Spondiloartrita: tipuri, factori de risc, simptome comune si tratament

Principalele manifestări includ durerea și rigiditatea la nivelul coloanei vertebrale, mai ales dimineața și după perioade de inactivitate. Boala poate afecta și alte articulații precum șoldurile, genunchii sau umerii. În unele cazuri, pot apărea și manifestări extra-articulare precum inflamații oculare sau probleme digestive.

Tipuri de spondiloartrită

Spondiloartrita cuprinde mai multe subtipuri de afecțiuni înrudite care se manifestă prin inflamație cronică la nivelul coloanei vertebrale și articulațiilor. Fiecare subtip are particularități specifice în ceea ce privește simptomele și evoluția.

Spondiloartrita axială: Această formă afectează predominant coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace. Durerea și rigiditatea sunt mai intense dimineața și după perioade de repaus, dar se ameliorează odată cu mișcarea. În timp, poate apărea fuziunea vertebrelor, ducând la limitarea mobilității coloanei vertebrale. Pacienții prezintă frecvent și inflamații oculare sau manifestări cutanate.

Spondiloartrita periferică: Această formă se caracterizează prin afectarea predominantă a articulațiilor periferice, în special a celor de la nivelul membrelor inferioare. Articulațiile devin dureroase, umflate și își limitează mobilitatea. Pot apărea și inflamații la nivelul tendoanelor și ligamentelor, în special în zona călcâiului. Simptomele sunt de obicei asimetrice și pot fluctua ca intensitate.

Artrita enteropatică: Această formă de spondiloartrită apare la pacienții cu boli inflamatorii intestinale precum boala Crohn sau colita ulcerativă. Simptomele articulare pot precede manifestările digestive. Artrita este de obicei asimetrică și afectează predominant articulațiile mari ale membrelor inferioare. Evoluția artritei este strâns legată de activitatea bolii intestinale.

Artrita psoriazică: Această formă de spondiloartrită apare la pacienții cu psoriazis și poate afecta atât coloana vertebrală cât și articulațiile periferice. Se caracterizează prin inflamația articulațiilor, în special a celor de la nivelul degetelor, care pot deveni umflate și dureroase. Pot apărea modificări caracteristice ale unghiilor și leziuni cutanate specifice psoriazisului.

Artrita reactivă: Această formă de spondiloartrită apare ca reacție la o infecție, de obicei gastrointestinală sau urogenitală. Simptomele articulare apar la câteva săptămâni după infecția inițială. Artrita este asimetrică și afectează predominant articulațiile mari ale membrelor inferioare. Pot apărea și manifestări extra-articulare precum inflamații oculare sau leziuni cutanate.

Spondiloartrita nediferențiată: Această formă include cazurile care nu îndeplinesc criteriile complete pentru niciuna dintre formele clasice de spondiloartrită. Pacienții prezintă simptome caracteristice spondiloartritei, dar într-o combinație atipică sau incompletă. Evoluția este variabilă și unii pacienți pot dezvolta ulterior o formă clasică de spondiloartrită.

Factori de risc

Dezvoltarea spondiloartritei este influențată de o combinație complexă de factori genetici și de mediu. Înțelegerea acestor factori este esențială pentru identificarea persoanelor cu risc crescut și pentru implementarea măsurilor preventive adecvate.

Predispoziție genetică: Studiile genetice au demonstrat că anumite variante ale genelor implicate în răspunsul imun cresc susceptibilitatea pentru spondiloartrită. Aceste gene controlează diverse aspecte ale sistemului imunitar și pot influența modul în care organismul răspunde la diverși factori de mediu. Prezența acestor variante genetice nu garantează dezvoltarea bolii, dar crește semnificativ riscul.

Vârsta și sexul: Spondiloartrita debutează cel mai frecvent la adulții tineri, cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. Deși inițial se considera că afectează predominant bărbații, cercetările recente au arătat că femeile pot fi la fel de frecvent afectate, dar prezintă adesea manifestări clinice diferite și pot fi diagnosticate mai târziu în evoluția bolii.

Istoric familial: Prezența spondiloartritei la rudele de gradul întâi crește semnificativ riscul de dezvoltare a bolii. Acest aspect subliniază importanța componentei genetice în patogeneza afecțiunii. Persoanele cu antecedente familiale de spondiloartrită necesită o monitorizare atentă și evaluare precoce în cazul apariției simptomelor sugestive.

Factori declanșatori din mediu: Diverși factori de mediu pot declanșa sau agrava spondiloartrita la persoanele predispuse genetic. Aceștia includ infecțiile bacteriene, traumatismele fizice, stresul mecanic asupra articulațiilor și modificările microbiotei intestinale. Identificarea și evitarea acestor factori poate ajuta la prevenirea puseurilor de boală.

