Tratamentul implică măsuri de suport vital, reechilibrare hidroelectrolitică și, în majoritatea cazurilor, intervenție chirurgicală. Prognosticul depinde de stadiul cancerului, starea generală a pacientului și rapiditatea cu care se instituie tratamentul.
Semne și simptome
Manifestările clinice ale ocluziei intestinale în cancerul de colon variază în funcție de localizarea obstrucției și gradul acesteia. Pacienții prezintă adesea o combinație de simptome care se agravează progresiv în absența tratamentului.
Durere abdominală: Durerea reprezintă unul dintre primele semne ale ocluziei intestinale în cancerul de colon. Aceasta este de tip colicativ, cu intensitate crescândă și localizare variabilă în funcție de segmentul intestinal afectat. Durerea poate fi însoțită de crampe abdominale severe care apar în valuri și se intensifică înainte de vărsături. În cazul ocluziilor complete, durerea devine continuă și se asociază cu distensie abdominală marcată.
Balonare și distensie: Acumularea de gaze și lichide în intestin determină dilatarea abdomenului și senzația de presiune internă. Distensia abdominală progresează treptat și poate deveni foarte pronunțată, provocând disconfort sever și dificultăți în respirație. Abdomenul devine tensionat la palpare, iar pacientul poate prezenta timpanism la percuție din cauza acumulării de gaze.
Greață și vărsături: Staza intestinală cauzată de obstrucție determină apariția greței persistente și a vărsăturilor. În ocluziile înalte, vărsăturile apar precoce și conțin inițial resturi alimentare, apoi devin bilioase. În ocluziile joase, vărsăturile apar mai tardiv și pot avea aspect fecaloid. Episoadele repetate de vărsături contribuie la deshidratare și dezechilibre electrolitice.
Modificări ale tranzitului intestinal: Pacienții prezintă oprirea eliminării gazelor și materiilor fecale. În fazele inițiale poate exista constipație alternând cu episoade de diaree. Pe măsură ce obstrucția progresează, se instalează absența completă a tranzitului intestinal. În unele cazuri poate apărea eliminarea de mucus sau sânge în scaun.
Semne de deshidratare: Vărsăturile frecvente și reducerea aportului oral duc la deshidratare severă. Pacienții prezintă uscăciunea mucoaselor, scăderea elasticității tegumentare, oligurie și modificări ale stării de conștiență. Pot apărea tahicardie, hipotensiune arterială și alterarea funcției renale.
Opțiuni de tratament
Managementul ocluziei intestinale în cancerul de colon necesită o abordare complexă și multidisciplinară, cu măsuri terapeutice adaptate stadiului bolii și stării generale a pacientului.
Îngrijiri suportive de urgență
Primele măsuri vizează stabilizarea pacientului prin monitorizarea funcțiilor vitale, asigurarea unei linii venoase și inițierea reechilibrării volemice. Oxigenoterapia și analgezia adecvată sunt esențiale pentru ameliorarea simptomatologiei acute. Pacientul necesită repaus alimentar complet și montarea unei sonde nazogastrice pentru decompresie.
Managementul fluidelor și electroliților
Reechilibrarea hidroelectrolitică reprezintă o componentă esențială a tratamentului. Administrarea de soluții cristaloide și coloide se face în funcție de gradul deshidratării și valorile electroliților serici. Monitorizarea atentă a diurezei și parametrilor biochimici ghidează terapia de reechilibrare.
Controlul durerii
Tratamentul durerii implică utilizarea analgezicelor opioide și non-opioide, adaptate intensității simptomelor. Administrarea se face preferabil intravenos pentru un efect rapid. Asocierea de antispastice poate ameliora durerile colicative. Dozele trebuie ajustate în funcție de răspunsul pacientului și efectele secundare.
Decompresia nazogastrică
Sonda nazogastrică permite evacuarea conținutului gastric stazat și reduce presiunea intraabdominală. Aceasta ameliorează greața, vărsăturile și distensia abdominală. Aspirația continuă sau intermitentă se menține până la rezolvarea ocluziei. Monitorizarea cantității și aspectului lichidului aspirat oferă informații despre evoluția obstrucției.
Proceduri chirurgicale
Rezecția tumorală: Intervenția chirurgicală presupune îndepărtarea segmentului de colon afectat de tumora malignă împreună cu țesuturile adiacente și ganglionii limfatici regionali. Procedura necesită o evaluare atentă a extensiei tumorale și a vascularizației locale. După rezecție, continuitatea tractului digestiv poate fi restabilită prin anastomoză, dacă starea locală și generală a pacientului permite această abordare.
Crearea stomei: Procedura implică exteriorizarea intestinului prin peretele abdominal pentru a crea o deschidere artificială numită stomă. Aceasta poate fi temporară sau permanentă, în funcție de localizarea tumorii și posibilitatea unei intervenții reconstructive ulterioare. Stoma permite evacuarea conținutului intestinal, oferind o soluție pentru ocluzia intestinală și prevenind complicațiile severe.
Chirurgia de bypass: Această procedură presupune crearea unei căi alternative pentru tranzitul intestinal, ocolind zona obstruată. Se realizează o anastomoză între segmentul de intestin situat deasupra obstrucției și un segment situat sub aceasta. Bypassul intestinal reprezintă o opțiune paliativă pentru pacienții la care rezecția tumorală nu este posibilă.
