Hiperplazia gingivala: tipuri, cauze, simptome si tratament

Simptomele includ mărirea volumului gingiilor, sângerări, durere la masticație și dificultăți în menținerea igienei orale. Tratamentul depinde de cauza principală și poate include îmbunătățirea igienei orale, ajustarea medicației sau intervenții chirurgicale în cazurile severe.

Tipurile de hiperplazie gingivală

Hiperplazia gingivală se manifestă în mai multe forme distincte, fiecare având caracteristici și cauze specifice. Înțelegerea acestor tipuri este esențială pentru stabilirea unui diagnostic corect și alegerea tratamentului adecvat.

Hiperplazia inflamatorie

Această formă apare ca răspuns la prezența plăcii bacteriene și a tartrului dentar. Gingiile devin roșii, moi, lucioase și sângerează ușor la atingere. Țesutul gingival își mărește volumul din cauza acumulării de lichid și a infiltratului celular inflamator. Această formă este reversibilă prin îmbunătățirea igienei orale și îndepărtarea profesională a plăcii bacteriene și a tartrului.

Hiperplazia neinflamatorie

În acest caz, gingiile prezintă o culoare roz închis spre violet și o consistență fermă. Țesutul gingival este fibros și nu sângerează la atingere. Această formă poate fi asociată cu diverse afecțiuni sistemice sau poate avea o componentă genetică. Tratamentul necesită o abordare complexă, în funcție de cauza subiacentă.

Hiperplazia indusă medicamentos

Medicamente anticonvulsivante: Fenitoina și alte medicamente antiepileptice pot cauza creșterea excesivă a țesutului gingival la aproximativ jumătate dintre pacienții care le utilizează. Modificările gingivale apar de obicei în primele trei luni de tratament și afectează mai frecvent zona anterioară a maxilarului.

Imunosupresoare: Ciclosporina, utilizată după transplanturile de organe și în tratamentul unor boli autoimune, poate determina hiperplazie gingivală la aproximativ 30% dintre pacienți. Efectul este mai pronunțat la pacienții tineri și poate fi amplificat de prezența plăcii bacteriene.

Blocante ale canalelor de calciu: Medicamentele precum nifedipina, amlodipina și verapamilul, utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale, pot cauza creșterea țesutului gingival. Modificările apar de obicei în primele șase luni de tratament și sunt mai severe în prezența inflamației gingivale.

Cauze frecvente

Hiperplazia gingivală poate fi determinată de multiple cauze, iar identificarea factorului declanșator este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament eficient.

Igiena orală deficitară

Acumularea plăcii bacteriene și a tartrului dentar provoacă inflamație locală și creșterea volumului gingival. Bacteriile prezente în placă eliberează toxine care irită țesutul gingival și stimulează răspunsul inflamator local. Periajul inadecvat și lipsa utilizării aței dentare contribuie la agravarea acestei probleme.

Modificări hormonale

Fluctuațiile hormonale din timpul sarcinii, pubertății sau menopauzei pot afecta țesutul gingival. Hormonii sexuali influențează vascularizația și răspunsul inflamator al gingiilor, ducând la creșterea sensibilității și a volumului acestora.

Deficiențe nutriționale

Lipsa vitaminei C poate duce la modificări ale țesutului gingival și la creșterea susceptibilității la inflamație. Deficiența de acid folic și alte carențe nutriționale pot contribui la dezvoltarea hiperplaziei gingivale.

Boli sistemice

Diverse afecțiuni precum leucemia, diabetul zaharat și bolile autoimune pot avea manifestări la nivel gingival. Aceste boli afectează răspunsul imun și metabolismul țesuturilor, ducând la modificări ale aspectului și structurii gingiilor.

Medicamentele care cauzează hiperplazie gingivală

Fenitoina: Acest medicament anticonvulsivant utilizat în tratamentul epilepsiei poate cauza modificări semnificative ale țesutului gingival la aproximativ jumătate dintre pacienții care îl utilizează. Efectele asupra gingiilor apar de obicei în primele trei luni de tratament și se manifestă prin creșterea excesivă a țesutului, mai ales în zona frontală a maxilarului. Severitatea creșterii gingivale este influențată de doza medicamentului și de prezența plăcii bacteriene.

