Meniu

Criptorhidie: tipuri, factori de risc, complicatii si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Anastasia Moraru pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Criptorhidia reprezintă o afecțiune congenitală caracterizată prin absența unuia sau ambelor testicule din scrot la momentul nașterii. Această condiție medicală apare atunci când testiculul nu coboară în mod natural din abdomen în scrot în timpul dezvoltării fetale. În majoritatea cazurilor, testiculul necoborât se poate deplasa spontan în poziția corectă în primele luni de viață.

Totuși, dacă acest lucru nu se întâmplă până la vârsta de 6 luni, este necesară intervenția medicală pentru a preveni complicații precum infertilitatea sau cancerul testicular. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru dezvoltarea normală și sănătatea pe termen lung a copilului.

Tipurile de criptorhidie

Criptorhidia poate afecta unul sau ambele testicule și se poate manifesta în diferite forme, în funcție de poziția și traiectul testiculelor. Fiecare tip necesită o abordare terapeutică specifică și are prognostic diferit.

Criptorhidie unilaterală: Această formă afectează un singur testicul și reprezintă cea mai frecventă manifestare a afecțiunii. Testiculul necoborât poate fi localizat oriunde de-a lungul traseului normal de coborâre, de la cavitatea abdominală până la canalul inghinal. Prezența unui testicul normal poziționat permite menținerea parțială a funcției reproductive și hormonale.

Criptorhidie bilaterală: Absența ambelor testicule din scrot reprezintă o formă mai severă a afecțiunii. Această condiție necesită atenție medicală imediată după diagnosticare, deoarece riscul de complicații este semnificativ mai mare. Impactul asupra fertilității și producției de hormoni este mai pronunțat în cazul criptorhidiei bilaterale.

Testicule retractile: Această variantă se caracterizează prin capacitatea testiculului de a se deplasa între scrot și canalul inghinal. Testiculul poate fi adus manual în scrot în timpul examinării fizice, dar tinde să se retragă sub acțiunea reflexului cremasterian. Această condiție nu necesită tratament chirurgical, dar trebuie monitorizată pentru a preveni ascensiunea permanentă a testiculului.

Testicule ectopice: În această formă rară, testiculul deviază de la traiectul normal de coborâre și se poate localiza în poziții neobișnuite, precum peretele abdominal anterior, regiunea femurală sau perineul. Poziționarea anormală crește riscul de traumatisme și poate complica procedura chirurgicală de corecție.

Factori de risc

Dezvoltarea criptorhidiei este influențată de diverși factori care acționează în perioada prenatală și perinatală. Identificarea acestor factori permite o mai bună înțelegere a mecanismelor patogenice și facilitează prevenția în cazurile cu risc crescut.

Nașterea prematură: Prematuritatea reprezintă unul dintre principalii factori de risc pentru criptorhidie. Coborârea testiculelor are loc în mod normal în ultimul trimestru de sarcină, iar nașterea înainte de termen întrerupe acest proces natural. Riscul este invers proporțional cu vârsta gestațională, fiind mai pronunțat la nou-născuții cu prematuritate extremă.

Greutatea mică la naștere: Copiii cu greutate sub 2500 grame la naștere prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta criptorhidie. Restricția de creștere intrauterină și alte condiții care afectează dezvoltarea fetală pot interfera cu procesul normal de coborâre a testiculelor.

Afecțiuni materne: Diverse patologii materne pot influența dezvoltarea fetală și implicit coborârea testiculelor. Diabetul gestațional, hipertensiunea arterială în sarcină și alte afecțiuni endocrine materne pot perturba echilibrul hormonal necesar pentru migrarea normală a testiculelor.

Factori de mediu: Expunerea la substanțe chimice cu efect perturbator endocrin în timpul sarcinii poate afecta dezvoltarea sistemului reproductiv fetal. Pesticidele, plastifianții și alte substanțe chimice industriale pot interfera cu acțiunea hormonilor implicați în coborârea testiculelor.

Predispoziție genetică: Anumite modificări genetice pot afecta dezvoltarea și migrarea testiculelor în perioada fetală. Prezența unor sindroame genetice sau a anomaliilor cromozomiale crește riscul de criptorhidie. Istoricul familial pozitiv sugerează existența unei componente ereditare în dezvoltarea acestei afecțiuni.

