Glanda Bartholin: simptome, afectiuni si optiuni de tratament

Afecțiunile glandei Bartholin apar cel mai frecvent la femeile aflate la vârsta reproductivă și pot cauza disconfort semnificativ dacă nu sunt tratate corespunzător. Problemele asociate acestor glande includ chisturi, abcese și, foarte rar, formațiuni tumorale maligne.

Anatomia glandei Bartholin

Glandele Bartholin sunt structuri anatomice specializate care joacă un rol crucial în funcționarea normală a aparatului genital feminin. Acestea sunt poziționate strategic pentru a-și îndeplini funcția de lubrifiere și prezintă caracteristici anatomice specifice care le permit să funcționeze eficient.

Localizare și structură: Glandele Bartholin sunt situate bilateral în grosimea labiilor mari, la aproximativ 1 centimetru sub piele, între vagin și bulbii clitoridieni. Fiecare glandă comunică cu exteriorul prin intermediul unui canal excretor care se deschide în vestibulul vaginal, în poziția orelor 4 și 8, raportat la orificiul vaginal. Aceste glande sunt înconjurate de țesut conjunctiv și mușchiul bulbospongios.

Dimensiune și formă: În stare normală, glandele Bartholin au dimensiunea unui bob de mazăre, măsurând aproximativ 0.5 centimetri în diametru. Forma lor este ovoidală, iar consistența este elastică. Aceste caracteristici fac ca, în condiții normale, glandele să nu fie palpabile la examinarea clinică, fiind detectabile doar când apar modificări patologice.

Funcție și secreție: Glandele Bartholin produc un fluid mucoid alcalin care contribuie la lubrifierea vaginului și a vulvei. Secreția este stimulată în timpul excitației sexuale prin contracția mușchiului bulbospongios și presiunea exercitată asupra glandelor de către bulbii vestibulari. Acest fluid are un rol esențial în menținerea confortului în timpul actului sexual și în protecția mucoasei vaginale.

Sistem ductal: Canalele excretoare ale glandelor Bartholin au o lungime de aproximativ 2 centimetri și sunt căptușite cu epiteliu scuamos stratificat. Acestea transportă secrețiile glandulare către vestibulul vaginal. Sistemul ductal este esențial pentru funcționarea normală a glandelor, iar obstrucția acestuia poate duce la formarea de chisturi sau abcese.

Afecțiunile glandei Bartholin

Patologia glandei Bartholin include mai multe tipuri de afecțiuni care pot varia ca severitate și simptomatologie. Acestea pot apărea la orice vârstă după pubertate, dar sunt mai frecvente la femeile tinere, active sexual.

Chisturi: Chisturile glandei Bartholin apar când canalul excretor se blochează, ducând la acumularea secrețiilor în interiorul glandei. Acestea se prezintă ca formațiuni rotund-ovalare, nedureroase în majoritatea cazurilor, localizate în regiunea posterioară a labiei mari. Dimensiunile pot varia de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri.

Abcese: Abcesele reprezintă complicația infectării unui chist Bartholin sau a glandei în sine. Acestea se caracterizează prin durere intensă, roșeață și edem local. Zona afectată devine foarte sensibilă la atingere, iar pacienta poate prezenta febră și stare generală alterată. Abcesele necesită tratament prompt pentru a preveni complicațiile.

Infecții: Infecțiile glandei Bartholin pot fi cauzate de diverși agenți patogeni, atât bacterii aerobe cât și anaerobe. Acestea pot apărea independent sau în contextul unor infecții genitale mai extinse. Simptomele includ durere locală, secreții anormale și disconfort în timpul activităților zilnice.

Cauze bacteriene: Principalii agenți patogeni implicați în infecțiile glandei Bartholin sunt Escherichia coli, Neisseria gonorrhoeae și bacterii anaerobe. Infecțiile pot fi și polimicrobiene, necesitând o abordare terapeutică complexă cu antibiotice cu spectru larg.

