Rujeola: transmitere, simptome, tratament, complicatii si prevenire

Perioada de contagiozitate începe cu patru zile înainte de apariția erupției și durează până la patru zile după instalarea acesteia. Simptomele apar la 10-14 zile după expunerea la virus și includ febră mare, tuse, secreții nazale, ochi roșii și pete albe în gură (pete Koplik), urmate de erupția cutanată caracteristică.

Transmiterea și răspândirea

Virusul rujeolic este unul dintre cei mai contagioși agenți patogeni cunoscuți, fiind capabil să infecteze până la 90% dintre persoanele neimunizate care intră în contact cu o persoană bolnavă. Transmiterea are loc prin contact direct cu secrețiile respiratorii ale persoanelor infectate sau prin aerosoli.

Modul de transmitere prin aer: Virusul rujeolic se răspândește prin intermediul picăturilor microscopice eliminate în aer atunci când o persoană infectată tușește, strănută sau vorbește. Aceste particule virale pot pluti în aer și pot fi inhalate de alte persoane. Transmiterea este facilitată în special în spații închise, aglomerate și slab ventilate, unde particulele virale pot rămâne suspendate în aer pentru perioade îndelungate.

Durata de supraviețuire a virusului: Virusul rujeolic poate supraviețui și rămâne infecțios în aerul sau pe suprafețele contaminate timp de până la două ore după ce persoana infectată a părăsit zona. Această caracteristică face ca transmiterea să fie posibilă chiar și în absența unui contact direct cu persoana bolnavă, crescând semnificativ riscul de răspândire a infecției.

Perioada de contagiozitate: O persoană infectată poate transmite virusul începând cu patru zile înainte de apariția erupției cutanate și până la patru zile după ce aceasta s-a instalat. Această perioadă extinsă de contagiozitate, în special înainte de apariția semnelor vizibile ale bolii, contribuie semnificativ la răspândirea rapidă a virusului în comunitate.

Riscul de transmitere: Gradul ridicat de contagiozitate al rujeolei face ca până la 90% dintre persoanele neimunizate expuse la virus să dezvolte boala. Riscul este deosebit de mare în cazul copiilor mici, persoanelor cu sistem imunitar slăbit și femeilor însărcinate. Factorii care cresc riscul de transmitere includ contactul apropiat cu persoane infectate, prezența în spații închise cu ventilație redusă și lipsa imunizării prin vaccinare sau prin infectare anterioară.

Semne și simptome

Rujeola se manifestă prin simptome caracteristice care apar în etape distincte, evoluând de la manifestări generale asemănătoare răcelii până la apariția erupției cutanate specifice. Severitatea simptomelor poate varia semnificativ de la o persoană la alta.

Simptome inițiale

Primele manifestări ale rujeolei apar la 10-14 zile după expunerea la virus și includ febră înaltă care poate depăși 40°C, tuse seacă persistentă, secreții nazale abundente, conjunctivită cu ochi roșii și lăcrimoși, dureri musculare și stare generală de oboseală. Aceste simptome durează aproximativ 2-3 zile și sunt adesea confundate cu o răceală severă.

Petele Koplik

La aproximativ 2-3 zile după apariția primelor simptome, se dezvoltă petele Koplik în interiorul gurii. Acestea sunt mici puncte alb-albăstrui pe un fond roșu, localizate pe mucoasa bucală, în special în dreptul molarilor. Petele Koplik reprezintă un semn patognomonic al rujeolei, apariția lor fiind un indicator cert al bolii, chiar înainte de dezvoltarea erupției cutanate caracteristice.

Erupția rujeolică

Aspectul și evoluția: Erupția cutanată specifică rujeolei începe să apară la 3-5 zile după debutul simptomelor inițiale. Aceasta debutează în zona feței, în special la linia părului și în spatele urechilor, sub forma unor pete roșii plate care treptat devin ușor reliefate. Petele se unesc formând zone mai mari și se răspândesc progresiv spre gât, trunchi și extremități. Culoarea erupției variază de la roșu închis la maro-roșiatic.

