IUI: procedura, rate de succes si factori de influenta

Inseminarea intrauterină poate fi realizată folosind sperma partenerului sau material seminal provenit de la donator. Tratamentul poate fi efectuat în ciclul natural sau poate fi combinat cu medicamente pentru stimularea ovulației. Succesul procedurii depinde de mai mulți factori, inclusiv vârsta pacientei și cauza infertilității.

Procesul procedurii de inseminare intrauterină

Inseminarea intrauterină necesită o planificare atentă și sincronizare precisă pentru a maximiza șansele de succes. Procedura implică monitorizarea ovulației, pregătirea spermei și plasarea acesteia în uter într-un moment optim. Întregul proces este personalizat în funcție de situația specifică a fiecărui cuplu.

Metode de monitorizare a ovulației: Monitorizarea ovulației se realizează prin teste de urină care detectează hormonul luteinizant sau prin ecografii transvaginale regulate. Medicul evaluează dezvoltarea foliculilor și grosimea endometrului pentru a determina momentul optim pentru inseminare. Uneori se administrează o injecție cu hormon gonadotropină corionică umană pentru a declanșa ovulația într-un moment precis.

Colectarea și pregătirea spermei: Proba de spermă este colectată în ziua procedurii sau poate fi folosită spermă congelată în cazul donatorilor. Laboratorul procesează proba prin tehnici speciale de spălare care selectează cei mai sănătoși și mai mobili spermatozoizi. Acest proces elimină substanțele care ar putea cauza reacții adverse și concentrează spermatozoizii cu cel mai mare potențial de fertilizare.

Procedura de inseminare: Inseminarea propriu-zisă durează aproximativ 10-15 minute și nu necesită anestezie. Un cateter subțire și flexibil este introdus prin colul uterin pentru a plasa sperma direct în cavitatea uterină. Pacienta rămâne întinsă pentru scurt timp după procedură, apoi își poate relua activitățile normale.

Îngrijirea post-procedură: După inseminare, pacienta poate experimenta crampe ușoare sau pete de sânge vaginal. Activitatea fizică normală poate fi reluată imediat, însă este recomandată evitarea efortului intens în primele zile. Medicul poate prescrie suplimente de progesteron pentru a susține o eventuală sarcină.

Calendarul testării sarcinii: Testul de sarcină se efectuează la aproximativ două săptămâni după inseminare. Este important să se respecte acest interval pentru a evita rezultatele fals negative sau pozitive. În cazul unui rezultat pozitiv, se programează o ecografie pentru confirmarea sarcinii și monitorizarea dezvoltării acesteia.

Opțiuni de tratament cu inseminare intrauterină

Inseminarea intrauterină poate fi efectuată în diferite moduri, adaptate nevoilor specifice ale fiecărui cuplu. Alegerea metodei depinde de factorii individuali și de recomandările medicului specialist.

Inseminarea intrauterină în ciclu natural

Această variantă urmărește ciclul natural al femeii, fără stimulare hormonală. Ovulația este monitorizată prin teste de urină sau ecografii pentru a determina momentul optim al procedurii. Este o opțiune mai puțin invazivă și cu risc minim de sarcină multiplă.

Cicluri cu medicație

Tratamentul poate include medicamente pentru stimularea ovulației, precum citrat de clomifen sau letrozol. Acestea cresc numărul de foliculi maturi și îmbunătățesc șansele de sarcină. Monitorizarea atentă previne dezvoltarea unui număr prea mare de foliculi.

Abordări combinate de tratament

Unele cazuri necesită o combinație de medicamente și tehnici pentru optimizarea rezultatelor. Aceasta poate include stimulare ovariană, monitorizare ecografică și programarea precisă a momentului inseminării. Strategia este adaptată în funcție de răspunsul individual la tratament.

Medicamente pentru fertilitate

Citrat de clomifen: Acest medicament stimulează ovulația prin blocarea receptorilor de estrogen, determinând creșterea producției de hormoni foliculostimulant și luteinizant. Se administrează oral timp de 5 zile, începând cu ziua 3-5 a ciclului menstrual. Efectele secundare pot include bufeuri, modificări de dispoziție și dureri abdominale ușoare.

Letrozol: Acest medicament pentru fertilitate funcționează prin blocarea producției de estrogen, stimulând astfel ovulația. Administrat oral timp de 5 zile la începutul ciclului menstrual, letrozolul poate fi mai eficient decât citratul de clomifen la pacientele cu sindrom ovarian polichistic. Efectele secundare sunt în general mai reduse și includ dureri articulare și oboseală.

Gonadotropine: Acești hormoni injectabili stimulează direct ovulația prin creșterea producției de foliculi. Administrate subcutanat zilnic, gonadotropinele necesită monitorizare atentă prin ecografii și analize de sânge pentru a preveni hiperstimularea ovariană. Tratamentul este mai costisitor și complex, dar poate fi eficient când alte medicamente nu au dat rezultate.

