Herpes la bebelusi: tipuri, transmitere, simptome si tratament

Herpesul la bebeluși poate cauza complicații neurologice severe și poate pune în pericol viața copilului dacă nu este diagnosticat și tratat prompt. Cu cât infecția este depistată mai devreme și tratamentul antiviral este inițiat mai rapid, cu atât șansele de recuperare completă sunt mai mari.

Tipurile de herpes la bebeluși

Infecția cu virusul herpes simplex la nou-născuți se poate manifesta în mai multe forme distincte, fiecare având particularitățile și riscurile sale specifice. Severitatea bolii variază în funcție de tipul și localizarea infecției, precum și de momentul începerii tratamentului.

Afectarea pielii, ochilor și gurii: Această formă de herpes la bebeluși se manifestă prin apariția unor vezicule mici, pline cu lichid, localizate pe piele, în jurul ochilor și în cavitatea bucală. Veziculele se sparg și formează cruste care se vindecă în aproximativ două săptămâni. Deși este considerată forma cea mai ușoară, necesită tratament prompt pentru a preveni răspândirea infecției la alte organe.

Afectarea creierului (encefalita): Encefalita herpetică reprezintă o formă severă de infecție care afectează țesutul cerebral al nou-născutului. Această formă poate cauza inflamație și leziuni grave la nivelul creierului, ducând la convulsii, letargie și probleme în dezvoltarea neurologică. Fără tratament adecvat, encefalita herpetică poate avea consecințe devastatoare asupra dezvoltării cognitive și motorii a copilului.

Boala diseminată: Forma diseminată a herpesului neonatal este cea mai gravă, virusul răspândindu-se prin sânge în multiple organe. Această formă afectează ficatul, plămânii, creierul și rinichii, putând evolua rapid spre septicemie. Prognosticul este rezervat, iar tratamentul trebuie început imediat pentru a crește șansele de supraviețuire.

Metode de transmitere

Transmiterea virusului herpes simplex la nou-născuți poate avea loc în mai multe moduri, fiecare având factori de risc specifici care trebuie înțeleși pentru prevenirea eficientă a infecției.

În timpul sarcinii: Transmiterea intrauterină a virusului este rară și apare de obicei când mama dezvoltă o infecție primară cu herpes în timpul sarcinii. Virusul poate traversa placenta și poate infecta fătul, ducând la complicații severe sau chiar la pierderea sarcinii.

În timpul nașterii: Cea mai frecventă cale de transmitere este în timpul nașterii naturale, când bebelușul vine în contact cu virusul prezent în canalul de naștere. Riscul este maxim când mama are primul episod de herpes genital în ultimele săptămâni de sarcină.

După naștere: Transmiterea poate avea loc și după naștere, prin contact direct cu persoane care au leziuni active de herpes. Sărutul unei persoane cu herpes labial activ sau contactul cu alte leziuni herpetice poate transmite virusul nou-născutului.

Factori de risc pentru transmitere: Principalii factori care cresc riscul de transmitere includ prezența unei infecții primare cu herpes la mamă în ultimul trimestru de sarcină, lipsa anticorpilor materni protectori și nașterea prematură. Prezența leziunilor active în momentul nașterii reprezintă un risc major pentru transmiterea virusului.

Semne și simptome

Recunoașterea precoce a semnelor și simptomelor herpesului la bebeluși este crucială pentru inițierea promptă a tratamentului și prevenirea complicațiilor severe.

Semne de avertizare timpurie

Primele manifestări pot include febră, iritabilitate, refuzul alimentației și letargie. Bebelușii pot prezenta dificultăți de respirație și pot deveni neobișnuit de somnolenți. Aceste semne apar de obicei în primele două săptămâni de viață și necesită evaluare medicală imediată.

Simptome fizice

Manifestările fizice includ vezicule sau bășici pe piele, în special pe față, scalp și în jurul ochilor. Leziunile pot apărea și în cavitatea bucală. Bebelușii pot prezenta convulsii, tremurături și modificări ale tonusului muscular. În cazurile severe, pot apărea probleme de respirație și colorație albăstruie a pielii.

Simptome severe

În cazurile grave de herpes la bebeluși, starea nou-născutului se poate deteriora rapid, manifestându-se prin letargie extremă, refuzul alimentației, convulsii și dificultăți respiratorii severe. Temperatura corpului poate fluctua dramatic, iar bebelușul poate deveni iritabil sau, dimpotrivă, neobișnuit de somnolent. Pielea poate căpăta o nuanță albăstruie, iar respirația poate deveni neregulată, cu episoade de apnee.

Simptome în funcție de tipul de herpes

Simptome ale afectării pielii, ochilor și gurii: Manifestările includ vezicule și bășici pline cu lichid care apar pe piele, în special pe față și scalp. La nivelul ochilor pot apărea roșeață, umflături ale pleoapelor și secreții abundente. În cavitatea bucală se pot observa leziuni dureroase care interferează cu alimentația. Aceste simptome apar de obicei în prima săptămână de viață și necesită tratament imediat pentru a preveni răspândirea infecției.

Simptome ale afectării creierului: Bebelușii afectați prezintă semne neurologice severe precum convulsii, tremurături și modificări ale stării de conștiență. Fontanela anterioară poate fi bombată, iar copilul poate manifesta rigiditate a gâtului și spasticitate musculară. Alimentația devine dificilă, iar plânsul poate fi neobișnuit de ascuțit. Aceste simptome apar de obicei în a doua săptămână de la infectare și indică o urgență medicală.

