Tunel carpian: exercitii, tipuri, beneficii, recomandari si siguranta

Pentru rezultate optime, exercițiile trebuie efectuate corect, cu mișcări lente și controlate, evitând orice disconfort sever. Combinarea acestora cu alte tratamente non-invazive, precum purtarea unei orteze de încheietură sau modificarea activităților care agravează simptomele, poate oferi o ameliorare semnificativă a calității vieții.

Beneficiile Exercițiilor pentru Tunelul Carpian

Exercițiile pentru tunelul carpian oferă multiple avantaje terapeutice pentru persoanele care suferă de această afecțiune. Acestea reprezintă o abordare non-invazivă care poate fi implementată atât ca metodă preventivă, cât și ca parte integrantă a unui plan de tratament complex.

Ameliorarea durerii și amorțelii: Exercițiile specifice pentru tunelul carpian contribuie semnificativ la reducerea durerii și amorțelii resimțite în mână și încheietură. Prin mișcări controlate și stretching, aceste exerciții ajută la decompresarea nervului median, care este principala cauză a simptomelor. Mișcările blânde stimulează circulația sanguină în zona afectată, reducând inflamația și permițând nervului să funcționeze mai eficient. Pacienții raportează adesea o diminuare a senzației de furnicături și o ameliorare a durerii nocturne după efectuarea regulată a acestor exerciții.

Îmbunătățirea funcției mâinii și încheieturii: Exercițiile dedicate tunelului carpian contribuie la îmbunătățirea mobilității și flexibilității încheieturii mâinii și a degetelor. Prin efectuarea regulată a acestor exerciții, pacienții pot observa o creștere a amplitudinii de mișcare și o reducere a rigidității. Acest lucru permite efectuarea mai ușoară a activităților zilnice care necesită dexteritate, precum scrisul, tastatul sau manevrarea obiectelor mici. Funcționalitatea îmbunătățită a mâinii se traduce direct într-o independență crescută și o calitate superioară a vieții pentru persoanele afectate de sindromul de tunel carpian.

Potențialul de a întârzia sau evita intervenția chirurgicală: Implementarea unui program consecvent de exerciții pentru tunelul carpian poate, în multe cazuri, să întârzie sau chiar să elimine necesitatea intervenției chirurgicale. Exercițiile ajută la reducerea presiunii asupra nervului median și la îmbunătățirea circulației locale, abordând astfel cauzele fundamentale ale sindromului. Studiile clinice au demonstrat că pacienții care urmează un regim regulat de exerciții, combinat cu alte măsuri conservatoare precum purtarea unei orteze și modificarea activităților problematice, pot evita intervenția chirurgicală, mai ales în cazurile ușoare până la moderate ale afecțiunii.

Suport în recuperarea post-operatorie: Pentru pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală pentru tunelul carpian, exercițiile specifice joacă un rol crucial în procesul de recuperare. Acestea ajută la prevenirea formării țesutului cicatricial excesiv, care ar putea limita mobilitatea și funcționalitatea mâinii operate. De asemenea, exercițiile contribuie la restabilirea forței musculare și a flexibilității, permițând o revenire mai rapidă la activitățile normale. Programele de recuperare post-operatorie includ adesea exerciții progresive, începând cu mișcări ușoare și avansând treptat către exerciții mai complexe, pe măsură ce vindecarea progresează.

Prevenirea recurenței: Exercițiile pentru tunelul carpian reprezintă o componentă esențială în prevenirea reapariției simptomelor după ameliorarea inițială sau după intervenția chirurgicală. Prin menținerea unei bune mobilități a încheieturii și a degetelor, aceste exerciții contribuie la păstrarea unui spațiu adecvat în tunelul carpian, reducând riscul de compresie recurentă a nervului median. Adoptarea acestor exerciții ca parte a unei rutine zilnice poate ajuta la menținerea rezultatelor pozitive pe termen lung și la prevenirea episoadelor viitoare de durere și disconfort. Specialiștii recomandă continuarea exercițiilor chiar și după dispariția simptomelor, ca măsură preventivă.

Exerciții de Încălzire

Exercițiile de încălzire reprezintă o etapă esențială înainte de a începe orice program de exerciții pentru tunelul carpian. Acestea pregătesc mușchii, tendoanele și articulațiile pentru mișcările mai intense care urmează, reducând riscul de leziuni și maximizând beneficiile terapeutice.

