Ce boli ascund durerile de calcaie: afectiuni frecvente

Cele mai frecvente cauze sunt fasciita plantară și tendinita ahileană, dar pot exista și alte afecțiuni precum bursita, deformarea Haglund sau sindromul de tunel tarsian. În cazurile mai severe, durerile de călcâie pot fi un semn al unor boli autoimune precum artrita reumatoidă sau spondilita anchilozantă. Diagnosticul corect necesită o evaluare medicală amănunțită pentru identificarea cauzei exacte și stabilirea tratamentului adecvat.

Afecțiuni inflamatorii

Inflamația structurilor anatomice din zona călcâiului reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii locale. Aceasta poate afecta tendoanele, ligamentele, bursele sau țesuturile moi din jurul osului calcanean.

Fasciita plantară: Această afecțiune apare când fascia plantară, banda de țesut care leagă călcâiul de degetele piciorului, devine inflamată. Durerea este mai intensă dimineața la primii pași sau după perioade lungi de repaus. Apare frecvent la persoanele supraponderale, la alergători sau la cei care stau mult timp în picioare. Zona devine sensibilă la palpare, iar durerea se poate extinde de-a lungul tălpii.

Tendinita ahileană: Inflamația tendonului lui Ahile cauzează durere în partea posterioară a călcâiului. Durerea se intensifică în timpul activității fizice și se ameliorează în repaus. Zona afectată poate prezenta tumefiere și sensibilitate la atingere. Această afecțiune apare frecvent la sportivi sau la persoanele care poartă încălțăminte neadecvată.

Bursita retroclacaneană: Inflamația bursei dintre tendonul lui Ahile și osul calcanean provoacă durere și tumefiere în partea posterioară a călcâiului. Durerea se accentuează la mers și la purtarea încălțămintei strâmte. Zona afectată devine roșie și caldă la atingere.

Deformarea Haglund: Această afecțiune se caracterizează printr-o proeminență osoasă în partea posterioară a călcâiului. Frecarea constantă cu încălțămintea poate cauza inflamație și durere. Apare mai frecvent la persoanele care poartă pantofi cu toc înalt sau încălțăminte rigidă.

Sindromul țesutului adipos al călcâiului: Apare când țesutul adipos de sub călcâi își pierde capacitatea de amortizare. Durerea este profundă, asemănătoare unei contuzii, și se accentuează la mers pe suprafețe dure. Afectează în special persoanele în vârstă sau supraponderale.

Boli autoimune și sistemice

Durerile de călcâie pot fi un semn al unor afecțiuni sistemice care afectează întregul organism. Aceste boli necesită o abordare terapeutică complexă și monitorizare pe termen lung.

Spondilita anchilozantă: Această boală inflamatorie cronică afectează în principal coloana vertebrală, dar poate cauza dureri și la nivelul călcâiului prin inflamarea locului de inserție a tendonului lui Ahile. Durerea este însoțită adesea de redoare matinală și se ameliorează cu mișcarea.

Artrita reumatoidă: În cadrul acestei boli autoimune, sistemul imunitar atacă țesuturile articulare, inclusiv cele din zona călcâiului. Durerea este simetrică, afectând ambele călcâie, și este însoțită de tumefiere și redoare matinală prelungită.

Artrita psoriazică: Această formă de artrită apare la persoanele cu psoriazis și poate afecta articulațiile piciorului și zona călcâiului. Durerea este însoțită de modificări ale pielii caracteristice psoriazisului și poate fi asimetrică.

Artrita reactivă: Apare ca răspuns la o infecție bacteriană și poate cauza dureri la nivelul călcâiului prin inflamarea tendoanelor și ligamentelor. Este adesea însoțită de simptome la nivelul ochilor și tractului urogenital.

Guta: Această boală metabolică se caracterizează prin depunerea cristalelor de acid uric în articulații. Deși afectează cel mai frecvent halucele, poate cauza dureri intense și la nivelul călcâiului, însoțite de roșeață și tumefiere locală.

Sarcoidoza: Această boală inflamatorie multisistemică poate afecta călcâiul prin formarea de granuloame în țesuturile moi și osoase. Durerea de călcâi în sarcoidoză este adesea însoțită de alte manifestări sistemice precum oboseala, tusea și problemele articulare. Diagnosticul necesită biopsie tisulară și investigații imagistice complexe, iar tratamentul implică administrarea de corticosteroizi și imunosupresoare pentru controlul inflamației.

Afecțiuni osoase și de creștere

Problemele osoase reprezintă o cauză importantă a durerilor de călcâi, putând varia de la fracturi de stres până la tumori osoase. Aceste afecțiuni necesită investigații imagistice pentru diagnostic și pot necesita intervenții chirurgicale pentru tratament.

Fracturile de stres: Suprasolicitarea repetată a osului calcanean poate duce la apariția microfracturilor, care cauzează durere intensă la nivelul călcâiului. Durerea se accentuează progresiv în timpul activității fizice și poate persista și în repaus. Această afecțiune apare frecvent la alergători și la persoanele care își măresc brusc nivelul de activitate fizică.

Osteomielita: Infecția osoasă a calcaneului cauzează durere severă, tumefiere și roșeață locală, adesea însoțite de febră și stare generală alterată. Această afecțiune necesită tratament antibiotic intensiv și uneori intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului infectat. Diagnosticul precoce este esențial pentru prevenirea complicațiilor.

Tumorile osoase: Formațiunile tumorale benigne sau maligne ale osului calcanean pot cauza durere persistentă și tumefiere locală. Durerea este adesea prezentă și în repaus și se poate agrava noaptea. Investigațiile imagistice și biopsia sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului și planificarea tratamentului adecvat.

