Bolile degetelor de la maini: care sunt ele si tratamentul lor

Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru menținerea funcționalității mâinii și prevenirea deteriorării permanente a țesuturilor afectate.

Boli frecvente ale mâinii și degetelor

Afecțiunile mâinii și degetelor pot varia de la probleme minore până la condiții severe care necesită intervenție chirurgicală. Acestea pot fi cauzate de traumatisme, uzură în timp, boli sistemice sau factori genetici.

Sindromul de tunel carpian

Această afecțiune apare când nervul median este comprimat la nivelul încheieturii mâinii, provocând amorțeală, furnicături și slăbiciune în mână și degete. Simptomele se intensifică adesea noaptea și pot fi agravate de activități repetitive. Tratamentul include purtarea unei orteze, modificări ale activității și, în cazuri severe, intervenție chirurgicală pentru decompresia nervului.

Degetul în resort

Această afecțiune se manifestă prin blocarea sau încuierea unui deget în poziție îndoită, urmată de o eliberare bruscă. Cauza principală este inflamația tecii tendoanelor flexoare, care împiedică alunecarea normală a tendonului. Tratamentul poate include antiinflamatoare, injecții cu corticosteroizi sau intervenție chirurgicală pentru eliberarea tendonului afectat.

Contractura Dupuytren

Această boală progresivă afectează țesutul conjunctiv al palmei, ducând la deformarea și îndoirea permanentă a degetelor spre palmă. Afecțiunea începe cu apariția unor noduli în palmă și progresează spre formarea unor cordoane fibroase care trag degetele spre interior. Tratamentul poate include injecții enzimatice sau intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului afectat.

Sindromul De Quervain

Această afecțiune implică inflamația tendoanelor de la baza policelui, cauzând durere și limitarea mișcărilor. Durerea se intensifică la mișcările de prindere și răsucire. Tratamentul include repaus, imobilizare, antiinflamatoare și, în cazuri severe, intervenție chirurgicală pentru decompresia tendoanelor.

Chisturi ganglionare

Acestea sunt formațiuni chistice pline cu lichid care apar frecvent la nivelul încheieturii mâinii sau la baza degetelor. Deși majoritatea sunt asimptomatice, unele pot cauza disconfort sau limitarea mișcărilor. Tratamentul poate include aspirația lichidului sau excizia chirurgicală în cazurile simptomatice.

Afecțiuni artritice

Osteoartrita: Această formă de artrită este caracterizată prin degradarea progresivă a cartilajului articular, ducând la durere, rigiditate și deformări ale articulațiilor degetelor. Afectează frecvent articulațiile interfalangiene distale și articulația carpometacarpiană a policelui. Tratamentul include medicație antiinflamatoare, exerciții de mobilizare și, în cazuri avansate, proceduri chirurgicale pentru ameliorarea durerii și îmbunătățirea funcției.

Artrita reumatoidă: Această boală autoimună provoacă inflamație cronică a membranei sinoviale, ducând la distrugerea progresivă a articulațiilor. Se manifestă prin durere, tumefiere și deformări caracteristice ale degetelor. Tratamentul necesită o abordare complexă, incluzând medicamente modificatoare ale bolii, antiinflamatoare și terapie ocupațională pentru menținerea funcției mâinii.

Infecții ale mâinii și degetelor

Infecțiile mâinii pot avea consecințe grave dacă nu sunt tratate prompt și adecvat. Acestea pot afecta diferite structuri anatomice și necesită abordări terapeutice specifice.

Infecții superficiale

Acestea afectează straturile superioare ale pielii și țesutul subcutanat. Simptomele includ roșeață, căldură locală, durere și tumefiere. Tratamentul constă în antibiotice orale și îngrijirea locală a plăgilor. Monitorizarea atentă este esențială pentru prevenirea progresiei spre infecții profunde.

Infecții profunde

Acestea implică structurile profunde ale mâinii, precum tendoanele, spațiile fasciale sau articulațiile. Prezintă risc semnificativ de complicații și necesită tratament urgent. Simptomele includ durere severă, limitarea mișcărilor și semne sistemice de infecție. Tratamentul necesită adesea intervenție chirurgicală pentru drenaj și antibioterapie intravenoasă.

