Meniu

Valori normale ale ecocardiografiei: intervale optime

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Maria Constantinescu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Ecocardiografia reprezintă o metodă imagistică esențială pentru evaluarea structurii și funcției cardiace, oferind informații precise despre dimensiunile și funcționalitatea camerelor inimii. Valorile normale ale parametrilor ecocardiografici variază în funcție de sex, vârstă și suprafața corporală. Fracția de ejecție a ventriculului stâng are valori normale între 52-72% la bărbați și 54-74% la femei.

Dimensiunile ventriculului stâng, grosimea pereților și masa acestuia sunt parametri fundamentali care trebuie evaluați pentru diagnosticarea diverselor patologii cardiace. Geometria ventriculului stâng poate fi normală, sau poate prezenta modificări precum hipertrofie concentrică, hipertrofie excentrică sau remodelare concentrică.

Valori normale ale ventriculului stâng

Ventriculul stâng reprezintă camera cardiacă principală responsabilă pentru pomparea sângelui oxigenat către întregul organism. Evaluarea precisă a dimensiunilor și funcției acestuia este fundamentală pentru diagnosticarea și monitorizarea bolilor cardiovasculare.

Măsurători

Dimensiuni interne: Diametrul telediastolic al ventriculului stâng la bărbați are valori normale între 4,2 și 5,8 centimetri, iar la femei între 3,8 și 5,2 centimetri. Diametrul telesistolic normal este cuprins între 2,5 și 4,0 centimetri la bărbați și între 2,2 și 3,5 centimetri la femei. Aceste valori trebuie ajustate în funcție de suprafața corporală pentru o evaluare mai precisă.

Grosimea pereților: Septul interventricular și peretele posterior al ventriculului stâng au grosimi normale cuprinse între 0,6 și 1,0 centimetri la bărbați și între 0,6 și 0,9 centimetri la femei. Grosimea relativă a peretelui, calculată prin raportul dintre grosimea pereților și diametrul telediastolic, are valori normale între 0,24 și 0,42.

Măsurători de masă: Masa ventriculului stâng reprezintă un parametru important pentru evaluarea hipertrofiei ventriculare. Valorile normale ale masei ventriculare sunt cuprinse între 88 și 224 grame la bărbați și între 67 și 162 grame la femei. Indexată la suprafața corporală, masa ventriculară normală este între 49 și 115 grame pe metru pătrat la bărbați și între 43 și 95 grame pe metru pătrat la femei.

Parametri de volum: Volumul telediastolic normal al ventriculului stâng măsurat prin metoda biplan este cuprins între 62 și 150 mililitri la bărbați și între 46 și 106 mililitri la femei. Volumul telesistolic normal variază între 21 și 61 mililitri la bărbați și între 14 și 42 mililitri la femei. Aceste valori trebuie indexate la suprafața corporală pentru o evaluare standardizată.

Fracție de ejecție: Fracția de ejecție reprezintă procentul de sânge pompat din ventricul în timpul unei contracții cardiace. Valorile normale sunt cuprinse între 52% și 72% pentru bărbați și între 54% și 74% pentru femei. O fracție de ejecție sub aceste valori poate indica disfuncție sistolică ventriculară stângă.

Geometria ventriculului stâng

Geometrie normală: Geometria normală a ventriculului stâng se caracterizează prin masă ventriculară normală și grosime relativă a peretelui mai mică de 0,42. La bărbați, masa ventriculară indexată trebuie să fie mai mică sau egală cu 115 grame pe metru pătrat, iar la femei mai mică sau egală cu 95 grame pe metru pătrat.

Hipertrofie concentrică: Hipertrofia concentrică se caracterizează prin creșterea masei ventriculare peste valorile normale și grosime relativă a peretelui mai mare de 0,42. Această modificare geometrică apare frecvent în hipertensiunea arterială și stenoza aortică, reprezentând un mecanism adaptativ la suprasolicitarea de presiune.

Hipertrofie excentrică: Hipertrofia excentrică prezintă masă ventriculară crescută și grosime relativă a peretelui mai mică de 0,42. Această modificare geometrică este caracteristică suprasolicitării de volum, fiind întâlnită în insuficiența valvulară și cardiomiopatia dilatativă.

Remodelare concentrică: Remodelarea concentrică se caracterizează prin masă ventriculară normală și grosime relativă a peretelui mai mare de 0,42. Această modificare geometrică poate reprezenta un stadiu precoce al adaptării ventriculare la hipertensiunea arterială sau alte condiții patologice.

