Artrita septica: cauze, simptome comune, diagnostic si tratament

Artrita septică afectează cel mai frecvent articulațiile mari precum genunchiul, șoldul și umărul, manifestându-se prin durere severă, tumefiere și limitarea mobilității. Deși poate apărea la orice vârstă, sugarii și vârstnicii prezintă cel mai mare risc de dezvoltare a acestei afecțiuni. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat cu antibiotice și drenaj articular sunt esențiale pentru prevenirea sechelelor pe termen lung.

Cauzele frecvente ale artritei septice

Artrita septică poate fi cauzată de diverși agenți patogeni care ajung în articulație fie prin răspândire hematogenă, fie prin inoculare directă. Infecția poate proveni dintr-un focar la distanță sau poate fi consecința unei leziuni locale ori a unei proceduri invazive articulare.

Infecții bacteriene: Staphylococcus aureus reprezintă cea mai frecventă cauză a artritei septice, fiind responsabil pentru majoritatea cazurilor la adulți și copii. Această bacterie poate pătrunde în articulație prin intermediul sângelui sau direct prin leziuni cutanate. Odată ajunsă în spațiul articular, bacteria se multiplică rapid și produce toxine care deteriorează cartilajul și structurile articulare adiacente.

Infecții fungice: Infecțiile fungice articulare sunt mai rare și apar mai ales la pacienții imunocompromiși sau la cei care urmează tratamente prelungite cu antibiotice. Specii precum Candida și Aspergillus pot coloniza articulația și provoca inflamație cronică. Diagnosticul acestor infecții este adesea întârziat din cauza evoluției mai lente și a simptomelor mai puțin specifice.

Infecții virale: Virusurile pot provoca artrită septică, deși mai rar decât bacteriile. Virusurile precum rubeola, parvovirus B19 sau virusurile hepatitice pot declanșa inflamație articulară. Simptomele sunt de obicei mai ușoare comparativ cu artrita septică bacteriană, dar pot persista mai mult timp și pot afecta multiple articulații simultan.

Leziuni articulare directe: Traumatismele penetrante, intervențiile chirurgicale articulare sau procedurile invazive precum artrocenteza pot crea o poartă de intrare pentru microorganisme. Leziunea directă a membranei sinoviale permite pătrunderea agenților patogeni în spațiul articular și dezvoltarea infecției.

Răspândirea de la alte infecții: Infecțiile din țesuturile adiacente articulației, precum osteomielita sau celulita, se pot extinde și afecta articulația. De asemenea, infecțiile sistemice precum endocardita sau septicemia pot disemina bacterii prin sânge către articulații.

Factori de risc

Dezvoltarea artritei septice este influențată de numeroși factori care cresc susceptibilitatea la infecții articulare sau afectează capacitatea organismului de a lupta împotriva acestora. Identificarea acestor factori permite implementarea măsurilor preventive adecvate.

Riscuri legate de vârstă: Vârsta reprezintă un factor important în dezvoltarea artritei septice. Sugarii și copiii mici sunt deosebit de vulnerabili din cauza sistemului imunitar imatur și a vascularizației bogate a cartilajului de creștere. Vârstnicii prezintă risc crescut datorită sistemului imunitar slăbit și prezenței frecvente a altor afecțiuni cronice.

Afecțiuni medicale: Bolile cronice precum diabetul zaharat, artrita reumatoidă și lupusul eritematos sistemic cresc semnificativ riscul de artrită septică. Aceste afecțiuni afectează funcția sistemului imunitar și pot modifica structura articulară, facilitând dezvoltarea infecțiilor.

Proceduri articulare recente: Intervențiile chirurgicale articulare, artroscopia sau injecțiile intraarticulare reprezintă factori de risc importanți pentru dezvoltarea artritei septice. Procedurile invazive pot introduce accidental microorganisme în articulație sau pot crea condiții favorabile pentru dezvoltarea infecției.

