Bartolinita: cauze frecvente, simptome si optiuni de tratament

Manifestările clinice variază de la disconfort local minor până la durere severă și febră în cazul infectării. Diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și ameliorarea simptomelor.

Simptomele bartolinitei

Manifestările clinice ale bartolinitei variază în funcție de stadiul afecțiunii și prezența sau absența infecției. Simptomatologia poate evolua de la forme ușoare, asimptomatice, până la forme severe care necesită intervenție medicală urgentă.

Semne timpurii: Apariția unei formațiuni tumorale nedureroase în zona labiilor vaginale reprezintă primul semn al bartolinitei. Această formațiune poate avea dimensiuni variabile și se dezvoltă treptat, fiind inițial asimptomatică. Pacienta poate observa o asimetrie la nivelul labiilor vaginale sau poate palpa accidental această formațiune în timpul igienei intime.

Simptome avansate: În stadiile mai avansate ale bartolinitei, formațiunea tumorală crește în dimensiuni și devine dureroasă. Durerea se intensifică în timpul mersului, șezutului sau activității sexuale. Zona afectată devine roșie, caldă și sensibilă la atingere. Disconfortul local poate fi însoțit de senzație de presiune și tensiune în regiunea vulvară.

Modificări fizice: Modificările fizice includ tumefiere locală, asimetrie labială și modificarea culorii tegumentului în zona afectată. Dimensiunea chistului poate varia de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri. Tegumentul din zona afectată devine lucios, întins și prezintă semne de inflamație locală.

Semne de alarmă ale infecției: Când apare infecția, simptomatologia se agravează brusc. Pacienta poate prezenta febră, frisoane și durere intensă în zona afectată. Formațiunea devine extrem de sensibilă la atingere, iar tegumentul din jur devine roșu și fierbinte. Pot apărea secreții purulente și limfadenopatie inghinală.

Cauze și factori de risc

Bartolinita apare când canalele glandelor Bartholin se blochează, ducând la acumularea secrețiilor și formarea unui chist care se poate infecta ulterior. Multiplii factori pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Infecții bacteriene: Bacteriile comune precum Escherichia coli, Streptococcus sau Staphylococcus pot pătrunde în glandele Bartholin și pot cauza infecție. Aceste microorganisme se pot multiplica rapid în mediul cald și umed al zonei genitale, ducând la formarea unui abces dureros și necesitând tratament antibiotic prompt.

Infecții cu transmitere sexuală: Microorganismele precum Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis sau alte bacterii transmise pe cale sexuală pot infecta glandele Bartholin. Aceste infecții necesită tratament specific și testarea partenerului sexual pentru prevenirea reinfectării.

Igiena deficitară: Lipsa unei igiene corespunzătoare poate favoriza multiplicarea bacteriilor în zona genitală. Spălarea incorectă sau utilizarea produselor inadecvate de igienă intimă pot irita țesuturile și pot facilita dezvoltarea infecției.

Imunitatea scăzută: Sistemul imunitar slăbit poate face organismul mai vulnerabil la infecții. Stresul, oboseala, bolile cronice sau anumite medicamente care afectează imunitatea pot crește riscul dezvoltării bartolinitei.

Vârsta și activitatea sexuală: Bartolinita afectează predominant femeile tinere, active sexual, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Traumatismele minore din timpul actului sexual pot favoriza apariția infecției, iar modificările hormonale specifice vârstei reproductive pot influența funcționarea glandelor Bartholin.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea bartolinitei necesită o evaluare medicală complexă pentru identificarea corectă a afecțiunii și excluderea altor patologii. Procesul de diagnostic combină examinarea fizică cu analize de laborator și, în cazuri specifice, investigații suplimentare.

Examinarea fizică: Medicul ginecolog efectuează o examinare atentă a zonei vulvare pentru identificarea formațiunii tumorale și evaluarea caracteristicilor acesteia. În timpul examinării, se observă dimensiunea, consistența și sensibilitatea chistului, precum și prezența eventualelor semne de inflamație sau infecție. Palparea permite determinarea profunzimii și mobilității formațiunii, oferind informații importante pentru stabilirea planului de tratament.

Analiza secrețiilor: Prelevarea și analiza secrețiilor vaginale sau a conținutului chistului reprezintă o etapă importantă în procesul de diagnostic. Examinarea microscopică și culturile bacteriologice pot identifica tipul de microorganisme implicate în infecție, permițând alegerea celui mai potrivit tratament antibiotic. Testarea pentru infecții cu transmitere sexuală este deseori necesară pentru excluderea acestora ca factori cauzali.

Biopsia (când este necesară): Procedura de biopsie devine necesară în special la pacientele cu vârsta peste 40 de ani sau în cazurile cu evoluție atipică. Aceasta presupune prelevarea unui fragment de țesut din zona afectată pentru examinare microscopică. Analiza histopatologică poate exclude prezența celulelor canceroase și poate confirma natura benignă a formațiunii.

