Tromboflebita: tipuri, cauze, simptome si optiuni de tratament

Deși forma superficială are de obicei o evoluție benignă, forma profundă necesită tratament medical de urgență din cauza riscului de complicații severe. Principalele cauze includ traumatismele, intervențiile chirurgicale sau perioadele lungi de inactivitate fizică. Simptomele caracteristice sunt durerea, sensibilitatea și inflamația în zona afectată, însoțite adesea de roșeață și căldură locală.

Tipurile de tromboflebită

Tromboflebita se manifestă în forme diferite, fiecare cu particularitățile și riscurile sale specifice. Înțelegerea acestor tipuri este esențială pentru diagnosticarea corectă și stabilirea unui plan de tratament adecvat.

Tromboflebita superficială: Această formă afectează venele situate aproape de suprafața pielii și se caracterizează prin inflamație locală vizibilă. În zona afectată apare o zonă roșie, dureroasă și caldă la atingere. Sub piele se poate observa sau palpa un cordon dur și sensibil, reprezentând vena inflamată. Deși această formă este mai puțin periculoasă, necesită totuși atenție medicală pentru prevenirea complicațiilor.

Tromboza venoasă profundă: Această formă gravă afectează venele situate în profunzimea mușchilor. Simptomele includ durere severă, edem pronunțat și senzație de tensiune în membrul afectat. Pielea poate deveni lucioasă, întinsă și poate prezenta o colorație modificată. Această formă necesită intervenție medicală imediată din cauza riscului de embolie pulmonară.

Tromboflebita migratoare: Această formă rară se caracterizează prin apariția episodică a inflamației în diferite vene ale corpului. Trombii se pot forma succesiv în locații diferite, provocând simptome care „migrează” de la o zonă la alta. Această formă poate fi asociată cu afecțiuni sistemice grave și necesită investigații amănunțite pentru identificarea cauzei subiacente.

Tromboflebita septică: Aceasta reprezintă o complicație severă care apare când un tromb devine infectat. Pe lângă simptomele obișnuite ale tromboflebitei, pacienții pot dezvolta febră, frisoane și stare generală alterată. Această formă necesită tratament urgent cu antibiotice și, posibil, intervenție chirurgicală pentru prevenirea răspândirii infecției în circulația sanguină.

Cauze și factori de risc

Apariția tromboflebitei este influențată de numeroși factori care pot perturba fluxul sanguin normal sau pot afecta pereții vaselor de sânge. Identificarea și înțelegerea acestor factori este crucială pentru prevenție și tratament.

Leziunile venoase

Traumatismele directe asupra venelor, inclusiv cele cauzate de intervenții medicale precum montarea cateterelor intravenoase sau injecțiile repetate, pot deteriora pereții vasculari. Această deteriorare poate declanșa procesul de coagulare și poate duce la formarea trombilor.

Tulburările de coagulare

Modificările în sistemul de coagulare al sângelui pot crește riscul formării cheagurilor. Acestea pot fi moștenite genetic sau dobândite în urma unor afecțiuni medicale. Persoanele cu istoric familial de tromboze au un risc crescut de a dezvolta tromboflebită.

Imobilizarea prelungită

Perioadele lungi de inactivitate, cum ar fi cele asociate cu spitalizarea, recuperarea post-operatorie sau călătoriile lungi, reduc fluxul sanguin în vene. Staza venoasă rezultată favorizează formarea cheagurilor de sânge și apariția tromboflebitei.

Venele varicoase

Dilatarea și deformarea venelor superficiale perturbă fluxul normal al sângelui. Venele varicoase reprezintă un factor de risc major pentru dezvoltarea tromboflebitei superficiale, deoarece fluxul sanguin încetinit favorizează formarea cheagurilor.

Afecțiuni medicale

Cancer: Prezența unei afecțiuni maligne crește semnificativ riscul de tromboză. Celulele canceroase pot elibera substanțe care activează sistemul de coagulare. Anumite tratamente oncologice pot contribui la dezvoltarea tromboflebitei prin efectele lor asupra sistemului de coagulare și asupra pereților vasculari.

Boli cardiace: Afecțiunile cardiace pot perturba circulația sanguină și pot crește riscul de formare a cheagurilor. Insuficiența cardiacă determină stază venoasă și încetinirea fluxului sanguin în vene, ceea ce favorizează apariția tromboflebitei. Fibrilația atrială și alte aritmii cardiace pot duce la formarea de cheaguri care ulterior pot migra în circulația periferică.

Boli renale: Afecțiunile renale severe pot modifica compoziția sângelui și pot afecta sistemul de coagulare. Sindromul nefrotic determină pierderea proteinelor prin urină, inclusiv a factorilor anticoagulanti naturali, crescând astfel riscul de tromboză. Pacienții cu insuficiență renală cronică prezintă adesea modificări ale sistemului de coagulare care predispun la formarea cheagurilor.

