Hepatita cronica: cauze, simptome, tratament si monitorizare

Inflamația prelungită a țesutului hepatic poate duce la complicații severe precum ciroza, insuficiența hepatică și cancerul hepatic. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații și menținerea unei funcții hepatice optime.

Cauze frecvente ale hepatitei cronice

Hepatita cronică poate fi cauzată de diverși factori, de la infecții virale până la afecțiuni metabolice și autoimune. Identificarea cauzei exacte este crucială pentru stabilirea unui plan terapeutic adecvat și gestionarea eficientă a bolii.

Virusul hepatitic C: Această infecție virală reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale hepatitei cronice la nivel global. Aproximativ 75-85% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitic C dezvoltă o formă cronică a bolii. Virusul afectează direct celulele hepatice, provocând inflamație și deteriorare progresivă a țesutului hepatic. Tratamentul modern cu antivirale cu acțiune directă poate elimina virusul și opri progresia bolii.

Virusul hepatitic B: Infecția cu virusul hepatitic B poate evolua către o formă cronică în 5-10% dintre cazurile la adulți, dar riscul este semnificativ mai mare la nou-născuți și copiii mici. Virusul poate persista în organism ani de zile, provocând leziuni hepatice continue. Deși nu există un tratament curativ, medicamentele antivirale pot controla replicarea virală și limita deteriorarea ficatului.

Steatohepatita metabolică: Această afecțiune apare în contextul sindromului metabolic, fiind strâns legată de obezitate, diabet zaharat și dislipidemie. Acumularea excesivă de grăsime în ficat determină inflamație cronică și poate duce la fibroză hepatică. Modificările stilului de viață, inclusiv scăderea în greutate și exercițiile fizice regulate, reprezintă elementele principale ale tratamentului.

Boala hepatică indusă de alcool: Consumul excesiv și prelungit de alcool poate provoca inflamație cronică și deteriorare hepatică progresivă. Alcoolul afectează direct celulele hepatice și perturbă metabolismul lipidic, ducând la acumularea de grăsime în ficat. Abstinența totală de la alcool este esențială pentru oprirea progresiei bolii și recuperarea funcției hepatice.

Hepatita autoimună: În această formă de hepatită cronică, sistemul imunitar atacă propriile celule hepatice. Afecțiunea este mai frecventă la femei și poate fi asociată cu alte boli autoimune. Tratamentul cu medicamente imunosupresoare poate controla inflamația și preveni deteriorarea hepatică progresivă.

Hepatita indusă medicamentos: Anumite medicamente, când sunt administrate pe termen lung, pot provoca leziuni hepatice cronice. Printre acestea se numără izoniazida, metotrexatul, amiodarona și nitrofurantoina. Întreruperea medicamentului responsabil duce adesea la ameliorarea afectării hepatice.

Simptome și progresie

Hepatita cronică poate evolua insidios, fără manifestări clinice evidente în stadiile inițiale. Cunoașterea simptomelor și monitorizarea progresiei bolii sunt esențiale pentru managementul adecvat al afecțiunii.

Simptome timpurii

Oboseală și stare generală de rău: Pacienții experimentează frecvent o senzație persistentă de oboseală și epuizare, care nu se ameliorează după odihnă. Această stare poate afecta semnificativ activitățile zilnice și calitatea vieții. Oboseala poate fi însoțită de slăbiciune musculară și dificultăți de concentrare.

Scăderea poftei de mâncare: Modificările în funcția hepatică pot duce la perturbări ale metabolismului și la scăderea apetitului. Pacienții pot prezenta senzație precoce de sațietate și dezgust față de anumite alimente. Această situație poate contribui la scăderea în greutate și la deficiențe nutriționale.

Febră de intensitate redusă: Prezența unei febre ușoare, persistente, poate indica activitatea inflamatorie continuă la nivel hepatic. Temperatura corporală poate fi ușor crescută, în special în cursul serii, și poate fi însoțită de transpirații nocturne și stare generală de disconfort.

Disconfort în zona superioară a abdomenului: Pacienții cu hepatită cronică pot prezenta dureri surde sau senzație de presiune în zona superioară dreaptă a abdomenului, cauzate de inflamația și mărirea ficatului. Acest disconfort poate fi accentuat după mese copioase sau în poziție culcată și poate fi însoțit de senzație de plenitudine și balonare.

Simptome în stadiul avansat

Icter: Colorarea în galben a pielii și a albului ochilor apare din cauza acumulării bilirubinei în sânge și țesuturi. Ficatul afectat nu mai poate procesa și elimina eficient bilirubina, ducând la depunerea acesteia în țesuturi. Icterul poate fi însoțit de urină închisă la culoare și scaune decolorate, indicând disfuncția hepatică severă.

Ascită: Acumularea de lichid în cavitatea abdominală reprezintă o complicație gravă a bolii hepatice avansate. Ascita apare din cauza presiunii crescute în sistemul portal și a nivelurilor scăzute de proteine în sânge. Prezența lichidului în abdomen poate cauza disconfort, dificultăți de respirație și risc crescut de infecții.

Coagulopatie: Tulburarea procesului de coagulare se manifestă prin tendința crescută la sângerare și apariția vânătăilor. Ficatul nu mai poate produce suficienți factori de coagulare, ceea ce duce la prelungirea timpului de coagulare și risc crescut de hemoragii. Sângerările gingivale și nazale devin mai frecvente.

Encefalopatie hepatică: Această complicație gravă apare când toxinele nu mai sunt filtrate eficient de ficat și ajung la creier. Simptomele includ confuzie, dezorientare, modificări ale personalității și, în cazuri severe, comă. Starea mentală alterată necesită intervenție medicală urgentă pentru prevenirea deteriorării neurologice permanente.

