Bursita genunchi: tipuri, cauze, simptome, tratament si prevenire

Cauzele pot fi multiple, de la traumatisme și suprasolicitare până la infecții bacteriene. Tratamentul variază în funcție de severitatea afecțiunii și poate include repaus, aplicații cu gheață, medicamente antiinflamatoare și, în cazurile severe, intervenție chirurgicală.

Tipurile de bursită a genunchiului

Există mai multe tipuri de bursită care pot afecta genunchiul, fiecare cu localizare și caracteristici specifice. Diagnosticul corect al tipului de bursită este esențial pentru stabilirea celui mai potrivit plan de tratament.

Bursita prepatelară: Această formă apare în fața rotulei și este cunoscută și sub denumirea de „genunchiul clericului”. Afectează în special persoanele care petrec mult timp în genunchi, cum ar fi instalatorii, parchetarii sau grădinarii. Zona afectată devine umflată, sensibilă la atingere și poate prezenta roșeață locală. Durerea se intensifică la îngenunchere sau la aplicarea presiunii directe.

Bursita infrapatelară: Această formă afectează bursa situată sub rotulă, între tendonul rotulian și tibie. Apare frecvent la sportivi, în special la alergători și săritori. Pacienții resimt durere sub rotulă, care se accentuează la urcatul și coborâtul scărilor sau la activități care implică sărituri. Umflătura poate fi mai puțin vizibilă decât în cazul bursitei prepatelare.

Bursita anserină: Această formă apare pe partea internă a genunchiului, sub articulație. Este mai frecventă la persoanele supraponderale și la cele care suferă de artroză. Durerea este localizată pe partea internă a genunchiului și se intensifică noaptea, la urcatul scărilor sau la mersul pe distanțe lungi.

Cauze frecvente

Bursita genunchiului poate fi declanșată de diverși factori care irită sau traumatizează bursele sinoviale. Înțelegerea cauzelor ajută la prevenirea și tratamentul adecvat al afecțiunii.

Traumatisme directe

Loviturile puternice în genunchi pot cauza inflamarea imediată a bursei. Căderile, accidentele sportive sau loviturile directe pot duce la acumularea de lichid în bursă și apariția simptomelor specifice bursitei acute.

Presiune repetitivă

Activitățile care implică îngenuncherea frecventă sau presiune constantă asupra genunchiului pot duce la iritarea și inflamarea burselor. Această cauză este frecvent întâlnită la persoanele care lucrează în poziție îngenuncheată.

Afecțiuni medicale

Diverse boli precum artrita reumatoidă, guta sau diabetul zaharat pot crește riscul de apariție a bursitei. Aceste afecțiuni pot slăbi țesuturile și pot face bursele mai susceptibile la inflamație.

Infecții bacteriene

Bacteriile pot pătrunde în bursă prin răni sau zgârieturi, provocând o formă severă de bursită numită bursită septică. Această formă necesită tratament medical urgent cu antibiotice

Activități profesionale

Montarea covoarelor: Instalatorii de covoare sunt expuși unui risc crescut de dezvoltare a bursitei genunchiului din cauza perioadelor lungi petrecute în poziție îngenuncheată. Presiunea constantă exercitată asupra genunchilor în timpul lucrului poate duce la iritarea și inflamarea burselor.

Instalații sanitare: Instalatorii sunt frecvent afectați de bursita genunchiului datorită naturii muncii lor care implică poziții îngenuncheate prelungite pe suprafețe dure. Contactul repetat al genunchilor cu suprafețele dure și poziția de lucru pot cauza inflamarea burselor.

Grădinărit: Activitatea de grădinărit implică perioade îndelungate de îngenunchere pe suprafețe dure sau umede, ceea ce poate cauza iritarea și inflamarea burselor genunchiului. Presiunea constantă exercitată asupra genunchilor în timpul plivirii, plantării sau altor activități de grădină poate duce la dezvoltarea bursitei. Umiditatea și contactul prelungit cu solul pot crește riscul de infecție în cazul unor mici leziuni ale pielii.

Muncă în construcții: Lucrătorii din domeniul construcțiilor sunt expuși unui risc ridicat de dezvoltare a bursitei genunchiului din cauza activităților care necesită îngenunchere frecventă pe suprafețe dure precum betonul sau poziții incomode prelungite. Transportul materialelor grele și urcatul frecvent al scărilor pot suprasolicita articulațiile genunchiului.