Injecția declanșatoare: Această injecție cu hormon gonadotropină corionică umană se administrează pentru a declanșa ovulația la un moment precis. Programată cu 34-36 de ore înainte de inseminare, injecția asigură eliberarea ovulului într-un interval optim pentru fertilizare. Momentul administrării este crucial pentru succesul procedurii.

Rate de succes și factori de influență

Succesul inseminării intrauterine variază semnificativ în funcție de multipli factori biologici și medicali. Rezultatele depind de vârsta pacientei, calitatea materialului seminal și prezența altor factori de fertilitate.

Rate de succes

Rata generală de succes: Inseminarea intrauterină are o rată de succes între 15-20% per ciclu la cuplurile sub 35 de ani. Această rată poate crește când procedura este combinată cu stimulare ovariană și scade progresiv cu fiecare ciclu consecutiv nereușit. Factorii precum calitatea spermei și momentul ovulației influențează semnificativ șansele de reușită.

Rate de succes în funcție de vârstă: Vârsta femeii reprezintă factorul determinant în succesul procedurii. La pacientele sub 35 de ani, rata de succes poate atinge 20% per ciclu, scăzând la 10% pentru cele între 35-40 de ani și sub 5% peste 40 de ani. Această scădere este direct corelată cu calitatea și numărul ovulelor disponibile.

Numărul de cicluri recomandat: Majoritatea specialiștilor recomandă între trei și șase cicluri de inseminare intrauterină înainte de a lua în considerare alte opțiuni de tratament. Șansele cumulative de sarcină cresc cu fiecare ciclu efectuat, dar scad semnificativ după al șaselea ciclu. Decizia continuării tratamentului trebuie individualizată în funcție de răspunsul la ciclurile anterioare.

Factori care influențează succesul

Calitatea spermei: Parametrii spermei, precum concentrația, motilitatea și morfologia, influențează direct șansele de succes ale procedurii. Spermograma trebuie să arate minimum 5 milioane spermatozoizi mobili după procesare pentru rezultate optime. Fragmentarea ADN-ului spermatic și prezența anticorpilor antispermatici pot reduce semnificativ rata de succes.

Calitatea ovulelor: Calitatea ovulelor este determinată în principal de vârsta pacientei și rezerva ovariană. Ovulele de calitate superioară au rate mai mari de fertilizare și implantare. Markerii precum hormonul anti-müllerian și numărul de foliculi antrali pot oferi informații despre potențialul de fertilitate.

Momentul procedurii: Sincronizarea precisă între ovulație și inseminare este crucială. Procedura trebuie efectuată în fereastra de 24-36 de ore în jurul ovulației. Monitorizarea atentă prin teste de ovulație și ecografii ajută la determinarea momentului optim pentru inseminare.

Probleme de fertilitate subiacente: Afecțiunile precum endometrioza, sindromul ovarelor polichistice sau factorii tubarieni pot reduce semnificativ șansele de succes. Tratamentul acestor condiții înainte de inseminare poate îmbunătăți prognosticul. Evaluarea completă a cauzelor infertilității permite personalizarea protocolului de tratament.

Riscuri și efecte secundare potențiale

Inseminarea intrauterină este o procedură relativ sigură, dar ca orice intervenție medicală, prezintă anumite riscuri și efecte secundare care trebuie luate în considerare înainte de începerea tratamentului.

Efecte secundare frecvente: Pacientele pot experimenta crampe uterine ușoare și pete de sânge vaginal în ziua procedurii. Disconfortul abdominal și senzația de balonare sunt comune, în special când se utilizează medicamente pentru stimulare ovariană. Aceste simptome sunt de obicei temporare și se rezolvă spontan în câteva zile.

Riscul de sarcină multiplă: Utilizarea medicamentelor pentru stimulare ovariană crește riscul de sarcină multiplă. Rata sarcinilor gemelare poate ajunge la 10-20% în cazul ciclurilor stimulate, comparativ cu 1-2% în cazul concepției naturale. Sarcinile multiple prezintă riscuri crescute atât pentru mamă cât și pentru feți.

Riscul de infecție: Deși rar, există posibilitatea apariției unei infecții pelvine după procedură. Simptomele pot include febră, dureri pelvine severe și secreții vaginale anormale. Utilizarea tehnicilor sterile și pregătirea adecvată a spermei reduc semnificativ acest risc.

Complicații cauzate de medicamente: Medicamentele pentru stimulare ovariană pot cauza efecte secundare precum bufeuri, modificări de dispoziție și dureri de cap. În cazuri rare, poate apărea sindromul de hiperstimulare ovariană, caracterizat prin mărirea excesivă a ovarelor și acumulare de lichid în abdomen. Monitorizarea atentă permite ajustarea dozelor pentru minimizarea acestor riscuri.