Paronichia

Această infecție bacteriană afectează țesuturile moi din jurul unghiei, manifestându-se prin roșeață, durere și umflătură la baza sau în părțile laterale ale unghiei. Apare frecvent în urma traumatismelor minore, expunerii prelungite la umiditate sau a manichiurii agresive. Tratamentul include băi locale cu soluții antiseptice, antibiotice topice sau orale și, în cazurile severe, drenaj chirurgical pentru eliminarea colecției purulente.

Infecția herpetică a degetului

Această infecție virală cauzată de virusul herpes simplex se manifestă prin vezicule dureroase pe deget, însoțite de senzație de arsură și mâncărime. Afectează frecvent personalul medical și poate recidiva. Tratamentul include medicație antivirală sistemică și măsuri locale de protecție pentru prevenirea răspândirii infecției.

Infecții severe

Artrita septică: Această infecție gravă a articulațiilor degetelor necesită tratament urgent pentru prevenirea distrugerii permanente a cartilajului articular. Bacteria pătrunde în articulație prin răspândire hematogenă sau prin inoculare directă în urma traumatismelor. Simptomele includ durere severă, tumefiere și limitarea marcată a mobilității articulare. Tratamentul constă în drenaj chirurgical și antibioterapie intravenoasă prelungită.

Osteomielita: Infecția osoasă poate apărea prin răspândirea unei infecții din țesuturile moi adiacente sau prin diseminare hematogenă. Procesul infecțios determină distrugerea progresivă a țesutului osos, manifestându-se prin durere cronică, tumefiere și modificări radiologice caracteristice. Tratamentul necesită antibioterapie intravenoasă de lungă durată și frecvent intervenție chirurgicală pentru debridarea țesutului osos infectat.

Fasceita necrozantă: Această infecție severă a țesuturilor moi profunde progresează rapid, determinând necroza fasciei și a țesuturilor adiacente. Simptomele inițiale pot fi subtile, dar evoluția este fulminantă, cu deteriorare sistemică rapidă. Tratamentul necesită intervenție chirurgicală urgentă pentru debridarea extensivă a țesuturilor necrotice, antibioterapie cu spectru larg și frecvent multiple intervenții chirurgicale seriate.

Sindroame de compresie nervoasă

Compresiile nervoase la nivelul membrului superior reprezintă afecțiuni frecvente care pot cauza durere, parestezii și deficit motor. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea leziunilor nervoase permanente.

Sindromul de tunel carpian: Compresia nervului median la nivelul tunelului carpian determină amorțeală și furnicături în primele trei degete și jumătatea radială a degetului inelar, cu exacerbare nocturnă și la activități repetitive. Simptomele includ scăderea forței de prehensiune și dificultăți în manipularea obiectelor mici. Tratamentul conservator include ortezare, modificări ale activității și infiltrații locale, iar în cazurile severe se recomandă decompresia chirurgicală.

Sindromul de tunel cubital: Compresia nervului ulnar la nivelul cotului provoacă parestezii și slăbiciune în teritoriul ulnar al mâinii, afectând în special degetul mic și jumătatea ulnară a degetului inelar. Simptomele se agravează la flexia prelungită a cotului. Tratamentul include modificări posturale, ortezare nocturnă și, în cazurile refractare, decompresia chirurgicală a nervului.

Sindromul de tunel radial: Compresia nervului radial în tunelul radial se manifestă prin durere în regiunea posterioară a antebrațului, care se accentuează la extensia repetitivă a încheieturii mâinii și degetelor. Diagnosticul diferențial cu epicondilita laterală este esențial pentru alegerea tratamentului adecvat. Terapia include repaus, antiinflamatoare și fizioterapie, iar în cazurile severe poate fi necesară decompresia chirurgicală.

Deformări ale mâinii

Deformările mâinii pot avea cauze multiple, incluzând artrita, traumatismele și afecțiunile neurologice. Acestea pot afecta semnificativ funcționalitatea mâinii și calitatea vieții pacienților.

