Pancreatita: tipuri, cauze frecvente, simptome si tratament

Simptomele caracteristice includ dureri severe în abdomenul superior care pot iradia spre spate, greață, vărsături și febră. În formele severe, pancreatita poate duce la complicații grave precum insuficiență renală, probleme respiratorii sau diabet zaharat.

Tipurile de pancreatită

Inflamația pancreasului se manifestă sub două forme distincte, fiecare cu particularitățile și evoluția sa specifică. Acestea necesită abordări terapeutice diferite și pot avea prognostice variate în funcție de severitatea afectării organului.

Pancreatita acută: Această formă apare brusc și se caracterizează prin durere abdominală severă care necesită de obicei spitalizare de urgență. Inflamația determină activarea prematură a enzimelor pancreatice chiar în interiorul organului, ducând la autodigestie și lezarea țesutului pancreatic. Majoritatea cazurilor se rezolvă în câteva zile cu tratament suportiv, însă aproximativ 20% dintre pacienți dezvoltă complicații severe care pot pune viața în pericol.

Pancreatita cronică: Reprezintă o afecțiune progresivă caracterizată prin inflamație persistentă care duce la deteriorarea ireversibilă a pancreasului. Țesutul pancreatic funcțional este înlocuit treptat cu țesut fibros, ceea ce afectează atât producția de enzime digestive, cât și secreția de insulină. Pacienții prezintă episoade recurente de durere abdominală, probleme de digestie și pot dezvolta diabet zaharat pe măsură ce boala avansează.

Cauze frecvente

Identificarea și înțelegerea factorilor care declanșează pancreatita sunt esențiale pentru prevenirea și managementul adecvat al acestei afecțiuni. Există multiple cauze care pot duce la inflamarea pancreasului, unele fiind mai frecvente decât altele.

Calculii biliari: Reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale pancreatitei acute. Când un calcul biliar migrează din vezica biliară și blochează canalul pancreatic, enzimele digestive nu mai pot fi eliminate în intestin. Acestea se acumulează în pancreas și încep să digere țesutul pancreatic, provocând inflamație severă și durere intensă.

Consumul excesiv de alcool: Alcoolul afectează direct celulele pancreatice și modifică compoziția sucului pancreatic, făcându-l mai vâscos și mai predispus la formarea de microcristalite. Consumul cronic de alcool reprezintă principala cauză a pancreatitei cronice, dar poate declanșa și episoade acute după un consum masiv într-o perioadă scurtă.

Nivelul crescut al trigliceridelor în sânge: Hipertrigliceridemia severă, cu valori peste 1000 mg/dl, poate declanșa episoade de pancreatită acută. Trigliceridele în exces sunt degradate de lipaza pancreatică, eliberând acizi grași liberi care pot leza țesutul pancreatic și vasele de sânge din zonă.

Nivelul crescut de calciu în sânge: Hipercalcemia poate cauza pancreatită prin mai multe mecanisme. Calciul în exces poate activa prematur enzimele pancreatice și poate forma microcristalite în interiorul canalelor pancreatice, blocându-le și provocând inflamație.

Medicamentele: Anumite medicamente pot induce pancreatită ca efect advers. Printre acestea se numără diureticele tiazidice, estrogenii, corticosteroizii, azatioprina și unele antibiotice. Mecanismul exact prin care acestea afectează pancreasul variază și nu este complet elucidat.

Infecțiile: Diverși agenți patogeni pot afecta pancreasul și declanșa inflamația. Virusurile precum oreionul, hepatita și citomegalovirusul sunt cele mai frecvente cauze infecțioase. Bacteriile și paraziții pot și ei provoca pancreatită în anumite situații.

Cancerul pancreatic: Tumorile pancreatice pot obstrucționa canalele pancreatice și pot perturba funcționarea normală a organului. Acest lucru poate duce la episoade recurente de pancreatită acută sau la dezvoltarea unei forme cronice de boală.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale pancreatitei variază în funcție de tipul și severitatea bolii, putând merge de la simptome ușoare până la complicații severe care pun viața în pericol. Recunoașterea precoce a semnelor de alarmă este esențială pentru instituirea promptă a tratamentului adecvat.