Complicații

Criptorhidia netratată poate avea consecințe semnificative asupra sănătății reproductive și generale a bărbatului. Complicațiile variază de la probleme de fertilitate până la riscuri crescute de cancer testicular, necesitând monitorizare și intervenție medicală promptă pentru prevenirea efectelor pe termen lung.

Probleme de fertilitate: Temperatura crescută la care este expus testiculul necoborât afectează procesul de producere a spermatozoizilor și dezvoltarea celulelor germinale. Acest lucru poate duce la o scădere semnificativă a calității spermei și a numărului de spermatozoizi. În cazul criptorhidiei bilaterale, riscul de infertilitate este substanțial mai mare, putând ajunge până la 90% din cazuri dacă afecțiunea nu este tratată înainte de pubertate.

Riscul de cancer testicular: Bărbații care au avut criptorhidie prezintă un risc de 4 până la 10 ori mai mare de a dezvolta cancer testicular comparativ cu populația generală. Acest risc este direct proporțional cu perioada în care testiculul a rămas necoborât și cu poziția acestuia, fiind mai mare în cazurile în care testiculul a fost localizat intraabdominal. Diagnosticul și tratamentul precoce pot reduce semnificativ acest risc.

Torsiunea testiculară: Testiculele necoborâte sunt mai predispuse la torsiune, o urgență medicală în care cordonul spermatic se răsucește, întrerupând fluxul sanguin către testicul. Această complicație necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a preveni necroza tisulară și pierderea definitivă a testiculului. Simptomele includ durere severă, greață și vărsături.

Impact psihologic: Criptorhidia poate avea efecte semnificative asupra stării psihologice și emoționale a persoanelor afectate. Aspectul modificat al organelor genitale poate cauza anxietate, depresie și probleme de imagine corporală, mai ales în perioada adolescenței. Aceste efecte psihologice pot persista și la vârsta adultă, afectând relațiile interpersonale și stima de sine.

Hernie inghinală: Prezența unui testicul necoborât este frecvent asociată cu dezvoltarea unei hernii inghinale. Această complicație apare atunci când o porțiune din intestin pătrunde prin canalul inghinal, creând o protuberanță vizibilă în regiunea inghinală. Hernia poate cauza disconfort și durere, necesitând corecție chirurgicală pentru prevenirea complicațiilor precum strangularea intestinului.

Diagnostic

Diagnosticarea corectă a criptorhidiei implică o evaluare complexă care începe din perioada neonatală. Procesul de diagnostic combină examinarea fizică atentă cu investigații imagistice și teste de laborator specializate pentru determinarea poziției exacte a testiculului și evaluarea funcției acestuia.

Examinarea fizică: Evaluarea clinică reprezintă primul și cel mai important pas în diagnosticarea criptorhidiei. Medicul pediatru examinează cu atenție scrotul și regiunea inghinală, căutând prezența testiculelor prin palpare delicată. Această examinare trebuie efectuată într-o încăpere caldă, cu pacientul relaxat, pentru a evita retracția reflexă a testiculelor. Poziția, dimensiunea și mobilitatea testiculelor sunt evaluate cu atenție.

Teste imagistice: Ecografia reprezintă principala metodă imagistică utilizată pentru localizarea testiculelor necoborâte. Această investigație oferă imagini detaliate ale regiunii inghinale și abdominale, permițând identificarea precisă a poziției testiculului și evaluarea structurii acestuia. În cazurile complexe, rezonanța magnetică nucleară poate oferi informații suplimentare despre anatomia țesuturilor moi și vascularizația testiculară.

Teste genetice: Analiza genetică este recomandată în special în cazurile de criptorhidie bilaterală sau atunci când există suspiciunea unor sindroame genetice asociate. Testele pot identifica anomalii cromozomiale sau mutații genetice specifice care pot explica apariția criptorhidiei și pot ghida tratamentul ulterior. Rezultatele acestor teste sunt esențiale pentru consilierea genetică a familiei.

Testarea nivelului hormonal: Evaluarea hormonală oferă informații importante despre funcția endocrină a testiculelor și a axului hipotalamo-hipofizar-testicular. Sunt măsurate nivelurile de testosteron, hormon foliculostimulant și hormon luteinizant. Aceste teste sunt particularly importante în cazurile de criptorhidie bilaterală sau atunci când există suspiciunea unor tulburări endocrine asociate.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a criptorhidiei necesită o strategie individualizată, bazată pe vârsta pacientului, poziția testiculului și prezența eventualelor complicații. Succesul tratamentului depinde în mare măsură de momentul inițierii acestuia, intervenția precoce fiind asociată cu rezultate optime.

