Ce probiotic se ia cu antibiotic: recomandari pentru administrare

Pentru rezultate optime, probioticele trebuie luate pe toată durata tratamentului cu antibiotice și continuate încă 1-2 săptămâni după finalizarea acestuia. Persoanele în vârstă, pacienții spitalizați și cei cu sistem imunitar slăbit beneficiază cel mai mult de această asociere terapeutică. Dozele eficiente variază între 5-20 miliarde de unități formatoare de colonii zilnic, în funcție de tulpina probiotică utilizată.

Beneficiile administrării probioticelor cu antibiotice

Administrarea probioticelor în timpul tratamentului cu antibiotice reprezintă o strategie importantă pentru menținerea echilibrului florei intestinale. Antibioticele, deși esențiale în combaterea infecțiilor bacteriene, afectează negativ microbiomul intestinal, eliminând atât bacteriile patogene, cât și pe cele benefice. Probioticele pot contracara aceste efecte negative.

Reducerea diareei asociate antibioticelor: Diareea reprezintă unul dintre cele mai frecvente efecte secundare ale tratamentului cu antibiotice, afectând între 5% și 35% dintre pacienți. Acest efect apare din cauza dezechilibrului creat în flora intestinală normală, care perturbă procesele digestive și absorbția apei în intestin. Numeroase studii clinice au demonstrat că administrarea probioticelor reduce riscul de diaree asociată antibioticelor cu aproximativ 50%, atât la adulți, cât și la copii. Mecanismul de acțiune implică restabilirea echilibrului microbiotei intestinale, întărirea barierei intestinale și modularea răspunsului imun local.

Prevenirea colitei cu Clostridioides difficile: Colita cu Clostridioides difficile reprezintă o complicație gravă a terapiei cu antibiotice, caracterizată prin inflamația colonului cauzată de proliferarea excesivă a acestei bacterii. Antibioticele distrug bacteriile benefice care în mod normal împiedică dezvoltarea Clostridioides difficile, permițând astfel multiplicarea acesteia și producerea de toxine care afectează mucoasa intestinală. Meta-analizele a numeroase studii clinice arată că probioticele pot reduce semnificativ riscul de infecție cu Clostridioides difficile, în special la persoanele cu risc crescut, precum vârstnicii sau pacienții spitalizați.

Conservarea diversității microbiomului intestinal: Microbiomul intestinal conține trilioane de microorganisme aparținând a sute de specii diferite, care formează un ecosistem complex esențial pentru sănătate. Antibioticele reduc dramatic această diversitate, iar recuperarea completă poate dura luni sau chiar ani. Studiile au arătat că administrarea probioticelor în timpul și după tratamentul cu antibiotice ajută la menținerea unei diversități mai mari a microbiomului intestinal. Acest efect este crucial pentru funcționarea optimă a sistemului imunitar, metabolismul nutrienților și protecția împotriva colonizării cu patogeni.

Îmbunătățirea eficacității antibioticelor pentru anumite afecțiuni: În cazul anumitor infecții, precum cele cu Helicobacter pylori sau vaginozele bacteriene, asocierea probioticelor cu antibioticele poate crește rata de succes a tratamentului. De exemplu, în cazul infecțiilor cu Helicobacter pylori, adăugarea probioticelor la schema standard de tratament (antibiotice și inhibitori de pompă de protoni) crește rata de eradicare a bacteriei și reduce efectele secundare gastrointestinale. Acest efect sinergic se datorează capacității probioticelor de a modula răspunsul imun, de a produce substanțe antimicrobiene și de a îmbunătăți biodisponibilitatea antibioticelor.

Cele mai bune tulpini probiotice pentru administrare cu antibiotice

Selectarea tulpinilor probiotice potrivite pentru administrare în timpul tratamentului cu antibiotice este esențială pentru obținerea beneficiilor dorite. Nu toate probioticele sunt la fel de eficiente, iar cercetările științifice au identificat anumite tulpini cu eficacitate dovedită în acest context specific.

