Vulvita: cauze frecvente, simptome si tratament

Diagnosticarea precisă poate fi dificilă din cauza multiplelor cauze posibile, dar tratamentul adecvat aduce de obicei ameliorarea rapidă a simptomelor. Vulvita poate afecta semnificativ calitatea vieții, dar răspunde bine la tratament când este identificată cauza exactă.

Cauze frecvente ale vulvitei

Vulvita poate fi declanșată de numeroși factori care irită sau inflamează țesuturile vulvare. Identificarea cauzei exacte este esențială pentru stabilirea unui tratament eficient și prevenirea recurențelor.

Cauze non-infecțioase

Produse de îngrijire personală și iritanți chimici: Numeroase produse de uz zilnic pot irita zona vulvară și pot cauza inflamație. Săpunurile parfumate, gelurile de duș, detergenții de rufe, deodorantele intime și șervețelele umede pot conține substanțe chimice agresive care perturbă echilibrul natural al pielii. Spermicidele și lubrifianții pot provoca reacții alergice locale. Produsele de igienă intimă care conțin parfumuri sau coloranți artificiali reprezintă factori frecvenți în apariția vulvitei.

Îmbrăcăminte și materiale textile iritante: Lenjeria intimă din materiale sintetice, hainele prea strâmte sau materialele aspre pot provoca iritații mecanice și pot favoriza dezvoltarea vulvitei. Pantalonii mulați și colanții reduc ventilația și creează un mediu umed care favorizează inflamația. Materialele sintetice împiedică respirația naturală a pielii și pot reține transpirația, crescând riscul de iritație și infecție.

Activități fizice și factori de mediu: Anumite activități sportive precum ciclismul sau călăria pot cauza traumatisme mecanice ale zonei vulvare. Expunerea prelungită la apă clorurată din piscine sau la apa sărată poate deshidrata și irita pielea. Purtarea prelungită a costumului de baie umed creează condiții favorabile pentru dezvoltarea infecțiilor fungice. Transpirația excesivă în timpul activităților fizice intense poate agrava iritația existentă.

Afecțiuni medicale: Diabetul zaharat poate crește susceptibilitatea la infecții fungice și bacteriene. Afecțiunile autoimune precum lichenul scleros sau psoriazisul pot afecta zona vulvară. Dermatitele de contact sau alergice pot provoca inflamație locală. Deficitul de estrogeni specific menopauzei poate determina subțierea și fragilizarea țesuturilor vulvare.

Infecții

Infecții bacteriene: Bacteriile pot pătrunde în țesuturile vulvare și pot cauza inflamație locală, roșeață și secreții anormale. Vaginoza bacteriană reprezintă o dezechilibrare a florei vaginale normale care poate afecta și zona vulvară. Streptococii și stafilococii pot provoca infecții acute care necesită tratament antibiotic prompt.

Infecții fungice: Candidoza vulvovaginală este una dintre cele mai frecvente cauze de vulvită. Ciuperca Candida albicans se dezvoltă excesiv în condiții de umiditate și căldură, provocând mâncărime intensă și secreții albicioase caracteristice. Factorii favorizanți includ tratamentele antibiotice, diabetul zaharat și imunosupresia.

Infecții virale: Virusul herpes simplex poate cauza episoade recurente de vulvită caracterizate prin vezicule dureroase și ulcerații. Papilomavirusul uman poate determina apariția condiloamelor acuminate. Alte virusuri precum molluscum contagiosum pot afecta zona vulvară.

Infecții parazitare: Scabia și pediculoza pubiană pot provoca mâncărime severă și leziuni cutanate specifice. Oxiurii pot migra din zona anală și pot cauza iritație vulvară, în special la copii. Trichomonas vaginalis este un parazit transmis sexual care poate determina inflamație și secreții caracteristice.

Semne și simptome

Manifestările vulvitei variază în funcție de cauza declanșatoare și pot include inflamație, durere și modificări ale aspectului țesuturilor vulvare. Recunoașterea precoce a simptomelor permite inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Mâncărime și senzație de arsură: Pruritul vulvar reprezintă unul dintre cele mai frecvente și supărătoare simptome ale vulvitei. Mâncărimea poate fi constantă sau intermitentă și se intensifică adesea noaptea. Senzația de arsură poate fi exacerbată de contactul cu urina sau în timpul activității sexuale. Scărpinatul poate agrava simptomele și poate duce la apariția unor leziuni secundare prin traumatizare mecanică.

