Polipi pe col uterin: tipuri, simptome, cauze si metode de tratament

Deși rareori devin canceroși, toți polipii necesită evaluare medicală și, în majoritatea cazurilor, îndepărtare pentru analiză histopatologică. Tratamentul este simplu și eficient, cu o rată excelentă de vindecare și un risc minim de reapariție.

Tipuri de polipi pe col uterin

Polipii cervicali se clasifică în două categorii principale, în funcție de localizarea și originea lor în țesutul colului uterin. Fiecare tip prezintă caracteristici distincte și necesită o abordare specifică în diagnosticare și tratament.

Polipi ectocervicali: Aceste formațiuni se dezvoltă pe suprafața externă a colului uterin, fiind vizibile la examinarea ginecologică. Polipii ectocervicali au o textură netedă, culoare roșiatică sau violacee și sunt atașați de col printr-o bază care poate fi îngustă sau lată. Dimensiunile lor variază de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri, iar aspectul lor poate fi modificat de inflamație sau traumatisme locale.

Polipi endocervicali: Acest tip de polipi se formează în interiorul canalului cervical, din țesutul glandular al colului uterin. Polipii endocervicali sunt mai frecvenți decât cei ectocervicali și apar preponderent la femeile aflate în perioada de reproducere. Aceștia au o structură mai complexă, cu vascularizație bogată și pot crește progresiv, provocând simptome precum sângerări neregulate sau secreții vaginale abundente.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale polipilor cervicali variază considerabil de la o persoană la alta, de la absența completă a simptomelor până la sângerări semnificative și disconfort.

Cazuri asimptomatice: Numeroase femei cu polipi cervicali nu prezintă niciun simptom, descoperirea acestora fiind întâmplătoare în timpul controalelor ginecologice de rutină. Absența simptomelor nu exclude necesitatea evaluării și tratamentului, deoarece polipii pot evolua în timp și pot masca alte afecțiuni.

Menstruație abundentă: Sângerările menstruale pot deveni mai abundente decât cele obișnuite. Fluxul menstrual poate fi mai intens și poate dura mai multe zile decât normal, afectând calitatea vieții și putând duce la anemie în cazurile severe.

Sângerări între menstruații: Apariția unor sângerări neregulate între ciclurile menstruale reprezintă un simptom frecvent al polipilor cervicali. Aceste sângerări pot fi ușoare sau moderate și apar fără o cauză aparentă.

Sângerări după contact sexual: Polipii cervicali pot provoca sângerări post-coitale din cauza fragilității vaselor de sânge din structura lor. Aceste sângerări sunt de obicei reduse cantitativ și de scurtă durată, dar necesită evaluare medicală.

Sângerări după menopauză: Apariția sângerărilor la femeile aflate în postmenopauză reprezintă un semnal de alarmă care necesită investigații amănunțite. Polipii cervicali pot fi una dintre cauzele acestor sângerări, dar este esențială excluderea altor patologii mai grave.

Secreții vaginale: Prezența polipilor poate determina apariția unor secreții vaginale anormale, care pot varia în consistență și culoare. În cazul infectării polipilor, secrețiile pot deveni purulente și pot avea miros neplăcut.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea polipilor cervicali este influențată de multiple mecanisme fiziologice și patologice, deși cauzele exacte nu sunt pe deplin înțelese.

Inflamație cronică

Procesele inflamatorii persistente la nivelul colului uterin pot stimula creșterea anormală a țesutului, ducând la formarea polipilor. Inflamația cronică poate fi cauzată de infecții recurente, iritații locale sau dezechilibre hormonale care afectează mucoasa cervicală.

Infecții cervicale

Infecțiile repetate ale colului uterin pot stimula dezvoltarea polipilor prin modificări ale țesutului local și răspuns inflamator cronic. Prezența unor agenți patogeni precum bacteriile sau virusurile poate determina modificări ale mucoasei cervicale, care în timp pot duce la formarea excrescențelor polipoase. Infecțiile netratate sau tratate inadecvat pot menține un mediu propice pentru dezvoltarea polipilor.

Modificări hormonale

Fluctuațiile hormonale, în special ale estrogenului, joacă un rol semnificativ în apariția polipilor cervicali. Nivelurile crescute de estrogen stimulează proliferarea țesutului endometrial și cervical, putând duce la creștere anormală și formarea polipilor. Aceste modificări sunt mai frecvente în timpul sarcinii, perimenopauză și la utilizarea terapiei hormonale de substituție.

Vase de sânge blocate

Obstrucția vaselor de sânge la nivelul colului uterin poate contribui la formarea polipilor prin perturbarea circulației locale și acumularea de țesut. Blocajele vasculare pot apărea din cauza inflamației cronice, traumatismelor locale sau modificărilor structurale ale țesutului cervical, ducând la dezvoltarea excrescențelor polipoase.

Grupuri cu risc crescut

Femei peste 20 de ani: Riscul dezvoltării polipilor cervicali crește semnificativ după vârsta de 20 de ani, fiind strâns legat de maturitatea sistemului reproducător și expunerea îndelungată la fluctuații hormonale. Această grupă de vârstă prezintă o activitate hormonală intensă și modificări fiziologice frecvente ale colului uterin, care pot favoriza apariția polipilor.

Femei cu nașteri multiple: Experiența mai multor sarcini și nașteri determină modificări semnificative ale țesutului cervical, crescând susceptibilitatea la formarea polipilor. Traumatismele repetate asociate nașterilor, precum și modificările hormonale din timpul sarcinilor multiple pot altera structura colului uterin și pot stimula creșterea anormală a țesutului.