Deformarea în gât de lebădă

Această deformare se caracterizează prin hiperextensia articulației interfalangiene proximale și flexia articulației interfalangiene distale. Apare frecvent în artrita reumatoidă și poate afecta grav funcția de prehensiune. Tratamentul include ortezare pentru prevenirea progresiei deformării, terapie ocupațională și, în cazurile severe, reconstrucție chirurgicală pentru restabilirea aliniamentului articular.

Deformarea în butoniera

Această deformare se caracterizează prin flexia articulației interfalangiene proximale și hiperextensia articulației interfalangiene distale. Apare frecvent în urma traumatismelor tendonului extensor sau în contextul artritei reumatoide. Afectarea mecanismului extensor central duce la un dezechilibru biomecanic progresiv, care necesită intervenție terapeutică promptă pentru prevenirea deformării permanente.

Contractura Dupuytren

Semne timpurii: Primele manifestări includ apariția unor noduli nedureroși în palmă, cel mai frecvent la baza degetului inelar sau mic. Pielea din zona afectată devine îngroșată și aderentă la țesuturile profunde. Pacienții pot observa dificultăți în așezarea palmei pe suprafețe plane și limitare ușoară a extensiei degetelor afectate.

Stadii progresive: Boala evoluează cu formarea de cordoane fibroase care se extind de la palmă spre degete. Acestea devin tot mai proeminente și rigide, determinând flexia progresivă și ireductibilă a degetelor afectate. În stadiile avansate, degetele pot fi complet flectate în palmă, compromițând semnificativ funcționalitatea mâinii.

Opțiuni de tratament: Abordarea terapeutică variază în funcție de severitatea contracturii și impactul asupra funcției mâinii. Tratamentul include injecții cu colagenază, care descompun țesutul fibros, fasciotomia cu ac, care secționează cordoanele prin tehnici minim invazive, și fasciectomia chirurgicală pentru cazurile severe. Recuperarea postoperatorie necesită fizioterapie intensivă pentru menținerea rezultatelor.

Abordări terapeutice

Tratamentul bolilor degetelor necesită o abordare personalizată, adaptată tipului și severității afecțiunii. Succesul terapeutic depinde de diagnosticul precoce, alegerea metodei optime de tratament și complianța pacientului la programul de recuperare.

Tratament conservator

Această abordare include modificări ale activității zilnice, utilizarea ortezelor și dispozitivelor de protecție, precum și tehnici de autoîngrijire specifice. Scopul principal este reducerea simptomelor și prevenirea agravării afecțiunii prin evitarea factorilor declanșatori și adoptarea unor poziții ergonomice corecte în timpul activităților cotidiene.

Fizioterapie

Programul de recuperare include exerciții specifice pentru menținerea mobilității articulare, întărirea musculaturii și îmbunătățirea coordonării. Tehnicile de mobilizare tisulară, stretching și exercițiile de prehensiune sunt adaptate individual pentru optimizarea funcției mâinii și prevenirea contracturilor.

Medicație

Tratamentul medicamentos include antiinflamatoare nesteroidiene pentru controlul durerii și inflamației, corticosteroizi administrați local sau sistemic în cazul afecțiunilor inflamatorii severe, și medicamente specifice pentru tratamentul bolilor de fond precum artrita reumatoidă sau guta.

Opțiuni chirurgicale

Proceduri minim invazive: Aceste tehnici includ artroscopia, tenotomia percutană și injecțiile terapeutice ghidate imagistic. Avantajele constau în trauma chirurgicală redusă, recuperare mai rapidă și risc scăzut de complicații. Procedurile sunt efectuate în regim ambulatoriu, sub anestezie locală, permițând reluarea precoce a activităților.

Tehnici chirurgicale deschise: Intervențiile chirurgicale extensive sunt necesare pentru cazurile complicate sau refractare la tratamentul conservator. Acestea includ reconstrucții tendinoase, artrodeze, artroplastii și transferuri tendinoase. Recuperarea postoperatorie este mai îndelungată și necesită un program complex de reabilitare pentru optimizarea rezultatului funcțional.