Recuperarea după intervenție durează în general între 4 și 6 săptămâni, iar rezultatele estetice pot fi îmbunătățite prin reconstrucție mamară. Decizia privind tipul de mastectomie se ia în funcție de stadiul bolii, dimensiunea tumorii și preferințele pacientei.
Tipuri de mastectomie
Există mai multe tipuri de mastectomie, fiecare având indicații specifice și tehnici chirurgicale diferite. Alegerea tipului de intervenție depinde de caracteristicile cancerului, stadiul bolii și dorințele pacientei privind reconstrucția mamară.
Mastectomie totală (simplă)
Această procedură implică îndepărtarea completă a țesutului mamar, inclusiv a mamelonului și areolei, împreună cu pielea care acoperă sânul. Mușchii pectorali sunt păstrați intacți. Intervenția este recomandată în special pentru carcinomul ductal in situ sau pentru cazurile de cancer mamar în stadiu incipient, când tumora este localizată și nu există dovezi de extindere la ganglionii limfatici.
Mastectomie radicală modificată
Această tehnică presupune îndepărtarea întregului sân, împreună cu ganglionii limfatici axilari, dar conservă mușchiul pectoral mare. Procedura este indicată în cazurile în care există suspiciunea sau confirmarea implicării ganglionilor limfatici. Recuperarea după această intervenție poate dura mai mult decât în cazul mastectomiei simple, dar rezultatele oncologice sunt superioare pentru cazurile cu risc crescut.
Mastectomie radicală
Reprezintă cea mai extensivă formă de mastectomie, care implică îndepărtarea întregului sân, a ganglionilor limfatici axilari și a mușchilor pectorali. În prezent, această procedură este rar utilizată, fiind rezervată cazurilor avansate în care tumora a invadat mușchii pectorali sau există o extindere locală semnificativă a bolii.
Mastectomie cu prezervarea tegumentului
Detalii procedură: Această tehnică chirurgicală modernă permite păstrarea majorității pielii care acoperă sânul, facilitând astfel reconstrucția mamară ulterioară. Țesutul mamar este îndepărtat prin incizii discrete, iar pielea rămasă formează un înveliș natural pentru implantul mamar sau țesutul autolog utilizat în reconstrucție. Procedura oferă rezultate estetice superioare și o recuperare psihologică mai bună.
Criterii de selecție: Pacientele candidate pentru această procedură trebuie să îndeplinească anumite condiții specifice. Tumora trebuie să fie localizată la distanță de piele, să nu existe semne de inflamație sau edem cutanat și să nu fie prezente metastaze cutanate. De asemenea, dimensiunea sânului și calitatea pielii sunt factori importanți în decizia chirurgicală.
Mastectomie cu prezervare mamelonului
Prezentare procedură: Această variantă chirurgicală conservă atât pielea cât și complexul areolo-mamelonar, oferind rezultate estetice optime. Țesutul mamar este îndepărtat prin incizii discrete, iar examenul histopatologic intraoperator confirmă absența celulelor maligne în zona submamelonară. Tehnica este ideală pentru pacientele care doresc reconstrucție mamară imediată.
Criterii de selecție pacienți: Selecția riguroasă a pacientelor este esențială pentru succesul acestei proceduri. Sunt eligibile pacientele cu tumori mici, localizate la cel puțin 2 cm de complexul areolo-mamelonar, fără implicare cutanată sau mamelonară. Contraindicațiile includ cancerul mamar inflamator și prezența secreției mamelonare patologice.
Posibile complicații
Mastectomia, ca orice intervenție chirurgicală majoră, poate fi însoțită de diverse complicații atât imediate cât și pe termen lung. Identificarea și tratarea promptă a acestora sunt esențiale pentru recuperarea optimă și prevenirea sechelelor permanente.
Riscul de infecție
Infecțiile postoperatorii pot apărea în primele săptămâni după intervenție și se manifestă prin roșeață, căldură locală, durere și secreții la nivelul plăgii. Factorii de risc includ diabetul zaharat, fumatul și sistemul imunitar slăbit. Prevenția se realizează prin respectarea strictă a regulilor de igienă și administrarea profilactică de antibiotice când este necesar.