Lactobacillus rhamnosus GG (LGG): Această tulpină este una dintre cele mai studiate și eficiente probiotice pentru utilizarea în timpul tratamentului cu antibiotice. Lactobacillus rhamnosus GG a demonstrat o rezistență remarcabilă la acțiunea multor antibiotice și capacitatea de a supraviețui în mediul acid al stomacului și în prezența bilei. Numeroase studii clinice au confirmat eficacitatea sa în reducerea incidenței diareei asociate antibioticelor cu până la 60%. Mecanismele sale de acțiune includ întărirea barierei intestinale, producerea de substanțe antimicrobiene și modularea răspunsului imun. Doza recomandată este de 10-20 miliarde unități formatoare de colonii zilnic.

Saccharomyces boulardii: Aceasta este o drojdie probiotică, nu o bacterie, ceea ce îi conferă un avantaj natural în timpul tratamentului cu antibiotice, deoarece antibioticele vizează bacteriile, nu drojdiile. Saccharomyces boulardii este deosebit de eficientă în prevenirea diareei asociate antibioticelor și a infecțiilor cu Clostridioides difficile. Acționează prin multiple mecanisme, inclusiv degradarea toxinelor produse de patogeni, stimularea producției de imunoglobuline A și îmbunătățirea funcției barierei intestinale. Meta-analizele au arătat că această drojdie poate reduce riscul de diaree asociată antibioticelor cu aproximativ 57%. Doza tipică recomandată este de 250-500 mg de două ori pe zi.

Lactobacillus acidophilus Rosell-52: Această tulpină a fost special studiată pentru rezistența sa la antibiotice și capacitatea de a supraviețui în tractul gastrointestinal în timpul terapiei antibiotice. Studiile clinice au demonstrat că Lactobacillus acidophilus Rosell-52 poate reduce semnificativ incidența efectelor secundare gastrointestinale asociate antibioticelor, inclusiv diareea, balonarea și durerile abdominale. Este deosebit de eficientă când este administrată în combinație cu alte tulpini probiotice. Un avantaj major al acestei tulpini este că poate fi administrată simultan cu antibioticele, fără a necesita separarea dozelor.

Lactobacillus rhamnosus Rosell-11: Această tulpină probiotică a fost extensiv cercetată pentru utilizarea sa în timpul tratamentului cu antibiotice, demonstrând o bună supraviețuire în tractul gastrointestinal chiar și în prezența medicației antibiotice. Lactobacillus rhamnosus Rosell-11 ajută la menținerea echilibrului florei intestinale și reduce riscul de diaree asociată antibioticelor. Studiile clinice au arătat că această tulpină, în special când este combinată cu Lactobacillus acidophilus Rosell-52, poate îmbunătăți eficacitatea tratamentului pentru infecțiile cu Helicobacter pylori și poate reduce efectele secundare ale terapiei. Această tulpină este deosebit de valoroasă datorită capacității sale de a produce bacteriocine, substanțe naturale cu efect antimicrobian.

Bifidobacterium lactis Lafti B94: Această tulpină de Bifidobacterium a demonstrat o rezistență excelentă la condițiile acide din stomac și la sărurile biliare, precum și capacitatea de a supraviețui în prezența multor antibiotice comune. Bifidobacterium lactis Lafti B94 ajută la restabilirea echilibrului microbiomului intestinal perturbat de antibiotice și contribuie la reducerea simptomelor gastrointestinale. Studiile au arătat că această tulpină are proprietăți imunomodulatoare puternice, stimulând producția de celule imunitare și de citokine antiinflamatorii. Acest efect este deosebit de benefic în timpul tratamentului cu antibiotice, când sistemul imunitar intestinal poate fi compromis.

Bifidobacterium animalis SPP lactis (BB12): Această tulpină este una dintre cele mai studiate probiotice din genul Bifidobacterium și a demonstrat beneficii semnificative când este administrată în timpul tratamentului cu antibiotice. Bifidobacterium animalis SPP lactis are o capacitate remarcabilă de a adera la mucoasa intestinală, împiedicând astfel colonizarea cu patogeni. Studiile clinice au arătat că această tulpină poate reduce durata diareei asociate antibioticelor și poate accelera recuperarea microbiomului intestinal după tratamentul antibiotic. De asemenea, BB12 produce acizi organici care creează un mediu intestinal nefavorabil pentru bacteriile patogene. Doza recomandată este de 1-10 miliarde unități formatoare de colonii zilnic.

Momentul administrării suplimentelor probiotice

Sincronizarea corectă a administrării probioticelor în raport cu antibioticele este crucială pentru maximizarea beneficiilor și asigurarea supraviețuirii bacteriilor probiotice. Strategia optimă de administrare depinde de tipul de probiotic și de antibiotic utilizat.

