a afecțiunilor ligamentare asociate claviculei umflate.

Ecografia: Ecografia reprezintă o metodă neinvazivă și accesibilă pentru evaluarea claviculei umflate, oferind imagini în timp real ale țesuturilor moi și a structurilor superficiale. Această tehnică este deosebit de utilă în identificarea colecțiilor lichidiene, a inflamațiilor țesuturilor moi și a leziunilor ligamentare. Ecografia poate evidenția, de asemenea, modificări ale fluxului sanguin în zona afectată, ajutând la diferențierea între procesele inflamatorii și cele tumorale. Un avantaj major al ecografiei este posibilitatea de a efectua examinări dinamice, permițând evaluarea mișcării articulare și identificarea unor eventuale instabilități sau impingement-uri.

Biopsia (pentru tumorile suspectate): În cazurile în care investigațiile imagistice sugerează prezența unei formațiuni tumorale, biopsia devine o procedură esențială pentru stabilirea diagnosticului definitiv. Aceasta implică prelevarea unui fragment de țesut din zona afectată pentru examinare microscopică. Tehnica de biopsie variază în funcție de localizarea și natura suspectată a leziunii, putând fi realizată prin aspirație cu ac fin, biopsie cu ac gros sau biopsie chirurgicală deschisă. Rezultatele biopsiei oferă informații cruciale despre natura benignă sau malignă a tumorii, ghidând deciziile terapeutice ulterioare și planul de tratament personalizat.

Opțiuni de tratament pentru clavicula umflată

Tratamentul claviculei umflate variază în funcție de cauza subiacentă, severitatea simptomelor și starea generală de sănătate a pacientului. Abordarea terapeutică poate include metode conservative, medicamentoase și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale, toate având ca scop ameliorarea durerii, reducerea inflamației și restabilirea funcției normale a umărului.

Odihnă și imobilizare: Odihna și imobilizarea reprezintă componente esențiale în tratamentul inițial al claviculei umflate, în special în cazurile de leziuni acute sau fracturi. Această abordare permite țesuturilor afectate să se vindece și reduce riscul de agravare a leziunilor existente. Imobilizarea se realizează de obicei prin utilizarea unei eșarfe sau a unui bandaj special conceput pentru a limita mișcările umărului și brațului. Durata imobilizării variază în funcție de severitatea afecțiunii, putând fi de la câteva zile până la mai multe săptămâni. Este important ca pacienții să respecte cu strictețe recomandările medicului privind perioada de odihnă și imobilizare pentru a asigura o vindecare optimă și pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Managementul durerii: Controlul eficient al durerii este crucial în tratamentul claviculei umflate, permițând pacienților să își mențină un nivel de confort acceptabil și să participe activ la procesul de recuperare. Strategiile de management al durerii pot include utilizarea analgezicelor orale, cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul, care ajută la reducerea durerii și a inflamației. În cazuri mai severe, medicul poate prescrie analgezice mai puternice sau poate recomanda injecții locale cu corticosteroizi pentru a calma rapid inflamația și durerea. Tehnicile nefarmacologice, precum aplicarea de comprese reci sau calde, pot oferi, de asemenea, o ameliorare semnificativă a disconfortului. Este esențial ca pacienții să urmeze cu atenție instrucțiunile medicului privind dozajul și frecvența administrării medicamentelor pentru a evita efectele secundare și pentru a obține beneficii maxime.

Aplicarea de gheață: Aplicarea locală de gheață reprezintă o metodă simplă, dar eficientă, pentru reducerea umflăturii și ameliorarea durerii asociate claviculei umflate. Crioterapia ajută la constricția vaselor de sânge, diminuând astfel fluxul sanguin către zona afectată și reducând inflamația. Gheața trebuie aplicată intermitent, de obicei pentru perioade de 15-20 de minute, la fiecare 2-3 ore, în special în primele 48-72 de ore după apariția simptomelor sau după o leziune. Este important să se evite aplicarea directă a gheții pe piele, utilizând în schimb un prosop subțire sau o husă specială pentru a preveni leziunile cutanate. Pacienții trebuie instruiți cu privire la tehnica corectă de aplicare și la frecvența optimă pentru a maximiza beneficiile și a minimiza riscurile potențiale.

Medicamente: Tratamentul medicamentos joacă un rol crucial în gestionarea claviculei umflate, adresând atât simptomele, cât și cauzele subiacente ale afecțiunii. Antiinflamatoarele nesteroidiene, precum ibuprofenul sau naproxenul, sunt frecvent prescrise pentru a reduce inflamația și durerea. În cazuri mai severe sau când inflamația este persistentă, medicii pot recomanda corticosteroizi orali sau injectabili pentru un efect antiinflamator mai puternic. Pentru infecțiile osoase sau ale țesuturilor moi, antibioticele sunt esențiale, fiind alese în funcție de agentul patogen suspectat sau identificat. În situațiile în care umflarea este cauzată de afecțiuni autoimune, pot fi necesare medicamente imunosupresoare sau imunomodulatoare. Este crucial ca administrarea oricărui medicament să se facă sub stricta supraveghere medicală, cu monitorizarea atentă a eficacității și a potențialelor efecte secundare.