Valori normale ale ventriculului drept

Ventriculul drept prezintă caracteristici anatomice și funcționale distincte, fiind o cameră cardiacă cu geometrie complexă și pereți subțiri. Evaluarea ecocardiografică precisă a ventriculului drept este esențială pentru diagnosticarea și monitorizarea diverselor patologii cardiace.

Diametrul bazal: Diametrul bazal al ventriculului drept, măsurat în secțiunea apicală patru camere, are valori normale cuprinse între 2,0 și 2,8 centimetri la adulți. Această măsurătoare trebuie efectuată perpendicular pe axul lung al ventriculului drept, la nivelul inelului tricuspidian. Valorile peste 2,8 centimetri indică dilatare ventriculară dreaptă.

Diametrul cavității medii: Diametrul cavității medii a ventriculului drept, măsurat la nivelul treimii medii a camerei ventriculare drepte, are valori normale între 2,7 și 3,3 centimetri. Această dimensiune oferă informații importante despre geometria ventriculului drept și adaptarea sa la diverse condiții patologice.

Lungimea bază-apex: Lungimea ventriculului drept măsurată de la bază până la apex în secțiunea apicală patru camere are valori normale între 7,1 și 7,9 centimetri. Această măsurătoare este esențială pentru evaluarea dimensiunii longitudinale a ventriculului drept și poate fi modificată în diverse patologii cardiace.

Modificarea ariei fracționale: Modificarea ariei fracționale a ventriculului drept reprezintă un parametru important pentru evaluarea funcției sistolice, cu valori normale cuprinse între 32% și 60%. Acest parametru se calculează ca diferența procentuală între aria telediastolică și aria telesistolică, măsurate în secțiunea apicală patru camere.

Fracție de ejecție: Fracția de ejecție a ventriculului drept reprezintă un indicator important al funcției sistolice, cu valori normale între 45% și 65%. Acest parametru reflectă eficiența ventriculului drept în pomparea sângelui către circulația pulmonară și poate fi afectat în diverse patologii cardiace pulmonare sau sistemice.

Valori normale atriale

Evaluarea dimensiunilor și volumelor atriale oferă informații valoroase despre statusul hemodinamic cardiac și prezența diverselor patologii cardiovasculare. Modificările dimensiunilor atriale pot reflecta atât adaptări fiziologice, cât și procese patologice.

Diametrul atriului stâng: Diametrul atriului stâng, măsurat în secțiunea parasternală ax lung, are valori normale cuprinse între 2,7 și 3,8 centimetri la femei și între 3,0 și 4,0 centimetri la bărbați. Această măsurătoare este importantă pentru evaluarea remodelării atriale și poate fi influențată de diverse patologii cardiace.

Volumul atriului stâng: Volumul atriului stâng, calculat prin metoda biplan aria-lungime sau Simpson modificat, are valori normale între 22 și 52 mililitri la femei și între 18 și 58 mililitri la bărbați. Indexat la suprafața corporală, volumul atrial stâng normal nu trebuie să depășească 34 mililitri pe metru pătrat.

Dimensiuni ale atriului drept: Dimensiunile atriului drept, măsurate în secțiunea apicală patru camere, includ diametrul transversal cu valori normale între 2,9 și 4,5 centimetri și diametrul longitudinal cu valori normale între 3,4 și 5,3 centimetri. Aceste măsurători sunt esențiale pentru evaluarea patologiilor care afectează cordul drept.

Volumul atriului drept: Volumul atriului drept, determinat prin metoda Simpson modificat în secțiunea apicală patru camere, are valori normale între 25 și 58 mililitri la femei și între 30 și 70 mililitri la bărbați. Indexat la suprafața corporală, volumul atrial drept normal nu trebuie să depășească 30 mililitri pe metru pătrat.

Măsurători și gradienți valvulari

Evaluarea ecocardiografică a aparatului valvular cardiac oferă informații esențiale despre anatomia și funcționalitatea valvelor, permițând diagnosticarea și cuantificarea diverselor patologii valvulare. Măsurătorile precise ale ariilor valvulare sunt fundamentale pentru stabilirea severității stenozelor și insuficiențelor valvulare.

Măsurători

Aria valvei aortice: Aria valvei aortice normală la adult este cuprinsă între 2,5 și 4,5 centimetri pătrați. Măsurarea se realizează prin multiple metode ecocardiografice, incluzând planimetria directă în secțiunea parasternală ax scurt și ecuația de continuitate. Valorile sub 2,0 centimetri pătrați sugerează prezența stenozei aortice, iar severitatea acesteia este clasificată în funcție de aria valvulară și gradientul transvalvular.