Simptome generale

Pacienții cu pancreatită prezintă frecvent stare generală alterată, oboseală marcată și slăbiciune. Apetitul este diminuat semnificativ, ceea ce duce la scădere în greutate involuntară, mai ales în formele cronice ale bolii. Temperatura corpului poate fi ușor crescută, iar pacientul poate prezenta transpirații abundente și paloare tegumentară.

Caracteristicile durerii

Durerea în pancreatită este localizată în etajul abdominal superior, de obicei în zona centrală, sub stern. Aceasta are caracter persistent, intens, cu senzație de arsură sau penetranță și iradiază frecvent în spate, ca o durere „în bară”. Intensitatea durerii se accentuează după mese și în poziție culcat pe spate, putând fi parțial ameliorată prin aplecarea trunchiului înainte.

Simptome digestive

Manifestările digestive includ greață persistentă și vărsături care nu aduc ameliorare. Tranzitul intestinal este perturbat, cu perioade de constipație alternând cu diaree. În pancreatita cronică, scaunele devin lucioase și urât mirositoare din cauza malabsorbției grăsimilor. Balonarea și disconfortul abdominal sunt prezente constant.

Simptome severe

Febră și ritm cardiac accelerat: În formele severe de pancreatită acută, temperatura corpului crește semnificativ peste 38.5°C și se menține ridicată. Ritmul cardiac devine rapid, depășind 100 de bătăi pe minut, ca răspuns la inflamația sistemică și deshidratare. Aceste modificări pot indica dezvoltarea complicațiilor și necesită monitorizare atentă în mediul spitalicesc.

Dificultăți de respirație: Inflamația severă a pancreasului poate afecta funcția respiratorie prin multiple mecanisme. Acumularea de lichid în cavitatea pleurală și compresia diafragmului duc la respirație superficială și rapidă. Pacienții pot prezenta senzație de sufocare, mai ales în poziție culcată, necesitând oxigenoterapie și poziționare semi-șezândă.

Simptome de șoc: În cazurile severe poate apărea șocul pancreatic, caracterizat prin scăderea tensiunii arteriale, extremități reci și palide, confuzie mentală și oligurie. Această complicație reprezintă o urgență medicală majoră și necesită intervenție terapeutică imediată pentru stabilizarea funcțiilor vitale.

Icter: Colorația galbenă a pielii și mucoaselor apare când inflamația pancreasului blochează evacuarea bilei. Se observă mai întâi la nivelul sclerelor oculare, apoi se extinde progresiv. Este însoțit de urine închise la culoare și scaune decolorate. Prezența icterului poate indica o obstrucție a căilor biliare care necesită investigații suplimentare.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea pancreatitei implică o combinație de evaluări clinice, teste de laborator și investigații imagistice. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru stabilirea severității bolii și alegerea strategiei terapeutice optime.

Analize de sânge: Testele sangvine evidențiază creșterea marcată a enzimelor pancreatice, în special amilaza și lipaza, care depășesc de cel puțin trei ori limita superioară a normalului. Hemoleucograma completă poate indica prezența inflamației prin creșterea numărului de leucocite, iar testele biochimice evaluează funcția renală, hepatică și nivelul electroliților pentru identificarea complicațiilor.

Investigații imagistice: Examinările imagistice permit vizualizarea directă a modificărilor pancreatice și a complicațiilor asociate. Ecografia abdominală reprezintă prima linie de investigație, fiind utilă în special pentru detectarea calculilor biliari. Tomografia computerizată cu substanță de contrast oferă imagini detaliate ale pancreasului și țesuturilor înconjurătoare, permițând evaluarea exactă a extinderii inflamației și identificarea zonelor de necroză.

Teste din materii fecale: Analiza materiilor fecale este importantă în special pentru diagnosticul pancreatitei cronice, evidențiind prezența grăsimilor în scaun și deficitul de enzime pancreatice. Elastaza fecală scăzută indică insuficiența pancreatică exocrină, iar testul pentru sânge ocult poate detecta eventuale complicații hemoragice.

