Durerile de cap insuportabile: tipuri, diagnostic si tratament

Cauzele pot fi multiple, de la probleme vasculare și inflamații până la tulburări de presiune intracraniană sau efecte secundare ale medicamentelor. Diagnosticul corect, realizat prin evaluare medicală amănunțită și uneori investigații imagistice, permite stabilirea unui plan terapeutic adecvat. Tratamentul poate include medicamente, tehnici de relaxare, modificări ale stilului de viață și identificarea factorilor declanșatori. În cazurile severe sau atunci când apar simptome alarmante, consultarea imediată a unui medic este imperativă.

Tipuri de dureri de cap insuportabile

Durerile de cap variază considerabil în intensitate, localizare și simptome asociate, fiecare tip având caracteristici distincte și necesitând abordări terapeutice specifice.

Cefaleea de tensiune: Aceasta reprezintă cea mai frecventă formă de durere de cap, afectând aproximativ trei din patru adulți. Se manifestă ca o senzație de presiune sau strângere pe ambele părți ale capului, ca și cum acesta ar fi prins într-o menghină. Intensitatea variază de la ușoară la moderată, iar durerea poate dura între 30 de minute și câteva zile. Factorii declanșatori includ stresul emoțional, oboseala, problemele musculare sau articulare ale gâtului și maxilarului. Deși rareori invalidantă, cefaleea de tensiune cronică poate afecta semnificativ calitatea vieții.

Migrena: Aceasta este o formă severă de durere de cap, caracterizată printr-o durere pulsatilă intensă, adesea localizată pe o singură parte a capului. Durerea debutează frecvent în jurul ochiului și tâmplei, extinzându-se ulterior spre zona occipitală. Migrena este adesea însoțită de greață, vărsături, sensibilitate la lumină (fotofobie) și la zgomot (fonofobie). Aproximativ 20% dintre persoanele care suferă de migrenă experimentează aură, manifestată prin simptome neurologice precum halucinații vizuale, senzații de furnicături sau amorțeli. Atacurile de migrenă netratate pot dura între 4 și 72 de ore.

Cefaleea în ciorchine: Aceasta reprezintă un tip rar, dar extrem de dureros de cefalee, care afectează predominant bărbații. Se caracterizează prin dureri severe, unilaterale, localizate în jurul sau în spatele unui ochi. Durerea este descrisă ca fiind arzătoare sau înțepătoare și este însoțită de lăcrimare, congestie nazală, roșeață oculară și uneori coborârea pleoapei pe partea afectată. Atacurile apar în serii sau „ciorchini”, durând între 30 și 90 de minute, putând apărea de mai multe ori într-o zi, adesea la aceeași oră.

Cefaleea în lovitură de trăsnet: Aceasta se manifestă printr-o durere explozivă, severă, care atinge intensitatea maximă în mai puțin de un minut. Această formă de cefalee poate indica probleme vasculare grave, precum hemoragia subarahnoidiană, și necesită evaluare medicală de urgență. Pacienții descriu această durere ca fiind „cea mai puternică durere de cap din viața lor”. Deși poate fi primară, fără o cauză identificabilă, cefaleea în lovitură de trăsnet trebuie întotdeauna considerată un semn potențial de alarmă până la excluderea cauzelor secundare grave.

Cefaleea de abuz medicamentos: Aceasta apare ca urmare a utilizării excesive și prelungite a analgezicelor pentru tratarea durerilor de cap. Paradoxal, medicamentele destinate ameliorării durerii pot duce la agravarea și cronicizarea acesteia. Această formă de cefalee se manifestă frecvent dimineața, la trezire, și se ameliorează temporar după administrarea medicamentului analgezic, creând astfel un cerc vicios. Diagnosticul se stabilește când durerea de cap apare în mai mult de 15 zile pe lună, iar pacientul utilizează medicamente pentru durere în mod regulat.

