Gastroenterocolita copii: cauze, simptome, alimentatie si preventie

Deshidratarea reprezintă principala complicație, în special la sugari și copiii mici, motiv pentru care hidratarea corespunzătoare este esențială. Majoritatea cazurilor se vindecă fără tratament specific, dar este important să se mențină un aport adecvat de lichide și să se monitorizeze semnele de deshidratare.

Cauzele frecvente ale gastroenterocolitei

Gastroenterocolita poate fi provocată de diverși agenți patogeni care afectează tractul digestiv. Identificarea cauzei poate ajuta la stabilirea celui mai potrivit plan de tratament și la prevenirea răspândirii bolii în comunitate.

Infecții virale

Virusurile reprezintă cea mai frecventă cauză a gastroenterocolitei la copii, fiind responsabile pentru aproximativ 70% din cazuri. Rotavirusul este principalul agent patogen viral la sugari și copiii mici, provocând episoade severe de diaree apoasă și vărsături. Norovirusul, adenovirusul și astrovirusul sunt alte virusuri comune care pot cauza această afecțiune, manifestându-se prin simptome similare dar de intensitate variabilă.

Infecții bacteriene

Bacteriile patogene pot provoca forme severe de gastroenterocolită, caracterizate prin diaree cu sânge și mucus, febră înaltă și dureri abdominale intense. Escherichia coli, Salmonella, Shigella și Campylobacter sunt printre cele mai frecvente bacterii implicate. Aceste infecții sunt adesea asociate cu consumul de alimente sau apă contaminate și necesită uneori tratament specific cu antibiotice.

Infecții parazitare

Paraziții intestinali precum Giardia lamblia și Cryptosporidium pot provoca episoade prelungite de gastroenterocolită. Aceste infecții se caracterizează prin diaree persistentă, dureri abdominale, greață și pierdere în greutate. Transmiterea are loc prin consumul de apă contaminată sau prin contact direct cu persoane infectate, fiind mai frecvente în zonele cu igienă precară.

Căi de transmitere

Transmiterea fecal-orală: Această cale reprezintă principalul mod de răspândire a gastroenterocolitei. Germenii patogeni din materiile fecale ale persoanelor infectate ajung să contamineze mâinile, obiectele sau suprafețele, fiind apoi transferați la gură prin intermediul mâinilor murdare sau al obiectelor contaminate.

Alimente și apă contaminate: Consumul de alimente sau băuturi contaminate cu agenți patogeni reprezintă o sursă importantă de infecție. Alimentele crude sau preparate necorespunzător, apa nepotabilă și băuturile nepasteurizate pot conține microorganisme care provoacă gastroenterocolită.

Contact direct cu persoane infectate: Virusurile și bacteriile se pot transmite ușor prin contact apropiat cu persoane bolnave, în special în colectivități precum creșe, grădinițe sau școli. Copiii mici sunt deosebit de vulnerabili din cauza contactului fizic frecvent și a igienei precare.

Suprafețe și obiecte contaminate: Agenții patogeni pot supraviețui pe diverse suprafețe și obiecte pentru perioade variabile de timp. Jucăriile, mesele, clanțele ușilor și alte obiecte frecvent atinse pot deveni surse de infecție dacă nu sunt dezinfectate corespunzător.

Simptome și durată

Manifestările clinice ale gastroenterocolitei variază în funcție de agentul patogen implicat și de vârsta copilului. Recunoașterea precoce a simptomelor permite inițierea promptă a măsurilor terapeutice adecvate.

Simptome frecvente

Diareea reprezintă principalul simptom al gastroenterocolitei, caracterizată prin scaune apoase frecvente. Vărsăturile apar adesea la începutul bolii și pot persista 1-2 zile. Copiii pot prezenta dureri abdominale de intensitate variabilă, febră, inapetență și stare generală modificată. Semnele de deshidratare includ scăderea numărului de urinări, absența lacrimilor, uscăciunea mucoaselor și letargie.

Durata bolii

Episoadele de gastroenterocolită durează în general între 3 și 10 zile, în funcție de cauză și de severitatea infecției. Vărsăturile se remit de obicei în primele 1-2 zile, în timp ce diareea poate persista până la o săptămână. În cazul infecțiilor parazitare sau bacteriene severe, simptomele pot dura mai mult timp și necesită tratament specific.

Semne de avertizare

Semnele care necesită atenție medicală imediată includ deshidratarea severă manifestată prin ochi înfundați, absența lacrimilor la plâns, letargie sau iritabilitate pronunțată, fontanelă scufundată la sugari, urină redusă sau absentă timp de peste 6 ore, sete intensă, febră mare persistentă, scaune cu sânge sau mucus, dureri abdominale severe și vărsături care împiedică hidratarea orală.

