Este esențială contactarea serviciilor de urgență în cazul simptomelor moderate sau severe. Tehnicile non-invazive precum respirația profundă și aplicarea compreselor reci pot ajuta la stabilizarea pacientului până la sosirea ajutorului medical specializat.
Recunoașterea semnelor de urgență
Identificarea promptă a semnelor de urgență în cazul fibrilațiilor este crucială pentru acordarea unui prim ajutor eficient. Simptomele pot varia de la manifestări ușoare până la cele care pun viața în pericol imediat.
Simptomele atacului de cord: Durerea toracică intensă care radiază spre brațe, gât sau maxilar reprezintă principalul semn de alarmă. Pacienții pot prezenta transpirații reci, greață, vărsături și dificultăți de respirație. Senzația de presiune sau constricție în piept poate fi însoțită de anxietate severă și stare de rău general. Femeile pot manifesta simptome atipice precum oboseală extremă sau dureri în zona superioară a abdomenului.
Simptomele accidentului vascular cerebral: Manifestările includ amorțeală sau slăbiciune bruscă a feței, brațului sau piciorului, în special pe o parte a corpului. Dificultățile de vorbire, confuzia și problemele de vedere reprezintă semne de alarmă majore. Pacienții pot prezenta probleme de echilibru, amețeli severe și dureri de cap intense, fără o cauză aparentă.
Simptomele stopului cardiac: Pierderea bruscă a conștienței și absența respirației sau prezența unei respirații anormale sunt semnele caracteristice. Înainte de instalarea stopului cardiac, pacienții pot prezenta dureri în piept, dificultăți de respirație, palpitații și stare de slăbiciune extremă. Lipsa pulsului central reprezintă un semn definitiv de stop cardiac.
Semnele sângerării severe: Hemoragia activă vizibilă, paloarea extremă și transpirațiile reci sunt indicatori ai unei sângerări importante. Pacienții pot prezenta confuzie, agitație și sete intensă. Pulsul rapid și slab, împreună cu respirația accelerată, indică instalarea șocului hemoragic. Prezența sângelui în urină, scaun sau vărsături necesită evaluare medicală imediată.
Situații când trebuie de sunat la serviciile de urgență: Apelarea numărului de urgență 112 este necesară imediat în prezența oricăror simptome severe sau care pun viața în pericol. Durerea toracică intensă, dificultățile de respirație severe sau pierderea conștienței necesită intervenție medicală imediată. Semnele de accident vascular cerebral sau simptomele de stop cardiac impun contactarea imediată a serviciilor de urgență.
Tehnici de prim ajutor non-urgente
Abordarea inițială a fibrilațiilor poate include măsuri non-invazive care pot ajuta la stabilizarea pacientului și reducerea simptomelor, în cazurile ușoare sau moderate.
Exerciții de respirație profundă: Respirația controlată și profundă poate ajuta la reducerea anxietății și normalizarea ritmului cardiac. Pacientul trebuie să inspire lent și profund prin nas timp de patru secunde, să țină aerul timp de patru secunde, apoi să expire lent prin gură timp de șase secunde. Acest exercițiu trebuie repetat de cel puțin zece ori sau până la ameliorarea simptomelor.
Aplicarea apei reci: Compresele reci aplicate pe față pot stimula nervul vag și încetini ritmul cardiac accelerat. Apa rece trebuie aplicată pe frunte, obraji și gât timp de 20-30 de secunde. Această tehnică poate fi repetată la intervale de câteva minute, monitorizând răspunsul pacientului.
Manevre vagale simple: Tusea forțată sau încercarea de a sufla într-un tub blocat pot stimula nervul vag și reduce frecvența cardiacă. Aceste manevre trebuie efectuate doar în poziție șezând sau culcat pentru a preveni căderea în caz de amețeală. Manevra Valsalva, care implică expirarea forțată cu gura închisă și nasul blocat, poate fi eficientă în unele cazuri.
Metode de relaxare: Tehnicile de relaxare progresivă musculară pot reduce stresul și anxietatea asociate cu episoadele de fibrilație. Pacientul trebuie să își concentreze atenția asupra diferitelor grupe musculare, contractându-le și relaxându-le succesiv. Vizualizarea și meditația pot completa aceste tehnici de relaxare.
Poziționare și măsuri de confort: Pacientul trebuie așezat într-o poziție confortabilă, semi-șezând sau culcat cu capul ușor ridicat. Hainele strânse trebuie desfăcute pentru a facilita respirația. Temperatura camerei trebuie menținută la un nivel confortabil, iar pacientul trebuie protejat de stimuli externi stresanți.
Proceduri de prim ajutor de urgențe
Intervențiile de prim ajutor în cazul fibrilațiilor necesită acțiune imediată și precisă pentru salvarea vieții. Cunoașterea și aplicarea corectă a tehnicilor de resuscitare cardiopulmonară și utilizarea defibrilatorului extern automat sunt esențiale pentru creșterea șanselor de supraviețuire.