Simptome și semne

Manifestările clinice ale tromboflebitei variază în funcție de localizarea și severitatea afecțiunii. Recunoașterea precoce a semnelor și simptomelor permite inițierea promptă a tratamentului și prevenirea complicațiilor potențial severe.

Durere și sensibilitate

Durerea reprezintă unul dintre primele simptome ale tromboflebitei și variază în intensitate de la un disconfort ușor până la durere severă care limitează mobilitatea. Zona afectată devine sensibilă la atingere, iar presiunea exercitată local poate intensifica durerea. Sensibilitatea se extinde de-a lungul traiectului venei afectate și poate fi însoțită de o senzație de greutate sau tensiune în membrul afectat.

Modificări cutanate

Pielea din zona afectată suferă modificări vizibile caracteristice. Apare o înroșire locală care poate varia ca intensitate și întindere. Tegumentul devine lucios, întins și poate prezenta zone de decolorare sau echimoze. În cazurile severe, pot apărea modificări de textură, iar pielea poate deveni uscată și descuamată.

Edem

Umflarea țesuturilor din zona afectată apare ca urmare a inflamației și a stazei venoase. Edemul poate fi localizat în jurul venei afectate sau poate cuprinde întregul membru. În cazurile severe, umflarea poate fi atât de pronunțată încât determină limitarea mișcărilor și disconfort semnificativ la purtarea încălțămintei sau a hainelor strâmte.

Căldură locală

Zona afectată prezintă o creștere locală a temperaturii care poate fi percepută atât de pacient cât și la palpare de către medic. Această căldură locală este cauzată de procesul inflamator și de creșterea fluxului sanguin în țesuturile adiacente. Diferența de temperatură față de zonele neafectate este adesea evidentă și reprezintă un semn important pentru diagnostic.

Venă vizibilă sub formă de cordon

Localizare: Vena afectată devine vizibilă sub forma unui cordon dur care urmărește traiectul vasului sanguin. În tromboflebita superficială, acest semn este mai evident la nivelul membrelor inferioare, în special pe fața internă a gambei sau pe fața anterioară a coapsei. Cordonul venos poate fi observat și palpat cu ușurință sub piele, având un traseu linear sau ușor sinuos.

Aspect: Vena trombozată apare ca o proeminență lineară, de culoare roșie-violacee, care se evidențiază clar față de pielea din jur. Aspectul poate varia de la o ușoară ridicare a pielii până la o structură bine definită, cu margini clare. Culoarea poate evolua în timp, trecând prin diferite nuanțe de roșu și violet, pe măsură ce procesul inflamator progresează.

Textură: La palpare, vena afectată prezintă o consistență fermă sau dură, asemănătoare unui cordon fibros. Această modificare de textură este cauzată de prezența cheagului și de inflamația peretelui venos. Cordonul venos este sensibil la atingere și poate prezenta nodozități sau neregularități pe parcursul său.

Opțiuni de tratament

Tratamentul tromboflebitei urmărește ameliorarea simptomelor, prevenirea extinderii trombozei și evitarea complicațiilor. Abordarea terapeutică este individualizată în funcție de localizarea și severitatea afecțiunii, precum și de factorii de risc asociați.

Tratament conservator

Măsurile conservative reprezintă prima linie de tratament în cazurile ușoare și moderate de tromboflebită superficială. Acestea includ repausul cu membrul afectat în poziție ușor ridicată, aplicarea de comprese reci sau calde pentru ameliorarea durerii și inflamației, și purtarea ciorapilor elastici compresivi pentru îmbunătățirea circulației venoase. Activitatea fizică moderată este încurajată pentru prevenirea complicațiilor asociate imobilizării prelungite.

Medicamente antiinflamatoare

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt utilizate pentru reducerea durerii și a inflamației asociate tromboflebitei. Acestea includ ibuprofenul și diclofenacul, care pot fi administrate atât oral cât și sub formă de gel pentru aplicare locală. Aceste medicamente ajută la ameliorarea disconfortului și reduc inflamația locală, însă trebuie utilizate conform recomandărilor medicului pentru evitarea efectelor secundare gastrice.

Medicamente anticoagulante

Anticoagulantele sunt esențiale în tratamentul tromboflebitei pentru prevenirea extinderii cheagurilor și formării altora noi. Heparina cu greutate moleculară mică se administrează prin injecție subcutanată, iar warfarina se administrează oral. Dozajul și durata tratamentului sunt stabilite de medic în funcție de severitatea afecțiunii și factorii de risc individuali. Monitorizarea atentă a parametrilor de coagulare este obligatorie pe toată durata tratamentului.

Ciorapi compresivi

Ciorapii compresivi medicali exercită o presiune gradată asupra membrelor inferioare, fiind mai puternică la nivelul gleznei și scăzând progresiv spre coapsă. Această compresie ajută la îmbunătățirea întoarcerii venoase, reduce edemul și previne staza sanguină. Ciorapii trebuie purtați pe timpul zilei și aleși în funcția de mărimea corectă și gradul de compresie recomandat de medic.

