FIV (fertilizare in vitro): proces, rate de succes si riscuri

Procedura este recomandată în special în cazurile de infertilitate cauzată de probleme ale trompelor uterine, endometrioză severă sau factori masculini. Rata de succes variază în funcție de vârsta pacientei și cauza infertilității, fiind mai ridicată la femeile sub 35 de ani. Pentru rezultate optime, procedura poate necesita mai multe încercări, iar medicii adaptează protocolul în funcție de particularitățile fiecărui caz.

Procesul fertilizării in vitro

Fertilizarea in vitro implică o serie de etape atent monitorizate și coordonate, care se desfășoară pe parcursul a aproximativ două-trei săptămâni. Fiecare etapă este esențială pentru succesul procedurii și necesită o pregătire și monitorizare atentă din partea echipei medicale.

Consultația și analizele inițiale: În această etapă, medicii evaluează starea de sănătate generală a cuplului și efectuează o serie de teste specifice. Acestea includ analize hormonale complete, evaluarea rezervei ovariene prin dozarea hormonului anti-mullerian, spermograma partenerului și investigații imagistice ale aparatului reproducător. Pe baza rezultatelor, se stabilește protocolul personalizat de tratament și se planifică etapele următoare ale procedurii.

Stimularea ovariană: Această fază implică administrarea de medicamente hormonale injectabile pentru a stimula ovarele să producă mai multe ovule mature simultan. Tratamentul durează aproximativ 8-12 zile și este monitorizat prin ecografii transvaginale regulate și analize de sânge pentru a urmări dezvoltarea foliculilor și nivelurile hormonale. Dozele sunt ajustate în funcție de răspunsul individual al pacientei.

Recoltarea ovulelor: Procedura se realizează sub anestezie și durează aproximativ 20-30 de minute. Folosind ghidaj ecografic, medicul introduce un ac special prin peretele vaginal pentru a aspira lichidul folicular care conține ovulele mature. Acestea sunt identificate imediat de către embriolog și pregătite pentru fecundare în laborator.

Recoltarea spermei: În ziua recoltării ovulelor, partenerul oferă o probă de spermă care este prelucrată în laborator pentru a selecta cei mai viabili spermatozoizi. În cazurile speciale, când există probleme severe de fertilitate masculină, spermatozoizii pot fi extrași chirurgical din testicule.

Fertilizarea în laborator: Embriologii combină ovulele cu spermatozoizii selectați în medii de cultură speciale. În cazurile unde calitatea spermei este redusă, se poate utiliza tehnica microinjecției intracitoplasmatice, prin care un singur spermatozoid este injectat direct în ovul. Procesul de fertilizare este verificat după 16-18 ore.

Transferul embrionar: După 3-5 zile de dezvoltare în laborator, embrionii de cea mai bună calitate sunt selectați pentru transfer. Procedura este nedureroasă și nu necesită anestezie. Medicul introduce embrionii în uter folosind un cateter special, sub ghidaj ecografic. Embrionii neutilizați, dacă există și sunt de calitate bună, pot fi congelați pentru utilizare ulterioară.

Rate de succes în funcție de vârstă

Succesul fertilizării in vitro este influențat semnificativ de vârsta pacientei și de calitatea ovulelor. Statisticile arată o corelație directă între vârstă și șansele de reușită ale procedurii.

Sub 35 de ani: La această categorie de vârstă, ratele de succes sunt cele mai ridicate, ajungând până la 45-50% per transfer embrionar. Calitatea ovulelor este optimă, iar răspunsul la stimularea ovariană este de obicei foarte bun. Riscul de anomalii cromozomiale este mai scăzut, ceea ce crește șansele unei sarcini normale.

Între 35-37 ani: Ratele de succes se mențin relativ bune, în jur de 35-40% per transfer. În această perioadă, rezerva ovariană începe să scadă gradual, dar majoritatea pacientelor răspund încă bine la stimularea ovariană și au șanse bune de a obține embrioni de calitate.

Între 38-40 ani: Șansele de succes scad la aproximativ 25-30% per transfer. Calitatea ovulelor începe să fie afectată mai evident, iar răspunsul la stimulare poate fi mai redus. Este posibil să fie necesare mai multe cicluri pentru a obține o sarcină.

Între 41-42 ani: La această vârstă, ratele de succes scad semnificativ, ajungând la 15-20% per transfer. Rezerva ovariană este diminuată considerabil, iar calitatea ovulelor este afectată. Medicii pot recomanda strategii alternative, precum utilizarea de ovule donate, pentru a crește șansele de succes.