Semnale de alarmă pentru durerile de cap periculoase

Majoritatea durerilor de cap nu reprezintă un pericol pentru sănătate, însă anumite caracteristici pot semnala afecțiuni grave care necesită atenție medicală imediată.

Durerea bruscă și severă: Durerea care atinge intensitatea maximă în câteva secunde sau minute reprezintă un semnal de alarmă major. Acest tip de cefalee, denumită „în lovitură de trăsnet”, poate indica o hemoragie subarahnoidiană cauzată de ruptura unui anevrism cerebral sau alte probleme vasculare acute. Pacienții descriu această durere ca fiind „cea mai puternică din viața lor”, complet diferită de durerile de cap anterioare. Alte cauze potențiale includ tromboza venoasă cerebrală, disecția arterială sau hemoragia intracerebrală. Această manifestare necesită evaluare medicală de urgență și investigații imagistice.

Durerile de cap cu simptome neurologice: Aceste dureri reprezintă un alt semnal important care necesită evaluare medicală promptă. Simptomele neurologice asociate pot include: amorțeli sau slăbiciune pe o parte a corpului, tulburări de vorbire, confuzie, probleme de coordonare sau echilibru, sau modificări ale nivelului de conștiență. Aceste manifestări pot indica un accident vascular cerebral, o criză epileptică, o infecție a sistemului nervos central sau alte afecțiuni neurologice grave. Prezența acestor simptome impune prezentarea imediată la camera de gardă pentru evaluare completă și tratament adecvat.

Durerile de cap apărute după traumatisme craniene: Aceste dureri necesită atenție deosebită, indiferent de severitatea aparentă a traumatismului. Acestea pot semnala dezvoltarea unui hematom subdural sau epidural, care reprezintă acumulări de sânge între membranele care învelesc creierul. Simptomele pot apărea imediat după traumatism sau la distanță de ore sau chiar zile. Agravarea progresivă a durerii, somnolența, confuzia, vărsăturile repetate sau asimetria pupilelor sunt semne de alarmă care impun evaluare medicală urgentă. Diagnosticul precoce și tratamentul prompt pot preveni complicațiile neurologice grave.

Durerile de cap noi apărute după vârsta de 50 de ani: Aceste tipuri de durere trebuie investigate atent, deoarece pot indica afecțiuni specifice acestei grupe de vârstă. Arterita temporală, o inflamație a arterelor temporale care poate duce la pierderea vederii dacă nu este tratată prompt, se manifestă frecvent prin durere la nivelul tâmplelor, sensibilitate la palpare a scalpului și simptome generale precum febră și oboseală. Tumorile cerebrale, primare sau metastatice, pot debuta de asemenea cu cefalee la această vârstă. Orice durere de cap nouă, persistentă sau progresivă la o persoană vârstnică necesită consultație medicală pentru excluderea acestor cauze potențial grave.

Durerile de cap însoțite de febră și rigiditate a gâtului: Aceste simptome pot indica meningita, o inflamație a membranelor care învelesc creierul și măduva spinării, cauzată de infecții bacteriene sau virale. Această combinație de simptome, uneori însoțită de fotosensibilitate, confuzie sau erupții cutanate, reprezintă o urgență medicală. Meningita bacteriană necesită tratament antibiotic imediat pentru prevenirea complicațiilor neurologice grave sau chiar a decesului. Diagnosticul se stabilește prin puncție lombară, care permite analiza lichidului cefalorahidian pentru identificarea agentului patogen.

Durerile de cap cu modificări de vedere sau durere oculară: Acestea pot semnala afecțiuni oftalmologice grave precum glaucomul acut, care reprezintă o urgență oftalmologică. Acesta se manifestă prin durere oculară intensă, vedere încețoșată, halos în jurul luminilor, greață și vărsături. Alte cauze includ nevrita optică, o inflamație a nervului optic asociată uneori cu scleroza multiplă, sau hipertensiunea intracraniană, care poate provoca edem papilar vizibil la examinarea fundului de ochi. Orice modificare vizuală asociată cu durerea de cap necesită evaluare oftalmologică promptă.

