Ciroza hepatica: simptome, cauze frecvente, diagnostic si tratament

Ficatul afectat de ciroză își pierde treptat capacitatea de regenerare, ceea ce duce la deteriorarea ireversibilă a funcțiilor sale. Deși ciroza hepatică este o afecțiune gravă, diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat pot încetini sau opri progresia bolii. În stadiile avansate, transplantul hepatic poate fi singura opțiune terapeutică viabilă.

Semne și simptome

Manifestările cirozei hepatice variază în funcție de stadiul bolii și gradul de afectare hepatică. În stadiile incipiente, boala poate evolua fără simptome evidente, făcând diagnosticarea precoce dificilă.

Semne de avertizare timpurie

Primele manifestări ale cirozei hepatice includ oboseală persistentă, scăderea poftei de mâncare, greață, pierdere în greutate inexplicabilă și disconfort în partea dreaptă superioară a abdomenului. Pot apărea și modificări ale pielii, precum apariția unor vase de sânge dilatate vizibile pe suprafața pielii sau roșeață palmară.

Modificări fizice

Pe măsură ce boala progresează, apar modificări fizice evidente precum icter (îngălbenirea pielii și a ochilor), ascită (acumulare de lichid în abdomen), edeme ale membrelor inferioare și atrofie musculară. La bărbați poate apărea ginecomastie și atrofie testiculară, iar la femei pot surveni tulburări menstruale.

Simptome digestive

Ciroza hepatică afectează semnificativ sistemul digestiv prin perturbarea metabolismului nutrienților și a procesului de digestie. Pacienții prezintă frecvent greață persistentă, vărsături, senzație de plenitudine după mese mici și dureri abdominale difuze. Scaunele pot deveni decolorate din cauza absorbției deficitare a grăsimilor, iar apetitul scade considerabil, ducând la pierdere în greutate și malnutriție.

Simptome avansate

Icter: Colorarea în galben a pielii și a albului ochilor apare când ficatul nu mai poate procesa eficient bilirubina. Acest pigment se acumulează în sânge și țesuturi, provocând colorarea caracteristică. Icterul poate fi însoțit de mâncărimi intense ale pielii, urină închisă la culoare și scaune decolorate. Severitatea icterului reflectă gradul de deteriorare a funcției hepatice.

Retenția de lichide: Acumularea de lichide în organism se manifestă prin umflarea abdomenului (ascită) și a membrelor inferioare (edeme). Această retenție apare din cauza presiunii crescute în sistemul portal și a nivelului scăzut de proteine din sânge. Ascita poate cauza disconfort sever, dificultăți respiratorii și crește riscul de infecții bacteriene.

Modificări mentale: Toxinele care nu mai sunt filtrate de ficat ajung la creier și provoacă encefalopatie hepatică. Pacienții prezintă confuzie, dezorientare, modificări ale personalității și tulburări de somn. În cazurile severe, pot apărea somnolență excesivă, tremurături și chiar comă hepatică.

Tendința de sângerare: Ficatul afectat nu mai produce suficienți factori de coagulare, ceea ce duce la sângerări și vânătăi care apar cu ușurință. Pacienții pot prezenta sângerări nazale frecvente, sângerări gingivale și echimoze la traumatisme minore. În cazuri severe, pot apărea hemoragii digestive periculoase.

Cauzele frecvente ale cirozei hepatice

Ciroza hepatică apare ca rezultat al unor leziuni hepatice cronice care se dezvoltă pe parcursul mai multor ani. Procesul de cicatrizare este declanșat de diverse afecțiuni și factori nocivi care atacă în mod repetat țesutul hepatic.

Boala hepatică alcoolică

Consumul excesiv și îndelungat de alcool reprezintă una dintre principalele cauze ale cirozei hepatice. Alcoolul afectează direct celulele hepatice și declanșează un proces inflamator cronic care, în timp, duce la formarea de țesut cicatricial. Severitatea afectării hepatice este direct proporțională cu cantitatea de alcool consumată și durata expunerii.

Hepatita virală (B și C)

Infecțiile cronice cu virusurile hepatitice B și C reprezintă cauze majore ale cirozei hepatice. Aceste virusuri atacă celulele hepatice și determină o inflamație persistentă care, netratată, evoluează spre fibroză și ciroză. Transmiterea poate avea loc prin contact cu sânge infectat, relații sexuale neprotejate sau de la mamă la făt.

Boala ficatului gras non-alcoolic

Această afecțiune apare când grăsimea se acumulează excesiv în ficat la persoanele care nu consumă alcool în exces. Este frecvent asociată cu obezitatea, diabetul zaharat și nivelurile crescute ale colesterolului. Inflamația cronică și acumularea de grăsime pot duce în timp la ciroză.

Afecțiuni autoimune

În cazul acestor boli, sistemul imunitar atacă propriile celule hepatice, provocând inflamație și leziuni care pot evolua spre ciroză. Hepatita autoimună, ciroza biliară primitivă și colangita sclerozantă primitivă sunt exemple de astfel de afecțiuni.