Articulații artificiale: Prezența protezelor articulare crește semnificativ riscul de infecție. Materialul artificial poate servi drept substrat pentru colonizarea bacteriană și formarea de biofilme, făcând infecția mai dificil de tratat cu antibiotice convenționale.

Sistem imunitar slăbit: Imunosupresia, fie din cauza bolilor precum HIV/SIDA, fie din cauza tratamentelor imunosupresoare utilizate în transplant sau boli autoimune, crește dramatic riscul de artrită septică. Capacitatea redusă a organismului de a lupta împotriva infecțiilor facilitează dezvoltarea și progresia infecției articulare.

Infecții ale pielii: Infecțiile cutanate reprezintă o poartă de intrare importantă pentru bacteriile care pot cauza artrita septică. Leziunile pielii, precum ulcerele, plăgile sau infecțiile superficiale, permit bacteriilor să pătrundă în sistemul circulator și să ajungă la articulații. Persoanele cu afecțiuni cutanate cronice precum psoriazisul sau eczemele prezintă un risc mai mare de a dezvolta artrită septică din cauza barierelor cutanate compromise.

Utilizarea drogurilor intravenoase: Persoanele care utilizează droguri intravenoase sunt expuse unui risc semnificativ de a dezvolta artrită septică din cauza introducerii directe a bacteriilor în fluxul sanguin prin ace contaminate. Articulațiile frecvent afectate în aceste cazuri sunt cele sternoclaviculare și sacroiliace, iar infecțiile sunt adesea cauzate de bacterii precum Pseudomonas aeruginosa sau Serratia.

Semne și simptome

Artrita septică se manifestă prin simptome acute și severe care apar rapid și necesită intervenție medicală imediată. Tabloul clinic include manifestări locale la nivelul articulației afectate și simptome sistemice cauzate de infecție.

Durere și tumefiere articulară

Durerea în artrita septică este intensă, persistentă și se agravează la cea mai mică mișcare sau atingere a articulației afectate. Articulația devine rapid tumefiată din cauza acumulării de lichid sinovial infectat și a răspunsului inflamator puternic. Zona din jurul articulației este caldă la atingere și prezintă eritem pronunțat.

Limitarea mobilității

Mobilitatea articulației afectate este sever compromisă în artrita septică. Pacienții evită activ să miște articulația din cauza durerii intense și a rigidității. Această limitare a mișcării poate duce la atrofie musculară și la disfuncție articulară permanentă dacă infecția nu este tratată prompt.

Febră și frisoane

Răspunsul sistemic la infecția articulară se manifestă prin febră ridicată, care poate depăși 39 grade Celsius, însoțită de frisoane severe. Aceste simptome reflectă severitatea infecției și necesită evaluare medicală urgentă pentru prevenirea complicațiilor sistemice grave.

Oboseală și slăbiciune

Infecția articulară provoacă o stare generală de rău, caracterizată prin oboseală marcată și slăbiciune musculară. Pacienții pot prezenta scăderea poftei de mâncare, transpirații nocturne și letargie. Aceste simptome sistemice sunt cauzate de răspunsul inflamator și de efortul organismului de a combate infecția.

Articulațiile cel mai frecvent afectate

Genunchi: Articulația genunchiului este cea mai frecvent afectată în artrita septică la adulți, reprezentând aproximativ 50% din cazuri. Anatomia complexă a genunchiului, cu multiple structuri sinoviale și vascularizație bogată, îl face deosebit de vulnerabil la infecții. Diagnosticul precoce este crucial pentru prevenirea deteriorării permanente a cartilajului articular și a ligamentelor.

Șold: Articulația șoldului este frecvent afectată în artrita septică, mai ales la copii și vârstnici. Infecția la acest nivel este deosebit de periculoasă din cauza riscului de necroză avasculară a capului femural și a dificultății de acces pentru drenaj. Diagnosticul poate fi întârziat din cauza localizării profunde a articulației.