Perioada de monitorizare

În primele luni de viață, mulți copii cu criptorhidie beneficiază de o perioadă de observație atentă, deoarece testiculele pot coborî spontan în scrot. Această perioadă de monitorizare se extinde de obicei până la vârsta de 6 luni, timp în care medicul pediatru efectuează evaluări regulate pentru a urmări poziția testiculelor. După această vârstă, dacă testiculul nu a coborât natural, se recomandă inițierea tratamentului specific pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Terapie hormonală

Tratamentul hormonal reprezintă o opțiune terapeutică limitată în cazul criptorhidiei, fiind utilizat în cazuri selectate și cu rezultate variabile. Această abordare implică administrarea de gonadotropină corionică umană sau hormoni eliberatori de gonadotropină pentru a stimula coborârea testiculului. Eficacitatea acestui tratament este redusă, cu o rată de succes de aproximativ 20% în cazurile favorabile, fiind recomandat doar în situații specifice când testiculul se află aproape de scrot.

Tratament chirurgical

Procedura de orhidopexie: Intervenția chirurgicală standard pentru corecția criptorhidiei implică identificarea și mobilizarea testiculului necoborât, urmată de plasarea și fixarea acestuia în scrot. Procedura necesită o disecție atentă a cordonului spermatic pentru a păstra vascularizația și inervația testiculului. Orhidopexia se realizează de obicei în regim de spitalizare de zi, sub anestezie generală, cu o rată de succes de peste 90% când este efectuată la vârsta optimă.

Chirurgie laparoscopică: Această tehnică minim invazivă este preferată în special pentru testiculele localizate intraabdominal, care nu pot fi palpate clinic. Procedura permite vizualizarea excelentă a cavității abdominale și identificarea precisă a testiculului necoborât. Chirurgia laparoscopică oferă avantajele unor incizii mai mici, recuperare mai rapidă și disconfort postoperator redus. Tehnica este particularly utilă pentru planificarea strategiei chirurgicale în cazurile complexe.

Chirurgie deschisă: Abordul chirurgical clasic rămâne o opțiune viabilă în cazurile în care testiculul este palpabil în canalul inghinal sau când procedura laparoscopică nu este fezabilă. Această tehnică permite o expunere mai bună a structurilor anatomice și poate fi necesară în cazurile complicate sau la pacienții cu intervenții chirurgicale anterioare în zona inghinală. Recuperarea post-operatorie este mai lungă comparativ cu tehnica laparoscopică.

Îngrijirea post-tratament

Perioada de recuperare după tratamentul chirurgical al criptorhidiei necesită o atenție deosebită pentru asigurarea vindecării optime și prevenirea complicațiilor. Succesul pe termen lung depinde în mare măsură de respectarea recomandărilor post-operatorii și monitorizarea adecvată.

Recomandări pentru recuperare: Procesul de recuperare după intervenția chirurgicală necesită o îngrijire atentă a plăgii operatorii și respectarea strictă a indicațiilor medicale. Pansamentele trebuie menținute curate și uscate în primele zile post-operator, iar zona operată trebuie protejată de traumatisme. Administrarea medicației pentru controlul durerii și a antibioticelor trebuie făcută conform prescripției medicale pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea unui confort optim.

Restricții de activitate: În perioada post-operatorie, activitatea fizică trebuie limitată pentru a permite vindecarea optimă a țesuturilor. Sporturile de contact și activitățile care implică efort fizic intens trebuie evitate timp de 4-6 săptămâni după intervenție. Copiii mai mari trebuie să evite activitățile care pot exercita presiune asupra zonei operate, iar bebelușii trebuie manipulați cu atenție în timpul schimbării scutecelor pentru a preveni traumatismele locale.

Program de monitorizare: Controalele post-operatorii sunt esențiale pentru evaluarea procesului de vindecare și detectarea precoce a eventualelor complicații. Prima vizită de control are loc de obicei la o săptămână după intervenție pentru verificarea plăgii și îndepărtarea firelor de sutură. Următoarele controale sunt programate la intervale regulate pentru evaluarea poziției și dezvoltării testiculului operat.