Pași de bază în susținerea vieții: Evaluarea rapidă a stării de conștiență și verificarea respirației sunt primii pași critici. Pacientul trebuie poziționat pe spate pe o suprafață tare, cu eliberarea căilor respiratorii prin înclinarea capului pe spate și ridicarea bărbiei. În absența respirației normale, resuscitarea cardiopulmonară trebuie începută imediat, cu apelarea simultană a serviciului de urgență 112.
Tehnica compresiilor toracice: Compresiile toracice trebuie efectuate în centrul pieptului, apăsând ferm și rapid, cu o frecvență de 100-120 compresii pe minut. Adâncimea compresiilor trebuie să fie de cel puțin 5 centimetri la adulți, permițând revenirea completă a toracelui între compresii. Persoana care efectuează compresiile trebuie să mențină brațele drepte și să folosească greutatea corpului pentru eficiență maximă.
Respirația artificială: Pentru efectuarea respirației artificiale, căile respiratorii trebuie menținute deschise prin înclinarea capului și ridicarea bărbiei. Fiecare respirație artificială trebuie să dureze aproximativ o secundă, cu volumul de aer suficient pentru a determina ridicarea vizibilă a toracelui. Între respirații, persoana care acordă primul ajutor trebuie să permită expirația completă înainte de următoarea insuflație.
Utilizarea defibrilatorului extern automat
Poziționarea corectă a padelelor: Padelele defibrilatorului trebuie aplicate ferm pe pielea goală a toracelui pacientului. Prima padelă se poziționează sub claviculă în partea dreaptă a sternului, iar cea de-a doua lateral de mamelonul stâng, cu marginea superioară sub axilă. Pielea trebuie să fie uscată pentru a asigura un contact electric optim și trebuie îndepărtate orice bijuterii sau obiecte metalice din zona de aplicare.
Urmărirea instrucțiunilor dispozitivului: Defibrilatorul extern automat oferă instrucțiuni vocale clare care trebuie urmate cu strictețe. După pornirea aparatului, acesta va analiza ritmul cardiac și va indica dacă șocul electric este necesar. În timpul analizei ritmului cardiac, nimeni nu trebuie să atingă pacientul. Dacă șocul este recomandat, zona din jurul pacientului trebuie eliberată și toți cei prezenți trebuie avertizați înainte de administrarea șocului.
Continuarea îngrijirii până la sosirea ajutorului: După administrarea șocului, resuscitarea cardiopulmonară trebuie reluată imediat și continuată până la sosirea echipajului medical sau până când pacientul prezintă semne de revenire. Defibrilatorul va continua să analizeze ritmul cardiac la intervale regulate și va indica necesitatea administrării unor șocuri suplimentare. Starea pacientului trebuie monitorizată continuu, cu atenție la orice schimbare în respirație sau puls.
Primul ajutor în funcție de tipul de fibrilație
Abordarea terapeutică diferă semnificativ în funcție de tipul de fibrilație prezent, necesitând intervenții specifice și monitorizare atentă. Recunoașterea promptă a tipului de fibrilație permite aplicarea măsurilor adecvate de prim ajutor.
Intervenția în fibrilația atrială
În cazul fibrilației atriale, pacientul trebuie așezat într-o poziție confortabilă și încurajat să respire lent și controlat. Verificarea pulsului și a tensiunii arteriale trebuie efectuată regulat. Administrarea medicației prescrise anterior de medic poate fi necesară, conform indicațiilor specifice primite. Dacă simptomele sunt severe sau persistă, transportul de urgență la spital este esențial.
Intervenția în fibrilația ventriculară
Acțiuni imediate necesare: Recunoașterea rapidă a fibrilației ventriculare este crucială pentru supraviețuire. Apelarea imediată a serviciului de urgență 112 și începerea resuscitării cardiopulmonare sunt priorități absolute. Pacientul trebuie poziționat pe o suprafață tare, cu verificarea rapidă a respirației și pulsului. Defibrilarea precoce crește semnificativ șansele de supraviețuire.
Pași critici de intervenție: Compresiile toracice trebuie începute imediat, cu o frecvență și adâncime adecvate. Utilizarea defibrilatorului extern automat trebuie inițiată cât mai curând posibil. Între șocurile electrice, resuscitarea cardiopulmonară trebuie continuată fără întreruperi semnificative. Monitorizarea constantă a semnelor vitale și documentarea intervalelor de timp sunt esențiale.
Suport până la sosirea ajutorului medical: Manevrele de resuscitare trebuie menținute fără întrerupere până la sosirea echipajului medical specializat. Oxigenarea și perfuzia tisulară trebuie optimizate prin compresii toracice eficiente și ventilație adecvată. Comunicarea clară cu serviciile de urgență și pregătirea pentru transferul responsabilității către echipa medicală sunt aspecte importante ale intervenției.