Boala Paget: Această afecțiune metabolică osoasă determină remodelarea anormală a osului calcanean, ducând la durere cronică și deformare osoasă. Durerea este persistentă și poate fi însoțită de căldură locală și creșterea în dimensiune a călcâiului. Tratamentul include medicamente care influențează metabolismul osos.

Boala Sever: Această afecțiune apare la copii și adolescenți în perioada de creștere, când centrul de creștere al călcâiului devine inflamat. Durerea este localizată în partea posterioară și inferioară a călcâiului, se agravează la activitate fizică și se ameliorează în repaus. Este frecventă la copiii activi fizic și necesită modificarea activităților sportive.

Afecțiuni neurologice

Sistemul nervos periferic joacă un rol crucial în apariția durerilor de călcâi. Compresia sau iritarea nervilor poate cauza dureri intense, senzații de arsură și modificări de sensibilitate în zona călcâiului.

Neuropatia periferică: Afectarea nervilor periferici poate cauza dureri, furnicături și senzație de arsură la nivelul călcâiului. Această afecțiune este frecventă la persoanele cu diabet zaharat și poate fi însoțită de modificări de sensibilitate și slăbiciune musculară. Controlul bolii de bază și medicația specifică sunt esențiale pentru ameliorarea simptomelor.

Radiculopatia lombară: Compresia rădăcinilor nervoase la nivel lombar poate cauza dureri care radiază până la nivelul călcâiului. Durerea este adesea însoțită de parestezie și poate fi agravată de anumite poziții sau mișcări ale coloanei vertebrale. Tratamentul include fizioterapie și, în cazuri severe, intervenție chirurgicală.

Sindromul de tunel tarsian: Compresia nervului tibial posterior în tunelul tarsian cauzează durere și senzație de arsură în zona medială a călcâiului și tălpii. Simptomele se agravează la mers prelungit și activități care implică flexia plantară. Tratamentul include modificări ale încălțămintei, fizioterapie și, în cazuri severe, decompresia chirurgicală.

Compresia nervului Baxter: Compresia ramurii anterioare a nervului tibial posterior cauzează durere în partea medială și inferioară a călcâiului. Durerea este mai intensă după activitate prelungită și poate iradia spre partea laterală a piciorului. Tratamentul conservator include fizioterapie și modificarea activităților, iar în cazurile refractare poate fi necesară decompresia chirurgicală.

Factori de risc și afecțiuni favorizante

Durerile de călcâi sunt influențate de diverși factori care pot crește presiunea mecanică asupra structurilor anatomice ale piciorului sau pot afecta capacitatea țesuturilor de a se regenera și vindeca.

Obezitatea

Excesul ponderal exercită o presiune crescută asupra structurilor anatomice ale piciorului, în special asupra călcâiului. Această suprasolicitare constantă poate duce la inflamația fasciei plantare, deteriorarea țesutului adipos de la nivelul călcâiului și apariția durerilor cronice. Persoanele cu obezitate prezintă un risc crescut de a dezvolta multiple afecțiuni ale călcâiului, inclusiv fasciită plantară și sindromul țesutului adipos.

Diabetul zaharat

Nivelurile crescute ale glicemiei pot afecta nervii și vasele de sânge de la nivelul picioarelor, ducând la neuropatie diabetică și tulburări de circulație. Aceste modificări pot cauza dureri de călcâi, senzație de arsură și amorțeală. Diabetul afectează și capacitatea țesuturilor de a se vindeca, crescând riscul de complicații și prelungind timpul de recuperare.

Încălțămintea necorespunzătoare

Purtarea unor pantofi fără suport adecvat pentru arcadă sau cu amortizare insuficientă poate duce la suprasolicitarea structurilor anatomice ale călcâiului. Pantofii prea strâmți sau prea largi pot cauza presiune anormală și fricțiune, ducând la inflamație și durere. Tocurile înalte modifică distribuția greutății corporale și cresc stresul asupra călcâiului.

Statul prelungit în picioare

Menținerea îndelungată a poziției ortostatice poate cauza oboseală musculară și suprasolicitarea structurilor de susținere ale piciorului. Acest lucru duce la compresia țesuturilor moi, reducerea circulației sanguine și acumularea de lichid la nivelul călcâiului. Persoanele care lucrează în poziție ortostatică prezintă un risc crescut de a dezvolta dureri cronice de călcâi.

Activități fizice

Alergarea: Impactul repetat al călcâiului cu solul în timpul alergării poate cauza microtraumatisme la nivelul fasciei plantare și al țesuturilor moi. Tehnica incorectă de alergare, suprafețele dure sau creșterea bruscă a intensității antrenamentelor pot duce la apariția durerilor de călcâi. Alergătorii începători sau cei care își reiau activitatea după o pauză sunt deosebit de vulnerabili.

Sporturile cu sărituri: Activitățile sportive care implică sărituri frecvente, precum baschetul sau voleiul, exercită o presiune intensă asupra călcâiului în momentul aterizării. Această solicitare repetată poate duce la inflamația tendoanelor, apariția pintenilor calcaneeni sau dezvoltarea fracturilor de stres. Sportivii trebuie să acorde o atenție deosebită tehnicii corecte și echipamentului de protecție.

Dansul: Mișcările specifice dansului, în special în stilurile care implică sărituri și aterizări pe vârfuri, pot suprasolicita structurile anatomice ale călcâiului. Dansatorii profesioniști și amatori pot dezvolta diverse afecțiuni, de la tendinită ahileană până la fracturi de stres. Încălzirea adecvată și tehnica corectă sunt esențiale pentru prevenirea leziunilor.