Monitorizare pe termen lung: Supravegherea medicală continuă este necesară pentru evaluarea dezvoltării normale a testiculului și funcției reproductive. Controalele periodice includ examinări fizice și, când este necesar, evaluări ecografice pentru monitorizarea creșterii și dezvoltării testiculare. La adolescență și vârsta adultă, screeningul pentru cancer testicular devine o componentă importantă a monitorizării, mai ales în cazurile cu risc crescut.

Întrebări frecvente

Care este vârsta optimă pentru a trata criptorhidia?

Vârsta optimă pentru tratamentul criptorhidiei este între 6 și 12 luni. Intervenția chirurgicală efectuată în această perioadă maximizează șansele de funcționare normală a testiculului și reduce riscul de complicații pe termen lung, cum ar fi infertilitatea și cancerul testicular.

Poate criptorhidia să se rezolve fără tratament?

Criptorhidia se poate rezolva spontan în primele luni de viață, în special până la vârsta de 6 luni. Totuși, dacă testiculul nu coboară în scrot până la această vârstă, este puțin probabil să se corecteze fără intervenție medicală, iar tratamentul devine necesar.

Poate să afecteze criptorhidia fertilitatea mai târziu în viață?

Criptorhidia netratată poate afecta negativ fertilitatea mai târziu în viață, deoarece temperatura crescută la care sunt expuse testiculele necoborâte poate deteriora celulele germinale. Tratamentul precoce reduce semnificativ acest risc și îmbunătățește perspectivele de fertilitate.

Care este rata de succes a intervenției chirurgicale pentru criptorhidie?

Rata de succes a intervenției chirurgicale pentru criptorhidie, cunoscută sub numele de orhidopexie, este foarte ridicată, depășind 90% atunci când este efectuată la momentul optim. Aceasta asigură poziționarea corectă a testiculului în scrot și reduce riscul de complicații ulterioare.

Cât durează perioada de recuperare după operație?

Perioada de recuperare după operația de orhidopexie este de obicei scurtă, majoritatea copiilor revenindu-și complet în câteva zile. Activitățile fizice intense trebuie evitate timp de 2 până la 4 săptămâni pentru a permite vindecarea completă a țesuturilor.

Ce alternative la intervenția chirurgicală există?

Alternativele la intervenția chirurgicală sunt limitate și includ terapia hormonală, care are o rată de succes variabilă. În general, orhidopexia rămâne tratamentul preferat datorită eficacității sale dovedite în corectarea criptorhidiei.

Este criptorhidia ereditară?

Criptorhidia poate avea o componentă ereditară, fiind mai frecvent întâlnită la copiii cu istoric familial pozitiv. Factorii genetici pot influența dezvoltarea acestei afecțiuni, dar nu sunt singura cauză implicată.

Ce se întâmplă dacă criptorhidia nu este tratată?

Dacă criptorhidia nu este tratată, riscul de complicații crește semnificativ. Acestea includ infertilitatea, riscul crescut de cancer testicular și probleme psihologice legate de aspectul organelor genitale. Intervenția timpurie este esențială pentru prevenirea acestor efecte negative.

Cât de comună este criptorhidia la nou-născuți?

Criptorhidia este o afecțiune relativ comună, afectând aproximativ 3-5% dintre nou-născuții la termen și până la 30% dintre cei născuți prematur. În majoritatea cazurilor, testiculul coboară spontan în primele luni de viață.

Poate apărea criptorhidia după copilăria timpurie?

Criptorhidia apare cel mai frecvent la naștere sau în primele luni de viață. Apariția sa după copilăria timpurie este rară și poate fi asociată cu condiții medicale specifice sau traumatisme care afectează poziția testiculului.

Concluzie

Criptorhidia reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită în pediatrie, cu implicații semnificative asupra sănătății reproductive și generale ale copilului. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung, cum ar fi infertilitatea și riscul crescut de cancer testicular. Abordările terapeutice variază de la monitorizarea atentă la intervenția chirurgicală, fiecare având un rol crucial în asigurarea unei dezvoltări normale a organelor genitale masculine. Printr-o colaborare strânsă între părinți și medici, copiii afectați pot beneficia de cele mai bune rezultate posibile.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Hutson, J. M., Balic, A., Nation, T., & Southwell, B. (2010, August). Cryptorchidism. In Seminars in pediatric surgery (Vol. 19, No. 3, pp. 215-224). WB Saunders.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1055858610000235

Dr. Anastasia Moraru

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.