Factori de risc: Dezvoltarea afecțiunilor glandei Bartholin este favorizată de mai mulți factori precum activitatea sexuală, igiena deficitară, traumatismele locale și prezența infecțiilor cu transmitere sexuală. Vârsta reproductivă și antecedentele de infecții genitale cresc riscul apariției acestor afecțiuni.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale afecțiunilor glandei Bartholin variază considerabil, de la forme asimptomatice până la cazuri severe care necesită intervenție medicală imediată. Intensitatea simptomelor depinde de tipul afecțiunii și de prezența sau absența infecției.

Simptome comune

Cazuri asimptomatice: Multe femei care dezvoltă chisturi ale glandei Bartholin nu prezintă niciun simptom, în special când formațiunea este de dimensiuni mici. Aceste cazuri sunt deseori descoperite întâmplător în timpul examinărilor ginecologice de rutină sau al testelor Papanicolau. Chisturile asimptomatice pot persista perioade îndelungate fără a cauza disconfort sau complicații.

Durere și disconfort: Durerea asociată afecțiunilor glandei Bartholin variază în intensitate și caracter, în funcție de tipul și severitatea afecțiunii. Senzația de disconfort poate fi continuă sau intermitentă, intensificându-se în timpul mersului, șezutului sau activității sexuale. În cazul abceselor, durerea devine pulsatilă și este însoțită de sensibilitate locală marcată.

Tumefiere: Tumefacția în regiunea glandei Bartholin se manifestă ca o umflătură localizată în zona labiilor mari, care poate varia în dimensiune de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri. Această modificare poate fi unilaterală sau bilaterală, iar în cazul infecției, zona tumefiată prezintă semne de inflamație precum roșeață și căldură locală.

Complicații: Complicațiile pot include extinderea infecției la țesuturile adiacente, formarea de fistule, recurența chisturilor sau abceselor după tratament și, foarte rar, dezvoltarea de formațiuni maligne. În cazuri severe, complicațiile pot afecta semnificativ calitatea vieții și pot necesita intervenții chirurgicale repetate.

Simptome specifice în funcție de afecțiune

Simptome în chisturi: Formațiunile chistice se manifestă prin apariția unei mase nedureroase sau ușor sensibile în regiunea vulvei, care poate crește treptat în dimensiune. Pacienta poate observa o asimetrie a labiilor mari și poate simți presiune sau disconfort în timpul activităților zilnice sau al actului sexual. Chisturile neinfectate nu prezintă de obicei semne de inflamație și nu sunt însoțite de febră sau alte simptome sistemice.

Simptome în abcese: Abcesele glandei Bartholin se caracterizează prin durere severă și tumefiere rapidă a zonei afectate, însoțite de roșeață și căldură locală. Pacienta poate prezenta febră, frisoane și stare generală alterată. Zona afectată devine extrem de sensibilă la atingere, iar activitățile precum mersul, șezutul sau activitatea sexuală devin dificile sau imposibile. În unele cazuri, abcesul se poate drena spontan, ducând la o ameliorare bruscă a simptomelor.

Simptome în infecții: Infecțiile glandei Bartholin se manifestă prin disconfort local progresiv, secreții vaginale modificate și posibil miros neplăcut. Zona afectată devine sensibilă și poate prezenta roșeață, iar pacienta poate experimenta senzație de arsură sau mâncărime. Simptomele sistemice precum febra și starea generală alterată apar mai frecvent în cazul infecțiilor severe sau netratate.

Opțiuni de tratament

Tratamentul afecțiunilor glandei Bartholin necesită o abordare individualizată, adaptată tipului și severității manifestărilor clinice. Strategiile terapeutice variază de la măsuri conservative până la intervenții chirurgicale complexe.

Opțiuni non-chirurgicale

Remedii la domiciliu: Băile de șezut cu apă caldă reprezintă prima linie de tratament pentru chisturile și abcesele glandei Bartholin de dimensiuni mici. Acestea trebuie efectuate de trei până la patru ori pe zi, timp de 10-15 minute, folosind apă la temperatura corpului. Compresele calde aplicate local și analgezicele orale pot ajuta la ameliorarea disconfortului și la accelerarea procesului de vindecare naturală.

Tratament medical: Managementul medical include administrarea de antibiotice în cazul infecțiilor confirmate, analgezice pentru controlul durerii și antiinflamatoare pentru reducerea inflamației locale. Alegerea antibioticelor se bazează pe rezultatele culturilor bacteriologice și pe sensibilitatea la antibiotice a germenilor identificați. Monitorizarea atentă a răspunsului la tratament este esențială pentru ajustarea terapiei când este necesar.