Semne și simptome

Manifestările bursitei genunchiului variază în funcție de localizarea și severitatea inflamației, putând include durere localizată, umflătură și limitarea mobilității articulare. Intensitatea simptomelor poate fluctua de la disconfort ușor până la durere severă care afectează semnificativ activitățile zilnice.

Caracteristicile durerii

În bursita genunchiului, durerea se manifestă diferit în funcție de tipul și stadiul afecțiunii. Inițial, poate fi resimțită ca un disconfort ușor care se accentuează la mișcare sau presiune directă. Pe măsură ce inflamația progresează, durerea devine mai intensă și poate persista chiar și în repaus. Zona afectată este sensibilă la atingere, iar durerea se intensifică la îngenunchere sau la urcatul scărilor.

Tipare ale umflăturii

Umflătura în bursita genunchiului prezintă caracteristici distinctive în funcție de bursa afectată. În cazul bursitei prepatelare, umflătura apare în fața rotulei și este clar delimitată, având o consistență moale la palpare. Pentru bursita infrapatelară, umflătura se dezvoltă sub rotulă și poate fi mai puțin vizibilă, dar la fel de dureroasă la atingere.

Modificări ale pielii

Pielea din zona afectată poate suferi diverse modificări vizibile. În stadiile inițiale, zona poate prezenta o ușoară roșeață și să fie caldă la atingere. În cazurile mai severe sau cronice, pielea poate deveni lucioasă, întinsă și să își modifice textura. Modificările sunt mai evidente în cazul bursitei superficiale, unde inflamația este aproape de suprafața pielii.

Limitări ale mișcării

Bursita genunchiului poate restricționa semnificativ amplitudinea mișcărilor articulare. Pacienții pot întâmpina dificultăți la îndoirea sau întinderea completă a genunchiului, la urcatul sau coborâtul scărilor, precum și la alte activități care necesită flexia sau extensia genunchiului. Limitarea mobilității este adesea însoțită de senzația de rigiditate, în special dimineața sau după perioade prelungite de inactivitate.

Simptome de infecție

Febră: Prezența febrei în contextul bursitei genunchiului indică adesea o infecție bacteriană a bursei. Temperatura corporală poate crește peste 38 de grade Celsius, fiind frecvent însoțită de frisoane și stare generală de rău. Această manifestare necesită atenție medicală imediată pentru prevenirea complicațiilor severe.

Roșeață: Zona afectată prezintă o colorație roșiatică intensă, care se extinde dincolo de limitele bursei inflamate. Roșeața este însoțită de căldură locală și poate avea un aspect strălucitor. Marginile zonei roșii sunt de obicei bine delimitate și pielea poate părea întinsă și lucioasă.

Căldură locală: Zona afectată devine semnificativ mai caldă la atingere comparativ cu țesuturile înconjurătoare. Această creștere a temperaturii locale este cauzată de dilatarea vaselor de sânge și procesul inflamator activ. Căldura locală persistentă, în special când este asociată cu alte simptome de infecție, necesită evaluare medicală promptă.

Durere severă: Durerea devine intensă și pulsatilă, fiind prezentă chiar și în repaus. Intensitatea durerii crește dramatic la cea mai mică mișcare sau atingere a zonei afectate. Această durere severă poate limita complet mobilitatea articulației și poate împiedica desfășurarea activităților zilnice normale, fiind un semn de alarmă care necesită intervenție medicală urgentă.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea corectă a bursitei genunchiului necesită o evaluare complexă care combină examinarea fizică cu diverse teste și investigații. Stabilirea precisă a cauzei și tipului de bursită este esențială pentru alegerea celui mai eficient tratament.

Examinarea fizică: În timpul consultației, medicul ortoped evaluează cu atenție zona afectată, observând prezența umflăturilor, modificărilor de culoare ale pielii și sensibilității la atingere. Prin palpare și manevre specifice, se determină localizarea exactă a durerii și gradul de mobilitate al articulației. Comparația cu genunchiul sănătos oferă informații valoroase despre severitatea afecțiunii.