Ciclosporina: Acest medicament imunosupresor, prescris după transplanturile de organe și în tratamentul bolilor autoimune, poate determina creșterea excesivă a țesutului gingival. Modificările apar la aproximativ 30% dintre pacienții care utilizează ciclosporină, fiind mai frecvente la copii și adolescenți. Efectul medicamentului asupra gingiilor este amplificat de prezența inflamației locale și poate persista chiar și după ajustarea dozei.

Nifedipina: Acest blocant al canalelor de calciu, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale și al anginei pectorale, poate provoca hiperplazie gingivală la aproximativ 20% dintre pacienți. Modificările gingivale devin vizibile în primele șase luni de tratament și sunt mai pronunțate în prezența plăcii bacteriene. Severitatea creșterii gingivale este direct proporțională cu doza administrată.

Alte medicamente care contribuie la hiperplazie: Există și alte medicamente care pot cauza creșterea țesutului gingival, precum amlodipina, verapamilul și diltiazemul din categoria blocantelor canalelor de calciu, sau tacrolimusul din categoria imunosupresoarelor. Utilizarea simultană a mai multor medicamente din aceste categorii poate amplifica efectul asupra țesutului gingival și poate complica tratamentul afecțiunii.

Semne și simptome

Hiperplazia gingivală se manifestă prin multiple semne și simptome care afectează semnificativ sănătatea orală și calitatea vieții pacienților. Identificarea timpurie a acestor manifestări permite inițierea promptă a tratamentului și prevenirea complicațiilor.

Modificări ale aspectului gingiilor: Gingiile își măresc volumul progresiv, devenind mai proeminente și acoperind parțial sau total coroana dinților. Țesutul gingival poate avea o consistență fermă sau moale, în funcție de cauza subiacentă, iar culoarea variază de la roz pal la roșu închis. Suprafața gingiilor poate prezenta un aspect lobulat sau nodular, iar papilele interdentare sunt frecvent mărite și deformate.

Tendința la sângerare: Gingiile mărite în volum prezintă o predispoziție crescută la sângerare, mai ales în timpul periajului dentar sau al masticației. Sângerarea poate apărea spontan sau la atingere ușoară și este adesea însoțită de sensibilitate crescută. Prezența sângerării indică de obicei un grad de inflamație asociată și necesită atenție medicală promptă.

Disconfort în timpul vorbirii: Creșterea excesivă a țesutului gingival poate interfera cu mișcările normale ale limbii și ale buzelor, afectând articularea corectă a cuvintelor. Pacienții pot experimenta dificultăți în pronunțarea anumitor sunete și pot dezvolta un tipar modificat de vorbire pentru a compensa prezența țesutului gingival mărit.

Dificultăți la masticație: Hiperplazia gingivală severă poate compromite funcția masticatorie prin acoperirea suprafețelor dentare și modificarea relațiilor normale de ocluzie. Pacienții pot experimenta durere în timpul masticației, limitarea capacității de a mușca eficient și necesitatea de a adapta modul de alimentație pentru a evita traumatizarea țesutului gingival mărit.

Dezvoltarea halitozei: Creșterea excesivă a țesutului gingival creează spații și zone greu accesibile periajului, favorizând acumularea resturilor alimentare și a bacteriilor. Această situație duce la apariția halitozei, caracterizată prin prezența unui miros neplăcut persistent al gurii. Halitoza poate fi însoțită de un gust metalic sau neplăcut și poate afecta semnificativ interacțiunile sociale ale pacientului.

Opțiuni de tratament

Managementul hiperplaziei gingivale necesită o abordare complexă și individualizată, bazată pe identificarea și tratarea cauzei subiacente. Succesul terapeutic depinde de colaborarea strânsă între pacient și medicul stomatolog, precum și de implementarea unui plan de tratament adaptat severității afecțiunii.

Îmbunătățirea igienei orale

Menținerea unei igiene orale riguroase reprezintă fundamentul tratamentului hiperplaziei gingivale. Periajul dentar trebuie efectuat de cel puțin două ori pe zi, utilizând o tehnică corectă și o periuță cu peri moi pentru a evita traumatizarea țesutului gingival. Folosirea aței dentare și a apei de gură antiseptice completează rutina de igienă orală, contribuind la reducerea încărcăturii bacteriene și a inflamației locale.