Proceduri chirurgicale

Plasarea cateterului Word: Această procedură implică inserția unui cateter special conceput pentru drenajul chisturilor și abceselor glandei Bartholin. După anestezia locală, se realizează o mică incizie în peretele chistului sau abcesului, prin care se introduce cateterul Word. Balonul cateterului este umflat cu ser fiziologic pentru a menține dispozitivul în poziție timp de 4-6 săptămâni, permițând formarea unui nou canal de drenaj. Această tehnică prezintă avantajul unei rate reduse de recurență și poate fi efectuată ambulatoriu.

Marsupializare: Această procedură chirurgicală este recomandată pentru chisturile mari sau recurente ale glandei Bartholin. Tehnica implică crearea unei deschideri permanente în peretele chistului prin realizarea unei incizii și suturarea marginilor acesteia la țesutul adiacent. Procedura permite drenajul continuu al secrețiilor și previne formarea unui nou chist. Marsupializarea se efectuează sub anestezie locală sau generală și necesită o perioadă de recuperare de aproximativ două săptămâni.

Excizia glandei: Îndepărtarea chirurgicală completă a glandei Bartholin este rezervată cazurilor severe sau recurente care nu răspund la alte forme de tratament. Această intervenție este mai complexă și necesită anestezie generală. Procedura implică disecția atentă a glandei pentru a evita lezarea structurilor anatomice importante din vecinătate. Perioada de recuperare este mai lungă, aproximativ 4-6 săptămâni, iar pacienta trebuie să respecte recomandările postoperatorii pentru o vindecare optimă.

Tratamentul cu antibiotice: Antibioticoterapia este esențială în managementul infecțiilor glandei Bartholin, în special în cazul abceselor. Schema de tratament este adaptată în funcție de rezultatele culturilor bacteriologice și include frecvent antibiotice cu spectru larg pentru acoperirea atât a germenilor aerobi, cât și a celor anaerobi. Durata tratamentului variază între 7 și 14 zile, iar răspunsul clinic trebuie monitorizat atent pentru ajustarea terapiei când este necesar.

Prevenție și îngrijire

Prevenirea afecțiunilor glandei Bartholin se bazează pe menținerea unei igiene intime adecvate și adoptarea unor practici sexuale sigure. Identificarea și tratamentul precoce al infecțiilor genitale pot preveni dezvoltarea complicațiilor.

Practici de igienă: Menținerea unei igiene intime corespunzătoare este fundamentală pentru prevenirea infecțiilor glandei Bartholin. Este recomandată utilizarea de produse de igienă intimă cu pH adaptat zonei genitale feminine, evitarea săpunurilor agresive și schimbarea regulată a lenjeriei intime. Zona intimă trebuie spălată cu apă călduță și uscată atent după fiecare toaletă sau activitate fizică intensă.

Practici sexuale sigure: Utilizarea prezervativului în timpul actului sexual reduce semnificativ riscul de transmitere a infecțiilor care pot afecta glanda Bartholin. Este important să se evite contactele sexuale multiple neprotejate și să se efectueze controale regulate pentru depistarea precoce a infecțiilor cu transmitere sexuală. Partenerii sexuali trebuie informați și tratați în cazul diagnosticării unei infecții.

Controale medicale regulate: Examinările ginecologice periodice sunt esențiale pentru depistarea precoce a modificărilor la nivelul glandei Bartholin. Consultațiile trebuie efectuate anual sau mai frecvent în cazul apariției unor simptome sugestive. În timpul acestor vizite, medicul poate evalua starea glandelor și poate recomanda investigații suplimentare când este necesar.

Reducerea factorilor de risc: Prevenirea afecțiunilor glandei Bartholin implică și modificarea factorilor de risc modificabili. Este recomandată evitarea produselor care pot irita zona genitală, purtarea de lenjerie intimă din materiale naturale și menținerea unui sistem imunitar sănătos prin alimentație echilibrată și activitate fizică regulată. Stresul și oboseala excesivă trebuie evitate, deoarece pot afecta sistemul imunitar și crește susceptibilitatea la infecții.