Administrarea probioticelor în timpul tratamentului cu antibiotice: Cercetările recente indică faptul că probioticele ar trebui începute cât mai curând posibil după inițierea tratamentului cu antibiotice, ideal chiar din prima zi. Această abordare permite probioticelor să înceapă să contracareze efectele negative ale antibioticelor asupra florei intestinale înainte ca dezechilibrul să devină sever. Studiile arată că administrarea probioticelor doar după finalizarea tratamentului antibiotic este mai puțin eficientă în prevenirea efectelor secundare și în protejarea diversității microbiomului. Pentru rezultate optime, probioticele trebuie administrate zilnic pe toată durata tratamentului cu antibiotice, chiar dacă nu apar simptome gastrointestinale.

Tulpini specifice care pot fi administrate simultan: Anumite tulpini probiotice au fost special dezvoltate și testate pentru a rezista în prezența antibioticelor și pot fi administrate în același timp cu medicația antibiotică. Acestea includ Lactobacillus acidophilus Rosell-52, Lactobacillus rhamnosus Rosell-11 și Bifidobacterium lactis Lafti B94. Aceste tulpini au demonstrat în studii clinice că pot supraviețui și rămâne active chiar și atunci când sunt luate simultan cu antibioticele. Această caracteristică le face deosebit de convenabile pentru pacienți, deoarece simplifică schema de administrare și crește aderența la tratament. Aceste probiotice pot fi luate împreună cu antibioticele la micul dejun, fără a fi necesară separarea dozelor.

Tulpini care necesită separare temporală (regula celor 2 ore): Multe tulpini probiotice sunt sensibile la acțiunea antibioticelor și pot fi inactivate dacă sunt administrate simultan. Pentru aceste probiotice, se recomandă respectarea „regulii celor 2 ore”, care presupune luarea probioticului la cel puțin 2 ore după sau înainte de antibiotic. Această separare temporală permite antibioticului să fie parțial absorbit sau eliminat din tractul digestiv înainte ca probioticul să fie introdus, crescând astfel șansele de supraviețuire ale bacteriilor benefice. Tulpini precum Lactobacillus acidophilus NCFM, Bifidobacterium lactis Bi-07 și majoritatea suplimentelor probiotice multi-tulpină disponibile comercial necesită această separare temporală pentru eficacitate maximă.

Continuarea probioticelor după finalizarea antibioticelor: Efectele negative ale antibioticelor asupra microbiomului intestinal pot persista săptămâni sau chiar luni după finalizarea tratamentului. De aceea, este recomandat să se continue administrarea probioticelor pentru cel puțin 1-2 săptămâni după terminarea antibioticelor. Această strategie ajută la accelerarea procesului de refacere a florei intestinale normale și reduce riscul de efecte secundare întârziate, precum sindromul intestinului iritabil post-infecțios sau infecțiile oportuniste. Studiile arată că persoanele care continuă probioticele după antibiotice au o recuperare mai rapidă a diversității microbiomului și o incidență mai scăzută a problemelor gastrointestinale pe termen lung.

Cine ar trebui să ia probiotice cu antibiotice

Deși majoritatea persoanelor pot beneficia de administrarea probioticelor în timpul tratamentului cu antibiotice, anumite grupuri de pacienți prezintă un risc mai mare de efecte secundare și ar trebui să acorde o atenție deosebită acestei asocieri terapeutice.

Adulții peste 65 de ani: Persoanele vârstnice sunt deosebit de vulnerabile la efectele secundare ale antibioticelor, inclusiv diareea asociată antibioticelor și infecțiile cu Clostridioides difficile. Acest risc crescut se datorează mai multor factori, inclusiv modificărilor legate de vârstă în microbiomul intestinal, funcției imune reduse și frecventei expuneri la antibiotice și mediul spitalicesc. Studiile clinice au demonstrat că vârstnicii care iau probiotice în timpul tratamentului cu antibiotice au un risc cu până la 70% mai mic de a dezvolta diaree asociată antibioticelor și infecții cu Clostridioides difficile. Pentru această grupă de vârstă, se recomandă tulpini precum Lactobacillus rhamnosus GG și Saccharomyces boulardii, în doze de 10-20 miliarde unități formatoare de colonii zilnic.