Curățarea profesională

Detartrajul și periajul profesional realizate în cabinetul stomatologic sunt esențiale pentru îndepărtarea eficientă a plăcii bacteriene și a tartrului dentar. Procedura implică utilizarea instrumentelor ultrasonice și manuale pentru eliminarea depozitelor mineralizate de pe suprafața dinților și din zonele subgingivale. Această intervenție profesională trebuie efectuată regulat, la intervale de trei până la șase luni, pentru a preveni agravarea hiperplaziei gingivale și a menține sănătatea orală optimă.

Ajustarea medicației

În cazurile de hiperplazie gingivală indusă medicamentos, medicul curant poate lua în considerare modificarea schemei de tratament. Acest lucru poate implica reducerea dozei, înlocuirea medicamentului cu o alternativă care prezintă un risc mai scăzut de hiperplazie gingivală sau asocierea unor medicamente care să contracareze efectele adverse. Orice modificare a tratamentului trebuie făcută doar sub stricta supraveghere medicală.

Proceduri chirurgicale

Gingivectomia: Această procedură chirurgicală constă în îndepărtarea excesului de țesut gingival pentru a restabili conturul normal al gingiilor și a facilita igiena orală. Intervenția se realizează sub anestezie locală și poate implica tehnici convenționale cu bisturiul sau metode moderne minim invazive. Perioada de vindecare durează aproximativ două săptămâni, timp în care pacientul trebuie să respecte cu strictețe indicațiile postoperatorii.

Tratamentul cu laser: Utilizarea laserului în tratamentul hiperplaziei gingivale oferă multiple avantaje față de tehnicile chirurgicale convenționale. Această metodă asigură o precizie mai mare în îndepărtarea țesutului excedentar, reduce sângerarea intraoperatorie și accelerează procesul de vindecare. Procedura este mai puțin traumatizantă pentru pacient și prezintă un risc redus de complicații postoperatorii.

Electrochirurgia: Această tehnică utilizează curentul electric de înaltă frecvență pentru îndepărtarea țesutului gingival hiperplazic. Procedura oferă un control precis al sângerării și permite modelarea exactă a conturului gingival. Electrochirurgia este deosebit de utilă în cazurile în care țesutul gingival este foarte fibros sau când există un risc crescut de sângerare.

Strategii de prevenție

Prevenirea hiperplaziei gingivale se bazează pe menținerea unei igiene orale optime și monitorizarea atentă a factorilor de risc. O abordare preventivă eficientă poate reduce semnificativ incidența și severitatea acestei afecțiuni.

Controale stomatologice regulate: Vizitele periodice la medicul stomatolog permit depistarea precoce a modificărilor gingivale și intervenția promptă pentru prevenirea agravării acestora. În cadrul acestor consultații, medicul evaluează starea țesuturilor gingivale, efectuează proceduri de igienizare profesională și oferă recomandări personalizate pentru îngrijirea orală la domiciliu.

Tehnici corecte de periaj: Periajul dentar trebuie efectuat folosind mișcări blânde, circulare, cu o periuță cu peri moi pentru a evita traumatizarea țesutului gingival. Fiecare suprafață dentară necesită atenție specială, iar periajul trebuie să dureze minimum două minute, acoperind toate zonele gurii. Periuța dentară trebuie înlocuită la fiecare trei luni sau mai devreme dacă perii sunt deteriorați.

Folosirea zilnică a aței dentare: Utilizarea corectă a aței dentare este esențială pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și a resturilor alimentare din spațiile interdentare, zone unde periuța dentară nu poate ajunge eficient. Ața dentară trebuie introdusă cu grijă între dinți, urmând conturul natural al acestora, fără a traumatiza papila gingivală.

Utilizarea apei de gură antiseptice: Apa de gură cu proprietăți antiseptice, în special cele care conțin clorhexidină, joacă un rol important în reducerea încărcăturii bacteriene din cavitatea orală. Aceasta trebuie utilizată conform recomandărilor medicului stomatolog, de obicei de două ori pe zi, după periajul dentar. Soluția trebuie menținută în gură timp de 30 de secunde pentru a asigura eficiența maximă.