Reumatism articular acut: factori de risc, simptome si tratament

Afecțiunea necesită diagnostic precoce și tratament prompt pentru prevenirea complicațiilor severe. Deși poate afecta orice grupă de vârstă, copiii între 5 și 15 ani prezintă cel mai mare risc de dezvoltare a bolii. Manifestările clinice pot varia semnificativ de la un pacient la altul, iar severitatea simptomelor poate fluctua pe parcursul evoluției bolii.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale reumatismului articular acut sunt diverse și pot afecta multiple sisteme ale organismului. Intensitatea simptomelor variază de la forme ușoare până la manifestări severe care necesită spitalizare imediată. Tabloul clinic poate include manifestări articulare, cardiace, cutanate și neurologice.

Febră și simptome generale

Debutul bolii este marcat de febră ridicată, care poate depăși 39°C și persistă mai multe zile. Pacienții prezintă stare generală alterată, oboseală marcată, transpirații abundente și pierderea poftei de mâncare. Aceste manifestări sistemice sunt însoțite frecvent de paloare și stare de slăbiciune generalizată care poate persista mai multe săptămâni.

Durere și inflamație articulară

Artrita din reumatismul articular acut se caracterizează prin durere intensă și tumefiere la nivelul articulațiilor mari. Inflamația are un caracter migrator, afectând succesiv diferite articulații. Durerile sunt exacerbate la mișcare și pot limita semnificativ mobilitatea pacientului. Articulațiile afectate sunt calde, roșii și sensibile la atingere.

Simptome cardiace

Afectarea cardiacă reprezintă una dintre cele mai severe manifestări ale bolii. Pacienții pot prezenta dureri în piept, palpitații și dificultăți în respirație. Cardita poate afecta toate structurile inimii: pericardul, miocardul și endocardul. În cazurile severe, poate apărea insuficiența cardiacă cu manifestări specifice precum edeme și dispnee.

Manifestări cutanate

La nivelul pielii pot apărea leziuni specifice precum eritemul marginat, care se caracterizează prin pete roșii cu margini bine delimitate, localizate mai ales pe trunchi și extremități. De asemenea, pot fi prezenți noduli subcutanați, nedureroși, localizați în special în jurul articulațiilor.

Manifestări articulare

Afectarea genunchilor: Articulația genunchiului este frecvent implicată în reumatismul articular acut. Pacienții prezintă durere intensă, tumefiere și limitarea mișcărilor. Artrita la acest nivel poate fi deosebit de invalidantă, afectând mersul și activitățile zilnice. Inflamația este însoțită de căldură locală și sensibilitate marcată la palpare.

Afectarea gleznelor: Gleznele sunt adesea afectate simultan sau alternativ cu genunchii. Inflamația produce durere severă la mers și stațiune prelungită în picioare. Articulațiile devin tumefiate, calde și prezintă limitare funcțională semnificativă. Pacienții pot necesita sprijin la deplasare din cauza durerii intense.

Afectarea pumnilor: Artrita la nivelul pumnilor se manifestă prin durere și tumefiere care limitează mișcările fine ale mâinilor. Pacienții întâmpină dificultăți în efectuarea activităților care necesită precizie și forță în mâini. Articulațiile sunt calde și sensibile la palpare, cu mobilitate redusă.

Afectarea coatelor: Coatele pot fi implicate în procesul inflamator, prezentând tumefiere și durere la mișcare. Flexia și extensia brațului sunt limitate, iar pacienții pot avea dificultăți în efectuarea activităților care necesită utilizarea brațelor. Articulațiile sunt calde și sensibile la atingere.

Factori de risc

Dezvoltarea reumatismului articular acut este influențată de multipli factori care cresc susceptibilitatea individuală la această afecțiune. Identificarea și înțelegerea acestor factori este esențială pentru prevenția și managementul bolii.

Grupele de vârstă: Reumatismul articular acut afectează preponderent copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani. Această grupă de vârstă prezintă cel mai mare risc de dezvoltare a bolii după o infecție streptococică. Incidența scade semnificativ la copiii sub 3 ani și la adulții peste 35 de ani. Susceptibilitatea crescută în perioada copilăriei poate fi explicată prin particularitățile sistemului imunitar și expunerea frecventă la infecții streptococice în colectivități.