Durerile de cap care împiedică activitățile normale: Durerile date reprezintă un semnal că severitatea cefaleei depășește limitele obișnuite. Când durerea este atât de intensă încât împiedică somnul, concentrarea, munca sau activitățile zilnice, aceasta poate indica o formă severă de cefalee primară sau o cauză secundară semnificativă. Incapacitatea de a funcționa normal, izolarea socială sau absenteismul profesional frecvent din cauza durerilor de cap justifică o evaluare medicală amănunțită. Chiar dacă nu indică neapărat o afecțiune amenințătoare de viață, aceste dureri severe afectează semnificativ calitatea vieții și necesită abordare terapeutică specializată.

Cauzele durerilor de cap insuportabile

Durerile de cap insuportabile pot avea origini diverse, de la disfuncții primare ale sistemului nervos până la manifestări secundare ale unor afecțiuni sistemice.

Cauze primare

Cauzele primare frecvente: Cauzele primare reprezintă mecanisme intrinseci care generează durere fără a fi consecința unei alte afecțiuni. Acestea includ migrena, cefaleea de tensiune și cefaleea în ciorchine, considerate entități patologice de sine stătătoare. Mecanismele implicate sunt complexe și incomplet elucidate, implicând factori genetici, neurotransmițători și sensibilizarea căilor durerii. Predispoziția genetică joacă un rol important, mai ales în migrenă, unde aproximativ 70% dintre pacienți au antecedente familiale. Dezechilibrele neurotransmițătorilor precum serotonina și modificările fluxului sanguin cerebral contribuie de asemenea la apariția acestor tipuri de cefalee, care, deși extrem de dureroase, nu indică leziuni structurale cerebrale.

Problemele vasculare: Acestea reprezintă o cauză importantă a durerilor de cap severe. Vasele sanguine cerebrale sunt bogate în terminații nervoase sensibile la durere, iar modificările de calibru, presiune sau integritate ale acestora pot declanșa cefalee intensă. Anevrismele cerebrale, dilatări anormale ale peretelui arterial, pot provoca dureri de cap prin presiunea exercitată asupra structurilor adiacente sau prin sângerare subarahnoidiană. Malformațiile arterio-venoase, conexiuni anormale între artere și vene, perturbă fluxul sanguin cerebral normal. Vasospasmul, constricția bruscă a arterelor cerebrale, poate apărea în sindromul de vasoconstricție cerebrală reversibilă, provocând dureri de cap în lovitură de trăsnet. Aceste afecțiuni vasculare necesită diagnostic și tratament prompt.

Infecțiile și inflamația: Acestea pot provoca dureri de cap severe prin multiple mecanisme. Meningita, inflamația meningelor, provoacă cefalee intensă însoțită de febră și rigiditate a gâtului. Encefalita, inflamația parenchimului cerebral, se manifestă prin cefalee, confuzie și convulsii. Sinuzita acută poate cauza dureri localizate în zona frontală, maxilară sau etmoidală, agravate la aplecarea capului înainte. Infecțiile sistemice, precum gripa, sunt frecvent însoțite de cefalee generalizată. Procesele inflamatorii non-infecțioase, precum arterita temporală, afectează predominant persoanele vârstnice, provocând dureri intense la nivelul tâmplelor. Diagnosticul corect al cauzei infecțioase sau inflamatorii este esențial pentru instituirea tratamentului specific.

Modificările de presiune intracraniană: Acestea reprezintă o cauză importantă de cefalee severă. Hipertensiunea intracraniană, creșterea presiunii lichidului cefalorahidian, poate fi secundară tumorilor cerebrale, hidrocefaliei sau trombozei sinusurilor venoase cerebrale. Se manifestă prin cefalee care se agravează în poziție orizontală, vărsături și edem papilar. Hipertensiunea intracraniană idiopatică (pseudotumor cerebri) afectează predominant femeile tinere cu obezitate. Hipotensiunea intracraniană, scăderea presiunii lichidului cefalorahidian, apare frecvent după puncția lombară sau spontan, prin scurgeri de lichid cefalorahidian. Aceasta provoacă cefalee ortostatică, care se agravează în poziție verticală și se ameliorează în decubit. Ambele tulburări necesită diagnostic și tratament specializat.