Angioame stelate: Aceste dilatații vasculare apar pe piele sub forma unor leziuni roșii cu aspect stelar. Angioamele stelate sunt cauzate de dezechilibre hormonale și reprezintă un semn caracteristic al bolii hepatice avansate. Acestea apar frecvent pe față, gât și partea superioară a trunchiului.

Metode de diagnostic

Diagnosticul hepatitei cronice necesită o abordare complexă, combinând teste de laborator, investigații imagistice și, în unele cazuri, biopsie hepatică. Evaluarea completă permite determinarea cauzei, severității și stadiului bolii.

Analize de sânge: Testele hepatice evidențiază nivelurile crescute ale transaminazelor și ale bilirubinei, indicând gradul de afectare hepatică. Markerii virali specifici permit identificarea tipului de hepatită virală, iar testele imunologice pot diagnostica hepatita autoimună. Evaluarea factorilor de coagulare și a proteinelor serice oferă informații despre funcția de sinteză a ficatului.

Investigații imagistice: Ecografia abdominală, tomografia computerizată și rezonanța magnetică permit vizualizarea detaliată a structurii hepatice și identificarea modificărilor patologice. Aceste investigații pot evidenția modificări de textură, prezența cirozei, hipertensiunea portală sau formațiuni tumorale. Elastografia hepatică măsoară gradul de fibroză prin evaluarea rigidității țesutului hepatic.

Biopsia hepatică: Această procedură oferă informații precise despre gradul inflamației și stadiul fibrozei hepatice. Sub anestezie locală, se prelevează un fragment mic de țesut hepatic pentru examinare microscopică. Rezultatul biopsiei ghidează deciziile terapeutice și permite evaluarea prognosticului bolii.

Screening pentru cancer hepatic: Monitorizarea regulată prin ecografie abdominală și determinarea alfa-fetoproteinei este esențială pentru detectarea precoce a carcinomului hepatocelular. Pacienții cu hepatită cronică necesită evaluare la fiecare șase luni, deoarece riscul de cancer hepatic este semnificativ crescut în prezența cirozei.

Opțiuni de tratament

Tratamentul hepatitei cronice este complex și personalizat în funcție de cauza bolii, stadiul afectării hepatice și prezența complicațiilor. Succesul terapeutic depinde de diagnosticarea precoce și de aderența la planul de tratament stabilit.

Medicamente antivirale: Pentru hepatita virală B și C, medicamentele antivirale moderne reprezintă baza tratamentului. În cazul hepatitei C, noile terapii antivirale cu acțiune directă pot elimina complet virusul în proporție de peste 95% din cazuri, cu o durată a tratamentului între 8 și 12 săptămâni. Pentru hepatita B, medicamentele antivirale precum entecavirul și tenofovirul controlează replicarea virală și previn progresia bolii, fiind necesară administrarea pe termen lung.

Terapia imunosupresoare: În hepatita autoimună, medicamentele care suprimă răspunsul imun excesiv sunt esențiale. Corticosteroizii, în special prednisonul, reprezintă tratamentul inițial, fiind combinați frecvent cu azatioprina pentru menținerea remisiunii. Dozele sunt ajustate treptat pentru a găsi cea mai mică doză eficientă care controlează boala și minimizează efectele secundare.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos este fundamentală pentru managementul hepatitei cronice. Aceasta include menținerea unei greutăți corporale normale, practicarea regulată a exercițiilor fizice moderate și consumul unei diete echilibrate, bogată în fructe, legume și proteine slabe. Evitarea toxinelor hepatice și limitarea consumului de sodiu sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Transplant hepatic: Pentru pacienții cu boală hepatică în stadiu terminal sau complicații severe, transplantul hepatic poate fi singura opțiune terapeutică. Procedura implică înlocuirea ficatului bolnav cu unul sănătos de la un donator compatibil. După transplant, pacienții necesită terapie imunosupresoare pe viață pentru a preveni respingerea organului transplantat.

Monitorizare și managementul bolii

Gestionarea eficientă a hepatitei cronice necesită o abordare integrată, care combină monitorizarea medicală regulată cu modificări ale stilului de viață și aderența strictă la tratamentul prescris.

Monitorizare medicală regulată: Evaluările periodice sunt esențiale pentru urmărirea evoluției bolii și ajustarea tratamentului. Acestea includ analize de sânge pentru funcția hepatică, markeri virali și teste de coagulare, precum și investigații imagistice pentru monitorizarea structurii hepatice. Frecvența controalelor este stabilită în funcție de severitatea bolii și răspunsul la tratament.

Modificări alimentare: Dieta joacă un rol crucial în managementul hepatitei cronice. Este recomandată o alimentație bogată în proteine de calitate, carbohidrați complecși și grăsimi sănătoase. Consumul de alimente procesate și bogate în zahăr trebuie limitat. În cazul pacienților cu ciroză, restricția de sodiu și monitorizarea aportului de proteine sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Evitarea alcoolului: Abstinența completă de la alcool este imperativă pentru toți pacienții cu hepatită cronică, indiferent de cauză. Alcoolul accelerează progresia bolii hepatice și poate interacționa negativ cu medicamentele prescrise. Chiar și cantități mici de alcool pot fi dăunătoare pentru ficatul afectat.

Gestionarea medicației: Administrarea corectă a medicamentelor prescrise este vitală pentru succesul tratamentului. Pacienții trebuie să respecte strict schema de tratament recomandată și să comunice medicului orice efecte secundare sau dificultăți în administrarea medicamentelor. Este important să se evite automedicația și să se verifice cu medicul curant compatibilitatea oricăror medicamente noi.