Pacienții spitalizați: Persoanele internate în spital prezintă un risc semnificativ mai mare de complicații asociate antibioticelor, în special infecții cu Clostridioides difficile. Mediul spitalicesc, expunerea la antibiotice cu spectru larg și contactul cu alți pacienți care pot fi purtători de patogeni rezistenți contribuie la acest risc crescut. Meta-analizele studiilor clinice au arătat că administrarea probioticelor la pacienții spitalizați care primesc antibiotice poate reduce incidența diareei asociate antibioticelor cu aproximativ 60% și a infecțiilor cu Clostridioides difficile cu aproximativ 70%. Implementarea protocoalelor de administrare a probioticelor în spitale poate contribui la reducerea duratei spitalizării și a costurilor asociate complicațiilor antibioticelor.

Persoanele cu sistem imunitar slăbit: Pacienții cu imunodeficiențe, boli autoimune, cei care urmează tratamente imunosupresoare sau chimioterapie sunt deosebit de predispuși la dezechilibre ale florei intestinale în urma tratamentului cu antibiotice. Aceste dezechilibre pot duce la infecții oportuniste și complicații severe. Probioticele pot ajuta la menținerea unei bariere intestinale funcționale și la prevenirea translocării bacteriene, reducând astfel riscul de infecții sistemice. Cu toate acestea, pentru acești pacienți, alegerea probioticului trebuie făcută cu atenție, preferându-se produsele cu siguranță dovedită în studii clinice și după consultarea medicului specialist.

Persoanele cu infecții anterioare cu C. diff: Pacienții care au avut anterior infecții cu Clostridioides difficile prezintă un risc foarte mare de recurență (aproximativ 20-30%) după un nou tratament cu antibiotice. Această vulnerabilitate este cauzată de perturbarea severă a microbiomului intestinal și de posibila persistență a sporilor de C. diff în intestin. Pentru acești pacienți, administrarea probioticelor în timpul oricărui tratament antibiotic ulterior este deosebit de importantă. Studiile clinice au demonstrat că tulpini precum Saccharomyces boulardii și combinații de Lactobacillus și Bifidobacterium pot reduce semnificativ riscul de recurență a infecției cu C. diff. În cazuri severe, transplantul de microbiotă fecală poate fi considerat ca o opțiune terapeutică.

Beneficii pentru populația generală: Chiar și persoanele fără factori de risc specifici pot beneficia de administrarea probioticelor în timpul tratamentului cu antibiotice. Studiile arată că aproximativ 1 din 5 persoane va dezvolta diaree asociată antibioticelor, iar probioticele pot reduce acest risc cu aproximativ 50%. Pe lângă prevenirea efectelor secundare imediate, probioticele pot ajuta la menținerea diversității microbiomului intestinal, care este asociată cu numeroase beneficii pentru sănătate pe termen lung, inclusiv un sistem imunitar mai puternic, un metabolism îmbunătățit și un risc redus de boli inflamatorii intestinale. Pentru populația generală, se recomandă tulpini precum Lactobacillus rhamnosus GG, Saccharomyces boulardii sau combinații multi-tulpină, în doze de 5-10 miliarde unități formatoare de colonii zilnic.

Formulări și dozaje probiotice

Alegerea formulării și dozajului corect de probiotice este esențială pentru obținerea beneficiilor maxime în timpul tratamentului cu antibiotice. Există numeroase opțiuni disponibile, fiecare cu avantaje și dezavantaje specifice.

Forme de suplimente: Probioticele sunt disponibile în diverse forme farmaceutice, fiecare adaptată unor nevoi specifice. Capsulele și comprimatele reprezintă cea mai comună formă de administrare, oferind protecție bacteriilor probiotice împotriva acidității gastrice și asigurând eliberarea lor în intestin. Capsulele gastrorezistente sunt special concepute pentru a rezista mediului acid din stomac și a se dezintegra doar în intestin, maximizând astfel numărul de bacterii vii care ajung la destinație. Pulberile probiotice pot fi amestecate cu alimente sau băuturi și sunt o opțiune bună pentru persoanele care au dificultăți la înghițirea capsulelor. Formulările lichide, precum băuturile fermentate probiotice, oferă bacterii vii într-o matrice alimentară care poate îmbunătăți supraviețuirea lor în tractul digestiv.