Afecțiuni ereditare

Hemocromatoza: Această boală genetică determină acumularea excesivă de fier în organism, în special la nivelul ficatului. Depozitele de fier deteriorează progresiv țesutul hepatic și pot duce la ciroză. Diagnosticarea și tratamentul precoce prin flebotomii regulate pot preveni dezvoltarea cirozei.

Boala Wilson: Această afecțiune genetică rară cauzează acumularea cuprului în organism, în special în ficat și creier. Excesul de cupru deteriorează țesuturile și poate duce la ciroză hepatică dacă nu este tratat. Medicamentele care elimină excesul de cupru din organism pot preveni progresia bolii.

Deficitul de alfa-1 antitripsină: Această tulburare genetică afectează producția unei proteine care protejează țesuturile de deteriorare. Lipsa acestei proteine poate duce la afectarea ficatului și a plămânilor. La copii, această afecțiune poate cauza ciroză și necesită monitorizare atentă.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea cirozei hepatice necesită o evaluare complexă care combină examenul clinic cu investigații de laborator și imagistice. Identificarea precoce a bolii și a cauzei acesteia este esențială pentru stabilirea unui plan terapeutic eficient.

Examenul fizic: În cadrul consultației medicale, medicul evaluează aspectul general al pacientului și caută semne specifice ale bolii hepatice. Examinarea include palparea abdomenului pentru evaluarea dimensiunii și consistenței ficatului, prezența ascitei sau a splenomegaliei. Sunt urmărite și alte semne caracteristice precum icterul, eritemul palmar sau prezența venelor dilatate pe abdomen.

Analize de sânge: Testele de sânge oferă informații esențiale despre funcția hepatică și cauza bolii. Sunt evaluate enzimele hepatice, bilirubina, albumina și factorii de coagulare. De asemenea, sunt efectuate teste pentru detectarea virusurilor hepatitice, markeri autoimuni și teste metabolice specifice. Rezultatele anormale pot indica gradul de afectare hepatică și pot orienta diagnosticul etiologic.

Investigații imagistice: Metodele imagistice moderne permit vizualizarea detaliată a structurii hepatice și evaluarea severității bolii. Ecografia abdominală reprezintă investigația de primă intenție, urmată de tomografie computerizată sau rezonanță magnetică pentru o evaluare mai detaliată. Elastografia hepatică măsoară gradul de fibroză și ajută la monitorizarea progresiei bolii.

Biopsia hepatică: Această procedură constă în prelevarea unui fragment mic de țesut hepatic pentru examinare microscopică. Biopsia oferă informații precise despre gradul de fibroză, cauza bolii și severitatea afectării hepatice. Procedura se efectuează sub anestezie locală, iar fragmentul de țesut este analizat de către medicul anatomopatolog pentru stabilirea diagnosticului definitiv.

Opțiuni de tratament

Tratamentul cirozei hepatice este complex și individualizat, având ca obiective principale oprirea progresiei bolii, prevenirea complicațiilor și ameliorarea calității vieții pacientului.

Modificări ale stilului de viață

Schimbările în stilul de viață sunt fundamentale pentru managementul cirozei hepatice. Este esențială abstinența totală de la alcool, indiferent de cauza cirozei. Pacienții trebuie să adopte o dietă echilibrată, să mențină o greutate corporală optimă și să practice activitate fizică moderată regulat. Evitarea medicamentelor hepatotoxice și renunțarea la fumat sunt alte măsuri importante.

Medicație

Tratamentul medicamentos vizează atât cauza bolii, cât și complicațiile acesteia. Pentru hepatitele virale se administrează antivirale specifice, pentru bolile autoimune se folosesc imunosupresoare, iar pentru retenția de lichide se prescriu diuretice. Beta-blocantele sunt utilizate pentru prevenirea sângerărilor variceale, iar lactuloză și antibioticele pentru encefalopatia hepatică.

Suport nutrițional

Nutriția adecvată este crucială în managementul cirozei hepatice. Dieta trebuie să fie bogată în proteine de calitate, cu restricție de sare în cazul ascitei. Suplimentarea cu vitamine hidrosolubile și liposolubile poate fi necesară pentru corectarea deficiențelor nutriționale. Monitorizarea atentă a statusului nutrițional și ajustarea aportului alimentar sunt esențiale pentru prevenirea malnutriției.

Transplant hepatic

Criterii de eligibilitate: Pacienții trebuie să îndeplinească criterii specifice pentru a fi considerați candidați pentru transplant hepatic. Acestea includ prezența insuficienței hepatice severe, absența contraindicațiilor medicale majore și capacitatea de a respecta tratamentul imunosupresor pe termen lung. Evaluarea psihosocială și stabilitatea mentală sunt de asemenea factori importanți în selecția candidaților.