Simptome specifice vârstei

Sugari sub 6 luni: Această grupă de vârstă prezintă cel mai mare risc de complicații. Simptomele includ plâns slab, somnolență excesivă, fontanelă scufundată, piele care își pierde elasticitatea când este ciupită ușor, scutece uscate timp de 4-6 ore și refuzul alimentației. Deshidratarea poate apărea rapid, în câteva ore de la debutul simptomelor, necesitând evaluare medicală promptă.

Copii între 6 luni și 3 ani: La această vârstă, semnele includ iritabilitate crescută, somnolență alternând cu agitație, membrane mucoase uscate, ochi înfundați, lipsa lacrimilor la plâns și reducerea cantității de urină. Copiii pot prezenta și febră, refuză lichidele și alimentele solide, iar pielea își pierde turgorul.

Copii de vârstă școlară: Copiii mai mari pot comunica simptomele mai eficient, descriind dureri abdominale, greață și senzație de sete. Prezintă oboseală marcată, amețeli la ridicarea în picioare, urină închisă la culoare și redusă cantitativ, buze uscate și limba încărcată. Pot apărea crampe musculare din cauza dezechilibrelor electrolitice.

Managementul hidratării

Menținerea unui nivel adecvat de hidratare reprezintă aspectul crucial în tratamentul gastroenterocolitei la copii. Pierderea lichidelor prin diaree și vărsături trebuie compensată prompt pentru prevenirea complicațiilor severe.

Lichide recomandate

Soluțiile de rehidratare orală special formulate pentru copii reprezintă prima alegere în tratament, conținând concentrația optimă de electroliți și glucoză. Pentru sugarii alăptați, laptele matern rămâne cea mai bună opțiune, iar pentru cei cu alimentație artificială se recomandă formula obișnuită, oferită în cantități mai mici și mai frecvent. Apa simplă nu este recomandată ca unică sursă de hidratare.

Frecvența administrării lichidelor

Lichidele trebuie oferite în cantități mici și frecvent, începând cu 5-10 ml la fiecare 5-10 minute în cazul vărsăturilor frecvente. Pe măsură ce toleranța se îmbunătățește, cantitatea poate fi crescută treptat. La copiii cu diaree fără vărsături, lichidele pot fi oferite mai abundent, dar în porții moderate pentru a preveni disconfortul abdominal.

Semne de hidratare adecvată

Monitorizarea atentă include observarea frecvenței urinărilor (cel puțin 6 scutece ude în 24 de ore la sugari), prezența lacrimilor la plâns, umiditatea corespunzătoare a mucoasei bucale și elasticitatea normală a pielii. Copilul trebuie să fie alert și receptiv, iar fontanela anterioară la sugari trebuie să rămână la nivel normal.

Metode de rehidratare

Soluții de rehidratare orală: Aceste soluții sunt special formulate pentru a înlocui atât apa cât și electroliții pierduți prin diaree și vărsături. Conțin concentrații precise de sodiu, potasiu, clor și glucoză pentru absorbție optimă. Trebuie administrate în cantități mici și frecvent, începând cu câteva lingurițe la fiecare 5-10 minute, crescând treptat volumul în funcție de toleranță.

Recomandări pentru alăptare: Alăptarea trebuie continuată pe toată durata bolii, oferind sân mai frecvent dar pentru perioade mai scurte. Laptele matern conține factori imunitari care pot ajuta la combaterea infecției și este perfect echilibrat din punct de vedere nutritiv. După fiecare alăptare se pot oferi mici cantități de soluție de rehidratare orală pentru a compensa pierderile suplimentare.

Ajustări în alimentația cu formulă: Pentru bebelușii hrăniți cu formulă, se recomandă continuarea aceleiași formule, dar în cantități mai mici și mai dese. În primele 12-24 de ore se poate dilua formula la jumătate din concentrația obișnuită, crescând treptat la concentrația normală pe măsură ce simptomele se ameliorează. Este important să se evite schimbarea bruscă a tipului de formulă în timpul episodului de gastroenterocolită.

Recomandări alimentare

Alimentația adecvată în timpul gastroenterocolitei joacă un rol crucial în recuperarea copilului și prevenirea complicațiilor. Dieta trebuie adaptată gradual, începând cu alimente ușor digerabile și reintroducând treptat alimentația normală.

Alimente recomandate: Alimentele potrivite pentru perioada de boală includ orezul fiert, cartofii fierți, piureul de mere, bananele coapte, pâinea prăjită, supele clare de legume și carnea slabă de pui fiartă. Iaurtul natural conține probiotice benefice pentru refacerea florei intestinale. Aceste alimente sunt ușor de digerat și ajută la normalizarea tranzitului intestinal.