Dozaje eficiente: Doza eficientă de probiotice variază în funcție de tulpina utilizată și de scopul administrării. Pentru prevenirea diareei asociate antibioticelor, studiile clinice au demonstrat eficacitatea dozelor de 5-40 miliarde unități formatoare de colonii (UFC) zilnic. Pentru Lactobacillus rhamnosus GG, doza recomandată este de 10-20 miliarde UFC zilnic, în timp ce pentru Saccharomyces boulardii, doza tipică este de 250-500 mg de două ori pe zi (echivalentul a aproximativ 5-10 miliarde UFC). Combinațiile multi-tulpină necesită de obicei doze mai mari, de 20-50 miliarde UFC zilnic, pentru a asigura un număr suficient din fiecare tulpină. Este important de reținut că eficacitatea probioticelor nu depinde doar de numărul total de bacterii, ci și de capacitatea lor de a supraviețui în tractul digestiv și de a coloniza temporar intestinul.

Considerații privind dozarea în funcție de vârstă: Dozajul probioticelor trebuie ajustat în funcție de vârsta pacientului. Pentru copiii cu vârsta între 1 și 3 ani, dozele recomandate sunt de obicei de 1-5 miliarde UFC zilnic. Copiii cu vârsta între 4 și 12 ani pot primi 5-10 miliarde UFC zilnic. Adolescenții pot utiliza doze similare cu cele pentru adulți. Pentru vârstnici, în special cei peste 75 de ani sau cu comorbidități multiple, poate fi necesară o abordare mai prudentă, începând cu doze mai mici și crescând treptat. Femeile însărcinate sau care alăptează pot lua probiotice în timpul tratamentului cu antibiotice, dar ar trebui să consulte medicul pentru recomandări specifice. Este important de menționat că majoritatea studiilor clinice privind siguranța și eficacitatea probioticelor la copii s-au concentrat pe tulpini specifice, precum Lactobacillus rhamnosus GG și Saccharomyces boulardii.

Susținerea sănătății intestinale dincolo de probiotice

Pe lângă suplimentele probiotice, există numeroase strategii nutriționale care pot ajuta la protejarea și restabilirea sănătății microbiomului intestinal în timpul și după tratamentul cu antibiotice.

Alimente fermentate: Alimentele fermentate reprezintă o sursă naturală de bacterii benefice care pot contribui la diversitatea microbiomului intestinal. Iaurtul tradițional, chefirul, kombucha, kimchi, varza murată și alte legume fermentate conțin diverse tulpini de bacterii lactice care pot supraviețui parțial în tractul digestiv. Deși concentrația de bacterii vii din aceste alimente este de obicei mai mică decât în suplimentele probiotice, ele oferă avantajul de a furniza și alte nutrienți benefici, precum proteine, vitamine și minerale. Consumul regulat de alimente fermentate în timpul și după tratamentul cu antibiotice poate ajuta la menținerea unei flore intestinale mai diverse și la reducerea efectelor secundare gastrointestinale.

Alimente bogate în fibre: Fibrele alimentare reprezintă principala sursă de nutriție pentru bacteriile benefice din intestin și sunt esențiale pentru menținerea unui microbiom sănătos. În timpul tratamentului cu antibiotice, consumul de alimente bogate în fibre poate ajuta la susținerea populațiilor rămase de bacterii benefice și la accelerarea refacerii microbiomului. Sursele excelente de fibre includ leguminoasele (fasole, linte, năut), cerealele integrale, fructele (mere, pere, fructe de pădure) și legumele (broccoli, morcovi, varză). Se recomandă consumul a cel puțin 25-30 g de fibre zilnic pentru adulți. Este important de menționat că fibrele trebuie introduse treptat în alimentație pentru a evita disconfortul gastrointestinal, în special după un tratament cu antibiotice.

Alimente prebiotice: Prebioticele sunt un tip special de fibre care stimulează selectiv creșterea bacteriilor benefice din intestin. Cele mai studiate prebiotice includ inulina, fructo-oligozaharidele (FOS) și galacto-oligozaharidele (GOS), care se găsesc în alimente precum ceapa, usturoiul, prazul, sparanghelul, cicoarea, bananele și ovăzul. Consumul de alimente prebiotice în timpul și după tratamentul cu antibiotice poate ajuta la restabilirea mai rapidă a populațiilor de Bifidobacterium și Lactobacillus, care sunt adesea afectate de antibiotice. Studiile au arătat că combinația de probiotice și prebiotice (cunoscută sub numele de simbiotice) poate fi deosebit de eficientă în protejarea microbiomului intestinal împotriva efectelor negative ale antibioticelor.