Roșeață și umflare: Zona vulvară poate prezenta eritem și edem vizibil, cu modificarea culorii normale a pielii spre nuanțe de roșu intens sau roz. Umflarea poate afecta atât labiile mari cât și cele mici, ducând la disconfort și sensibilitate crescută la atingere. Aceste simptome pot fi însoțite de senzație de căldură locală și pot varia în intensitate pe parcursul zilei, fiind adesea mai pronunțate după activitate fizică sau expunere la iritanți.

Durere și disconfort: Senzațiile dureroase pot varia de la un disconfort ușor până la durere intensă care interferează cu activitățile zilnice. Durerea poate fi continuă sau poate apărea doar în anumite situații, precum în timpul urinării sau al actului sexual. Disconfortul poate include senzații de presiune, tensiune sau pulsații în zona vulvară, care se pot accentua în poziția șezând sau în timpul mersului.

Modificări ale pielii: Textura și aspectul pielii vulvare pot suferi modificări semnificative, incluzând apariția unor zone îngroșate, descuamate sau cu aspect lichenificat. Pot apărea fisuri mici în pliurile pielii sau zone cu piele subțiată și fragilă. În unele cazuri, se pot observa vezicule mici, pustule sau zone cu cruste, care indică prezența unei infecții sau a unei reacții alergice severe.

Secreții vaginale: Modificările secreției vaginale reprezintă un semn important al vulvitei, putând varia în consistență, culoare și miros. Secrețiile pot deveni mai abundente, își pot schimba culoarea devenind gălbui sau verzui, și pot căpăta un miros neplăcut. Consistența poate varia de la apoasă la groasă, iar în unele cazuri poate avea aspect brânzos, specific infecțiilor fungice.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea corectă a vulvitei necesită o evaluare medicală completă, care include examinarea fizică detaliată și efectuarea unor teste specifice pentru identificarea cauzei exacte a inflamației. Această abordare sistematică permite stabilirea unui plan de tratament personalizat și eficient.

Examinare fizică: Medicul ginecolog efectuează o inspecție vizuală detaliată a zonei vulvare, observând prezența roșeții, umflăturilor, leziunilor sau modificărilor de culoare ale pielii. Examinarea include palparea delicată a țesuturilor pentru evaluarea sensibilității și identificarea eventualelor noduli sau zone indurate. Se verifică și prezența unor semne specifice anumitor afecțiuni, precum fisuri, ulcerații sau modificări ale texturii pielii.

Analize de sânge: Testele sangvine pot oferi informații valoroase despre starea generală de sănătate și pot identifica factori care contribuie la apariția vulvitei. Acestea includ evaluarea nivelului hormonilor, markeri inflamatori și teste pentru identificarea unor afecțiuni sistemice precum diabetul zaharat sau bolile autoimune. Rezultatele pot ghida alegerea tratamentului și pot indica necesitatea unor investigații suplimentare.

Analiza urinei: Examenul de urină poate evidenția prezența unei infecții urinare care ar putea contribui la iritația vulvară sau poate detecta prezența glucozei în urină, sugerând un diagnostic de diabet zaharat. Analiza completă a urinei poate furniza informații despre pH-ul urinar și prezența bacteriilor sau a altor microorganisme care ar putea cauza sau agrava simptomele vulvitei.

Testare pentru infecții cu transmitere sexuală: Screeningul pentru infecțiile cu transmitere sexuală este esențial în diagnosticul diferențial al vulvitei. Testele pot identifica prezența unor agenți patogeni specifici precum Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae sau virusul herpes simplex. Aceste teste sunt efectuate prin prelevarea de probe din secreții vaginale sau prin teste sangvine specifice.

Testul Papanicolau: Această procedură implică recoltarea și examinarea microscopică a celulelor de la nivelul colului uterin pentru identificarea modificărilor celulare anormale. Deși testul vizează în principal screeningul pentru cancer de col uterin, poate oferi informații valoroase despre prezența infecțiilor sau a inflamației la nivel genital. Rezultatele pot indica necesitatea unor investigații suplimentare sau pot ghida alegerea tratamentului.

Opțiuni de tratament

Tratamentul vulvitei trebuie adaptat în funcție de cauza specifică și severitatea simptomelor. O abordare terapeutică eficientă combină măsuri generale de igienă cu tratamente medicamentoase țintite pentru ameliorarea simptomelor și tratarea cauzei subiacente.

Evitarea iritanților: Primul pas în tratamentul vulvitei constă în eliminarea tuturor factorilor care pot irita zona vulvară. Produsele de igienă parfumate, săpunurile agresive și detergenții puternici trebuie înlocuiți cu alternative blânde, neparfumate. Lenjeria intimă sintetică trebuie înlocuită cu materiale naturale din bumbac, iar hainele strâmte trebuie evitate pentru a permite ventilația adecvată a zonei genitale.

