AVNRT – Tahicardie prin reintrare nodala atrioventriculara

Episoadele de tahicardie apar brusc și se caracterizează prin bătăi foarte rapide ale inimii, între 140-280 bătăi pe minut. Deși poate fi înspăimântătoare pentru pacient, această aritmie are un prognostic bun în absența unor boli cardiace preexistente. Tratamentul poate include manevre vagale, medicamente sau ablație prin radiofrecvență, aceasta din urmă având o rată de succes de peste 95%.

Tipurile de tahicardie prin reintrare nodală atrioventriculară

Această aritmie poate avea mai multe forme, în funcție de caracteristicile circuitului electric și de modul în care impulsul electric circulă prin căile nodului atrioventricular. Fiecare tip are particularități electrofiziologice distincte care influențează manifestările clinice și abordarea terapeutică.

Tahicardia prin reintrare nodală lentă-rapidă (forma comună): Această formă reprezintă aproximativ 90% din cazuri și se caracterizează prin conducerea impulsului electric pe calea lentă în direcție anterogradă și pe calea rapidă în direcție retrogradă. Din punct de vedere electrocardiografic, undele P retrograde apar fie ascunse în complexul QRS, fie imediat după acesta. Pacienții prezintă episoade de palpitații cu debut și sfârșit brusc.

Tahicardia prin reintrare nodală rapidă-lentă (forma mai puțin comună): În acest tip, conducerea anterogradă se face pe calea rapidă iar cea retrogradă pe calea lentă. Această variantă reprezintă aproximativ 10% din cazuri și se caracterizează electrocardiografic prin unde P retrograde vizibile între complexul QRS și unda T. Simptomatologia este similară cu forma comună, dar episoadele pot fi mai lungi.

Tahicardia prin reintrare nodală lentă-lentă (forma atipică): Aceasta este cea mai rară formă, reprezentând doar 1-5% din cazuri. Conducerea se realizează pe două căi lente, atât anterograd cât și retrograd. Pe electrocardiogramă, undele P retrograde apar în mijlocul intervalului dintre complexele QRS. Episoadele tind să fie mai susținute și pot fi mai dificil de tratat medicamentos.

Manifestările clinice

Tabloul clinic al tahicardiei prin reintrare nodală atrioventriculară variază de la forme asimptomatice până la episoade severe care necesită intervenție medicală de urgență. Manifestările depind de frecvența cardiacă, durata episodului și prezența unor afecțiuni cardiace preexistente.

Caracteristicile frecvenței cardiace

În timpul episoadelor de tahicardie, frecvența cardiacă crește brusc la valori între 140 și 280 bătăi pe minut. Ritmul este regulat și persistent până la întreruperea spontană sau terapeutică a aritmiei. Frecvența cardiacă poate fluctua în funcție de tonusul vegetativ și de activitatea fizică.

Simptomele frecvente

Pacienții descriu apariția bruscă a palpitațiilor, care sunt resimțite ca bătăi rapide și puternice ale inimii. Acestea sunt adesea însoțite de anxietate, amețeli, dispnee și disconfort toracic. Unii pacienți pot prezenta și poliurie din cauza eliberării peptidului natriuretic atrial. Simptomele încetează la fel de brusc cum au apărut.

Nivelurile de severitate

Severitatea episoadelor poate varia de la forme ușoare, care se rezolvă spontan, până la forme severe care necesită intervenție medicală imediată. Factorii care influențează severitatea includ durata episodului, frecvența cardiacă atinsă și prezența unor comorbidități cardiovasculare.

Complicații asociate

Compromiterea hemodinamică: În timpul episoadelor prelungite de tahicardie, debitul cardiac poate scădea semnificativ din cauza umplerii ventriculare deficitare. Acest lucru poate duce la hipotensiune arterială, amețeli severe și chiar sincopă. Pacienții vârstnici sau cei cu afecțiuni cardiace preexistente sunt mai vulnerabili la această complicație.

Insuficiența cardiacă: Episoadele frecvente sau prelungite pot duce la dezvoltarea sau agravarea insuficienței cardiace. Frecvența cardiacă crescută determină un consum crescut de oxigen miocardic și poate compromite funcția de pompă a inimii, mai ales la pacienții cu cardiopatie ischemică preexistentă.