Gena HLA-B27: Această genă reprezintă cel mai important marker genetic asociat cu spondiloartrita. Prezența sa crește semnificativ riscul de dezvoltare a bolii, în special a formelor axiale. Testarea pentru această genă poate ajuta la stabilirea diagnosticului, dar prezența sa nu este suficientă pentru dezvoltarea bolii, fiind necesară și interacțiunea cu alți factori genetici și de mediu.

Simptome frecvente

Spondiloartrita se manifestă prin multiple simptome care pot varia ca intensitate și localizare. Recunoașterea acestora este esențială pentru diagnosticul precoce și inițierea tratamentului adecvat.

Durere și rigiditate la nivelul spatelui: Durerea lombară este unul dintre primele simptome ale spondiloartritei. Aceasta se manifestă prin disconfort persistent în partea inferioară a spatelui, care se accentuează în timpul nopții și dimineața. Rigiditatea matinală poate dura mai mult de 30 de minute și se ameliorează cu mișcarea. Durerea poate iradia către fese și coapse.

Durere și umflare articulară: Articulațiile mari, în special cele ale membrelor inferioare, pot deveni dureroase și umflate. Simptomele sunt de obicei asimetrice și pot migra de la o articulație la alta. Umflarea poate fi însoțită de căldură locală și limitarea mișcărilor. Articulațiile șoldurilor și genunchilor sunt frecvent afectate.

Entezita: Reprezintă inflamația zonelor unde tendoanele și ligamentele se atașează de oase. Această manifestare este caracteristică spondiloartritei și poate cauza durere intensă, în special la nivelul călcâiului, zonei plantare sau la inserția tendoanelor pe oase. Durerea se accentuează la presiune și poate limita semnificativ mobilitatea.

Inflamația ochilor: Uveita, sau inflamația ochilor, este o complicație frecventă a spondiloartritei. Aceasta se manifestă prin roșeață oculară, durere, sensibilitate la lumină și vedere încețoșată. Simptomele pot apărea brusc și necesită tratament oftalmologic urgent pentru prevenirea complicațiilor.

Modificări ale pielii: Spondiloartrita poate determina diverse manifestări cutanate, în special la pacienții cu artrită psoriazică. Aceștia dezvoltă plăci roșii, acoperite cu scuame argintii, care apar cel mai frecvent pe coate, genunchi și scalp. Leziunile cutanate pot fi pruriginoase și pot varia ca severitate, de la forme ușoare până la manifestări extinse care acoperă zone mari ale corpului.

Simptome gastrointestinale: Pacienții cu spondiloartrită pot prezenta diverse manifestări digestive, în special cei cu artrită enteropatică. Simptomele includ dureri abdominale, diaree, scădere în greutate și modificări ale apetitului. Aceste manifestări sunt strâns legate de activitatea bolii inflamatorii intestinale și pot preceda sau însoți simptomele articulare.

Oboseala: Oboseala cronică reprezintă un simptom frecvent și invalidant al spondiloartritei, care afectează semnificativ calitatea vieții pacienților. Aceasta se manifestă prin epuizare fizică și mentală persistentă, care nu se ameliorează după odihnă. Starea de oboseală poate fi agravată de durerea cronică, tulburările de somn și inflamația sistemică prezentă în boală.

Opțiuni de tratament

Managementul spondiloartritei necesită o abordare terapeutică complexă și individualizată, care combină tratamentul medicamentos cu măsuri non-farmacologice pentru controlul simptomelor și prevenirea progresiei bolii.

Medicamente

Antiinflamatoare nesteroidiene: Aceste medicamente reprezintă prima linie de tratament în spondiloartrită și sunt eficiente în controlul durerii și inflamației. Medicamentele precum ibuprofenul, naproxenul și diclofenacul reduc rigiditatea matinală și ameliorează mobilitatea articulară. Tratamentul trebuie administrat regulat pentru rezultate optime, sub stricta supraveghere medicală pentru monitorizarea potențialelor efecte adverse gastrice și renale.

Blocante ale factorului de necroză tumorală: Aceste medicamente biologice reprezintă o opțiune terapeutică avansată pentru pacienții care nu răspund adecvat la antiinflamatoarele nesteroidiene. Medicamentele precum adalimumabul, etanerceptul și infliximabul acționează prin blocarea unei proteine implicate în procesul inflamator. Tratamentul reduce semnificativ durerea, îmbunătățește mobilitatea și poate încetini progresia modificărilor structurale ale coloanei vertebrale.