Hipertensiunea arterială severă: Aceasta poate provoca dureri de cap, în special în crizele hipertensive, când valorile tensionale depășesc 180/120 mmHg. Cefaleea hipertensivă este tipic occipitală, bilaterală, pulsatilă și apare dimineața la trezire. Encefalopatia hipertensivă, o complicație gravă a hipertensiunii maligne, se manifestă prin cefalee intensă, tulburări vizuale, confuzie și convulsii, reprezentând o urgență medicală. Hipertensiunea secundară unor afecțiuni precum feocromocitomul sau preeclampsia poate provoca, de asemenea, cefalee severă. Controlul prompt al valorilor tensionale este esențial pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor cerebrale.

Stresul și tensiunea musculară: Acestea reprezintă factori frecvenți în declanșarea durerilor de cap. Stresul cronic activează sistemul nervos simpatic, provocând vasoconstricție și eliberarea de mediatori inflamatori care sensibilizează receptorii durerii. Tensiunea musculară prelungită la nivelul gâtului, umerilor și scalpului comprimă terminațiile nervoase și vasele sanguine, generând durere. Postura incorectă, în special la utilizarea prelungită a computerului, agravează tensiunea musculară. Bruxismul nocturn (scrâșnitul dinților) și disfuncțiile articulației temporo-mandibulare contribuie de asemenea la apariția cefaleei de tensiune. Tehnicile de relaxare, exercițiile de stretching și îmbunătățirea ergonomiei pot reduce semnificativ frecvența și intensitatea acestor dureri de cap.

Cauze secundare (condiții medicale)

Tumorile cerebrale: Formațiunile tumorale intracraniene provoacă dureri de cap prin multiple mecanisme, incluzând creșterea presiunii intracraniene, compresia structurilor sensibile la durere și inflamația locală. Cefaleea asociată tumorilor cerebrale este tipic progresivă, mai intensă dimineața sau noaptea, agravată de tuse sau efort și adesea însoțită de greață și vărsături. Localizarea durerii poate oferi indicii despre poziția tumorii, deși frecvent cefaleea este difuză. Simptomele neurologice asociate, precum deficite motorii, tulburări de vedere sau convulsii, variază în funcție de zona cerebrală afectată. Investigațiile imagistice, în special rezonanța magnetică cu substanță de contrast, sunt esențiale pentru diagnostic.

Accidentul vascular cerebral: Un accident vascular cerebral ischemic sau hemoragic poate debuta cu cefalee severă, în special în formele hemoragice. Durerea apare brusc, fiind descrisă adesea ca „cea mai puternică durere de cap din viață”. Hemoragia subarahnoidiană cauzată de ruptura unui anevrism provoacă cefalee explozivă, frecvent însoțită de greață, vărsături și rigiditate a gâtului. Accidentul ischemic poate fi precedat de cefalee, în special în disecțiile arteriale sau în ocluzia arterelor mari. Simptomele neurologice focale, precum slăbiciunea sau amorțeala unilaterală, tulburările de vorbire sau de vedere, însoțesc frecvent durerea. Accidentul vascular cerebral reprezintă o urgență medicală, necesitând evaluare și tratament imediat.

Meningita: Inflamația meningelor, membranele care învelesc creierul și măduva spinării, provoacă una dintre cele mai severe forme de cefalee. Durerea este intensă, generalizată și se asociază cu rigiditate a gâtului, fotosensibilitate și febră înaltă. Meningita bacteriană evoluează rapid, putând duce la alterarea stării de conștiență în câteva ore. Meningita virală are de obicei o evoluție mai puțin severă. Diagnosticul se stabilește prin puncție lombară, care evidențiază modificări ale lichidului cefalorahidian caracteristice infecției. Tratamentul antibiotic empiric trebuie inițiat imediat în cazul suspiciunii de meningită bacteriană, înainte de confirmarea diagnosticului, pentru a preveni complicațiile neurologice grave sau decesul.

