Saptamana 37 de sarcina: simptome comune si monitorizare

Mama poate observa modificări precum presiune pelvină crescută, contracții Braxton Hicks mai frecvente și schimbări la nivelul sânilor. Este important să fie monitorizate mișcările bebelușului și să fie contactat medicul în cazul unor simptome neobișnuite sau îngrijorătoare.

Dezvoltarea bebelușului în săptămâna 37

În această etapă, bebelușul continuă să crească și să se dezvolte, pregătindu-se pentru momentul nașterii. Organele sale sunt aproape complet mature, iar sistemele corpului funcționează coordonat.

Dimensiuni și greutate actuală: În săptămâna 37, bebelușul cântărește aproximativ 3 kilograme și măsoară în jur de 48 de centimetri de la cap până la călcâie. Acumularea de grăsime continuă, oferindu-i aspectul rotunjit specific nou-născuților și ajutându-l să își mențină temperatura corporală după naștere.

Dezvoltarea creierului și sistemului nervos: Creierul bebelușului continuă să se dezvolte rapid, formând noi conexiuni neuronale în fiecare zi. Acest organ vital cântărește acum aproximativ 300 de grame și poate coordona funcții complexe precum respirația, digestia și reglarea temperaturii corporale. Sistemul nervos este suficient de matur pentru a controla mișcările respiratorii și reflexele de bază.

Maturitatea plămânilor: Plămânii bebelușului sunt aproape complet dezvoltați, producând cantități suficiente de surfactant, substanța care previne colapsarea alveolelor pulmonare în timpul respirației. Acest lucru înseamnă că bebelușul ar putea respira independent dacă s-ar naște acum, deși o maturare suplimentară în următoarele săptămâni ar fi benefică.

Caracteristici fizice și modificări: Pielea bebelușului devine mai puțin zbârcită pe măsură ce acumulează grăsime sub ea. Majoritatea părului fin (lanugo) care îi acoperea corpul a dispărut, iar vernix caseosa, substanța albicioasă care îi proteja pielea, începe să se subțieze. Unghiile bebelușului au crescut și pot depăși vârfurile degetelor.

Dezvoltarea sistemului digestiv: Sistemul digestiv al bebelușului este pregătit pentru primul contact cu laptele matern. Intestinele conțin meconiu, prima materiei fecală care va fi eliminată după naștere. Reflexele de supt și înghițit sunt bine dezvoltate, permițându-i să se hrănească eficient după naștere.

Simptome comune în săptămâna 37

Această perioadă aduce modificări semnificative în organismul mamei, pe măsură ce corpul se pregătește pentru naștere.

Contracții Braxton Hicks: Aceste contracții devin mai frecvente și mai intense în această perioadă. Ele ajută la pregătirea uterului pentru travaliu și pot determina modificări la nivelul colului uterin. Contracțiile sunt neregulate, nu foarte dureroase și se opresc la schimbarea poziției sau la odihnă.

Durere și presiune pelvină: Coborârea bebelușului în pelvis poate cauza presiune și disconfort în zona inferioară a abdomenului și în pelvis. Această senzație poate fi însoțită de dureri lombare și dificultăți la mers. Exercițiile ușoare și schimbările de poziție pot oferi ameliorare temporară.

Modificări ale sânilor și scurgeri: Sânii continuă să se pregătească pentru alăptare, putând prezenta scurgeri de colostru, primul lapte matern. Aceștia pot deveni mai sensibili și mai mari. Este normal să apară mici scurgeri de colostru în această perioadă.

Modificări ale secrețiilor vaginale: Secreția vaginală poate deveni mai abundentă și poate conține urme de sânge sau mucus. Acest lucru poate indica pierderea dopului gelatinos care a protejat colul uterin în timpul sarcinii, un semn că nașterea se apropie.

Dureri lombare: Presiunea crescută exercitată de bebeluș și modificările posturale pot intensifica durerile lombare. Acestea pot fi ameliorate prin exerciții ușoare, masaj și utilizarea pernelor de susținere în timpul somnului.