Peste 42 de ani: La această vârstă, șansele de succes prin fertilizare in vitro cu ovule proprii sunt extrem de reduse, sub 5% per transfer embrionar. Calitatea ovulelor este semnificativ afectată de vârstă, iar riscul de anomalii cromozomiale este foarte ridicat. În aceste cazuri, medicii recomandă de obicei utilizarea de ovule donate de la femei tinere, ceea ce poate crește rata de succes la niveluri comparabile cu cele ale pacientelor sub 35 de ani.

Factori care influențează succesul fertilizării in vitro

Succesul procedurii de fertilizare in vitro este influențat de numeroși factori biologici și medicali care trebuie evaluați și optimizați înainte de începerea tratamentului pentru a maximiza șansele de reușită.

Istoricul sarcinilor anterioare: Experiența sarcinilor anterioare oferă informații valoroase despre potențialul reproductiv al pacientei. Femeile care au avut deja o sarcină naturală sau prin fertilizare in vitro au șanse mai mari de succes în comparație cu cele care nu au fost niciodată însărcinate. Acest lucru indică o capacitate dovedită a uterului de a susține o sarcină și sugerează o funcție reproductivă de bază favorabilă.

Cauza infertilității: Natura și severitatea problemei de fertilitate influențează direct rata de succes a procedurii. Cazurile de infertilitate cauzate de factori precum blocajul trompelor uterine sau endometrioza moderată au prognostic mai bun comparativ cu situațiile care implică rezervă ovariană scăzută sau probleme severe de calitate a spermei. Identificarea precisă a cauzei permite adaptarea protocolului de tratament pentru optimizarea rezultatelor.

Factori legați de stilul de viață: Obiceiurile și alegerile zilnice au un impact semnificativ asupra succesului procedurii. Menținerea unei greutăți corporale optime, eliminarea consumului de alcool și tutun, reducerea stresului și adoptarea unei diete echilibrate pot îmbunătăți semnificativ șansele de reușită. Activitatea fizică moderată și odihna adecvată contribuie la crearea unui mediu optim pentru concepție.

Afecțiuni medicale: Prezența unor boli cronice precum diabetul, afecțiunile tiroidiene sau sindromul ovarelor polichistice poate afecta succesul procedurii. Controlul și tratamentul adecvat al acestor afecțiuni înainte și în timpul procedurii este esențial. De asemenea, anumite intervenții chirurgicale anterioare în zona pelvină pot influența rezultatul tratamentului.

Calitatea și dezvoltarea embrionilor: Caracteristicile embrionilor reprezintă unul dintre cei mai importanți predictori ai succesului. Aspecte precum rata de diviziune celulară, simetria blastomerelor și gradul de fragmentare sunt evaluate pentru a selecta embrionii cu cel mai mare potențial de implantare. Dezvoltarea până în stadiul de blastocist și absența anomaliilor morfologice cresc semnificativ șansele de sarcină.

Medicamentele utilizate în fertilizarea in vitro

Tratamentul medicamentos în fertilizarea in vitro este complex și personalizat, incluzând diverse categorii de medicamente care acționează sinergic pentru a optimiza șansele de succes ale procedurii.

Medicamente pentru stimularea ovariană: Gonadotropinele sunt hormoni esențiali în procesul de stimulare ovariană, fiind administrați prin injecții subcutanate zilnice. Acestea includ hormonul foliculostimulant și hormonul luteinizant, care lucrează împreună pentru a stimula dezvoltarea foliculilor ovarieni și maturarea ovulelor. Dozele sunt ajustate constant în funcție de răspunsul individual al pacientei, monitorizat prin ecografii și analize hormonale.

Medicația pentru declanșarea ovulației: Gonadotropina corionică umană este administrată pentru a finaliza maturarea ovulelor și a programa momentul optim pentru recoltare. Această injecție este administrată cu exactitate la 36 de ore înainte de procedura de prelevare a ovulelor, momentul administrării fiind crucial pentru succesul procedurii. Dozarea precisă și momentul administrării sunt esențiale pentru obținerea unor ovule mature și viabile.

Medicamentele post-transfer: Progesteronul și estrogenii sunt administrați după transferul embrionar pentru a susține implantarea și dezvoltarea timpurie a sarcinii. Acești hormoni pregătesc și mențin endometrul într-o stare optimă pentru implantare, fiind administrați până când placenta devine capabilă să producă suficienți hormoni pentru a susține sarcina, de obicei în primul trimestru.

Medicație suplimentară: Diverse suplimente și medicamente adjuvante pot fi prescrise pentru a optimiza șansele de succes, incluzând acid folic, vitamine prenatale și anticoagulante când este necesar. Acestea sunt personalizate în funcție de nevoile specifice ale pacientei și pot include și medicamente pentru controlul efectelor secundare ale tratamentului hormonal principal.

Riscuri și efecte secundare

Fertilizarea in vitro poate prezenta diverse riscuri și efecte secundare, de la manifestări ușoare până la complicații severe. Înțelegerea acestor riscuri este esențială pentru luarea unei decizii informate și pentru monitorizarea adecvată pe parcursul tratamentului.