Sincopa: Pierderea temporară a conștienței poate apărea în timpul episoadelor de tahicardie, în special când frecvența cardiacă este foarte mare sau când există compromitere hemodinamică semnificativă. Sincopa reprezintă o urgență medicală și necesită evaluare și tratament imediat.

Angina indusă de tahicardie: Frecvența cardiacă crescută din timpul episoadelor de tahicardie determină un consum crescut de oxigen la nivelul mușchiului cardiac. La pacienții cu boală coronariană preexistentă, acest dezechilibru între necesarul și aportul de oxigen poate duce la apariția durerii anginoase. Simptomele includ durere sau presiune toracică care se ameliorează odată cu încetarea episodului de tahicardie.

Cardiomiopatia: Episoadele frecvente și prelungite de tahicardie pot duce la dezvoltarea unei cardiomiopatii induse de tahicardie. Această afectare a funcției cardiace apare din cauza solicitării excesive și prelungite a mușchiului cardiac. În majoritatea cazurilor, cardiomiopatia este reversibilă dacă tahicardia este controlată eficient prin tratament.

Metode de diagnostic

Diagnosticul tahicardiei prin reintrare nodală atrioventriculară necesită o evaluare complexă care combină examenul clinic cu investigații specifice. Aceste metode permit identificarea precisă a tipului de aritmie și excluderea altor cauze de tahicardie.

Examenul fizic: În timpul consultației, medicul efectuează o evaluare completă care include măsurarea semnelor vitale și auscultația cardiacă atentă. Palparea pulsului poate evidenția ritmul rapid și regulat caracteristic, iar examinarea tegumentelor poate releva paloare sau transpirații. Medicul va căuta și semne ale unor afecțiuni cardiace subiacente care ar putea complica evoluția tahicardiei.

Electrocardiograma: Această investigație fundamentală înregistrează activitatea electrică a inimii și poate evidenția caracteristicile specifice tahicardiei prin reintrare nodală atrioventriculară. Trasarea electrocardiografică arată un ritm rapid și regulat, cu frecvență între 140-280 bătăi pe minut, unde P retrograde ascunse în complexul QRS sau vizibile imediat după acesta, și complexe QRS înguste.

Monitorizarea Holter: Această metodă presupune înregistrarea continuă a activității electrice cardiace timp de 24-48 de ore, în timpul activităților zilnice normale ale pacientului. Dispozitivul poate detecta episoadele de tahicardie care apar spontan, documentează durata și frecvența acestora, și poate evidenția factorii declanșatori.

Testul de efort: Această investigație evaluează răspunsul inimii la efort fizic controlat. Pacientul efectuează exerciții fizice pe o bandă rulantă sau bicicletă ergometrică, în timp ce activitatea cardiacă este monitorizată continuu. Testul poate declanșa episoade de tahicardie și ajută la evaluarea severității simptomelor și a răspunsului la tratament.

Studiul electrofiziologic: Această procedură specializată implică introducerea unor catetere în inimă pentru a înregistra și analiza activitatea electrică cardiacă. Studiul permite localizarea precisă a căii anormale de conducere, confirmă diagnosticul și poate ghida procedura de ablație. Este considerat standardul de aur pentru diagnosticul definitiv al tahicardiei prin reintrare nodală atrioventriculară.

Opțiuni terapeutice

Tratamentul tahicardiei prin reintrare nodală atrioventriculară urmărește controlul episoadelor acute și prevenirea recurențelor pe termen lung. Strategia terapeutică este individualizată în funcție de frecvența și severitatea simptomelor.

Manevrele vagale

Aceste tehnici stimulează nervul vag și pot întrerupe episoadele acute de tahicardie. Manevrele includ respirația forțată cu glota închisă, masajul sinusului carotidian sau aplicarea unei comprese reci pe față. Eficacitatea acestor manevre variază între pacienți, dar reprezintă prima linie de intervenție în episoadele acute.