Arterita temporală: Această vasculită afectează predominant persoanele peste 50 de ani și implică inflamația arterelor de calibru mediu și mare, în special arterele temporale. Cefaleea este localizată la nivelul tâmplelor, este severă și pulsatilă, adesea însoțită de sensibilitate la palparea scalpului și durere la masticație (claudicație masticatorie). Simptomele sistemice includ febră, fatigabilitate, scădere ponderală și mialgii. Complicația cea mai gravă este pierderea vederii prin neuropatie optică ischemică anterioară, care poate fi prevenită prin tratament prompt cu corticosteroizi. Diagnosticul se confirmă prin biopsia arterei temporale, deși tratamentul trebuie inițiat înainte de rezultatul biopsiei când suspiciunea clinică este înaltă.

Diagnosticarea durerilor de cap insuportabile

Stabilirea diagnosticului corect în cazul durerilor de cap severe necesită o abordare sistematică și, uneori, investigații complexe pentru identificarea cauzei subiacente.

Anamneza și examenul fizic: Acestea reprezintă pilonii fundamentali în evaluarea durerilor de cap. Medicul va culege informații detaliate despre caracteristicile durerii: localizare, intensitate, caracter (pulsatil, constrictiv, înțepător), durata, frecvența și factorii care o agravează sau ameliorează. Debutul brusc sau gradual, relația cu ciclul menstrual, activitatea fizică sau alimentația pot oferi indicii diagnostice importante. Antecedentele personale și familiale de cefalee, traumatisme craniene sau afecțiuni neurologice sunt de asemenea relevante. Examenul fizic complet include evaluarea semnelor vitale, examinarea capului și gâtului pentru identificarea punctelor dureroase sau a rigidității, și examenul neurologic detaliat pentru depistarea eventualelor deficite focale.

Menținerea evidenței cefaleelor și recunoașterea tiparelor: Acestea reprezintă instrumente valoroase în diagnosticul durerilor de cap recurente. Pacientul înregistrează zilnic prezența, intensitatea și durata cefaleei, factorii declanșatori potențiali (alimente, medicamente, factori de mediu, stres), simptomele asociate și răspunsul la medicație. După câteva săptămâni, analiza acestui jurnal poate evidenția tipare specifice anumitor tipuri de cefalee: migrena este adesea declanșată de anumite alimente, fluctuații hormonale sau modificări ale programului de somn; cefaleea în ciorchine apare frecvent la aceeași oră; cefaleea de abuz medicamentos se manifestă tipic dimineața. Identificarea acestor tipare facilitează diagnosticul diferențial și orientează strategia terapeutică.

Investigațiile imagistice: Aceste teste sunt indicate în prezența semnelor de alarmă sau atunci când se suspectează o cauză secundară a durerii de cap. Tomografia computerizată (CT) cerebrală este utilă în urgență pentru detectarea hemoragiilor, hidrocefaliei sau leziunilor ocupatoare de spațiu evidente. Rezonanța magnetică (IRM) cerebrală oferă imagini mai detaliate ale parenchimului cerebral, fiind superioară în identificarea leziunilor de dimensiuni mici, demielinizării, malformațiilor vasculare sau leziunilor de fosă posterioară. Angiografia prin CT sau IRM permite vizualizarea vaselor cerebrale pentru diagnosticul anevrismelor, malformațiilor arterio-venoase sau disecțiilor arteriale. Aceste investigații nu sunt necesare pentru diagnosticul cefaleelor primare tipice (migrenă, cefalee de tensiune) în absența semnelor de alarmă.