Teste endoscopice: Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă reprezintă o procedură specializată care combină endoscopia cu imagistica radiologică pentru vizualizarea detaliată a canalelor biliare și pancreatice. Această tehnică permite nu doar diagnosticarea, ci și tratamentul unor probleme precum obstrucțiile datorate calculilor biliari sau stricturilor. Procedura necesită sedare și implică introducerea unui endoscop flexibil prin gură până în duoden, unde se injectează substanță de contrast pentru evidențierea structurilor anatomice.

Abordări terapeutice

Tratamentul pancreatitei necesită o abordare complexă și individualizată, adaptată severității bolii și complicațiilor prezente. Scopul principal este reducerea inflamației, controlul durerii și prevenirea complicațiilor, prin combinarea mai multor strategii terapeutice.

Managementul inițial

Primele măsuri terapeutice în pancreatita acută includ repausul alimentar complet pentru reducerea stimulării pancreasului și hidratarea intravenoasă agresivă cu soluții cristaloide. Monitorizarea atentă a funcțiilor vitale și a diurezei este esențială în primele 24-48 de ore. Pacientul trebuie să rămână în repaus la pat, cu poziționare semi-șezândă pentru ameliorarea durerii și facilitarea respirației.

Controlul durerii

Managementul durerii reprezintă o componentă esențială a tratamentului, realizându-se prin administrarea de analgezice opioide pe cale intravenoasă în fazele acute. În formele cronice, se pot utiliza analgezice non-opioide și tehnici intervenționale precum blocajul nervos splanhnic. Dozele și tipul medicației sunt ajustate în funcție de intensitatea durerii și răspunsul pacientului la tratament.

Suport nutrițional

Reluarea alimentației se face gradual, începând cu lichide clare și progresând către o dietă săracă în grăsimi, în funcție de toleranța pacientului. În cazurile severe sau prelungite, poate fi necesară nutriția enterală prin sondă nazojejunală sau nutriția parenterală totală. Suplimentarea cu enzime pancreatice este indicată în pancreatita cronică pentru îmbunătățirea digestiei și absorbției nutrienților.

Intervenții chirurgicale

Îndepărtarea vezicii biliare: Colecistectomia este recomandată pacienților cu pancreatită cauzată de calculi biliari, pentru prevenirea recurențelor. Intervenția se realizează de obicei laparoscopic, după rezoluția episodului acut de pancreatită. Procedura implică îndepărtarea completă a vezicii biliare și verificarea permeabilității căii biliare principale.

Chirurgia pancreatică: Intervențiile asupra pancreasului sunt rezervate cazurilor complicate cu necroză infectată sau obstrucții ale canalului pancreatic principal. Tehnicile chirurgicale variază de la debridarea țesutului necrotic până la rezecții pancreatice parțiale sau derivații pancreatico-digestive. Momentul operator este ales cu atenție pentru a maximiza șansele de succes și a minimiza riscurile.

Drenajul pseudochistului: Pseudochisturile pancreatice mari sau simptomatice necesită drenaj, care poate fi realizat endoscopic, percutan sau chirurgical. Tehnica endoscopică este preferată atunci când este fezabilă, deoarece este mai puțin invazivă. Procedura implică crearea unei comunicări între pseudochist și stomac sau duoden, permițând drenajul continuu al conținutului.

Complicații

Pancreatita poate evolua cu multiple complicații sistemice care afectează semnificativ prognosticul pacientului. Identificarea și tratamentul prompt al acestora sunt esențiale pentru reducerea mortalității și îmbunătățirea rezultatelor terapeutice.

Insuficiența renală: Afectarea funcției renale în pancreatită apare prin multiple mecanisme, incluzând deshidratarea severă, hipoperfuzia renală și efectele toxice ale mediatorilor inflamatori. Pacienții dezvoltă oligurie, creșterea ureei și creatininei serice, necesitând frecvent terapie de substituție renală temporară prin hemodializă sau dializă peritoneală.