Fizioterapie: Fizioterapia reprezintă o componentă esențială în recuperarea funcțională a pacienților cu claviculă umflată, în special după perioada inițială de imobilizare. Programul de fizioterapie este personalizat în funcție de cauza umflăturii, severitatea simptomelor și obiectivele individuale ale pacientului. Exercițiile de mobilizare blândă sunt introduse treptat pentru a îmbunătăți amplitudinea de mișcare a umărului și pentru a preveni rigiditatea articulară. Pe măsură ce durerea și inflamația se reduc, se adaugă exerciții de întărire musculară pentru a restabili forța și stabilitatea zonei afectate. Tehnicile de terapie manuală, precum masajul și mobilizările articulare, pot fi utilizate pentru a reduce tensiunea musculară și a îmbunătăți circulația locală. Fizioterapeuții pot, de asemenea, să instruiască pacienții cu privire la postura corectă și la modificările ergonomice necesare pentru a preveni recidivele și a optimiza funcționalitatea pe termen lung.

Intervenții chirurgicale: Intervențiile chirurgicale pot fi necesare în cazurile severe de claviculă umflată, în special când metodele conservative nu au dat rezultate sau când există complicații semnificative. Tipul de intervenție depinde de cauza subiacentă a umflăturii. Pentru fracturile claviculare deplasate sau cominutive, fixarea internă cu plăci și șuruburi poate fi necesară pentru a asigura o aliniere corectă și o vindecare optimă. În cazul tumorilor, rezecția chirurgicală poate fi indicată, urmată eventual de reconstrucție. Pentru artroze severe ale articulației acromioclaviculare, o rezecție parțială a claviculei distale poate oferi ameliorare. În situațiile de infecție osoasă refractară la tratamentul antibiotic, debridarea chirurgicală și drenajul pot fi esențiale. Procedurile artroscopice sunt din ce în ce mai utilizate pentru diagnosticul și tratamentul unor afecțiuni ale claviculei, oferind avantajul unor incizii mai mici și a unei recuperări mai rapide.

Recuperare și reabilitare

Procesul de recuperare și reabilitare după o afecțiune a claviculei umflate este esențial pentru restabilirea funcției complete a umărului și brațului. Acest proces implică o abordare graduală și personalizată, combinând tehnici de fizioterapie, exerciții specifice și monitorizare atentă pentru a asigura o vindecare optimă și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Perioada de vindecare: Durata recuperării după o claviculă umflată variază semnificativ în funcție de cauza subiacentă și severitatea afecțiunii. În cazul fracturilor simple, vindecarea osoasă poate dura între 6 și 12 săptămâni. Pentru leziunile de țesut moale, precum entorsele sau contuziile, perioada de recuperare poate fi mai scurtă, de aproximativ 2-6 săptămâni. Afecțiunile cronice, cum ar fi artrita, pot necesita o abordare pe termen lung a managementului simptomelor. Este crucial ca pacienții să înțeleagă că vindecarea este un proces gradual și că revenirea prematură la activitățile normale poate întârzia recuperarea sau chiar duce la complicații.

Exerciții pentru restabilirea forței și mobilității: Programul de exerciții pentru recuperarea claviculei umflate trebuie să fie progresiv și adaptat nevoilor individuale ale pacientului. Inițial, se concentrează pe exerciții blânde de mobilizare pentru a preveni rigiditatea articulară, cum ar fi mișcări pendulare ale brațului și rotații ușoare ale umărului. Pe măsură ce durerea și inflamația se reduc, se introduc exerciții de întindere pentru a îmbunătăți flexibilitatea și amplitudinea de mișcare. Ulterior, se adaugă exerciții de întărire musculară, începând cu benzi elastice ușoare și progresând către greutăți mai mari. Exercițiile specifice pot include ridicări laterale ale brațului, rotații interne și externe ale umărului și exerciții de stabilizare a omoplatului. Este esențial ca aceste exerciții să fie efectuate sub îndrumarea unui fizioterapeut pentru a evita suprasolicitarea și a asigura o tehnică corectă.

Îngrijire ulterioară și monitorizare: Monitorizarea atentă și îngrijirea ulterioară sunt cruciale pentru asigurarea unei recuperări complete după o claviculă umflată. Pacienții trebuie să participe la consultații regulate de urmărire cu medicul lor pentru a evalua progresul vindecării și pentru a ajusta planul de tratament dacă este necesar. Aceste vizite pot include examinări fizice, teste de imagistică pentru a verifica vindecarea osoasă în cazul fracturilor și evaluări ale amplitudinii de mișcare și forței musculare. Medicul poate recomanda ajustări ale programului de exerciții sau poate prescrie terapii suplimentare, cum ar fi ultrasunetele sau terapia cu unde de șoc, pentru a accelera procesul de vindecare. Este important ca pacienții să raporteze orice simptome persistente sau noi și să adere strict la recomandările medicale pentru a preveni complicațiile și a optimiza rezultatele pe termen lung.