Balonare și gaze: În săptămâna 37 de sarcină, presiunea crescută asupra sistemului digestiv poate cauza disconfort semnificativ. Uterul mărit comprimă intestinele și stomacul, încetinind digestia și favorizând acumularea de gaze. Acest lucru poate fi ameliorat prin consumul de mese mai mici și mai frecvente, evitarea alimentelor care produc gaze și menținerea unei poziții verticale după masă pentru a facilita digestia.

Modificări ale echilibrului: Centrul de greutate al corpului se modifică semnificativ în această perioadă, din cauza greutății crescute și a redistribuirii masei corporale. Acest lucru poate face dificilă menținerea echilibrului și poate crește riscul de cădere. Este important să fie adoptate mișcări mai lente și mai controlate, iar activitățile care necesită echilibru să fie efectuate cu precauție sporită.

Tipare ale mișcărilor bebelușului

Mișcările bebelușului reprezintă un indicator important al stării sale de sănătate în ultima parte a sarcinii. Deși spațiul devine mai limitat, bebelușul trebuie să își mențină un nivel constant de activitate.

Așteptări normale privind mișcările: Bebelușul trebuie să mențină un tipar regulat de mișcare, cu perioade de activitate și repaus. În mod normal, se pot simți cel puțin 10 mișcări distincte într-un interval de două ore, deși acestea pot varia ca intensitate. Mișcările pot include lovituri, răsuciri sau ondulări, fiind mai intense în anumite momente ale zilei.

Situații când există motive de îngrijorare: Scăderea bruscă a frecvenței sau intensității mișcărilor bebelușului necesită atenție medicală imediată. Absența mișcărilor timp de mai multe ore sau modificarea semnificativă a tiparului obișnuit de mișcare poate indica probleme și trebuie raportată medicului. De asemenea, mișcările excesiv de violente sau spasmodice pot fi un semn de suferință fetală.

Sfaturi pentru monitorizarea mișcărilor: Monitorizarea regulată a mișcărilor bebelușului trebuie efectuată zilnic, preferabil în aceleași intervale orare. Este util să fie alese momente din zi când bebelușul este de obicei activ, cum ar fi după mese sau seara. Poziția pe partea stângă poate stimula mișcările, iar notarea acestora într-un jurnal poate ajuta la identificarea unor tipare.

Schimbări de poziție: În această perioadă, bebelușul își poate modifica poziția în pregătirea pentru naștere. Coborârea capului în pelvis, cunoscută și ca angajare, este un semn că nașterea se apropie. Această modificare poate fi însoțită de o senzație de presiune pelvină crescută și poate influența tiparul mișcărilor, care devin mai concentrate în partea superioară a uterului.

Semne ale apropierii travaliului

Organismul începe să prezinte diverse modificări care semnalează apropierea momentului nașterii. Aceste schimbări pot apărea treptat sau brusc, pregătind corpul pentru procesul nașterii.

Indicatori ai travaliului incipient: Primele semne ale travaliului pot include contracții neregulate care devin progresiv mai frecvente, o senzație de presiune pelvină crescută și dureri lombare persistente. Poate apărea și o creștere a energiei, cunoscută sub numele de instinct de cuibărire, când viitoarea mamă simte nevoia să pregătească casa pentru venirea bebelușului.

Modificări cervicale: Colul uterin începe să se pregătească pentru naștere prin două procese principale: dilatarea și ștergerea. Aceste modificări pot fi evaluate doar de către medic în timpul consultațiilor. Colul uterin devine mai moale, începe să se scurteze și să se deschidă treptat, permițând pregătirea pentru trecerea bebelușului prin canalul nașterii.

Pierderea dopului mucoid: Dopul mucoid, care a protejat uterul pe parcursul sarcinii, poate fi eliminat cu câteva zile sau chiar săptămâni înainte de naștere. Acesta poate apărea ca o secreție groasă, gelatinoasă, uneori striată cu sânge. Pierderea dopului mucoid nu indică neapărat începerea imediată a travaliului, dar este un semn că corpul se pregătește pentru naștere.

Travaliu adevărat versus fals: Travaliul adevărat se caracterizează prin contracții regulate, care devin progresiv mai puternice și mai frecvente, nu se opresc la schimbarea poziției și sunt însoțite de modificări cervicale. Travaliul fals sau contracțiile Braxton Hicks sunt neregulate, nu progresează în intensitate și se pot opri la schimbarea poziției sau la odihnă.