Medicamente antireumatice modificatoare ale bolii: Aceste medicamente sunt utilizate pentru a încetini progresia bolii și pentru a preveni deteriorarea articulațiilor. Metotrexatul și sulfasalazina sunt cele mai frecvent prescrise, fiind eficiente în special pentru manifestările periferice ale spondiloartritei. Aceste medicamente necesită monitorizare atentă prin analize regulate de sânge pentru a preveni potențialele efecte adverse asupra ficatului și sistemului hematologic.

Injecții cu corticosteroizi: Injecțiile locale cu corticosteroizi oferă ameliorare rapidă a durerii și inflamației în articulațiile afectate. Acestea sunt deosebit de utile pentru articulațiile mari precum genunchii sau șoldurile, precum și pentru entezită. Frecvența administrării este limitată la 3-4 injecții pe an în aceeași articulație pentru a preveni efectele adverse locale și sistemice.

Terapie fizică

Programe de exerciții: Exercițiile fizice regulate sunt esențiale în managementul spondiloartritei, ajutând la menținerea mobilității și flexibilității coloanei vertebrale. Programul trebuie să includă exerciții de întindere pentru coloana vertebrală, exerciții respiratorii pentru menținerea expansiunii toracice și exerciții de întărire musculară adaptate individual. Acestea trebuie efectuate zilnic, cu intensitate moderată, pentru rezultate optime.

Hidroterapie: Exercițiile efectuate în apă caldă oferă multiple beneficii pacienților cu spondiloartrită. Apa reduce presiunea asupra articulațiilor, facilitează mișcarea și oferă rezistență blândă pentru întărirea musculaturii. Temperatura apei ajută la relaxarea musculaturii și reducerea durerii, permițând efectuarea mai ușoară a exercițiilor. Ședințele de hidroterapie trebuie efectuate sub supravegherea unui terapeut specializat.

Antrenament postural: Menținerea unei posturi corecte este crucială pentru prevenirea deformărilor coloanei vertebrale în spondiloartrită. Programul include exerciții specifice pentru întărirea mușchilor spatelui, tehnici de corectare a posturii și strategii pentru menținerea alinierii corecte în activitățile zilnice. Pacienții învață să mențină poziții corecte în timpul somnului, la birou și în timpul activităților cotidiene.

Managementul bolii

Controlul eficient al spondiloartritei necesită o abordare comprehensivă care îmbină tratamentul medicamentos cu modificări ale stilului de viață și strategii de autoîngrijire pentru optimizarea calității vieții pacienților.

Monitorizare medicală regulată: Pacienții cu spondiloartrită necesită evaluări periodice pentru monitorizarea activității bolii și ajustarea tratamentului. Consultațiile includ examinări fizice complete, evaluarea mobilității articulare, analize de sânge pentru markerii inflamatori și imagistică când este necesar. Frecvența consultațiilor este adaptată în funcție de severitatea bolii și răspunsul la tratament.

Exerciții și activitate fizică: Activitatea fizică regulată este fundamentală în managementul spondiloartritei, contribuind la menținerea mobilității și prevenirea rigidității articulare. Programul de exerciții trebuie să fie echilibrat, incluzând activități aerobice cu impact redus precum înotul sau mersul pe bicicletă, exerciții de mobilitate și stretching, toate adaptate la capacitatea individuală și stadiul bolii.

Tehnici de protecție articulară: Implementarea tehnicilor corecte de mișcare și poziționare este esențială pentru prevenirea suprasolicitării articulațiilor. Acestea includ distribuirea uniformă a greutății, evitarea pozițiilor fixe prelungite și utilizarea corectă a articulațiilor în activitățile zilnice. Modificările ergonomice la locul de muncă și acasă pot preveni stresul suplimentar asupra articulațiilor afectate.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos poate influența semnificativ evoluția spondiloartritei. Aceasta include menținerea unei greutăți corporale optime, renunțarea la fumat, adoptarea unei diete antiinflamatorii și asigurarea unui somn de calitate. Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare și mindfulness poate contribui la reducerea frecvenței și severității puseurilor inflamatorii.

Strategii de management al durerii: Controlul durerii în spondiloartrită necesită o abordare multidimensională care combină medicația cu tehnici non-farmacologice. Aplicarea locală de căldură sau gheață, tehnicile de relaxare musculară, terapia prin masaj și acupunctura pot completa tratamentul medicamentos. Învățarea tehnicilor de autogestiune a durerii permite pacienților să mențină un control mai bun asupra simptomelor.