Aria valvei mitrale: Aria valvei mitrale normală la adult variază între 4,0 și 6,0 centimetri pătrați, fiind măsurată prin planimetrie directă în secțiunea parasternală ax scurt la nivelul vârfurilor cuspelor. Evaluarea ariei valvei mitrale poate fi realizată și prin metoda timpului de înjumătățire a presiunii sau prin ecuația de continuitate, aceste valori fiind esențiale pentru diagnosticarea și clasificarea stenozei mitrale.

Parametrii valvei tricuspide: Evaluarea valvei tricuspide include măsurarea diametrului inelului tricuspidian, cu valori normale între 2,8 și 3,2 centimetri în secțiunea apicală patru camere. Deschiderea valvei în diastolă trebuie să fie de minimum 1,5 centimetri, iar aria valvulară normală este cuprinsă între 7 și 9 centimetri pătrați. Evaluarea funcției valvei tricuspide include și analiza mișcării cuspelor și a coaptării acestora.

Măsurători ale valvei pulmonare: Valva pulmonară normală prezintă o deschidere sistolică completă a cuspelor, cu o arie valvulară între 2,0 și 3,0 centimetri pătrați. Diametrul inelului pulmonar normal variază între 1,5 și 2,1 centimetri, iar velocitatea fluxului prin valvă în condiții normale nu trebuie să depășească 1 metru pe secundă. Evaluarea include și analiza morfologiei și mobilității cuspelor valvulare.

Gradienți valvulari

Gradienți normali aortici: Gradientul transvalvular aortic mediu în condiții normale nu trebuie să depășească 5 milimetri coloană de mercur, iar gradientul maxim trebuie să fie sub 10 milimetri coloană de mercur. Velocitatea maximă a fluxului prin valva aortică în condiții fiziologice este sub 2 metri pe secundă. Acești parametri sunt esențiali pentru evaluarea funcției valvei aortice și diagnosticarea stenozei aortice.

Gradienți normali mitrali: Gradientul transvalvular mitral mediu în condiții normale este sub 2 milimetri coloană de mercur. Velocitatea maximă a fluxului transmitral precoce variază între 0,6 și 1,3 metri pe secundă, iar velocitatea undei tardive între 0,3 și 0,8 metri pe secundă. Raportul dintre aceste velocități oferă informații importante despre funcția diastolică ventriculară stângă.

Gradienți normali tricuspizi: Gradientul transvalvular tricuspidian mediu normal este sub 2 milimetri coloană de mercur, cu o velocitate maximă a fluxului prin valvă sub 0,7 metri pe secundă. Prezența unui gradient crescut poate indica stenoza tricuspidiană sau hipertensiunea pulmonară, fiind necesară evaluarea completă a cordului drept.

Gradienți normali pulmonari: Gradientul transvalvular pulmonar maxim normal nu trebuie să depășească 10 milimetri coloană de mercur, cu o velocitate maximă a fluxului sub 2,2 metri pe secundă. Acești parametri sunt importanți pentru evaluarea funcției valvei pulmonare și diagnosticarea stenozei pulmonare sau a hipertensiunii pulmonare.

Măsurători aortice

Evaluarea dimensiunilor aortei prin ecocardiografie este esențială pentru diagnosticarea și monitorizarea patologiilor aortice, precum anevrismele sau disecția aortică. Măsurătorile precise ale diferitelor segmente aortice permit identificarea precoce a modificărilor patologice și ghidarea deciziilor terapeutice.

Rădăcina aortică: Rădăcina aortică, măsurată la nivelul sinusurilor Valsalva în secțiunea parasternală ax lung, are dimensiuni normale între 2,9 și 4,5 centimetri. Această regiune include inelul aortic, sinusurile Valsalva și joncțiunea sinotubulară, fiecare având valori specifice care trebuie evaluate pentru diagnosticarea dilatărilor patologice.

Aorta ascendentă: Dimensiunile normale ale aortei ascendente, măsurate în secțiunea parasternală ax lung, sunt cuprinse între 2,2 și 3,6 centimetri. Măsurătoarea se realizează la aproximativ 2 centimetri deasupra joncțiunii sinotubulare, perpendicular pe axul lung al vasului. Valorile trebuie interpretate în funcție de suprafața corporală și vârsta pacientului.

Arcul aortic: Arcul aortic normal are dimensiuni cuprinse între 2,2 și 3,6 centimetri, fiind evaluat în secțiunea suprasternală. Măsurătoarea include porțiunea ascendentă, porțiunea orizontală și porțiunea descendentă a arcului aortic, fiind importante pentru diagnosticarea anevrismelor sau coarctației de aortă.