Simptome ale bolii diseminate: Forma diseminată se manifestă prin afectarea multiplă a organelor, cu simptome precum icter, sângerări anormale și insuficiență respiratorie. Bebelușii pot prezenta hepatomegalie, probleme de coagulare și șoc. Starea generală se deteriorează rapid, iar fără intervenție medicală imediată, prognosticul este nefavorabil.

Abordări terapeutice

Tratamentul herpesului la bebeluși necesită o abordare complexă și urgentă, bazată pe administrarea de medicamente antivirale și îngrijiri suportive intensive. Succesul terapeutic depinde de rapiditatea cu care se inițiază tratamentul și de forma clinică a bolii.

Medicamente antivirale

Aciclovirul administrat intravenos reprezintă tratamentul standard pentru herpesul neonatal. Medicamentul trebuie administrat timp de minimum 14 zile în cazurile de afectare cutanată și 21 de zile pentru formele cu implicare neurologică sau diseminată. Dozele sunt calculate atent în funcție de greutatea corporală a bebelușului și sunt ajustate pe parcursul tratamentului.

Îngrijiri suportive

Bebelușii necesită monitorizare constantă a funcțiilor vitale și suport pentru menținerea echilibrului hidroelectrolitic. Alimentația poate necesita susținere prin sondă nazogastrică, iar în cazurile severe poate fi necesară ventilația mecanică. Tratamentul include și managementul durerii și al febrei, precum și prevenirea complicațiilor secundare.

Durata tratamentului

Perioada de tratament variază în funcție de severitatea infecției și de răspunsul clinic. După terminarea terapiei intravenoase inițiale, mulți bebeluși necesită tratament antiviral oral de întreținere timp de șase luni pentru a preveni recurențele și a minimiza riscul complicațiilor neurologice tardive.

Cerințe pentru îngrijirea spitalicească

Toți nou-născuții cu herpes necesită internare în secția de terapie intensivă neonatală. Aici beneficiază de monitorizare continuă a parametrilor vitali, acces venos pentru administrarea medicației și echipament specializat pentru suportul funcțiilor vitale. Personalul medical trebuie să respecte măsuri stricte de izolare pentru a preveni transmiterea infecției.

Tratament în funcție de tipul de herpes

Tratamentul afectării pielii, ochilor și gurii: Terapia include administrarea de aciclovir intravenos timp de 14 zile, combinată cu îngrijiri locale ale leziunilor. Pentru afectarea oculară se aplică tratament topic specific prescris de medicul oftalmolog. Leziunile bucale necesită îngrijire atentă pentru a permite alimentația adecvată. După perioada inițială, tratamentul continuă cu administrare orală timp de șase luni pentru prevenirea recurențelor.

Tratamentul afectării creierului: Schema terapeutică implică administrarea de aciclovir intravenos timp de minimum 21 de zile, cu monitorizare atentă a răspunsului clinic și a parametrilor neurologici. Tratamentul include și managementul convulsiilor, al presiunii intracraniene și al altor complicații neurologice. După externare, bebelușii necesită urmărire neurologică pe termen lung și continuarea tratamentului antiviral oral.

Tratamentul bolii diseminate: Forma diseminată necesită terapie intensivă complexă cu aciclovir intravenos timp de minimum 21 de zile, adesea prelungită în funcție de răspunsul clinic. Tratamentul include suport respirator, corecția tulburărilor de coagulare și menținerea echilibrului hidroelectrolitic. Monitorizarea funcției hepatice și renale este esențială, iar în cazurile severe poate fi necesară dializa sau alte terapii de suport vital.

Metode de prevenție

Prevenirea infecției cu herpes la nou-născuți necesită o abordare complexă care începe din perioada sarcinii și continuă după naștere. Strategiile preventive implică atât măsuri medicale specifice, cât și precauții generale de igienă și contact.

În timpul sarcinii: Gravidele cu istoric de herpes genital trebuie să informeze medicul încă de la începutul sarcinii pentru monitorizare atentă. În ultimele săptămâni de sarcină poate fi necesară administrarea de medicamente antivirale pentru prevenirea recurențelor. Screeningul și tratamentul precoce al infecțiilor active reduc semnificativ riscul de transmitere la făt.

În timpul nașterii: În cazul prezenței leziunilor active de herpes genital în momentul nașterii, medicul poate recomanda nașterea prin operație cezariană pentru a evita contactul nou-născutului cu virusul. Este important să se evite utilizarea electrozilor de monitorizare fetală și a altor proceduri invazive care pot leza tegumentul fătului.

După naștere: Protejarea nou-născutului în primele săptămâni de viață este crucială. Persoanele cu leziuni herpetice active trebuie să evite contactul direct cu bebelușul. Spălarea riguroasă a mâinilor înainte de orice contact cu nou-născutul este obligatorie. Obiectele personale nu trebuie împărtășite cu bebelușul pentru a preveni transmiterea indirectă a virusului.

Siguranța alăptării: Mamele cu herpes pot alăpta în siguranță cu excepția cazurilor în care există leziuni active pe sâni sau în zona mamelonului. În aceste situații, alăptarea trebuie întreruptă temporar la sânul afectat până la vindecarea completă a leziunilor. Laptele poate fi colectat și administrat bebelușului cu biberonul pentru a menține alimentația naturală.

Precauții generale: Prevenirea transmiterii herpesului la nou-născuți implică măsuri stricte de igienă și limitarea expunerii la persoane potențial infectate. Vizitatorii trebuie să fie informați despre riscurile sărutării bebelușului și să evite contactul dacă prezintă semne de infecție activă. Dezinfectarea regulată a obiectelor și suprafețelor din mediul bebelușului contribuie la reducerea riscului de transmitere indirectă.