Aspirația lichidului: Această procedură implică extragerea lichidului din bursa inflamată folosind un ac steril. Analiza lichidului poate confirma prezența unei infecții, identificând tipul de bacterii prezente, sau poate evidenția prezența cristalelor specifice gutei. Procedura are atât rol diagnostic, cât și terapeutic, reducând presiunea și disconfortul cauzate de acumularea excesivă de lichid.

Teste imagistice: Investigațiile imagistice precum radiografia, ecografia și rezonanța magnetică oferă informații detaliate despre starea țesuturilor moi și a structurilor osoase din jurul genunchiului. Ecografia este deosebit de utilă pentru vizualizarea burselor inflamate și măsurarea grosimii pereților acestora, în timp ce rezonanța magnetică poate evidenția modificări subtile ale țesuturilor înconjurătoare.

Analize de sânge: Testele de sânge pot identifica markeri ai inflamației și infecției, ajutând la diferențierea între bursita septică și cea neinfecțioasă. Valorile crescute ale proteinei C reactive și ale vitezei de sedimentare a hematiilor sugerează prezența unui proces inflamator activ. De asemenea, analizele pot detecta afecțiuni sistemice care predispun la bursită.

Opțiuni de tratament

Tratamentul bursitei genunchiului urmărește reducerea inflamației, ameliorarea durerii și restabilirea funcției normale a articulației. Abordarea terapeutică este adaptată în funcție de severitatea simptomelor și cauza subiacentă a afecțiunii.

Repaus și modificarea activității

Primul pas în tratamentul bursitei genunchiului constă în reducerea activităților care agravează simptomele. Repausul articular trebuie echilibrat cu exerciții ușoare pentru prevenirea rigidității. Modificarea temporară a activităților profesionale sau sportive este esențială pentru a permite vindecarea țesuturilor afectate.

Managementul durerii

Controlul durerii în bursita genunchiului implică utilizarea compreselor reci în fazele acute și a compreselor calde în fazele cronice. Aplicarea locală a gheții reduce inflamația și ameliorează durerea, în timp ce căldura îmbunătățește circulația sanguină și relaxează musculatura din jurul articulației afectate.

Terapie fizică

Programul de recuperare include exerciții specifice pentru întărirea musculaturii din jurul genunchiului și îmbunătățirea flexibilității. Kinetoterapia ajută la restabilirea mobilității articulare și previne apariția complicațiilor pe termen lung. Tehnicile de terapie fizică pot include ultrasunetele, electroterapia și masajul terapeutic.

Tratamente medicamentoase

Medicamente antiinflamatoare: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene administrate oral sau topic reduc inflamația și ameliorează durerea asociată bursitei. Acestea includ ibuprofen, naproxen și diclofenac, care pot fi combinate cu analgezice simple pentru un efect terapeutic optim. Utilizarea acestor medicamente trebuie monitorizată pentru prevenirea efectelor secundare gastrice.

Injecții cu corticosteroizi: Administrarea locală de corticosteroizi direct în bursa afectată oferă o ameliorare rapidă a simptomelor în cazurile severe sau rezistente la tratamentul conservator. Efectul antiinflamator puternic al corticosteroizilor reduce semnificativ durerea și umflătura. Numărul injecțiilor este limitat pentru a preveni efectele adverse locale.

Antibiotice pentru infecție: În cazul bursitei septice, tratamentul cu antibiotice este esențial pentru combaterea infecției bacteriene. Alegerea antibioticului se face în funcție de rezultatele culturii bacteriene și ale antibiogramei. Durata tratamentului variază între 7 și 14 zile, putând fi prelungită în cazurile severe. Monitorizarea atentă a răspunsului la tratament și ajustarea terapiei sunt necesare pentru prevenirea complicațiilor.

Aspirația lichidului: Procedura de aspirație implică extragerea excesului de lichid din bursa inflamată folosind un ac steril, sub anestezie locală. Această intervenție oferă atât ameliorare imediată a simptomelor prin reducerea presiunii, cât și posibilitatea analizării lichidului pentru identificarea cauzei exacte a inflamației. În cazurile de bursită cronică sau recurentă, aspirația poate fi repetată la intervale stabilite de medicul specialist.