Durata și rezoluția: Erupția cutanată persistă aproximativ 5-6 zile înainte de a începe să se estompeze. Procesul de vindecare urmează același traseu ca și apariția erupției, începând de la față și coborând treptat spre extremități. În timpul acestei perioade, pielea poate prezenta o ușoară descuamare. Durata totală a erupției, de la apariție până la dispariție completă, este de aproximativ 7-10 zile.

Zonele afectate: Erupția rujeolică afectează întregul corp, având o distribuție caracteristică. Aceasta începe în zona feței, în special la linia părului și în spatele urechilor, apoi se extinde rapid spre gât și partea superioară a trunchiului. În următoarele 24-48 de ore, erupția se răspândește pe brațe, abdomen, coapse și în final ajunge la picioare. Palma mâinilor și tălpile picioarelor sunt rareori afectate.

Complicații

Rujeola poate determina complicații grave care afectează multiple sisteme și organe, în special la copiii sub 5 ani, adulții peste 20 de ani și persoanele cu sistem imunitar slăbit. Severitatea complicațiilor variază de la forme ușoare până la manifestări care pun viața în pericol.

Complicații frecvente

Otita medie acută reprezintă una dintre cele mai comune complicații ale rujeolei, afectând aproximativ unul din zece copii infectați. Infecția bacteriană secundară a urechii medii poate cauza durere intensă și, în cazuri severe, poate duce la pierderea permanentă a auzului. Diareea și vărsăturile sunt alte complicații frecvente care pot cauza deshidratare, în special la copiii mici.

Complicații severe

Pneumonia reprezintă cea mai gravă complicație a rujeolei și principala cauză de deces la copiii mici, afectând aproximativ unul din douăzeci de pacienți. Encefalita, o inflamație a creierului care apare la aproximativ unul din o mie de cazuri, poate cauza convulsii, pierderea auzului și afectare neurologică permanentă. În cazurile severe, aceste complicații pot duce la deces.

Complicații în sarcină

Rujeola în timpul sarcinii poate avea consecințe grave atât pentru mamă, cât și pentru făt. Infecția poate cauza avort spontan, naștere prematură sau nașterea unui copil cu greutate mică la naștere. Riscul de complicații severe este mai mare în primul trimestru de sarcină, când dezvoltarea organelor fetale este în plină desfășurare.

Efecte pe termen lung

Panencefalita sclerozantă subacută: Această complicație neurologică rară dar fatală apare la câțiva ani după infecția inițială cu virusul rujeolic. Boala afectează sistemul nervos central și se dezvoltă lent, cauzând deteriorarea progresivă a funcțiilor cerebrale. Simptomele includ modificări de comportament, deteriorare cognitivă, convulsii și, în final, comă. Odată instalată, evoluția este invariabil fatală în decurs de unul până la trei ani.

Dizabilități permanente: Complicațiile severe ale rujeolei pot lăsa sechele permanente care afectează calitatea vieții persoanei. Acestea pot include pierderea vederii cauzată de inflamația corneei, deficiențe auditive în urma otitei severe, leziuni cerebrale permanente după encefalită și probleme neurologice cronice. Impactul acestor dizabilități poate fi devastator, afectând capacitatea de învățare, dezvoltarea socială și integrarea în societate.

Abordări terapeutice

Tratamentul rujeolei se concentrează pe ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor, deoarece nu există un tratament antiviral specific. Îngrijirea suportivă și monitorizarea atentă sunt esențiale pentru recuperare.

Îngrijirea suportivă: Managementul rujeolei necesită o abordare complexă care include repaus la pat, menținerea unei temperaturi confortabile în cameră și evitarea expunerii la lumină puternică pentru a reduce disconfortul ocular. Igiena adecvată și izolarea pacientului sunt esențiale pentru prevenirea transmiterii virusului la alte persoane. Monitorizarea atentă a semnelor vitale și a posibilelor complicații permite intervenția promptă când este necesar.