Sângerare
Hemoragia postoperatorie reprezintă o complicație care poate apărea în primele 24-48 de ore după intervenție. Semnele includ umflarea rapidă a zonei operate, durere intensă și modificarea aspectului pansamentului. În cazul apariției acestor simptome, pacienta trebuie să se prezinte imediat la medic pentru evaluare și posibilă reintervenție chirurgicală.
Acumulare de lichid
Seromul reprezintă acumularea de lichid seros în zona operată și este una dintre cele mai frecvente complicații după mastectomie. Această complicație poate apărea după îndepărtarea tuburilor de drenaj și se manifestă prin senzație de tensiune și disconfort local. Tratamentul constă în puncții evacuatorii repetate până la rezoluția completă.
Amorțeală
Modificările de sensibilitate în zona operată și la nivelul brațului sunt frecvente după mastectomie, din cauza secționării nervilor senzitivi în timpul intervenției. Amorțeala poate persista mai multe luni și uneori devine permanentă. Zona cea mai afectată este de obicei partea superioară și internă a brațului și peretele toracic.
Efecte pe termen lung
Limfedem: Această complicație se caracterizează prin umflarea brațului de partea operată din cauza perturbării drenajului limfatic. Simptomele includ senzație de greutate, tensiune și disconfort la nivelul brațului afectat. Tratamentul constă în drenaj limfatic manual, exerciții specifice și purtarea de mâneci compresive. Prevenția include evitarea traumatismelor și a expunerii la căldură excesivă a brațului afectat.
Durere cronică: Sindromul dureros post-mastectomie poate persista luni sau ani după intervenție. Durerea este de tip neuropat, cu caracter de arsură sau înțepături și poate fi declanșată de atingere sau mișcare. Tratamentul include medicație specifică pentru durerea neuropată, fizioterapie și tehnici de management al durerii. În cazurile severe pot fi necesare blocuri nervoase sau neurochirurgie.
Limitarea mobilității: Reducerea amplitudinii de mișcare a umărului poate apărea ca urmare a cicatricilor postoperatorii și a imobilizării prelungite. Simptomele includ dificultăți în ridicarea brațului deasupra capului sau în efectuarea mișcărilor de rotație. Recuperarea necesită un program susținut de kinetoterapie, cu exerciții specifice pentru mobilizarea articulației și întinderea țesuturilor cicatriceale.
Procesul de recuperare
Recuperarea după mastectomie necesită o abordare complexă și individualizată, cu monitorizare atentă și suport medical adecvat. Procesul implică atât aspecte fizice cât și psihologice, fiind esențială colaborarea strânsă între pacientă și echipa medicală.
Durata spitalizării
Perioada de spitalizare variază în funcție de tipul intervenției și evoluția postoperatorie. În general, pacientele rămân internate între 2 și 5 zile după operație. În această perioadă, se monitorizează atent vindecarea plăgii, drenajul limfatic și parametrii vitali. Mobilizarea precoce este încurajată pentru prevenirea complicațiilor și accelerarea recuperării.
Managementul durerii
Controlul durerii postoperatorii se realizează prin administrarea de analgezice conform unui protocol individualizat. În primele zile se utilizează medicație intravenoasă, urmată de tranziția la analgezice orale. Tehnicile complementare, precum aplicațiile locale reci și exercițiile de respirație, pot contribui la ameliorarea disconfortului. Monitorizarea atentă permite ajustarea tratamentului în funcție de necesitățile specifice ale fiecărei paciente.
Recomandări pentru activitatea fizică
Reluarea treptată a activității fizice după mastectomie este esențială pentru recuperare. În primele două săptămâni, activitățile trebuie limitate la mișcări ușoare ale brațului și exerciții simple de respirație. După această perioadă, intensitatea poate fi crescută gradual, cu acordul medicului. Activitățile care solicită intens brațul sau pieptul trebuie evitate timp de cel puțin șase săptămâni postoperator.
Perioada de recuperare estimată
Recuperarea completă după mastectomie durează în general între șase și opt săptămâni. Prima săptămână este dedicată vindecării plăgii și adaptării la noua situație. În săptămânile două și trei, mobilitatea începe să se îmbunătățească. Între săptămânile patru și șase, majoritatea pacientelor pot relua activitățile zilnice obișnuite, cu excepția eforturilor intense.