Analizele de sânge: Analizele pot furniza informații valoroase în evaluarea durerilor de cap secundare. Hemoleucograma completă poate evidenția infecții sau procese inflamatorii. Viteza de sedimentare a hematiilor și proteina C reactivă sunt markeri inflamatori utili în diagnosticul arteritei temporale. Testele funcționale tiroidiene pot identifica disfuncții tiroidiene asociate cu cefalee. Dozarea electroliților, glicemiei și funcției renale este relevantă în cazul suspiciunii de hipertensiune arterială secundară. Markerii tumorali pot fi utili când se suspectează metastaze cerebrale. În cazurile selecționate, testarea toxicologică poate identifica substanțe care provoacă cefalee. Aceste analize sunt indicate în funcție de contextul clinic și suspiciunea diagnostică.

Puncția lombară: Aceasta este o procedură diagnostică esențială când se suspectează meningita, hemoragia subarahnoidiană nedetectată imagistic sau hipertensiunea intracraniană idiopatică. Procedura implică prelevarea de lichid cefalorahidian prin introducerea unui ac fin între vertebrele lombare. Analiza lichidului include examinarea aspectului macroscopic, numărătoarea celulelor, dozarea proteinelor și glucozei, culturi microbiologice și, în cazuri selecționate, citologie pentru celule maligne sau electroforeză pentru boli demielinizante. Măsurarea presiunii de deschidere este crucială pentru diagnosticul hipertensiunii sau hipotensiunii intracraniene. Puncția lombară este contraindicată în prezența hipertensiunii intracraniene severe cu risc de hernie cerebrală, necesitând evaluare imagistică prealabilă.

Opțiuni de tratament pentru durerile de cap insuportabile

Abordarea terapeutică a durerilor de cap severe implică atât măsuri farmacologice, cât și non-farmacologice, adaptate tipului specific de cefalee și nevoilor individuale ale pacientului.

Analgezicele fără prescripție medicală

Acestea reprezintă prima linie de tratament pentru durerile de cap ușoare până la moderate. Acetaminofenul (paracetamolul) este eficient pentru cefaleea de tensiune și are puține efecte adverse când este utilizat corect. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) precum ibuprofenul, naproxenul sau acidul acetilsalicilic acționează atât ca analgezice, cât și prin reducerea inflamației, fiind utile în special pentru migrenă. Medicamentele combinate, care asociază analgezice cu cafeină, pot oferi un efect superior componentelor individuale. Este esențial ca aceste medicamente să fie utilizate conform indicațiilor și să nu fie depășită doza maximă recomandată. Utilizarea frecventă (mai mult de 10-15 zile pe lună) poate duce la cefalee de abuz medicamentos.

Odihna și tehnicile de relaxare

Acestea joacă un rol important în managementul durerilor de cap. Retragerea într-un spațiu liniștit, întunecat și bine ventilat poate reduce intensitatea unei migrene. Somnul adecvat permite refacerea organismului și poate întrerupe un atac de cefalee. Tehnicile de relaxare precum respirația profundă, relaxarea musculară progresivă sau meditația mindfulness reduc tensiunea musculară și stresul, factori frecvent implicați în declanșarea cefaleei. Biofeedback-ul, o tehnică prin care pacienții învață să controleze funcții fiziologice precum tensiunea musculară sau temperatura pielii, s-a dovedit eficient în reducerea frecvenței și intensității migrenelor. Aceste tehnici non-farmacologice pot fi utilizate singure pentru dureri ușoare sau ca adjuvant al tratamentului medicamentos.

Compresele reci sau calde

Acestea reprezintă remedii simple, dar eficiente pentru multe tipuri de dureri de cap. Compresele reci aplicate pe frunte, tâmple sau ceafă provoacă vasoconstricție și reduc inflamația, fiind deosebit de utile în migrenă și cefalee post-traumatică. Acestea pot fi realizate din pungi cu gheață învelite în prosop, comprese comerciale răcite sau chiar legume congelate învelite în material textil. Compresele calde sunt mai indicate pentru cefaleea de tensiune, deoarece relaxează mușchii contractați și îmbunătățesc circulația sanguină. Dușurile sau băile calde pot avea un efect similar. Alternarea compreselor reci cu cele calde poate fi benefică în unele cazuri. Preferința personală joacă un rol important în alegerea metodei.