Femei în perioada premenopauză: Această etapă este caracterizată prin dezechilibre hormonale importante și modificări ale ciclului menstrual, care pot favoriza dezvoltarea polipilor cervicali. Fluctuațiile hormonale specifice acestei perioade pot stimula creșterea anormală a țesutului cervical și pot contribui la formarea excrescențelor polipoase.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea polipilor cervicali implică o combinație de examinări fizice și teste de laborator, care permit identificarea precisă a acestor formațiuni și evaluarea caracteristicilor lor. Investigațiile sunt esențiale pentru stabilirea planului de tratament și excluderea altor patologii.

Examinare pelviană de rutină: Această procedură fundamentală permite medicului să observe direct colul uterin și să identifice prezența polipilor. În timpul examinării, se utilizează un specul vaginal pentru vizualizarea completă a colului uterin, iar medicul poate evalua dimensiunea, forma și localizarea polipilor, precum și aspectul țesutului cervical înconjurător.

Testul Papanicolau: Această metodă de screening cervical permite detectarea modificărilor celulare anormale și poate evidenția prezența polipilor. În timpul procedurii, se prelevează celule de la nivelul colului uterin, care sunt apoi examinate microscopic pentru identificarea eventualelor anomalii sau modificări sugestive pentru prezența polipilor.

Inspecție vizuală: Examinarea directă a colului uterin cu ajutorul colposcopului permite o vizualizare detaliată și mărită a țesutului cervical. Această tehnică oferă medicului posibilitatea de a evalua caracteristicile polipilor, vascularizația acestora și relația lor cu țesutul înconjurător, facilitând astfel planificarea tratamentului.

Analiză de laborator: Examinarea histopatologică a țesutului polipoid prelevat este esențială pentru confirmarea diagnosticului și excluderea malignității. Probele de țesut sunt procesate și analizate microscopic pentru a determina natura exactă a polipilor, prezența sau absența celulelor atipice și caracteristicile histologice specifice.

Opțiuni de tratament

Polipii cervicali necesită intervenție medicală pentru îndepărtare și analiză histopatologică. Alegerea metodei de tratament depinde de mărimea polipului, localizarea acestuia și starea generală de sănătate a pacientei. Procedurile sunt în general simple și pot fi efectuate în ambulatoriu.

Polipectomie simplă

Această procedură reprezintă metoda standard de îndepărtare a polipilor cervicali de dimensiuni mici și medii. Intervenția se realizează în cabinetul medical, sub anestezie locală. Medicul utilizează un instrument special, numit pensă pentru polipi, cu ajutorul căruia prinde baza polipului și îl îndepărtează printr-o mișcare de rotație controlată. Procedura durează câteva minute și prezintă un risc minim de complicații.

Chirurgie tradițională

În cazul polipilor de dimensiuni mari sau cu bază largă de implantare, poate fi necesară o intervenție chirurgicală clasică. Această procedură se efectuează în sala de operație, sub anestezie generală sau locală, și implică excizia chirurgicală precisă a polipului împreună cu baza sa de implantare. Tehnica permite o hemostază mai bună și reduce riscul de sângerare postoperatorie.

Dilatare și chiuretaj

Această procedură implică dilatarea graduală a canalului cervical, urmată de chiuretajul (raclarea) atent al țesutului polipoid. Metoda este utilă în special pentru polipii endocervicali sau pentru cazurile în care există suspiciunea unor modificări patologice ale endometrului. Intervenția necesită anestezie și se realizează în condiții de maximă sterilitate.

Metode avansate de îndepărtare

Electrochirurgie cu ansă diatermică: Această tehnică modernă utilizează o ansă metalică încălzită electric pentru excizia precisă a polipilor cervicali. Procedura oferă avantajul unei hemostaze imediate prin cauterizarea vaselor de sânge în timpul exciziei. Metoda este deosebit de eficientă pentru polipii mai mari sau cei cu vascularizație abundentă, reducând semnificativ riscul de sângerare postoperatorie.

Terapie cu laser: Utilizarea laserului în îndepărtarea polipilor cervicali reprezintă o opțiune terapeutică modernă și precisă. Această metodă permite ablația controlată a țesutului polipoid, cu minimizarea traumei asupra țesuturilor adiacente. Fasciculul laser vaporizeazã polipul și sigilează simultan vasele de sânge, reducând sângerarea și accelerând vindecarea.

Îngrijire postoperatorie

Perioada de recuperare după îndepărtarea polipilor cervicali necesită atenție și monitorizare pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea unei vindecări optime. Respectarea indicațiilor medicale este esențială pentru succesul tratamentului.

Perioada de recuperare estimată: Recuperarea după polipectomie este în general rapidă și necomplicată. În primele 24-48 de ore pot apărea crampe ușoare și spotting vaginal. Vindecarea completă a țesutului cervical se produce în aproximativ două săptămâni, timp în care organismul formează țesut nou și sănătos în zona tratată.

Efecte secundare normale: După procedură, pacienta poate experimenta sângerări vaginale ușoare sau secreții vaginale timp de câteva zile. Disconfortul abdominal și crampele ușoare sunt frecvente în primele zile și pot fi gestionate cu analgezice simple. Aceste manifestări sunt temporare și se ameliorează progresiv.

Restricții de activitate: În perioada postoperatorie, activitatea fizică trebuie limitată pentru a permite vindecarea optimă. Activitatea sexuală trebuie evitată timp de două săptămâni sau până la oprirea completă a sângerărilor. Tampoanele vaginale sunt contraindicate în această perioadă, fiind recomandate absorbantele externe.

Monitorizare postoperatorie: Controalele regulate sunt esențiale pentru evaluarea procesului de vindecare și detectarea precoce a eventualelor complicații. Prima vizită de control este programată la o săptămână după procedură, urmată de alte consultații în funcție de evoluția pacientei. Rezultatul examenului histopatologic este discutat în cadrul acestor consultații.