Aorta descendentă: Aorta descendentă toracică are dimensiuni normale între 2,0 și 3,0 centimetri, fiind evaluată în secțiunea suprasternală sau parasternală. Măsurătorile se realizează perpendicular pe axul longitudinal al vasului, la diferite niveluri, pentru identificarea dilatărilor sau îngustărilor patologice.

Întrebări frecvente

Care este intervalul normal pentru fracția de ejecție?

Intervalul normal pentru fracția de ejecție a ventriculului stâng este între 52% și 72% la bărbați și între 54% și 74% la femei. Valorile sub aceste limite pot indica disfuncție ventriculară.

Cum diferă valorile normale între bărbați și femei?

Valorile normale ale parametrilor ecocardiografici pot varia între bărbați și femei din cauza diferențelor anatomice și fiziologice. De exemplu, masa ventriculară stângă și diametrul cavităților sunt, în general, mai mari la bărbați.

De ce sunt importante ajustările în funcție de suprafața corporală?

Ajustările în funcție de suprafața corporală sunt esențiale pentru a oferi o evaluare precisă și comparabilă a dimensiunilor și funcției cardiace, ținând cont de variațiile individuale ale dimensiunii corpului.

Ce factori influențează măsurătorile ecocardiografice?

Măsurătorile ecocardiografice pot fi influențate de factori precum calitatea imaginii, experiența operatorului, ritmul cardiac al pacientului și prezența unor condiții patologice care modifică structura sau funcția cardiacă.

Cât de des ar trebui să fie efectuată ecocardiografia?

Frecvența ecocardiografiilor depinde de starea de sănătate a pacientului și de recomandările medicale. În general, se efectuează la pacienții cu afecțiuni cardiace cunoscute sau la cei cu factori de risc cardiovascular major.

Care sunt cele mai critice valori de monitorizat?

Cele mai critice valori de monitorizat includ fracția de ejecție, dimensiunile ventriculare și atriale, precum și funcția valvulară, deoarece acestea oferă informații esențiale despre sănătatea cardiacă generală.

Cum afectează vârsta și dimensiunea corpului valorile normale?

Vârsta și dimensiunea corpului influențează valorile normale prin modificări fiziologice ale structurii și funcției cardiace. De exemplu, la persoanele în vârstă, poate apărea o creștere a masei ventriculare sau a dimensiunilor atriale.

Care este semnificația valorilor indexate?

Valorile indexate permit ajustarea măsurătorilor cardiace în funcție de dimensiunea corporală, oferind o evaluare mai precisă și comparabilă între indivizi cu diferite caracteristici fizice.

Cât de fiabile sunt măsurătorile ecocardiografice?

Măsurătorile ecocardiografice sunt în general fiabile, dar acuratețea lor poate varia în funcție de calitatea echipamentului utilizat și de experiența operatorului. Repetarea măsurătorilor poate fi necesară pentru confirmare.

Când ar trebui să fie luate în considerare măsurătorile repetate?

Măsurătorile repetate sunt recomandate atunci când există modificări clinice semnificative, pentru monitorizarea progresului unei afecțiuni sau pentru verificarea eficacității unui tratament.

Concluzie

Ecocardiografia reprezintă un instrument esențial în evaluarea sănătății cardiace, oferind informații detaliate despre dimensiunile și funcția camerelor inimii și valvelor. Valorile normale variază în funcție de sex, vârstă și dimensiunea corporală, iar ajustările corespunzătoare sunt cruciale pentru interpretarea corectă a rezultatelor. Monitorizarea atentă a acestor valori permite diagnosticarea precoce a patologiilor cardiace și ghidarea tratamentului adecvat. Astfel, ecocardiografia contribuie semnificativ la îmbunătățirea prognosticului pacienților cu afecțiuni cardiovasculare.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Cosyns, B., & Lancellotti, P. (2016). Normal reference values for echocardiography: a call for comparison between ethnicities. European Heart Journal-Cardiovascular Imaging, 17(5), 523-524.

https://academic.oup.com/ehjcimaging/article-abstract/17/5/523/2240572

Lancellotti, P., Badano, L. P., Lang, R. M., Akhaladze, N., Athanassopoulos, G. D., Barone, D., ... & Maurer, G. (2013). Normal Reference Ranges for Echocardiography: rationale, study design, and methodology (NORRE Study). European Heart Journal–Cardiovascular Imaging, 14(4), 303-308.

https://academic.oup.com/ehjcimaging/article-abstract/14/4/303/2947949

Dr. Maria Constantinescu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.