Diagnosticul diferențial: Procesul de diagnostic diferențial este esențial pentru excluderea altor afecțiuni care pot prezenta simptome similare. Printre acestea se numără abcesele vulvare de altă origine, chisturile sebacee, furunculele, chisturile de glandă Skene sau formațiunile tumorale vulvare. Diferențierea corectă permite stabilirea celui mai adecvat plan terapeutic.

Opțiuni de tratament

Tratamentul bartolinitei variază în funcție de severitatea simptomelor, prezența infecției și dimensiunea chistului. Abordarea terapeutică poate include măsuri conservative, tratament medicamentos sau intervenții chirurgicale, adaptate individual pentru fiecare pacientă.

Metode de îngrijire la domiciliu

Aplicarea compreselor calde în zona afectată de mai multe ori pe zi ajută la ameliorarea durerii și poate facilita drenarea spontană a chistului. Băile de șezut cu apă caldă, timp de 15-20 de minute, de trei până la patru ori pe zi, reduc inflamația și disconfortul local. Menținerea unei igiene riguroase și purtarea de lenjerie intimă din bumbac sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Tratamente medicamentoase

Tratamentul medicamentos include administrarea de antibiotice în cazul infecțiilor confirmate, antiinflamatoare pentru reducerea durerii și inflamației, precum și medicamente antialgice pentru controlul simptomelor. Alegerea antibioticului se face în funcție de rezultatele culturii bacteriologice și antibiogramei, asigurând astfel eficiența maximă a tratamentului.

Proceduri chirurgicale

Marsupializarea: Această procedură chirurgicală implică crearea unei mici deschideri permanente în peretele chistului, permițând drenajul continuu al secrețiilor. Intervenția se realizează sub anestezie locală sau generală și presupune suturarea marginilor inciziei la țesutul adiacent pentru a preveni închiderea acesteia. Marsupializarea este recomandată în special în cazurile recurente sau când chistul este de dimensiuni mari.

Plasarea cateterului: Această tehnică presupune introducerea unui cateter special după drenarea chistului, care rămâne în poziție timp de patru până la șase săptămâni. Cateterul menține deschisă calea de drenaj și permite formarea unui nou canal de eliminare a secrețiilor. Procedura se efectuează sub anestezie locală și prezintă avantajul unei recuperări rapide.

Îndepărtarea glandei: Excizia chirurgicală completă a glandei Bartholin reprezintă ultima opțiune terapeutică, fiind rezervată cazurilor severe sau recurente care nu răspund la alte tratamente. Intervenția necesită anestezie generală și spitalizare, având ca scop eliminarea definitivă a sursei problemei pentru prevenirea recidivelor.

Îngrijirea post-operatorie: După intervenția chirurgicală, pacienta trebuie să respecte cu strictețe recomandările medicului privind igiena locală și limitarea activității fizice. Pansamentele trebuie schimbate regulat, iar zona operată trebuie menținută curată și uscată. Activitatea sexuală trebuie evitată timp de patru până la șase săptămâni pentru a permite vindecarea completă a țesuturilor.

Strategii de prevenție

Prevenirea bartolinitei implică o serie de măsuri proactive care pot reduce semnificativ riscul apariției acestei afecțiuni. O abordare preventivă corectă include atât practici de igienă riguroase, cât și monitorizarea regulată a sănătății genitale.

Practici corecte de igienă: Menținerea unei igiene intime corespunzătoare reprezintă fundamentul prevenirii bartolinitei. Spălarea zilnică trebuie efectuată cu produse special concepute pentru zona intimă, cu pH adaptat și fără parfumuri sau coloranți artificiali. Ștergerea trebuie făcută întotdeauna din față spre spate pentru a preveni contaminarea zonei genitale cu bacterii intestinale. Lenjeria intimă din materiale naturale, precum bumbacul, permite pielii să respire și reduce riscul de iritație și infecție.

Practici sexuale sigure: Utilizarea prezervativului în timpul actului sexual reprezintă o măsură esențială de protecție împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală care pot contribui la dezvoltarea bartolinitei. Evitarea contactelor sexuale multiple și limitarea numărului de parteneri sexuali reduce semnificativ riscul de infectare. După activitatea sexuală, igiena intimă trebuie efectuată cu atenție pentru îndepărtarea secrețiilor și prevenirea multiplicării bacteriene.

Controale medicale regulate: Vizitele regulate la medicul ginecolog sunt esențiale pentru monitorizarea sănătății aparatului genital feminin și detectarea precoce a oricăror modificări. Examinările ginecologice periodice permit identificarea și tratarea promptă a eventualelor infecții sau modificări anatomice care ar putea predispune la dezvoltarea bartolinitei. Consultațiile regulate oferă oportunitatea discutării oricăror simptome sau îngrijorări legate de sănătatea intimă.

Intervenția precoce: Recunoașterea și adresarea promptă a primelor semne și simptome ale bartolinitei poate preveni dezvoltarea complicațiilor severe. Orice modificare observată la nivelul zonei genitale externe, precum apariția unei formațiuni tumorale, roșeață, durere sau disconfort, necesită evaluare medicală imediată. Tratamentul inițiat în stadiile incipiente ale afecțiunii poate preveni formarea abceselor și necesitatea intervențiilor chirurgicale.