Factori de mediu: Condițiile de mediu joacă un rol semnificativ în dezvoltarea reumatismului articular acut. Umiditatea crescută și temperaturile scăzute favorizează transmiterea infecțiilor streptococice. Mediile aglomerate precum școlile, grădinițele sau taberele de copii reprezintă factori de risc importanți pentru răspândirea infecțiilor streptococice care pot declanșa boala.

Predispoziție genetică: Cercetările științifice au demonstrat existența unei componente genetice în dezvoltarea reumatismului articular acut. Anumite gene sunt asociate cu un răspuns imun modificat la infecția streptococică. Persoanele cu rude de gradul întâi care au avut reumatism articular acut prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta boala.

Antecedente personale: Istoricul personal de reumatism articular acut reprezintă un factor de risc major pentru recurența bolii. Pacienții care au avut un episod anterior sunt mult mai susceptibili să dezvolte noi episoade la contactul cu streptococul. Riscul de recurență este maxim în primii cinci ani de la episodul inițial.

Condiții de viață: Condițiile precare de igienă și locuințele supraaglomerate cresc semnificativ riscul de dezvoltare a reumatismului articular acut. Accesul limitat la servicii medicale și tratamentul inadecvat al infecțiilor streptococice contribuie la creșterea incidenței bolii. Îmbunătățirea condițiilor de viață și a accesului la servicii medicale reduce semnificativ riscul de apariție a bolii.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea reumatismului articular acut necesită o abordare complexă, bazată pe criterii clinice și paraclinice specifice. Evaluarea completă include examinare fizică, teste de laborator și investigații imagistice pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea severității bolii.

Examinarea fizică: Medicul efectuează o evaluare clinică detaliată, urmărind prezența semnelor caracteristice reumatismului articular acut. Sunt examinate articulațiile pentru identificarea inflamației, tumefacției și limitării mobilității. Se verifică prezența manifestărilor cutanate specifice și se evaluează funcția cardiacă prin auscultație pentru detectarea suflurilor cardiace patologice.

Analize de sânge: Testele de laborator sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului și monitorizarea activității bolii. Hemoleucograma completă evidențiază prezența inflamației, iar proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor sunt markeri importanți ai procesului inflamator. Determinarea titrului antistreptolizina O confirmă infecția streptococică recentă.

Investigații imagistice: Radiografiile articulare pot evidenția modificările inflamatorii și exclud alte cauze de artrită. Ecocardiografia este esențială pentru evaluarea funcției cardiace și detectarea complicațiilor valvulare. Rezonanța magnetică cardiacă poate fi necesară în cazurile cu afectare cardiacă severă pentru evaluarea detaliată a structurilor cardiace.

Teste streptococice: Exsudatul faringian și culturile bacteriene sunt necesare pentru identificarea streptococului beta-hemolitic de grup A. Testele rapide de diagnostic pot detecta prezența antigenelor streptococice. Aceste investigații sunt importante pentru confirmarea infecției streptococice și alegerea antibioticului potrivit.

Evaluarea cardiacă: Monitorizarea funcției cardiace include electrocardiograma pentru detectarea tulburărilor de ritm și conducere. Ecocardiografia Doppler permite evaluarea detaliată a structurilor cardiace și funcției valvulare. Monitorizarea Holter poate fi necesară pentru detectarea aritmiilor cardiace la pacienții cu afectare cardiacă.

Abordări terapeutice

Tratamentul reumatismului articular acut urmărește eradicarea infecției streptococice, controlul inflamației și prevenirea complicațiilor cardiace. Strategia terapeutică este adaptată în funcție de severitatea manifestărilor clinice și prezența complicațiilor.

Terapie cu antibiotice: Tratamentul antibiotic reprezintă prima linie terapeutică în reumatismul articular acut. Penicilina rămâne antibioticul de elecție pentru eradicarea infecției streptococice. Durata tratamentului este de zece zile pentru formele orale sau o singură doză de penicilină benzatină intramusculară. Pentru pacienții alergici la penicilină, eritromicina sau alte macrolide reprezintă alternative eficiente.