Cazuri când trebuie de contactat medicul: Medicul trebuie contactat imediat în cazul ruperii membranelor amniotice, sângerării abundente, scăderii marcate a mișcărilor fetale sau contracțiilor regulate la interval de 5 minute timp de o oră. De asemenea, durerea severă neobișnuită, febra sau orice alte simptome care provoacă îngrijorare necesită evaluare medicală promptă.

Pregătiri esențiale

Perioada finală a sarcinii necesită organizare și planificare atentă pentru momentul nașterii și primele zile cu nou-născutul. Pregătirile includ aspecte practice și logistice care vor facilita tranziția spre viața cu bebelușul.

Lista pentru bagajul de maternitate: Bagajul pentru maternitate trebuie să conțină articole esențiale pentru mamă și bebeluș pe perioada spitalizării. Pentru mamă sunt necesare câteva schimburi de haine confortabile, articole de igienă personală, absorbante speciale pentru perioada postpartum și papuci de casă. Pentru bebeluș trebuie pregătite scutece pentru nou-născuți, body-uri, șosete, căciulițe și pături. Documentele medicale, cardul de sănătate și planul de naștere trebuie să fie la îndemână.

Componentele planului de naștere: Planul de naștere reprezintă un document care exprimă preferințele mamei privind procesul nașterii. Acesta include opțiunile preferate pentru managementul durerii, poziții în timpul travaliului, prezența persoanelor de suport, preferințele privind intervențiile medicale și dorințele legate de îngrijirea imediată a nou-născutului. Planul trebuie discutat în prealabil cu echipa medicală.

Instalarea scaunului auto: Scaunul auto pentru nou-născut trebuie instalat corect cu câteva săptămâni înainte de termen. Este important să fie verificate toate elementele de siguranță, centurile să fie ajustate corespunzător și scaunul să fie fixat ferm în mașină. Instrucțiunile producătorului trebuie urmate cu strictețe pentru instalarea corectă și sigură.

Organizarea locuinței: Spațiul destinat bebelușului trebuie pregătit și organizat eficient. Camera bebelușului necesită curățenie temeinică, mobilierul trebuie aranjat practic pentru schimbarea scutecelor și alăptare. Este utilă pregătirea unui stoc de produse esențiale precum scutece, șervețele umede și hăinuțe pentru nou-născut.

Organizarea persoanelor de suport: Stabilirea unui sistem de suport pentru perioada postpartum este esențială. Este important să fie identificate persoanele care pot oferi ajutor cu treburile casnice, pregătirea meselor sau îngrijirea altor copii. Rolurile și responsabilitățile trebuie discutate și planificate în avans pentru a evita confuziile și suprasolicitarea.

Monitorizarea medicală

Monitorizarea medicală atentă în această perioadă este crucială pentru siguranța mamei și a bebelușului. Consultațiile regulate permit identificarea și gestionarea promptă a oricăror complicații potențiale.

Controale medicale de rutină: Consultațiile prenatale devin mai frecvente în această perioadă, fiind programate săptămânal. În cadrul acestora, medicul verifică tensiunea arterială, greutatea mamei, prezența edemelor și ascultă bătăile inimii fetale. Analizele de laborator și ecografiile sunt efectuate conform recomandărilor specifice fiecărui caz.

Examinări cervicale: Evaluarea colului uterin oferă informații importante despre progresul spre naștere. Medicul verifică consistența, poziția și gradul de dilatare al colului uterin. Aceste examinări pot fi ușor inconfortabile dar sunt esențiale pentru monitorizarea evoluției sarcinii și pregătirii pentru naștere.

Monitorizarea poziției bebelușului: Poziția bebelușului este verificată regulat prin palpare abdominală și ecografie. Poziția ideală pentru naștere este cea cefalică, cu capul orientat în jos. În cazul altor prezentații, medicul poate recomanda tehnici specifice pentru încurajarea rotației spontane sau poate discuta opțiunile alternative de naștere.

Investigații medicale importante: Screeningul medical în această perioadă include teste specifice pentru detectarea potențialelor complicații. Sunt monitorizate nivelurile tensiunii arteriale, prezența proteinelor în urină, nivelul glicemiei și alte valori relevante pentru starea de sănătate a mamei și dezvoltarea fetală normală.