Hidratarea și nutriția

Hidratarea și nutriția adecvată pot preveni și ameliora anumite tipuri de dureri de cap. Deshidratarea este un factor declanșator frecvent al cefaleei, iar consumul regulat de lichide, în special apă, poate preveni acest tip de durere. Menținerea unui nivel stabil al glicemiei prin mese regulate și echilibrate previne cefaleea asociată hipoglicemiei. Identificarea și evitarea alimentelor declanșatoare reprezintă o strategie importantă, în special pentru pacienții cu migrenă. Printre declanșatorii alimentari frecvenți se numără alcoolul (în special vinul roșu), cafeina (atât consumul excesiv, cât și sevrajul), brânzeturile maturate, ciocolata, glutamatul monosodic și alimentele procesate. Un jurnal alimentar poate ajuta la identificarea acestor factori.

Medicamente pe bază de prescripție medicală

Triptanii pentru migrenă: Această clasă de medicamente reprezintă tratamentul specific pentru atacurile de migrenă moderate până la severe. Triptanii acționează prin stimularea receptorilor serotoninergici, provocând vasoconstricția vaselor cerebrale dilatate și inhibând eliberarea de neuropeptide inflamatorii. Medicamentele din această clasă includ sumatriptanul, zolmitriptanul, rizatriptanul, eletriptanul, naratriptanul, almotriptanul și frovatriptanul, disponibile în diverse forme: tablete, spray nazal, injecții subcutanate sau plasturi transdermici. Eficacitatea maximă se obține când sunt administrate la debutul migrenei. Efectele adverse includ senzație de constricție toracică, amețeli și parestezii. Triptanii sunt contraindicați la pacienții cu boli cardiovasculare, hipertensiune necontrolată sau în sarcină.

Medicamentele preventive: Tratamentul preventiv este recomandat pacienților cu dureri de cap frecvente, severe sau care răspund insuficient la terapia acută. Betablocantele (propranolol, metoprolol) reduc frecvența și severitatea migrenelor prin mecanisme incomplet elucidate, posibil prin stabilizarea vaselor cerebrale. Antidepresivele triciclice (amitriptilina) sunt eficiente atât pentru migrenă, cât și pentru cefaleea de tensiune cronică. Anticonvulsivantele (topiramat, valproat) modifică excitabilitatea neuronală și stabilizează vasele cerebrale. Blocantele canalelor de calciu (verapamil) sunt prima linie în prevenția cefaleei în ciorchine. Anticorpii monoclonali anti-CGRP (erenumab, fremanezumab) reprezintă o clasă nouă de medicamente specifice pentru prevenția migrenei. Tratamentul preventiv trebuie administrat zilnic, indiferent de prezența durerii, iar eficacitatea se evaluează după 2-3 luni.

Oxigenoterapia pentru cefaleea în ciorchine: Inhalarea de oxigen cu flux mare (7-12 litri/minut) prin mască facială non-rebreathing reprezintă un tratament eficient pentru atacurile de cefalee în ciorchine. Oxigenul determină vasoconstricție cerebrală și reduce inflamația, conducând la ameliorarea durerii în 15-20 minute la aproximativ 70% dintre pacienți. Avantajele oxigenoterapiei includ lipsa efectelor adverse semnificative și posibilitatea utilizării de multiple ori pe zi, fără riscul dezvoltării tahifilaxiei sau a cefaleei de rebound. Dezavantajele constau în necesitatea unui echipament specific (butelie de oxigen, regulator, mască) și lipsa portabilității. Oxigenoterapia poate fi combinată cu alte tratamente acute precum triptanii sau poate reprezenta o alternativă pentru pacienții cu contraindicații la triptani.