Probleme respiratorii: Disfuncția respiratorie în pancreatită se manifestă prin sindrom de detresă respiratorie acută, caracterizat prin hipoxemie severă și infiltrate pulmonare bilaterale. Acumularea de lichid în cavitatea pleurală și compresia diafragmatică pot necesita ventilație mecanică și oxigenoterapie intensivă pentru menținerea unei oxigenări adecvate.

Diabet zaharat: Distrugerea progresivă a celulelor beta pancreatice în pancreatita cronică duce la apariția diabetului zaharat pancreatic. Această formă de diabet este caracterizată prin deficitul atât de insulină cât și de glucagon, făcând controlul glicemic mai dificil și crescând riscul de hipoglicemii severe. Tratamentul necesită insulinoterapie și monitorizare atentă a glicemiei.

Malnutriția: Insuficiența pancreatică exocrină din pancreatita cronică determină malabsorbția nutrienților esențiali, în special a grăsimilor și vitaminelor liposolubile. Pacienții prezintă scădere ponderală progresivă, anemie și deficite nutriționale multiple. Absorbția deficitară a proteinelor conduce la scăderea masei musculare și slăbiciune generalizată, iar deficitul de vitamine poate cauza probleme neurologice și osteoporoză.

Riscul de cancer pancreatic: Inflamația cronică a pancreasului crește semnificativ riscul dezvoltării cancerului pancreatic. Modificările tisulare repetate și procesul continuu de regenerare celulară pot duce la mutații genetice și transformare malignă. Pacienții cu pancreatită cronică au un risc de până la 16 ori mai mare de a dezvolta cancer pancreatic comparativ cu populația generală, necesitând monitorizare periodică pentru depistarea precoce a acestei complicații.

Strategii de prevenție

Prevenirea pancreatitei se bazează pe modificarea stilului de viață și controlul factorilor de risc modificabili. Adoptarea unor obiceiuri sănătoase și evitarea factorilor nocivi pot reduce semnificativ riscul de dezvoltare a bolii.

Moderația consumului de alcool: Limitarea consumului de alcool reprezintă cea mai importantă măsură preventivă, având în vedere că alcoolul este principala cauză a pancreatitei cronice. Se recomandă evitarea completă a alcoolului la persoanele care au avut episoade de pancreatită acută sau care prezintă factori de risc suplimentari. Pentru populația generală, consumul moderat înseamnă maximum un pahar pe zi pentru femei și două pentru bărbați.

Alimentație sănătoasă: O dietă echilibrată, bogată în fibre și săracă în grăsimi saturate, poate reduce riscul de pancreatită. Mesele trebuie să fie regulate și moderate ca volum, evitând excesele alimentare care suprasolicită pancreasul. Consumul crescut de fructe, legume și cereale integrale, precum și limitarea alimentelor procesate și a zahărului rafinat sunt esențiale pentru menținerea sănătății pancreatice.

Controlul greutății: Menținerea unei greutăți corporale normale este crucială pentru prevenirea pancreatitei, deoarece obezitatea crește riscul de formare a calculilor biliari și poate afecta funcția pancreatică. Scăderea ponderală trebuie realizată gradual, prin modificări sustenabile ale dietei și activității fizice, evitând dietele drastice care pot dezechilibra metabolismul lipidic.

Activitate fizică regulată: Exercițiul fizic moderat, efectuat cu regularitate, contribuie la menținerea unei greutăți sănătoase și îmbunătățește metabolismul lipidic. Se recomandă minimum 150 de minute de activitate fizică moderată săptămânal, precum mersul alert, înotul sau ciclismul. Activitatea fizică regulată reduce și stresul, care poate fi un factor declanșator al episoadelor acute de pancreatită.

Renunțarea la fumat: Fumatul reprezintă un factor de risc independent pentru pancreatită, accelerând progresia bolii și crescând riscul de complicații. Abandonarea acestui obicei nociv reduce inflamația pancreatică și îmbunătățește prognosticul pe termen lung. Există multiple metode de renunțare la fumat, de la terapia comportamentală până la substituția nicotinică, care pot fi adaptate individual sub îndrumarea medicului.