Sângerările vaginale anormale pot apărea la orice vârstă după pubertate și pot fi însoțite de dureri abdominale, oboseală sau alte simptome. Diagnosticarea corectă și tratamentul prompt sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și menținerea sănătății reproductive.
Tipurile de hemoragie vaginală
Hemoragia vaginală poate avea multiple forme și manifestări, fiecare dintre acestea putând indica cauze diferite și necesitând abordări terapeutice specifice. Înțelegerea diferențelor dintre aceste tipuri de sângerări este crucială pentru stabilirea unui diagnostic corect.
Sângerarea menstruală normală: Menstruația normală apare lunar, cu o durată între 3 și 7 zile, iar cantitatea de sânge pierdută variază între 30 și 80 mililitri. Sângele menstrual normal are o culoare roșu închis până la maro și poate conține mici cheaguri. Ciclul menstrual regulat durează între 21 și 35 de zile, iar sângerarea este previzibilă și constantă ca durată și intensitate.
Sângerarea vaginală anormală: Acest tip de sângerare se caracterizează prin pierderi de sânge abundente care depășesc 80 mililitri pe ciclu, necesită schimbarea absorbantelor la intervale mai mici de două ore sau durează mai mult de șapte zile. Sângerarea poate fi însoțită de cheaguri mari și poate provoca anemie sau oboseală cronică.
Sângerarea intermenstruală: Reprezintă apariția unor episoade de sângerare între două menstruații normale. Acestea pot varia ca intensitate, de la pete mici de sânge până la sângerări moderate. Cauzele pot include dezechilibre hormonale, utilizarea contraceptivelor, infecții sau prezența unor formațiuni la nivelul uterului.
Sângerarea după contact sexual: Apare după contactul sexual și poate indica prezența unor leziuni la nivelul colului uterin, infecții, sau în cazuri mai rare, cancer de col uterin. Acest tip de sângerare necesită întotdeauna evaluare medicală, indiferent de intensitate sau frecvență.
Sângerarea postmenopauză: Orice sângerare care apare la mai mult de 12 luni după ultima menstruație este considerată anormală și necesită investigații medicale urgente. Cauzele pot include atrofia vaginală, polipii uterini sau endometriali, sau în cazuri mai grave, cancer endometrial.
Cauzele frecvente ale hemoragiei vaginale
Identificarea cauzelor care stau la baza sângerărilor vaginale anormale este esențială pentru stabilirea unui tratament adecvat și prevenirea complicațiilor potențiale. Există multiple cauze care pot duce la apariția acestor sângerări.
Cauze comune
Modificări hormonale: Fluctuațiile hormonale reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale sângerărilor vaginale anormale. Dezechilibrele între estrogen și progesteron pot afecta ciclul menstrual normal, ducând la sângerări neregulate. Aceste modificări pot apărea în perioada adolescenței, în timpul sarcinii, la menopauză sau ca urmare a unor afecțiuni endocrine.
Afecțiuni medicale: Diverse patologii pot cauza sângerări vaginale anormale, precum fibroamele uterine, endometrioza, polipii uterini sau cervicali, adenomioza sau chisturile ovariene. Aceste afecțiuni necesită diagnostic și tratament specific, adaptat fiecărui caz în parte.
Infecții: Infecțiile tractului genital, fie că sunt transmise pe cale sexuală sau nu, pot provoca sângerări vaginale anormale. Printre cele mai frecvente se numără vaginita, cervicita, boala inflamatorie pelvină sau infecțiile cu chlamydia și gonoree. Tratamentul prompt al acestor infecții este esențial pentru prevenirea complicațiilor.
Medicamentele: Anumite medicamente pot cauza sângerări vaginale neregulate. Contraceptivele hormonale, în special în primele luni de utilizare, anticoagulantele sau unele medicamente pentru tratarea afecțiunilor cronice pot determina apariția petelor de sânge sau a sângerărilor mai abundente. Ajustarea dozelor sau schimbarea medicației poate fi necesară în aceste cazuri.
Cauze legate de sarcină
Implantarea în sarcina timpurie: Acest tip de sângerare apare când ovulul fertilizat se atașează de peretele uterin, la aproximativ 6-12 zile după concepție. Sângerarea este de obicei ușoară, de culoare roz sau maro deschis, și durează doar câteva zile. Este un fenomen normal în sarcina timpurie și nu necesită tratament specific, dar trebuie monitorizat pentru a exclude alte complicații.