Rotații ale încheieturii: Acest exercițiu simplu dar eficient implică mișcarea circulară a încheieturii mâinii pentru a îmbunătăți mobilitatea și a reduce rigiditatea. Cu brațul întins în față și palma orientată în jos, se efectuează mișcări circulare ample cu încheietura, mai întâi în sensul acelor de ceasornic, apoi în sens invers. Este important ca mișcările să fie lente și controlate, menținând antebrațul stabil. Pentru rezultate optime, se recomandă efectuarea a 10-15 rotații în fiecare direcție, de două ori pe zi. Acest exercițiu stimulează circulația sanguină în zona încheieturii și pregătește articulația pentru exercițiile mai solicitante care urmează.

Întinderi ale degetelor: Întinderea degetelor reprezintă un exercițiu fundamental pentru ameliorarea simptomelor tunelului carpian. Începând cu mâna relaxată, degetele sunt întinse larg, separându-le cât mai mult posibil unele de altele, menținând această poziție pentru 5-10 secunde. După relaxare, exercițiul se repetă de 5-10 ori pentru fiecare mână. Această mișcare ajută la întinderea tendoanelor flexorilor și extensorilor degetelor, îmbunătățind flexibilitatea și reducând tensiunea din zona palmară. Exercițiul este deosebit de benefic pentru persoanele care petrec mult timp tastând sau efectuând mișcări repetitive cu degetele, contribuind la prevenirea contracturilor musculare.

Întinderi ale policelui: Policele joacă un rol crucial în funcționalitatea mâinii, iar exercițiile specifice pentru acesta sunt esențiale în managementul tunelului carpian. Cu mâna întinsă și degetele drepte, policele este tras ușor înapoi, depărtându-l de palmă, folosind cealaltă mână. Poziția este menținută pentru 15-30 de secunde, urmată de relaxare, repetând exercițiul de 3-5 ori pentru fiecare mână. Această întindere vizează mușchii tenari responsabili de mișcările policelui și ajută la reducerea presiunii asupra nervului median. Exercițiul este deosebit de util pentru persoanele care experimentează amorțeală sau furnicături în zona policelui, simptome frecvente în sindromul de tunel carpian.

Tehnica scuturării: Această tehnică simplă dar eficientă implică scuturarea relaxată a mâinilor și încheieturilor, ca și cum ai scutura apa de pe mâini. Mișcarea trebuie să fie lejeră, fără tensiune, permițând mâinilor să se miște liber din încheieturi. Se recomandă scuturarea mâinilor timp de 30-60 de secunde, de câteva ori pe zi, în special atunci când se resimte disconfort sau amorțeală. Acest exercițiu ajută la relaxarea mușchilor tensionați, îmbunătățește circulația sanguină și poate oferi o ameliorare imediată a simptomelor de amorțeală sau furnicături. Este deosebit de util în timpul nopții, când simptomele tunelului carpian tind să se intensifice, sau după perioade prelungite de activități care solicită mâinile.

Exerciții Esențiale de Întindere

Exercițiile de întindere reprezintă componenta fundamentală a oricărui program terapeutic pentru tunelul carpian. Acestea vizează direct structurile anatomice implicate în sindrom, oferind ameliorare simptomatică și îmbunătățind funcționalitatea pe termen lung.

Întinderea flexorilor încheieturii: Acest exercițiu esențial vizează mușchii flexori ai încheieturii, care pot contribui la comprimarea nervului median când sunt tensionați. Cu brațul întins în față, palma orientată în sus, celălalt mână trage ușor degetele și încheietura înapoi, creând o întindere în partea anterioară a antebrațului. Poziția este menținută pentru 20-30 de secunde, repetând exercițiul de 3-4 ori pentru fiecare mână. Această întindere este deosebit de benefică pentru persoanele care efectuează frecvent activități ce implică flexia încheieturii, precum tastatul sau scrisul. Efectuarea regulată a acestui exercițiu poate reduce tensiunea musculară, îmbunătăți flexibilitatea și diminua presiunea asupra nervului median.