Recuperare și prognostic

Recuperarea după bursita genunchiului și prognosticul pe termen lung variază în funcție de severitatea afecțiunii, promptitudinea și eficacitatea tratamentului, precum și de aderența pacientului la recomandările medicale. În general, cu îngrijire adecvată, majoritatea cazurilor de bursită a genunchiului se rezolvă complet, permițând pacienților să revină la nivelul lor normal de activitate.

Timpul estimat de recuperare: Durata recuperării în cazul bursitei genunchiului variază considerabil, depinzând de severitatea inflamației și de tipul de bursită (acută sau cronică). În cazurile ușoare, ameliorarea simptomelor poate începe în câteva zile, cu o recuperare completă în 2-3 săptămâni. Pentru cazurile moderate sau severe, procesul de vindecare poate dura între 6 și 8 săptămâni. Bursita cronică sau recurentă poate necesita o perioadă mai lungă de tratament și monitorizare. Este crucial ca pacienții să respecte planul de tratament și să nu grăbească revenirea la activitățile intense înainte de vindecarea completă, pentru a evita complicațiile sau recidivele.

Perspectiva pe termen lung: Prognosticul pentru bursita genunchiului este în general favorabil, cu majoritatea pacienților recuperându-se complet și revenind la nivelul anterior de activitate. Cu toate acestea, rezultatele pe termen lung depind de mai mulți factori, inclusiv cauza inițială a bursitei, eficacitatea tratamentului și modificările în stilul de viață. Pacienții care adoptă măsuri preventive și fac ajustări în activitățile lor zilnice au șanse mai mari de a evita recurențele. În unele cazuri, pot fi necesare modificări permanente ale tehnicilor de lucru sau ale activităților recreative pentru a preveni reapariția simptomelor.

Potențialul de recurență: Bursita genunchiului are potențialul de a recidiva, în special dacă factorii cauzali nu sunt abordați corespunzător. Riscul de recurență este mai mare la persoanele care continuă activitățile care au dus inițial la dezvoltarea bursitei fără a implementa măsuri protective adecvate. Pacienții cu afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi artrita reumatoidă sau guta, pot avea, de asemenea, un risc crescut de episoade recurente. Pentru a minimiza acest risc, este esențială educația pacientului privind tehnicile de prevenire, precum și monitorizarea și ajustarea continuă a activităților. În unele cazuri, pot fi recomandate exerciții de întărire și flexibilitate pe termen lung pentru a menține sănătatea articulației și a țesuturilor înconjurătoare.

Strategii de prevenție

Prevenirea bursitei genunchiului se bazează pe adoptarea unor măsuri protective și modificări ale stilului de viață care reduc riscul de apariție a inflamației. O atenție deosebită trebuie acordată protecției articulației în timpul activităților solicitante și menținerii unei greutăți corporale optime.

Utilizarea echipamentului de protecție: Genunchierele și alte dispozitive de protecție sunt esențiale pentru persoanele care desfășoară activități ce implică îngenuncherea frecventă. Acestea trebuie să fie de calitate superioară, cu o căptușeală adecvată care să distribuie uniform presiunea și să absoarbă șocurile. Pentru activitățile sportive, echipamentul trebuie adaptat specific tipului de sport practicat.

Pauze regulate: Alternarea perioadelor de activitate cu pauze frecvente permite țesuturilor să se recupereze și previne suprasolicitarea articulației. În timpul pauzelor, poziția genunchiului trebuie schimbată pentru a evita presiunea prelungită într-un singur punct. Pentru persoanele care lucrează în poziție îngenuncheată, se recomandă pauze la fiecare 30 de minute de activitate susținută.

Tehnici corecte de exercițiu: Executarea corectă a exercițiilor fizice și a mișcărilor în activitățile zilnice este fundamentală pentru prevenirea bursitei. Încălzirea adecvată înainte de activitatea fizică, stretching-ul și tehnicile corecte de ridicare a greutăților protejează articulația genunchiului. Programul de exerciții trebuie adaptat gradual pentru a permite corpului să se adapteze la efort.

Controlul greutății: Menținerea unei greutăți corporale optime reduce semnificativ presiunea exercitată asupra articulațiilor genunchiului. Fiecare kilogram în plus crește forțele care acționează asupra genunchiului în timpul mersului și altor activități. O dietă echilibrată combinată cu exerciții fizice regulate ajută la menținerea unei greutăți sănătoase și reduce riscul de apariție a bursitei.