Efecte secundare ușoare

Cele mai frecvente manifestări includ disconfort abdominal, senzație de balonare și crampe ușoare, care apar ca răspuns la medicația hormonală și procedurile asociate. Pacientele pot experimenta și schimbări de dispoziție, oboseală, dureri de cap și sensibilitate la nivelul sânilor. Aceste simptome sunt de obicei temporare și se ameliorează după încheierea tratamentului hormonal.

Complicații moderate

Printre acestea se numără sângerări vaginale ușoare, infecții urinare și reacții locale la locul injecțiilor hormonale. Unele paciente pot dezvolta chisturi ovariene care necesită monitorizare suplimentară. Anxietatea și stresul emoțional sunt frecvent întâlnite în această fază și pot necesita suport psihologic specializat.

Complicații severe

Riscurile majore includ hemoragii interne, infecții pelvine severe și formarea de cheaguri de sânge. Torsiunea ovariană reprezintă o urgență medicală rară, dar gravă. Sarcina ectopică apare în aproximativ 2-5% din cazuri și necesită intervenție medicală imediată. Complicațiile severe pot necesita spitalizare și tratament specific.

Riscurile sarcinii multiple

Transferul mai multor embrioni crește riscul de sarcină multiplă, care poate duce la naștere prematură, greutate scăzută la naștere și complicații materne precum hipertensiune arterială și diabet gestațional. Sarcinile multiple necesită monitorizare specială și pot implica decizii medicale complexe privind managementul sarcinii.

Sindromul de hiperstimulare ovariană

Sindrom de hiperstimulare ovariană ușor: Manifestările includ disconfort abdominal moderat, greață și balonare ușoară. Ovarele sunt ușor mărite, iar pacienta poate prezenta o creștere în greutate de până la 3 kilograme. Simptomele se remit de obicei spontan în câteva zile cu hidratare adecvată și repaus la domiciliu.

Sindrom de hiperstimulare ovariană moderat: Simptomele sunt mai intense și includ durere abdominală semnificativă, vărsături și acumulare de lichid în abdomen. Ovarele sunt semnificativ mărite, iar pacienta poate prezenta dificultăți respiratorii ușoare. Este necesară monitorizare medicală atentă și uneori spitalizare pentru echilibrare hidroelectrolitică.

Sindrom de hiperstimulare ovariană sever: Această formă reprezintă o urgență medicală caracterizată prin acumulare masivă de lichid în cavitatea abdominală și toracică, dificultăți respiratorii severe și risc de insuficiență renală. Pot apărea complicații tromboembolice și tulburări de coagulare. Necesită spitalizare imediată și tratament intensiv pentru stabilizarea funcțiilor vitale.

Îngrijirea post-transfer

Perioada după transferul embrionar este crucială pentru succesul procedurii și necesită o atenție deosebită la anumite aspecte specifice ale îngrijirii și monitorizării pacientei.

Recomandări privind activitatea: În primele 24 de ore după transfer, se recomandă limitarea activității fizice intense și evitarea ridicării greutăților mari. Activitățile zilnice normale pot fi reluate treptat, evitând exercițiile fizice solicitante și situațiile care cresc temperatura corporală. Relațiile intime trebuie evitate până la confirmarea sarcinii și primirea acordului medical.

Program de administrare a medicamentelor: Administrarea medicației de susținere hormonală trebuie urmată cu strictețe conform schemei prescrise. Progesteronul și estrogenii sunt administrați zilnic, la ore fixe, pentru a menține un nivel hormonal optim. Dozele și tipurile de medicamente pot fi ajustate în funcție de răspunsul individual și rezultatele analizelor periodice.

Cerințe de monitorizare: Pacienta trebuie să efectueze analize hormonale regulate pentru evaluarea nivelului de progesteron și estrogen. Ecografiile transvaginale sunt programate la intervale specifice pentru a monitoriza grosimea endometrului și, eventual, dezvoltarea sarcinii. Orice simptom neobișnuit trebuie raportat imediat medicului pentru evaluare și ajustarea tratamentului dacă este necesar.

Semne de urmărit: Pacientele trebuie să acorde atenție deosebită anumitor simptome în perioada post-transfer, precum dureri abdominale severe sau persistente, sângerări vaginale abundente, febră peste 38 de grade Celsius, dificultăți de respirație sau umflarea excesivă a abdomenului. Alte semnale de alarmă includ dureri intense în zona pelviană, greață și vărsături severe, amețeli pronunțate sau modificări bruște ale greutății corporale. În cazul apariției acestor simptome, este necesară contactarea imediată a medicului pentru evaluare și intervenție promptă.