Intervenții chirurgicale

Îndepărtarea venei: Procedura chirurgicală de îndepărtare a venelor afectate, cunoscută sub numele de flebectomie, este recomandată în cazurile severe de tromboflebită superficială sau când venele varicoase reprezintă un factor de risc major. Intervenția se realizează sub anestezie locală sau generală și implică efectuarea unor mici incizii prin care vena afectată este extrasă. Recuperarea este rapidă, iar pacientul poate reveni la activitățile normale în câteva zile.

Îndepărtarea cheagului de sânge: Trombectomia reprezintă procedura chirurgicală prin care se îndepărtează cheagul de sânge din venă. Această intervenție este necesară în cazurile severe de tromboză venoasă profundă, când tratamentul medicamentos nu este suficient sau există risc crescut de embolie pulmonară. Procedura necesită anestezie generală și spitalizare, iar recuperarea implică tratament anticoagulant și monitorizare atentă.

Strategii de prevenție

Prevenirea tromboflebitei implică adoptarea unui stil de viață activ și implementarea unor măsuri specifice pentru reducerea riscului de formare a cheagurilor de sânge, în special în situațiile cu risc crescut.

Mișcare regulată: Activitatea fizică moderată stimulează circulația sanguină și previne staza venoasă. Exercițiile simple precum mersul pe jos, înotul sau gimnastica ușoară contribuie la menținerea unui flux sanguin optim în membre. Pentru persoanele care lucrează în poziție șezândă, este recomandată efectuarea unor pauze regulate pentru mișcare la fiecare oră.

Hidratare corespunzătoare: Menținerea unui nivel optim de hidratare este esențială pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge. Consumul regulat de lichide ajută la menținerea fluidității sanguine și previne îngroșarea sângelui. Un aport zilnic adecvat de apă contribuie la funcționarea optimă a sistemului circulator și reduce riscul de tromboză.

Exerciții în timpul călătoriilor: În timpul călătoriilor lungi cu avionul sau mașina, exercițiile simple ale membrelor inferioare sunt esențiale pentru prevenirea stazei venoase. Mișcările regulate ale gleznelor, flexia și extensia picioarelor, precum și plimbările scurte la fiecare două ore stimulează circulația și reduc riscul de formare a cheagurilor.

Utilizarea ciorapilor compresivi: Purtarea ciorapilor compresivi este recomandată persoanelor cu risc crescut de tromboză, în special în timpul călătoriilor lungi sau perioadelor de imobilizare. Aceștia trebuie aleși corect ca mărime și grad de compresie, iar aplicarea lor trebuie făcută dimineața, înainte ca picioarele să dezvolte edem.

Complicații

Tromboflebita poate evolua spre complicații severe care pun în pericol viața pacientului dacă nu este diagnosticată și tratată corespunzător. Recunoașterea precoce a semnelor de alarmă este crucială pentru prevenirea acestor complicații.

Embolia pulmonară: Această complicație gravă apare când un fragment din cheagul de sânge se desprinde și ajunge în circulația pulmonară, blocând arterele pulmonare. Simptomele includ dispnee bruscă, durere toracică intensă, tuse cu sânge și stare de rău general. Embolia pulmonară reprezintă o urgență medicală care necesită intervenție imediată pentru prevenirea consecințelor fatale.

Sindromul postflebitic: Această complicație cronică apare la pacienții care au suferit episoade de tromboză venoasă profundă și se caracterizează prin deteriorarea progresivă a valvelor venoase. Manifestările includ durere cronică, edem persistent, modificări de pigmentare a pielii și apariția ulcerațiilor la nivelul membrelor inferioare. Sindromul postflebitic afectează semnificativ calitatea vieții pacienților și necesită management pe termen lung prin purtarea de ciorapi compresivi și îngrijire atentă a pielii.

Durerea cronică a picioarelor: Durerea persistentă la nivelul membrelor inferioare reprezintă o consecință frecventă a tromboflebitei netratate sau tratate inadecvat. Pacienții experimentează o senzație constantă de greutate, disconfort și durere care se accentuează în timpul ortostatismului prelungit sau la sfârșitul zilei. Această durere cronică poate limita semnificativ activitățile zilnice și poate necesita tratament analgezic de lungă durată combinat cu fizioterapie.

Tromboflebita recurentă: Reapariția episoadelor de tromboflebită reprezintă o problemă serioasă care necesită investigații amănunțite pentru identificarea cauzelor subiacente. Episoadele repetate pot indica prezența unor tulburări de coagulare, afecțiuni autoimune sau neoplazii oculte. Managementul implică tratament anticoagulant pe termen lung, modificări ale stilului de viață și monitorizare medicală regulată pentru prevenirea complicațiilor severe.