Întinderea extensorilor încheieturii: Complementar întinderii flexorilor, acest exercițiu vizează mușchii extensori ai încheieturii, situați pe partea posterioară a antebrațului. Cu brațul întins în față, palma orientată în jos, cealaltă mână trage ușor degetele și încheietura în jos, creând o întindere pe partea superioară a antebrațului. Poziția se menține pentru 20-30 de secunde, repetând exercițiul de 3-4 ori pentru fiecare mână. Această întindere ajută la echilibrarea tonusului muscular între flexorii și extensorii încheieturii, contribuind la o poziționare mai neutră a încheieturii și reducând astfel presiunea asupra nervului median. Exercițiul este deosebit de util pentru persoanele care mențin încheietura în extensie prelungită în timpul activităților zilnice.

Exercițiul de îndoire a degetelor: Acest exercițiu versatil îmbunătățește mobilitatea articulațiilor degetelor și reduce rigiditatea asociată adesea cu sindromul de tunel carpian. Începând cu degetele întinse, se îndoaie treptat fiecare articulație a degetelor, formând un pumn lejer, apoi se revine lent la poziția inițială cu degetele întinse. Mișcarea trebuie să fie fluidă și controlată, fără a forța articulațiile. Se recomandă 10-15 repetări pentru fiecare mână, de două ori pe zi. Acest exercițiu ajută la menținerea mobilității tendoanelor flexorilor degetelor în timp ce acestea traversează tunelul carpian, reducând riscul de aderențe și îmbunătățind funcționalitatea generală a mâinii.

Întinderi de bază ale încheieturii: Aceste întinderi simple dar eficiente implică mișcarea încheieturii prin amplitudinea sa completă de mișcare. Cu antebrațul sprijinit pe o suprafață plană și încheietura suspendată peste marginea acesteia, se efectuează mișcări de flexie (îndoire în jos) și extensie (îndoire în sus) a încheieturii, menținând fiecare poziție extremă pentru 5 secunde. Se recomandă 10-15 repetări în fiecare direcție, de două ori pe zi. Aceste mișcări controlate ajută la menținerea mobilității articulare, îmbunătățesc circulația locală și pot reduce rigiditatea încheieturii. Exercițiul este deosebit de benefic pentru persoanele care mențin încheietura într-o poziție fixă pentru perioade prelungite, precum în timpul utilizării calculatorului.

Exerciții de Întărire

Exercițiile de întărire reprezintă o componentă esențială în managementul complet al sindromului de tunel carpian, contribuind la stabilizarea încheieturii și la prevenirea recurenței simptomelor pe termen lung.

Exercițiu de rezistență pentru încheietură: Acest exercițiu eficient vizează întărirea mușchilor extensorilor încheieturii prin aplicarea unei rezistențe controlate. Cu antebrațul sprijinit pe o suprafață plană și încheietura suspendată peste marginea acesteia, palma orientată în jos, se plasează cealaltă mână peste dosul palmei, creând o rezistență moderată. Se ridică încheietura împotriva acestei rezistențe, menținând poziția pentru 5 secunde, apoi se relaxează. Se recomandă 10-15 repetări pentru fiecare mână, de două ori pe zi. Acest exercițiu întărește mușchii care stabilizează încheietura în poziție neutră, reducând presiunea asupra nervului median și îmbunătățind capacitatea de a efectua activități care solicită încheietura.

Flexii ale încheieturii cu greutate: Acest exercițiu progresiv implică utilizarea unei greutăți ușoare (0,5-1 kg) sau a unui obiect de uz casnic cu greutate similară. Cu antebrațul sprijinit pe o suprafață plană, încheietura suspendată peste margine și palma orientată în sus, ținând greutatea, se efectuează mișcări controlate de flexie a încheieturii, ridicând greutatea prin îndoirea încheieturii în sus. Se recomandă 10-15 repetări, de două ori pe zi, cu creșterea treptată a greutății pe măsură ce forța se îmbunătățește. Acest exercițiu întărește mușchii flexori ai încheieturii, contribuind la un echilibru muscular optim și la stabilizarea încheieturii în timpul activităților zilnice, reducând astfel stresul asupra nervului median.