Umăr: Artrita septică a umărului apare mai frecvent la persoanele care utilizează droguri intravenoase sau la cei cu catetere venoase centrale. Infecția poate afecta atât articulația glenohumerală cât și bursa subacromială, provocând durere severă și limitarea marcată a mobilității întregului membru superior.

Gleznă: Artrita septică a gleznei este mai puțin frecventă decât cea a genunchiului sau șoldului, dar poate avea consecințe grave asupra mobilității. Infecția poate afecta atât articulația tibiotarsiană cât și articulațiile subtalare, provocând edem semnificativ și compromiterea funcției de susținere a greutății corporale.

Încheietura mâinii: Artrita septică a încheieturii mâinii poate afecta grav funcționalitatea membrului superior. Infecția se poate răspândi rapid în tecile tendoanelor și spațiile sinoviale adiacente, necesitând intervenție chirurgicală promptă pentru prevenirea complicațiilor precum contractura Volkmann sau sindromul de tunel carpian.

Metode de diagnostic

Diagnosticul artritei septice necesită o abordare complexă și rapidă, combinând examinarea clinică cu analize de laborator și studii imagistice. Identificarea precoce a infecției este crucială pentru prevenirea complicațiilor și deteriorării articulare permanente.

Examinarea fizică: Medicul evaluează articulația afectată, observând prezența tumefierii, roșeții și căldurii locale. Palparea zonei evidențiază sensibilitatea și durerea intensă, iar testarea mobilității articulare relevă limitarea semnificativă a mișcărilor. Examinarea include și evaluarea temperaturii corporale și a altor semne sistemice de infecție.

Analize de sânge: Testele sangvine sunt esențiale pentru evaluarea severității infecției și identificarea agentului patogen. Hemoleucograma completă arată de obicei un număr crescut de leucocite, iar proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor sunt semnificativ crescute. Hemoculturile sunt necesare pentru identificarea bacteriilor din circulația sangvină și ghidarea terapiei antibiotice.

Analiza lichidului articular: Artrocenteza și analiza lichidului sinovial reprezintă standardul de aur în diagnosticul artritei septice. Lichidul articular este analizat pentru prezența celulelor inflamatorii, culturi bacteriene și sensibilitate la antibiotice. Un număr de leucocite peste 50.000 per milimetru cub cu predominanță neutrofilică sugerează puternic prezența unei infecții bacteriene.

Investigații imagistice: Radiografiile simple pot evidenția modificări articulare precum lărgirea spațiului articular sau eroziuni osoase în stadiile avansate. Rezonanța magnetică nucleară oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și poate detecta colecții purulente sau modificări inflamatorii precoce. Ecografia articulară este utilă pentru ghidarea artrocentezei și evaluarea cantității de lichid sinovial.

Abordări terapeutice

Tratamentul artritei septice necesită o intervenție promptă și agresivă pentru eradicarea infecției și prevenirea distrugerii articulare. Succesul terapeutic depinde de colaborarea strânsă între specialiști și implementarea unui plan de tratament multimodal.

Terapia cu antibiotice

Administrarea antibioticelor trebuie inițiată imediat după recoltarea culturilor, inițial empiric și apoi ajustată conform antibiogramei. Tratamentul începe intravenos cu antibiotice cu spectru larg, acoperind în special Staphylococcus aureus și streptococi. Durata terapiei variază între 2 și 6 săptămâni, în funcție de severitatea infecției și răspunsul clinic.

Drenajul lichidului articular

Evacuarea lichidului sinovial infectat este esențială pentru reducerea presiunii intraarticulare și eliminarea bacteriilor. Drenajul poate fi realizat prin artrocenteze repetate sau prin lavaj artroscopic, în funcție de localizarea și severitatea infecției. Procedura trebuie efectuată zilnic până la ameliorarea semnificativă a simptomelor și clarificarea lichidului articular.