Practici corecte de igienă: Igiena zonei vulvare trebuie efectuată cu blândețe, folosind doar apă călduță sau produse special concepute pentru zona intimă. Spălarea trebuie făcută din față spre spate pentru a preveni contaminarea cu bacterii din zona anală. După baie, zona trebuie uscată delicat, prin tamponare, evitând frecarea care poate irita țesuturile. Este important să se evite utilizarea prosoapelor parfumate sau a șervețelelor umede cu substanțe potențial iritante.

Băi de șezut: Băile de șezut reprezintă o metodă terapeutică eficientă pentru ameliorarea simptomelor vulvitei, constând în scufundarea zonei vulvare în apă călduță timp de 10-15 minute, de două sau trei ori pe zi. Adăugarea de bicarbonat de sodiu sau sare de mare în apa băii poate contribui la calmarea iritației și reducerea inflamației. Temperatura apei trebuie să fie moderată, nici prea caldă nici prea rece, pentru a nu agrava simptomele existente.

Medicamente topice: Tratamentul local include aplicarea de creme sau unguente cu corticosteroizi pentru reducerea inflamației, antifungice pentru combaterea infecțiilor cu candida sau antibiotice topice în cazul infecțiilor bacteriene. Cremele cu hidrocortizon în concentrație mică pot fi folosite pentru perioade scurte de timp pentru ameliorarea mâncărimii și inflamației. Medicamentele topice trebuie aplicate conform prescripției medicale, evitând utilizarea excesivă care poate dăuna țesuturilor sensibile.

Medicamente orale: Tratamentul sistemic poate include antibiotice pentru infecțiile bacteriene, antifungice pentru candidoză sau antivirale pentru infecțiile herpetice. Medicamentele antihistaminice pot fi prescrise pentru ameliorarea mâncărimii intense, în special în cazurile de vulvită alergică. Durata tratamentului variază în funcție de cauza și severitatea simptomelor, fiind esențială respectarea întregii scheme terapeutice prescrise de medic.

Terapie hormonală: Tratamentul hormonal este recomandat în special femeilor aflate la menopauză, când nivelul scăzut de estrogeni poate cauza atrofie vulvară și simptome de vulvită. Cremele cu estrogeni aplicați local sau terapia de substituție hormonală sistemică pot ajuta la refacerea țesuturilor vulvare, îmbunătățirea lubrifierii și reducerea simptomelor. Alegerea tipului de terapie hormonală depinde de istoricul medical și factorii de risc individuali.

Strategii de prevenire

Prevenirea vulvitei implică adoptarea unor măsuri specifice de îngrijire și modificări ale stilului de viață care pot reduce semnificativ riscul de apariție a inflamației vulvare și pot preveni recurențele.

Practici zilnice de igienă: Igiena zonei intime trebuie efectuată cu blândețe, folosind doar apă călduță sau produse special formulate pentru zona vulvară, cu pH echilibrat și fără parfumuri. Spălarea trebuie făcută din față spre spate pentru a preveni contaminarea cu bacterii din zona anală. După fiecare spălare, zona trebuie uscată complet prin tamponare ușoară, evitând frecarea care poate irita țesuturile.

Recomandări pentru îmbrăcăminte: Alegerea hainelor potrivite joacă un rol crucial în prevenirea vulvitei. Lenjeria intimă trebuie să fie confecționată din bumbac natural, care permite pielii să respire și absoarbe transpirația. Pantalonii strâmți și colanții sintetici trebuie evitați sau purtați pentru perioade limitate. În timpul nopții, este recomandată purtarea de lenjerie largă sau renunțarea la aceasta pentru a permite ventilația adecvată.

Selectarea produselor sigure: Produsele de igienă intimă trebuie alese cu atenție, optând pentru cele hipoalergenice, fără parfumuri sau coloranți artificiali. Absorbantele și tampoanele trebuie schimbate frecvent, iar cele parfumate sau cu suprafață plastifiată trebuie evitate. Detergenții folosiți pentru spălarea lenjeriei intime trebuie să fie blânzi, fără parfumuri puternice sau aditivi agresivi care pot irita pielea sensibilă.

Modificări ale stilului de viață: Un stil de viață sănătos poate reduce riscul de vulvită prin menținerea unui sistem imunitar puternic. Dieta echilibrată, bogată în probiotice naturale, poate ajuta la menținerea florei vaginale sănătoase. Activitatea fizică moderată, evitarea stresului excesiv și menținerea unui control glicemic adecvat la persoanele cu diabet sunt factori importanți în prevenirea vulvitei.