Managementul hidratării: Menținerea unui nivel optim de hidratare este crucială în tratamentul rujeolei, în special când pacientul prezintă febră ridicată sau diaree. Lichidele trebuie administrate frecvent, în cantități mici, preferabil băuturi care conțin electroliți. La copiii mici și la persoanele cu risc de deshidratare, poate fi necesară monitorizarea strictă a aportului de lichide și a diurezei.

Controlul febrei: Febra asociată rujeolei trebuie tratată cu medicamente antipiretice precum paracetamolul sau ibuprofenul, administrate în doze adecvate vârstei și greutății pacientului. Aplicarea de comprese răcoroase și menținerea unei temperaturi moderate în cameră pot ajuta la controlul febrei. Monitorizarea temperaturii trebuie făcută regulat pentru a preveni complicațiile asociate febrei foarte ridicate.

Suplimentarea cu vitamina A: Administrarea de vitamina A joacă un rol crucial în tratamentul rujeolei, reducând riscul de complicații severe și mortalitate. Doza recomandată variază în funcție de vârstă și trebuie administrată conform indicațiilor medicului. Vitamina A susține funcționarea sistemului imunitar și ajută la protejarea ochilor împotriva complicațiilor care pot duce la orbire.

Necesitatea repausului: Repausul complet la pat este esențial în perioada acută a bolii și trebuie continuat până la dispariția febrei și ameliorarea simptomelor. Camera pacientului trebuie să fie bine ventilată și menținută la o temperatură confortabilă. Activitățile fizice trebuie reluate treptat, pe măsură ce starea generală se îmbunătățește, pentru a preveni epuizarea și a facilita recuperarea completă.

Metode de prevenție

Prevenirea rujeolei se bazează în principal pe imunizarea activă prin vaccinare, care oferă protecție pe termen lung împotriva infecției. Măsurile preventive includ și izolarea cazurilor confirmate pentru a limita răspândirea virusului în comunitate.

Programul de vaccinare rujeolă-oreion-rubeolă: Vaccinarea împotriva rujeolei se realizează prin administrarea vaccinului combinat împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei, conform schemei naționale de imunizare. Prima doză se administrează la vârsta de 12 luni, iar rapelul între 4 și 6 ani. Pentru copiii care călătoresc în zone cu risc crescut, prima doză poate fi administrată începând cu vârsta de 6 luni, urmată de revaccinarea conform schemei standard.

Eficacitatea vaccinului: Vaccinul împotriva rujeolei oferă o protecție excelentă împotriva bolii. O singură doză de vaccin asigură o rată de protecție de aproximativ 93%, în timp ce schema completă cu două doze crește eficacitatea la 97%. Imunitatea dobândită prin vaccinare este de lungă durată și protejează persoana pe tot parcursul vieții. Reacțiile adverse sunt rare și în general ușoare, constând în febră ușoară și erupție cutanată tranzitorie.

Prevenția post-expunere: În cazul contactului cu o persoană infectată, vaccinarea poate preveni dezvoltarea bolii dacă este administrată în primele 72 de ore de la expunere. Pentru persoanele cu risc crescut care nu pot primi vaccinul, cum sunt femeile însărcinate sau persoanele imunocompromise, se poate administra imunoglobulină specifică în primele șase zile de la expunere pentru a preveni sau atenua severitatea bolii.

Măsuri de izolare: Persoanele diagnosticate cu rujeolă trebuie izolate pentru o perioadă de minimum patru zile după apariția erupției cutanate. Camera bolnavului trebuie bine ventilată, iar contactul trebuie limitat strict la personalul medical și îngrijitori. În cazul apariției unui caz într-o colectivitate, persoanele nevaccinate sau cu status vaccinal incomplet trebuie excluse temporar pentru a preveni răspândirea bolii.