Alimente și substanțe de evitat în timpul tratamentului cu antibiotice: Anumite alimente și substanțe pot interfera cu eficacitatea antibioticelor sau pot exacerba dezechilibrul florei intestinale și ar trebui evitate în timpul tratamentului. Alcoolul poate interacționa negativ cu multe antibiotice și poate crește riscul de efecte secundare gastrointestinale. Cafeina în cantități mari poate exacerba simptome precum anxietatea și insomnia asociate unor antibiotice. Alimentele foarte procesate, bogate în zahăr și grăsimi saturate, pot favoriza creșterea bacteriilor patogene în intestin și ar trebui limitate. De asemenea, anumite alimente pot interfera cu absorbția specifică a unor antibiotice: produsele lactate bogate în calciu pot reduce absorbția tetraciclinelor și fluorochinolonelor, în timp ce alimentele bogate în fier pot interacționa cu tetraciclinele și penicilinele. Este important să se respecte instrucțiunile specifice de administrare pentru fiecare antibiotic.

Considerații de siguranță

Deși probioticele sunt în general sigure pentru majoritatea persoanelor, există anumite aspecte de siguranță care trebuie luate în considerare, în special în contextul administrării lor împreună cu antibiotice.

Potențiale efecte secundare ale probioticelor: Majoritatea persoanelor tolerează bine probioticele, însă unele pot experimenta efecte secundare ușoare, în special în primele zile de administrare. Acestea pot include balonare temporară, gaze intestinale, disconfort abdominal sau modificări ale tranzitului intestinal. Aceste simptome sunt de obicei tranzitorii și dispar pe măsură ce organismul se adaptează la noul aport de bacterii benefice. În cazuri rare, pot apărea reacții alergice la ingredientele din suplimentele probiotice. Persoanele cu intoleranță la lactoză trebuie să verifice dacă produsul probiotic conține lactate. De asemenea, unele suplimente probiotice pot conține alergeni precum soia, gluten sau lapte, care trebuie evitați de persoanele cu alergii specifice.

Precauții speciale pentru persoanele imunocompromise: Deși probioticele sunt în general sigure, persoanele cu sistem imunitar sever compromis trebuie să fie prudente. Aceasta include pacienții cu SIDA în stadiu avansat, cei care urmează chimioterapie intensivă, cei cu neutropenie severă sau cei care au suferit recent transplant de organe și primesc doze mari de imunosupresoare. În cazuri extrem de rare, la acești pacienți s-au raportat infecții sistemice cauzate de bacterii probiotice sau de Saccharomyces boulardii. Pentru aceste categorii de pacienți, decizia de a administra probiotice trebuie luată după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu și, ideal, după consultarea unei echipe medicale multidisciplinare. În unele cazuri, pot fi recomandate tulpini probiotice inactivate termic, care oferă unele beneficii imunomodulatoare fără riscul de translocare bacteriană.

Interacțiuni între probiotice specifice și antibiotice: Deși probioticele nu interferă cu eficacitatea terapeutică a antibioticelor, există considerații specifice privind compatibilitatea anumitor tulpini probiotice cu anumite clase de antibiotice. De exemplu, antibioticele din clasa macrolidelor (eritromicină, claritromicină) și tetraciclinele sunt deosebit de active împotriva bacteriilor Gram-pozitive, inclusiv multe tulpini de Lactobacillus și Bifidobacterium. În aceste cazuri, poate fi preferabilă utilizarea Saccharomyces boulardii, care, fiind o drojdie, nu este afectată de antibioticele antibacteriene. Pentru antibioticele cu spectru larg, precum fluorochinolonele și cefalosporinele, care afectează o gamă largă de bacterii, este recomandată utilizarea de tulpini probiotice cu rezistență dovedită sau respectarea strictă a „regulii celor 2 ore” pentru separarea administrării. Unele formulări probiotice moderne includ tehnologii de micro-încapsulare care protejează bacteriile de acțiunea antibioticelor, permițând administrarea lor simultană.