Medicamentele

Tratamentul medicamentos include adenozină pentru episoadele acute și medicamente pentru prevenirea recurențelor precum beta-blocantele sau blocantele canalelor de calciu. Adenozina acționează rapid prin blocarea conducerii la nivelul nodului atrioventricular, în timp ce medicamentele preventive reduc frecvența și severitatea episoadelor prin modificarea proprietăților de conducere ale țesutului cardiac.

Cardioversia electrică

Această procedură utilizează un șoc electric controlat pentru a restabili ritmul normal al inimii. Este rezervată cazurilor în care tahicardia nu răspunde la alte tratamente sau când starea pacientului este instabilă hemodinamic. Procedura necesită sedare și monitorizare atentă, fiind efectuată în condiții de urgență.

Ablația prin cateter

Prezentarea procedurii: Ablația prin cateter este o procedură minim invazivă care se realizează în laboratorul de electrofiziologie cardiacă. Procedura implică introducerea unor catetere subțiri prin venele mari până la nivelul inimii. Medicul specialist folosește echipamente speciale pentru a identifica și trata zona care cauzează aritmia prin aplicarea energiei de radiofrecvență. Procedura durează între 2 și 4 ore și se efectuează sub anestezie locală sau generală.

Rata de succes: Ablația prin cateter pentru tahicardia prin reintrare nodală atrioventriculară are o rată de succes de peste 95% în centrele cu experiență. Studiile pe termen lung arată că aproximativ 90% dintre pacienți rămân fără episoade de tahicardie după procedură. În cazurile rare de recurență, procedura poate fi repetată cu rezultate similare. Succesul depinde de experiența echipei medicale și de particularitățile anatomice ale pacientului.

Procesul de recuperare: După procedură, pacienții rămân internați pentru monitorizare timp de 24-48 de ore. În primele zile, este necesară limitarea activității fizice intense și menținerea zonei de puncție curată și uscată. Majoritatea pacienților își pot relua activitățile normale după o săptămână. Recuperarea completă durează aproximativ o lună, timp în care sunt programate controale regulate pentru evaluarea rezultatului procedurii.

Potențiale complicații: Complicațiile majore sunt rare, apărând în mai puțin de 1% din cazuri. Acestea pot include sângerări la locul de puncție, infecții, formarea de cheaguri de sânge sau lezarea vaselor de sânge. Cea mai serioasă complicație potențială este blocul cardiac complet, care poate necesita implantarea unui stimulator cardiac permanent. Riscurile sunt discutate în detaliu cu pacientul înainte de procedură.

Strategii de prevenție

Prevenirea episoadelor de tahicardie prin reintrare nodală atrioventriculară implică o abordare complexă care combină modificări ale stilului de viață cu monitorizare medicală regulată și respectarea strictă a tratamentului prescris.

Evitarea factorilor declanșatori: Identificarea și evitarea factorilor care pot declanșa episoadele de tahicardie este esențială pentru managementul pe termen lung al afecțiunii. Consumul excesiv de cofeină, alcool, tutun și substanțe stimulante trebuie limitat sau eliminat complet. Stresul emotional intens, privarea de somn și efortul fizic excesiv pot fi factori declanșatori importanți care trebuie gestionați corespunzător.

Modificări ale stilului de viață: Un program regulat de odihnă și exerciții fizice moderate, adaptate la capacitatea individuală, poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților. Tehnicile de relaxare și managementul stresului, precum yoga sau meditația, pot fi benefice. O dietă echilibrată și menținerea unei greutăți corporale normale contribuie la reducerea riscului de complicații cardiovasculare.

Monitorizarea medicală regulată: Consultațiile periodice permit evaluarea eficienței tratamentului și ajustarea acestuia când este necesar. În timpul acestor vizite, medicul evaluează frecvența și severitatea episoadelor, efectele secundare ale medicamentelor și necesitatea modificării strategiei terapeutice. Monitorizarea include și evaluări ale funcției cardiace prin electrocardiogramă și alte investigații specifice.

Administrarea corectă a medicamentelor: Respectarea strictă a schemei de tratament prescrise este fundamentală pentru prevenirea episoadelor de tahicardie. Medicamentele trebuie luate la orele și în dozele recomandate, fără întreruperi neautorizate. Orice efecte secundare sau îngrijorări legate de tratament trebuie discutate cu medicul pentru ajustarea terapiei în mod corespunzător.