Avortul spontan: Reprezintă pierderea spontană a sarcinii înainte de săptămâna 20 de gestație. Sângerarea este adesea însoțită de crampe abdominale severe, dureri lombare și eliminarea de țesut. Intensitatea sângerării poate varia de la ușoară până la hemoragie severă. Este necesară evaluare medicală imediată pentru confirmarea diagnosticului și prevenirea complicațiilor.
Sarcina ectopică: Apare când embrionul se implantează în afara uterului, cel mai frecvent în trompele uterine. Sângerarea este însoțită de durere severă unilaterală în zona pelviană, amețeli și dureri la nivelul umerilor. Această condiție reprezintă o urgență medicală care necesită intervenție chirurgicală imediată pentru prevenirea complicațiilor severe.
Probleme placentare: Includ placenta praevia (placenta acoperă parțial sau total colul uterin) și dezlipirea de placentă. Aceste condiții pot cauza sângerări abundente, bruște, de culoare roșu aprins. Sunt considerate urgențe obstetricale care necesită spitalizare imediată și monitorizare atentă pentru protejarea sănătății mamei și fătului.
Afecțiuni ale sistemului reproducător
Fibroame uterine: Acestea sunt tumori benigne care se dezvoltă în peretele uterin. Pot cauza sângerări menstruale abundente, prelungite și neregulate, precum și sângerări între menstruații. Dimensiunea și localizarea fibroamelor determină severitatea simptomelor și necesitatea intervenției chirurgicale pentru îndepărtarea acestora.
Polipi endometriali: Reprezintă excrescențe ale mucoasei uterine care pot cauza sângerări neregulate, în special după menopauză. Sângerarea este adesea imprevizibilă și poate apărea între menstruații sau după contactul sexual. Polipii necesită îndepărtare chirurgicală pentru prevenirea complicațiilor și excluderea malignității.
Adenomioza: Este o afecțiune în care țesutul endometrial crește în interiorul peretelui muscular al uterului. Cauzează menstruații dureroase și abundente, sângerări între menstruații și dureri pelvine cronice. Severitatea simptomelor crește progresiv și poate necesita tratament hormonal sau, în cazuri severe, histerectomie.
Modificări cervicale: Pot include eroziuni, inflamații sau leziuni precanceroase ale colului uterin. Aceste modificări pot cauza sângerări ușoare, în special după contact sexual sau examinare ginecologică. Necesită monitorizare regulată prin teste Papanicolau și colposcopie pentru prevenirea dezvoltării cancerului de col uterin.
Metode de diagnostic
Diagnosticarea corectă a cauzelor hemoragiei vaginale necesită o abordare sistematică și complexă, combinând examinarea fizică cu teste de laborator și imagistice. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru stabilirea unui plan terapeutic eficient.
Examinarea fizică: Medicul efectuează o evaluare completă care include istoricul medical detaliat, examinarea abdominală și examenul pelvin. În timpul consultației sunt evaluate caracteristicile sângerării, durata și frecvența acesteia, precum și prezența altor simptome asociate. Examinarea cu valvele permite vizualizarea directă a colului uterin și prelevarea de probe pentru diverse teste diagnostice.
Teste de laborator: Analizele de sânge sunt esențiale pentru evaluarea stării generale și identificarea cauzelor specifice ale sângerării. Acestea includ hemoleucograma completă pentru evaluarea anemiei, teste de coagulare, dozări hormonale pentru verificarea funcției ovariene și tiroidiene, precum și markeri tumorali când există suspiciunea unor afecțiuni maligne. Testele de sarcină și culturile pentru infecții sunt frecvent necesare pentru stabilirea diagnosticului corect.
Investigații imagistice: Ecografia transvaginală și abdominală reprezintă investigații esențiale pentru vizualizarea detaliată a organelor pelvine și identificarea anomaliilor structurale. Rezonanța magnetică oferă imagini de înaltă rezoluție ale uterului și țesuturilor înconjurătoare, fiind deosebit de utilă în diagnosticarea endometriozei și adenomiozei. Histerosalpingografia permite evaluarea cavității uterine și a trompelor uterine, fiind folosită în special pentru investigarea infertilității.
Teste specializate: Histeroscopia permite examinarea directă a cavității uterine prin intermediul unui endoscop subțire, oferind posibilitatea prelevării de biopsii țintite. Biopsia endometrială furnizează informații despre starea mucoasei uterine și poate identifica modificări precanceroase sau canceroase. Colposcopia este utilizată pentru examinarea detaliată a colului uterin și identificarea leziunilor suspecte.
Opțiuni de tratament
Abordarea terapeutică a hemoragiei vaginale este individualizată în funcție de cauza subiacentă, vârsta pacientei și dorința de prezervare a fertilității. Tratamentul poate varia de la intervenții conservatoare până la proceduri chirurgicale complexe.