Managementul durerii

Controlul durerii este crucial pentru confortul pacientului și facilitarea recuperării funcționale. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene și analgezicele sunt utilizate cu precauție, pentru a nu masca semnele de progresie a infecției. Imobilizarea temporară a articulației poate fi necesară în fazele acute ale bolii.

Terapie fizică

Recuperarea funcției articulare începe imediat ce infecția este controlată și durerea permite mobilizarea. Exercițiile de mobilizare pasivă și activă sunt introduse gradual pentru prevenirea rigidității și atrofiei musculare. Programul de recuperare este personalizat în funcție de articulația afectată și statusul general al pacientului.

Intervenții chirurgicale

Debridarea articulară: Această procedură implică îndepărtarea chirurgicală a țesuturilor infectate și necrotice din articulație. Debridarea poate fi realizată artroscopic sau prin artrotomie deschisă, în funcție de severitatea infecției și localizarea articulară. Procedura include lavajul abundent al articulației și îndepărtarea completă a materialului purulent și a detritusurilor.

Îndepărtarea protezei articulare: În cazul infecțiilor protezelor articulare, îndepărtarea implantului este adesea necesară pentru eradicarea completă a infecției. Procedura implică extragerea tuturor componentelor protetice și a cimentului, urmată de debridarea extensivă a țesuturilor infectate. Un spacer impregnat cu antibiotice este plasat temporar pentru menținerea spațiului articular și eliberarea locală de antibiotice.

Reconstrucția articulară: Procedura de reconstrucție articulară este efectuată după eradicarea completă a infecției și reprezintă etapa finală în tratamentul artritei septice severe. Această intervenție complexă implică refacerea suprafețelor articulare deteriorate prin utilizarea de grefe osoase sau implanturi protetice speciale. Recuperarea postoperatorie necesită un program intensiv de fizioterapie și poate dura mai multe luni până la redobândirea mobilității complete.

Complicații

Artrita septică poate avea consecințe grave asupra funcției articulare și stării generale de sănătate, mai ales când diagnosticul și tratamentul sunt întârziate. Complicațiile pot persista pe termen lung și pot afecta semnificativ calitatea vieții pacientului.

Deteriorarea articulară: Procesul infecțios din artrita septică poate distruge rapid cartilajul articular și structurile adiacente. Enzimele proteolitice eliberate de bacterii și celulele inflamatorii erodează suprafețele articulare, ducând la degradarea ireversibilă a cartilajului. Deteriorarea poate progresa chiar și după tratarea infecției, rezultând în instabilitate articulară și artroză precoce.

Durere cronică: Durerea persistentă după artrita septică poate deveni o problemă semnificativă pentru pacienți. Modificările structurale ale articulației, formarea de țesut cicatricial și inflamația reziduală contribuie la apariția sindromului dureros cronic. Această durere poate persista luni sau ani după tratarea infecției inițiale și poate necesita management specializat al durerii.

Mobilitate limitată: Rigiditatea articulară și limitarea mișcărilor reprezintă consecințe frecvente ale artritei septice. Formarea de aderențe și fibroză în și în jurul articulației restricționează amplitudinea mișcărilor. Această limitare funcțională poate afecta semnificativ activitățile zilnice și poate necesita programe intensive de recuperare pentru ameliorare.

Risc de septicemie: Infecția articulară poate disemina în circulația sangvină, provocând septicemie, o complicație potențial letală. Bacteriile din articulație pot pătrunde în fluxul sangvin, declanșând un răspuns inflamator sistemic sever. Semnele de septicemie includ febră înaltă, tahicardie, hipotensiune și disfuncție multiplă de organ.

Deformări articulare: Distrugerea progresivă a structurilor articulare poate duce la deformări permanente. Modificările anatomice includ subluxații, dezaxări și instabilitate articulară. Aceste deformări pot necesita intervenții chirurgicale corective complexe și pot limita semnificativ funcționalitatea articulației afectate.