Procesul de transplant: Procedura implică înlocuirea ficatului bolnav cu un ficat sănătos de la un donator. Operația durează între 6 și 12 ore și necesită o echipă multidisciplinară specializată. După identificarea unui organ compatibil, pacientul este pregătit pentru intervenție prin evaluări complexe și optimizarea stării generale.

Îngrijirea post-transplant: Perioada post-transplant necesită monitorizare atentă și îngrijire specializată. Pacienții primesc tratament imunosupresor pentru prevenirea rejetului de organ și sunt urmăriți regulat pentru detectarea complicațiilor. Reabilitarea include fizioterapie, consiliere nutrițională și suport psihologic. Adaptarea la noul stil de viață și complianța la tratament sunt esențiale pentru succesul pe termen lung.

Complicații

Ciroza hepatică poate genera multiple complicații severe care afectează întregul organism. Acestea apar pe măsură ce funcția hepatică se deteriorează și pot pune în pericol viața pacientului.

Hipertensiune portală: Presiunea crescută în sistemul venos portal reprezintă o complicație majoră a cirozei hepatice. Țesutul cicatricial din ficat blochează fluxul sanguin normal prin venele portale, forțând sângele să găsească căi alternative de circulație. Această presiune crescută poate duce la formarea de varice esofagiene și gastrice, cu risc major de sângerare.

Ascită: Acumularea de lichid în cavitatea abdominală reprezintă o complicație frecventă și severă a cirozei hepatice. Ascita apare din cauza presiunii crescute în sistemul portal și a nivelului scăzut de albumină din sânge. Prezența lichidului ascitic poate cauza disconfort abdominal sever, dificultăți respiratorii și crește riscul de peritonită bacteriană spontană.

Encefalopatie hepatică: Această complicație neurologică gravă apare când toxinele care în mod normal sunt filtrate de ficat ajung la creier. Pacienții dezvoltă confuzie, dezorientare, modificări ale personalității și tulburări de somn. În cazurile severe, encefalopatia hepatică poate evolua spre comă și poate pune viața în pericol.

Varice: Varicele reprezintă vene dilatate anormal care se formează mai ales în esofag și stomac. Acestea apar când sângele caută căi alternative de circulație din cauza blocajului din ficat. Varicele sunt extrem de fragile și pot sângera abundent, reprezentând o urgență medicală cu risc vital ridicat.

Riscul de cancer hepatic: Pacienții cu ciroză hepatică au un risc semnificativ crescut de a dezvolta cancer hepatic primar (carcinom hepatocelular). Țesutul cicatricial și inflamația cronică creează un mediu propice pentru dezvoltarea celulelor canceroase. Monitorizarea regulată prin ecografie și teste specifice este esențială pentru detectarea precoce a cancerului hepatic.

Strategii de prevenție

Prevenirea cirozei hepatice se bazează pe adoptarea unui stil de viață sănătos și identificarea precoce a factorilor de risc. Măsurile preventive pot reduce semnificativ riscul de dezvoltare a bolii și pot încetini progresia acesteia la persoanele afectate.

Moderarea consumului de alcool: Consumul excesiv de alcool reprezintă una dintre principalele cauze ale cirozei hepatice, iar abstinența sau limitarea strictă a consumului este esențială pentru prevenirea afectării hepatice. Pentru persoanele sănătoase, consumul moderat înseamnă maximum un pahar pe zi pentru femei și două pentru bărbați. Este important de menționat că persoanele cu afecțiuni hepatice preexistente trebuie să evite complet consumul de alcool.

Prevenirea hepatitei: Prevenirea infecțiilor cu virusuri hepatitice implică măsuri specifice de protecție și vaccinare. Vaccinarea împotriva hepatitei B este recomandată tuturor nou-născuților și persoanelor cu risc crescut. Utilizarea prezervativului în timpul actului sexual și evitarea folosirii în comun a obiectelor personale care pot fi contaminate cu sânge sunt măsuri esențiale pentru prevenirea transmiterii virusurilor hepatitice.

Controlul greutății: Menținerea unei greutăți corporale normale prin alimentație echilibrată și activitate fizică regulată este crucială pentru prevenirea bolii ficatului gras non-alcoolic. Dieta trebuie să fie bogată în fructe, legume, cereale integrale și să limiteze consumul de grăsimi saturate și zahăr rafinat. Activitatea fizică moderată, practicată cel puțin 30 de minute zilnic, contribuie la menținerea greutății optime.

Controale medicale regulate: Screeningul periodic al funcției hepatice prin analize de sânge și consultații medicale poate identifica precoce problemele hepatice. Este recomandată efectuarea anuală a testelor hepatice, mai ales pentru persoanele cu factori de risc precum diabetul zaharat, obezitatea sau antecedente familiale de boli hepatice. Depistarea și tratarea promptă a afecțiunilor hepatice poate preveni progresia spre ciroză.