Montarea stentului
Stentare temporară: Procedura constă în plasarea endoscopică a unui stent metalic expandabil pentru a restabili temporar permeabilitatea intestinală. Această intervenție permite stabilizarea pacientului și oferă timp pentru pregătirea unei intervenții chirurgicale definitive. Stentarea temporară reduce riscul complicațiilor asociate chirurgiei de urgență și permite optimizarea stării generale a pacientului.
Stentare permanentă: Montarea unui stent permanent reprezintă o soluție paliativă pentru pacienții cu boală avansată la care intervenția chirurgicală nu este indicată. Stentul menține permeabilitatea intestinală, ameliorează simptomele obstructive și permite reluarea alimentației orale. Procedura necesită monitorizare regulată pentru detectarea precoce a eventualelor complicații precum migrarea stentului sau reobstrucția.
Complicații
Ocluzia intestinală în cancerul de colon poate evolua rapid spre complicații severe care pun în pericol viața pacientului. Recunoașterea precoce a semnelor de agravare și intervenția promptă sunt esențiale pentru îmbunătățirea prognosticului.
Deshidratare: Pierderea masivă de lichide prin vărsături, reducerea aportului oral și sechestrarea lichidelor în lumenul intestinal determină deshidratare severă. Aceasta se manifestă prin uscăciunea mucoaselor, scăderea turgorul cutanat, oligurie și modificări hemodinamice. Deshidratarea severă poate duce la insuficiență renală acută și șoc hipovolemic, necesitând reechilibrare hidroelectrolitică urgentă și monitorizare atentă a funcției renale.
Dezechilibre electrolitice: Vărsăturile repetate și staza intestinală determină perturbări severe ale balanței electrolitice. Hipokalemia, hiponatremia și alcaloza metabolică sunt frecvent întâlnite și pot cauza aritmii cardiace, slăbiciune musculară și alterarea stării de conștiență. Corecția acestor dezechilibre necesită monitorizare atentă și substituție electrolitică adaptată valorilor serice.
Sepsis: Staza intestinală și compromiterea barierei mucosale permit translocarea bacteriană și dezvoltarea infecției sistemice. Sepsisul se manifestă prin febră, tahicardie, hipotensiune și alterarea stării generale. Prezența semnelor de răspuns inflamator sistemic impune inițierea promptă a antibioterapiei cu spectru larg și măsuri de suport vital.
Perforație intestinală: Distensia severă și ischemia peretelui intestinal pot duce la perforație, o complicație gravă care necesită intervenție chirurgicală de urgență. Perforația se manifestă prin durere abdominală intensă, contractură musculară și semne de iritație peritoneală. Întârzierea diagnosticului și tratamentului crește semnificativ riscul de peritonită și șoc septic.
Peritonită: Inflamația severă a peritoneului apare ca urmare a perforației intestinale sau a translocării bacteriene. Peritonita se manifestă prin durere abdominală difuză, contractură musculară generalizată, ileus paralitic și alterarea severă a stării generale. Această complicație reprezintă o urgență chirurgicală majoră și necesită laparotomie de urgență, lavaj peritoneal și antibioterapie agresivă.
Îngrijiri post-tratament
Perioada de recuperare după tratamentul ocluziei intestinale în cancerul de colon necesită o abordare complexă și individualizată. Succesul terapeutic depinde în mare măsură de respectarea unui protocol riguros de îngrijire și monitorizare post-operatorie.
Îngrijirea plăgii: Plaga operatorie necesită atenție deosebită pentru prevenirea complicațiilor infecțioase. Pansamentele trebuie schimbate zilnic sau ori de câte ori este necesar, folosind tehnici sterile. Zona inciziei trebuie monitorizată pentru semne de infecție precum roșeață, căldură locală, secreții sau dehiscență. Suturile sau agrafele sunt îndepărtate conform protocolului chirurgical, de obicei între 7 și 14 zile postoperator.
Modificări în alimentație: Reluarea alimentației se face treptat, începând cu lichide clare după reluarea tranzitului intestinal pentru gaze. Dieta trebuie să fie săracă în fibre în primele săptămâni, cu alimente ușor digerabile și bine preparate termic. Mesele frecvente și în cantități mici previn distensia abdominală și disconfortul digestiv. Hidratarea adecvată este esențială pentru menținerea unui tranzit intestinal normal.
Recomandări privind activitatea fizică: Mobilizarea precoce este încurajată pentru prevenirea complicațiilor postoperatorii precum tromboza venoasă profundă sau pneumonia. Activitatea fizică trebuie crescută gradual, evitând eforturile intense și ridicarea greutăților în primele 6-8 săptămâni. Exercițiile ușoare precum plimbările scurte pot fi începute imediat ce pacientul tolerează mobilizarea.
Managementul stomei: Pacienții cu stomă necesită instruire specifică pentru îngrijirea acesteia. Tehnicile corecte de curățare și schimbare a dispozitivelor de stomie trebuie învățate înainte de externare. Pielea peristomală trebuie monitorizată pentru iritații sau leziuni. Adaptarea la noua situație necesită suport psihologic și consiliere din partea personalului medical specializat.
Program de monitorizare: Controalele post-operatorii sunt programate la intervale regulate pentru evaluarea vindecării și detectarea precoce a eventualelor complicații sau recidive. Prima vizită are loc de obicei la 7-10 zile după externare, urmată de controale lunare în primele 3-6 luni. Investigațiile imagistice și analizele de laborator sunt efectuate conform protocolului oncologic individualizat.