Complicațiile claviculei umflate netratate

Neglijarea sau tratamentul inadecvat al claviculei umflate poate duce la o serie de complicații semnificative, care pot afecta semnificativ calitatea vieții și funcționalitatea brațului și umărului. Aceste complicații pot varia de la probleme cronice de durere până la limitări funcționale severe și progresii ale afecțiunilor subiacente.

Durere cronică: Durerea cronică este una dintre cele mai frecvente și debilitante complicații ale claviculei umflate netratate. Aceasta poate persista luni sau chiar ani după leziunea inițială, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului. Durerea poate fi constantă sau intermitentă, agravându-se adesea în timpul mișcării sau la presiune. În cazul fracturilor nevindecate corect, durerea poate fi cauzată de formarea unui calus osos excesiv sau de o aliniere incorectă a fragmentelor osoase. În afecțiunile inflamatorii cronice, precum artrita, durerea persistentă poate fi rezultatul deteriorării continue a articulației. Tratamentul durerii cronice poate necesita o abordare multidisciplinară, incluzând medicație analgezică, fizioterapie și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale corective.

Funcție redusă a umărului: Neglijarea tratamentului claviculei umflate poate duce la o diminuare semnificativă a funcției umărului. Această limitare funcțională se poate manifesta prin reducerea amplitudinii de mișcare, slăbiciune musculară și instabilitate a articulației umărului. Pacienții pot întâmpina dificultăți în efectuarea activităților zilnice simple, precum ridicarea brațului deasupra capului, îmbrăcarea sau efectuarea sarcinilor care necesită forță în brațul afectat. În cazuri severe, poate apărea sindromul de impingement subacromial, cauzat de modificările biomecanice ale umărului. Recuperarea funcției complete a umărului după o perioadă îndelungată de limitare poate fi dificilă și poate necesita un program intensiv de fizioterapie și, posibil, intervenții chirurgicale reconstructive.

Progresia afecțiunilor subiacente: Lipsa tratamentului adecvat pentru clavicula umflată poate duce la agravarea și progresia afecțiunilor subiacente. În cazul artritei, de exemplu, inflamația cronică netratată poate accelera degradarea cartilajului articular, ducând la osteoartrită avansată. Pentru infecțiile osoase, întârzierea tratamentului poate permite răspândirea infecției în țesuturile adiacente, ducând la osteomielită cronică sau chiar septicemie. În cazul tumorilor, fie benigne, fie maligne, lipsa intervenției poate permite creșterea și extinderea acestora, complicând semnificativ tratamentul ulterior și reducând șansele de vindecare. Este crucial ca pacienții să fie conștienți de importanța diagnosticului precoce și a tratamentului prompt pentru a preveni aceste complicații potențial grave și pentru a menține sănătatea și funcționalitatea optimă a claviculei și a structurilor adiacente.

Strategii de prevenire

Prevenirea afecțiunilor claviculei umflate implică o combinație de măsuri de siguranță, practici de sănătate și conștientizare a factorilor de risc. Adoptarea acestor strategii poate reduce semnificativ incidența leziunilor și poate promova sănătatea generală a sistemului musculo-scheletic.

Măsuri de siguranță adecvate în timpul activităților fizice: Implementarea măsurilor de siguranță corespunzătoare în timpul activităților fizice și sportive este esențială pentru prevenirea leziunilor claviculei. Aceasta include utilizarea echipamentului de protecție adecvat, cum ar fi protecții pentru umeri în sporturile de contact sau căști în ciclism și sporturi extreme. Tehnica corectă în practicarea sporturilor și exercițiilor fizice este la fel de importantă. De exemplu, învățarea tehnicii corecte de cădere în sporturi precum patinajul sau skateboarding-ul poate reduce riscul de fracturi claviculare. În activitățile de ridicare a greutăților, este crucial să se mențină o postură corectă și să se evite suprasolicitarea. Încălzirea adecvată înainte de activitatea fizică și răcirea treptată după aceasta pot preveni, de asemenea, leziunile musculare și ligamentare în zona umărului și claviculei.

Menținerea sănătății osoase: Menținerea unei bune sănătăți osoase este fundamentală pentru prevenirea fracturilor și a altor afecțiuni ale claviculei. Aceasta implică o abordare holistică a sănătății, incluzând nutriție adecvată, exerciții fizice regulate și evitarea factorilor de risc cunoscuți. O dietă bogată în calciu și vitamina D este esențială pentru menținerea densității osoase. Sursele bune de calciu includ produsele lactate, legumele cu frunze verzi și peștele. Expunerea moderată la soare și consumul de alimente îmbogățite cu vitamina D sau suplimente, dacă este necesar, ajută la absorbția calciului. Exercițiile cu impact și cele de rezistență sunt benefice pentru întărirea oaselor. Activități precum mersul, alergarea sau ridicarea de greutăți stimulează formarea osoasă. Este important să se evite fumatul și consumul excesiv de alcool, care pot afecta negativ sănătatea osoasă. Pentru persoanele cu risc crescut de osteoporoză, screening-ul regulat și, dacă este necesar, tratamentul medicamentos pot preveni fracturile de fragilitate, inclusiv cele ale claviculei.