Medicație antiinflamatorie: Tratamentul antiinflamator este esențial pentru controlul simptomelor și reducerea inflamației sistemice. Acidul acetilsalicilic reprezintă prima opțiune terapeutică în dozele recomandate pentru efectul antiinflamator. Corticosteroizii sistemici sunt rezervați cazurilor severe cu afectare cardiacă importantă sau pentru pacienții care nu răspund la tratamentul convențional.

Controlul durerii: Managementul durerii în reumatismul articular acut necesită o abordare complexă care include medicație analgezică și măsuri fizice. Antiinflamatoarele nesteroidiene reprezintă prima linie de tratament pentru ameliorarea durerii articulare. Aplicarea locală de comprese reci în fazele acute și comprese calde în fazele cronice contribuie la reducerea disconfortului și îmbunătățirea mobilității articulare.

Necesități de odihnă: Repausul la pat este esențial în fazele acute ale bolii, în special pentru pacienții cu afectare cardiacă. Durata repausului variază între două și șase săptămâni, în funcție de severitatea simptomelor și prezența complicațiilor cardiace. Reluarea activității fizice trebuie făcută gradual, sub strictă supraveghere medicală, pentru a preveni agravarea simptomelor.

Îngrijirea cardiacă: Monitorizarea funcției cardiace reprezintă o componentă critică în managementul reumatismului articular acut. Pacienții cu afectare cardiacă necesită evaluări ecocardiografice regulate și ajustarea tratamentului în funcție de severitatea modificărilor valvulare. Profilaxia endocarditei bacteriene este obligatorie la pacienții cu valvulopatii reumatismale.

Managementul pe termen lung: Supravegherea îndelungată a pacienților cu reumatism articular acut este fundamentală pentru prevenirea recurențelor și complicațiilor. Profilaxia secundară cu penicilină trebuie continuată timp de mai mulți ani, iar în cazul pacienților cu afectare cardiacă severă, aceasta poate fi necesară pe tot parcursul vieții. Controalele medicale regulate permit detectarea precoce a complicațiilor și ajustarea promptă a tratamentului.

Strategii de prevenție

Prevenirea reumatismului articular acut se bazează pe identificarea și tratarea promptă a infecțiilor streptococice, precum și pe implementarea măsurilor de profilaxie la persoanele cu risc crescut. Strategiile preventive includ atât măsuri primare cât și secundare.

Prevenția primară: Diagnosticarea și tratarea corectă a infecțiilor streptococice reprezintă elementul central al prevenției primare. Administrarea promptă a antibioticelor în faringitele streptococice reduce semnificativ riscul de dezvoltare a reumatismului articular acut. Educația sanitară și îmbunătățirea condițiilor de igienă în colectivități contribuie la reducerea transmiterii infecțiilor streptococice.

Prevenția secundară: Profilaxia secundară cu penicilină este esențială pentru prevenirea recurențelor la pacienții care au avut un episod de reumatism articular acut. Durata profilaxiei variază în funcție de prezența și severitatea afectării cardiace, putând fi necesară timp de cinci până la zece ani sau chiar pe toată durata vieții în cazurile cu valvulopatie severă.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos joacă un rol crucial în managementul pe termen lung al pacienților cu reumatism articular acut. Alimentația echilibrată, activitatea fizică adaptată stării de sănătate și evitarea factorilor de stres contribuie la menținerea unei stări generale bune. Igiena orală riguroasă și evitarea expunerii la infecții sunt esențiale pentru prevenirea recurențelor.

Monitorizare regulată: Urmărirea sistematică a pacienților cu reumatism articular acut este fundamentală pentru prevenirea și detectarea precoce a complicațiilor. Evaluările periodice includ examinări clinice complete, teste de laborator și investigații imagistice pentru monitorizarea funcției cardiace. Frecvența controalelor este adaptată în funcție de severitatea bolii și prezența complicațiilor.