Îngrijirea postoperatorie
Îngrijirea plăgii: Plaga postoperatorie necesită atenție deosebită pentru prevenirea infecțiilor și asigurarea unei vindecări optime. Pansamentul trebuie menținut curat și uscat, fiind schimbat conform indicațiilor medicului. Zona operată trebuie spălată cu blândețe folosind săpun neutru și apă călduță. Semnele de infecție precum roșeața, căldura locală sau secrețiile purulente trebuie raportate imediat medicului.
Managementul tuburilor de drenaj: Tuburile de drenaj sunt esențiale pentru eliminarea lichidului în exces din zona operată și prevenirea formării seromului. Acestea trebuie golite și cantitatea de lichid trebuie măsurată și notată de două ori pe zi. Zona din jurul tuburilor trebuie menținută curată și uscată. Tuburile sunt de obicei îndepărtate când drenajul scade sub 30 mililitri pe zi, ceea ce se întâmplă de obicei după 7-14 zile.
Exerciții pentru braț: Programul de exerciții pentru braț începe cu mișcări ușoare de flexie și extensie a umărului, progresând treptat către exerciții mai complexe. Acestea includ rotații ale umărului, întinderi ușoare și exerciții de creștere a amplitudinii de mișcare. Kinetoterapia trebuie începută devreme pentru prevenirea rigidității articulare și a limfedemului, dar intensitatea trebuie crescută gradual pentru evitarea complicațiilor.
Opțiuni de reconstrucție mamară
Reconstrucția mamară reprezintă o parte importantă a procesului de recuperare după mastectomie, oferind multiple opțiuni pentru restabilirea aspectului fizic și îmbunătățirea calității vieții. Alegerea metodei de reconstrucție depinde de mai mulți factori, inclusiv starea generală de sănătate și preferințele personale.
Proteza externă
Protezele mamare externe sunt realizate din silicon medical de înaltă calitate și reproduc cu acuratețe forma naturală a sânului. Acestea pot fi purtate în sutiene speciale sau pot fi atașate direct pe piele folosind adezivi medicali. Protezele sunt disponibile în diferite mărimi și forme pentru a se potrivi perfect cu anatomia fiecărei paciente și pentru a asigura simetria cu sânul natural.
Sutiene speciale post-mastectomie
Sutienele post-mastectomie sunt special concepute pentru a oferi suport și confort după intervenția chirurgicală. Acestea au buzunare integrate pentru proteze, bretele mai late pentru distribuirea uniformă a greutății și benzi elastice care nu exercită presiune excesivă asupra zonei operate. Materialele folosite sunt moi și hipoalergenice pentru a preveni iritațiile cutanate.
Reconstrucție chirurgicală
Reconstrucție imediată: Această procedură se realizează în aceeași intervenție cu mastectomia, permițând pacientei să se trezească din anestezie având deja forma sânului reconstituită. Metoda reduce numărul total de intervenții chirurgicale necesare și poate oferi rezultate estetice superioare datorită prezervării țesuturilor. Recuperarea este integrată cu cea a mastectomiei, deși perioada totală de vindecare poate fi mai lungă.
Reconstrucție întârziată: Această opțiune permite pacientei să se concentreze inițial pe tratamentul oncologic și să ia o decizie privind reconstrucția când este pregătită psihologic și fizic. Procedura poate fi efectuată la câteva luni sau chiar ani după mastectomie. Avantajul principal constă în posibilitatea de a evalua toate opțiunile disponibile fără presiunea timpului.
Reconstrucție cu implanturi: Această tehnică utilizează implanturi mamare cu gel siliconic sau ser fiziologic pentru recrearea volumului și formei sânului. Procedura poate necesita expandarea prealabilă a țesuturilor folosind un extensor tisular temporar. Implanturile moderne sunt sigure și oferă rezultate naturale, cu o durată de viață îndelungată. Poziționarea implantului poate fi submusculară sau prepectorală, în funcție de particularitățile anatomice ale pacientei.
Reconstrucție cu țesut propriu: Această tehnică folosește țesut prelevat din alte zone ale corpului pentru reconstrucția sânului. Cele mai frecvente zone donatoare sunt abdomenul, spatele sau fesele. Țesutul transferat include piele, grăsime și uneori mușchi, împreună cu vasele de sânge necesare pentru vascularizație. Această metodă oferă rezultate naturale și durabile, dar necesită o perioadă mai lungă de recuperare și lasă cicatrici în zona donatoare.