Opțiuni non-chirurgicale
Tratamente medicamentoase: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene reduc durerea și cantitatea de sânge pierdută în timpul menstruației. Acidul tranexamic diminuează sângerările abundente prin inhibarea fibrinolizei. Antibioticele sunt prescrise în cazul infecțiilor, iar medicamentele anticoagulante pot fi necesare în cazul tulburărilor de coagulare.
Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui program regulat de exerciții fizice moderate ajută la reglarea ciclului menstrual și reducerea stresului. Menținerea unei greutăți corporale optime și o alimentație echilibrată, bogată în fier și vitamine, contribuie la prevenirea anemiei. Evitarea fumatului și limitarea consumului de alcool pot ameliora simptomele.
Tratamente hormonale: Contraceptivele orale combinate sau dispozitivele intrauterine cu progesteron oferă control asupra ciclului menstrual și reduc sângerările abundente. Terapia cu progesteron poate regla ciclul menstrual și trata sângerările disfuncționale. Analogii hormonului eliberator de gonadotropină sunt utilizați în cazuri severe pentru suprimarea temporară a menstruației.
Proceduri chirurgicale
Ablația endometrială: Această procedură implică distrugerea stratului interior al uterului prin diverse tehnici precum radiofrecvența sau energia termică. Este recomandată femeilor care au terminat perioada de reproducere și suferă de sângerări menstruale abundente care nu răspund la tratamentul medicamentos. Procedura reduce semnificativ fluxul menstrual sau poate duce la oprirea completă a menstruației.
Dilatare și chiuretaj: Această intervenție presupune dilatarea colului uterin și îndepărtarea țesutului endometrial prin raclare sau aspirație. Este utilă atât în scop diagnostic, pentru analiza țesutului endometrial, cât și terapeutic, pentru oprirea sângerărilor acute sau îndepărtarea resturilor după un avort spontan sau o sarcină oprită în evoluție.
Miomectomia: Reprezintă îndepărtarea chirurgicală a fibroamelor uterine, păstrând intact uterul și fertilitatea. Poate fi efectuată prin diverse tehnici, inclusiv laparoscopie sau chirurgie robotică, în funcție de mărimea și localizarea fibroamelor. Este opțiunea preferată pentru femeile care doresc să își păstreze posibilitatea de a avea copii.
Histerectomia: Este intervenția chirurgicală de îndepărtare completă a uterului, fiind considerată ultima opțiune terapeutică în cazurile severe de sângerări care nu răspund la alte tratamente. Această procedură este definitivă și duce la oprirea permanentă a menstruației și imposibilitatea de a mai avea sarcini.
Când trebuie solicitată asistența medicală
Hemoragia vaginală poate reprezenta un semn de alarmă pentru diverse afecțiuni medicale, unele dintre acestea necesitând intervenție medicală imediată pentru prevenirea complicațiilor severe.
Situații de urgență: Sângerarea vaginală abundentă care necesită schimbarea absorbantului la mai puțin de o oră timp de mai multe ore consecutive reprezintă o urgență medicală. Prezența unor simptome asociate precum dureri severe în abdomen, amețeli, leșin sau febră necesită evaluare medicală imediată. În timpul sarcinii, orice sângerare vaginală trebuie considerată urgență și necesită prezentare imediată la medic.
Simptome îngrijorătoare care nu constituie urgențe: Sângerările menstruale care durează mai mult de șapte zile, modificările în regularitatea ciclului menstrual sau sângerările intermenstruale necesită evaluare medicală programată. Prezența unor simptome asociate precum dureri pelvine cronice, oboseală persistentă sau sângerări după contactul sexual trebuie discutate cu medicul ginecolog pentru identificarea cauzei și stabilirea unui plan de tratament adecvat.
Indicatori pentru controalele regulate: Controalele ginecologice periodice sunt esențiale pentru monitorizarea sănătății reproductive și detectarea precoce a potențialelor probleme. Testul Papanicolau trebuie efectuat la intervale regulate, conform recomandărilor medicului. Modificările în caracterul menstruației, durata ciclului menstrual sau apariția unor simptome noi necesită evaluare medicală chiar dacă nu sunt severe.
Factori de risc: Vârsta înaintată, obezitatea și istoricul familial de afecțiuni ginecologice cresc riscul apariției sângerărilor vaginale anormale. Utilizarea anumitor medicamente, prezența bolilor cronice precum diabetul zaharat sau afecțiunile tiroidiene, precum și antecedentele de intervenții chirurgicale pelvine reprezintă factori de risc suplimentari care necesită monitorizare atentă și controale medicale regulate.