Alimente de evitat: Pe durata gastroenterocolitei trebuie evitate produsele lactate (exceptând iaurtul), alimentele prăjite, dulciurile concentrate, băuturile carbogazoase și sucurile de fructe. Alimentele grase, condimentate sau bogate în fibre pot agrava simptomele și întârzia vindecarea. Produsele care conțin cofeină trebuie eliminate temporar din alimentație.

Program de alimentație: Mesele trebuie oferite în porții mici și frecvente, la intervale regulate de 2-3 ore. În primele 24 de ore după încetarea vărsăturilor se recomandă oferirea exclusivă de lichide clare. Alimentele solide se introduc treptat, începând cu cantități foarte mici, crescute progresiv în funcție de toleranță.

Reintroducerea dietei normale: Trecerea la alimentația obișnuită trebuie făcută gradual, pe parcursul a 3-5 zile după ameliorarea simptomelor. Fiecare aliment nou se introduce separat, observând toleranța copilului. Produsele lactate se reintroduc ultimele, după aproximativ o săptămână de la dispariția diareei.

Strategii de prevenție

Prevenirea gastroenterocolitei necesită implementarea unor măsuri riguroase de igienă personală și alimentară, precum și respectarea regulilor de izolare în cazul îmbolnăvirii pentru limitarea transmiterii infecției.

Igiena mâinilor: Spălarea corectă a mâinilor reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire a gastroenterocolitei. Mâinile trebuie spălate cu apă și săpun timp de minimum 20 de secunde, acoperind toate suprafețele, inclusiv spațiile dintre degete și sub unghii. Momentele esențiale pentru spălarea mâinilor includ perioada anterioară preparării și servirii alimentelor, după folosirea toaletei și după schimbarea scutecelor.

Siguranța alimentară: Manipularea și prepararea corectă a alimentelor sunt esențiale pentru prevenirea contaminării. Alimentele crude trebuie spălate temeinic, carnea trebuie gătită complet la temperaturi adecvate, iar produsele perisabile păstrate la frigider. Suprafețele și ustensilele de bucătărie necesită dezinfectare regulată pentru prevenirea contaminării încrucișate.

Curățenia mediului: Dezinfectarea regulată a suprafețelor frecvent atinse precum mese, clanțe, robinete și jucării reduce riscul de transmitere a infecției. Obiectele contaminate cu materii fecale trebuie curățate imediat cu soluții dezinfectante adecvate. Lenjeria și prosoapele copilului bolnav trebuie spălate separat la temperaturi înalte.

Reguli de izolare: Copiii cu gastroenterocolită trebuie ținuți acasă până la 48 de ore după încetarea simptomelor pentru a preveni răspândirea infecției în colectivitate. Contactul direct cu alți copii trebuie limitat în această perioadă. În familie, copilul bolnav trebuie să folosească obiecte personale separate și să evite spațiile comune când este posibil.

Când trebuie consultat medicul

Consultarea medicului este necesară în cazul apariției semnelor de deshidratare sau agravare a simptomelor, mai ales la sugari și copiii mici care prezintă risc crescut de complicații.

Semne de urgență: Semnele care necesită evaluare medicală imediată includ letargia severă sau starea de confuzie, febra peste 39 de grade Celsius care nu răspunde la antitermice, deshidratarea severă manifestată prin absența urinării timp de peste 6 ore, ochi înfundați, lipsa lacrimilor la plâns, scaune cu sânge și dureri abdominale intense.

Situații cu risc crescut: Anumite categorii de copii necesită atenție medicală sporită, incluzând sugarii sub 3 luni, copiii cu sistem imunitar slăbit, cei cu boli cronice precum diabetul sau bolile renale și copiii care prezintă semne de malnutriție. La acești pacienți, evoluția bolii poate fi mai severă și necesită monitorizare atentă.

Recomandări pentru monitorizarea ulterioară: După ameliorarea simptomelor acute ale gastroenterocolitei, monitorizarea copilului trebuie continuată pentru cel puțin o săptămână. Părinții trebuie să urmărească revenirea la un tranzit intestinal normal, creșterea poftei de mâncare și recuperarea greutății pierdute. Reintroducerea treptată a alimentelor obișnuite trebuie făcută cu atenție, observând toleranța copilului. În cazul apariției unor simptome noi sau persistența celor vechi, este necesară reevaluarea medicală. Controlul medical de rutină este recomandat la două săptămâni după episodul acut pentru evaluarea completă a recuperării.