Exerciții pentru întărirea prinderii: Aceste exerciții vizează îmbunătățirea forței de prindere a mâinii, esențială pentru funcționalitatea optimă și prevenirea simptomelor tunelului carpian. Utilizând o minge de cauciuc moale sau un dispozitiv special pentru întărirea prinderii, se strânge obiectul în mână cu o forță moderată, menținând contracția pentru 5 secunde, apoi relaxând. Se recomandă 10-15 repetări pentru fiecare mână, de două ori pe zi. Acest exercițiu întărește mușchii intrinseci ai mâinii și îmbunătățește coordonarea, contribuind la o distribuție mai eficientă a forțelor în timpul activităților de prindere și manipulare, reducând astfel stresul asupra structurilor din tunelul carpian.

Exercițiul pumn-semn de oprire: Acest exercițiu dinamic implică alternarea între două poziții distincte ale mâinii. Începând cu mâna strânsă în pumn, se deschid rapid degetele și se extinde încheietura, creând o poziție asemănătoare semnului de oprire din trafic. Se alternează între aceste două poziții într-un ritm controlat, efectuând 10-15 repetări pentru fiecare mână, de două ori pe zi. Acest exercițiu îmbunătățește coordonarea între mușchii flexori și extensori ai degetelor și încheieturii, contribuind la o mișcare mai fluidă și la reducerea tensiunii musculare. Beneficiul suplimentar constă în îmbunătățirea circulației sanguine în mână și antebraț, esențială pentru sănătatea nervului median.

Atingeri cu policele: Acest exercițiu de precizie implică atingerea vârfului fiecărui deget cu vârful policelui, formând un cerc. Începând cu degetul arătător și continuând secvențial până la degetul mic, apoi în ordine inversă, mișcările trebuie să fie precise și controlate. Se recomandă 5-10 repetări ale secvenței complete pentru fiecare mână, de două ori pe zi. Acest exercițiu îmbunătățește coordonarea fină a mâinii și mobilitatea policelui, structură adesea afectată în sindromul de tunel carpian. Prin menținerea flexibilității și funcționalității optime a policelui, exercițiul contribuie la îmbunătățirea capacității de prindere și manipulare, esențială pentru activitățile zilnice.

Exerciții de Alunecare a Tendoanelor

Exercițiile de alunecare a tendoanelor reprezintă o categorie specifică de mișcări terapeutice care vizează direct îmbunătățirea mobilității tendoanelor flexorilor degetelor în timp ce acestea traversează tunelul carpian, reducând astfel compresiunea nervului median.

Alunecări tendinoase de tip unu: Acest exercițiu fundamental implică o serie de poziții secvențiale ale mâinii pentru a facilita mișcarea optimă a tendoanelor. Începând cu degetele întinse, se îndoaie treptat articulațiile, formând mai întâi un „cârlig” cu degetele drepte și articulațiile mijlocii îndoite, apoi continuând până la formarea unui pumn complet. Fiecare poziție este menținută pentru 3-5 secunde înainte de a trece la următoarea. Se recomandă 5-10 repetări ale secvenței complete, de două ori pe zi. Este benefică aplicarea unei comprese calde pe mână și încheietură timp de 10-15 minute înainte de exercițiu și a unei comprese reci timp de 10-15 minute după, pentru a optimiza efectele terapeutice. Acest exercițiu promovează alunecarea liberă a tendoanelor prin tunelul carpian, reducând aderențele și îmbunătățind mobilitatea.

Alunecări tendinoase de tip doi: Acest exercițiu avansat extinde beneficiile alunerărilor de tip unu prin incorporarea unor poziții suplimentare ale mâinii. Secvența începe cu degetele întinse, continuă cu îndoirea articulațiilor proximale ale degetelor menținând celelalte articulații drepte (formând un „L”), apoi progresează către îndoirea completă a degetelor către palmă. Fiecare poziție este menținută pentru 3-5 secunde, efectuând 5-10 repetări ale secvenței complete, de două ori pe zi. Ca și în cazul exercițiului anterior, aplicarea căldurii înainte și a compreselor reci după exercițiu poate amplifica beneficiile terapeutice. Acest exercițiu vizează diferite porțiuni ale tendoanelor flexorilor, asigurând mobilitatea optimă a întregului sistem tendinos. Alunecările de tip doi sunt deosebit de benefice pentru persoanele care au dezvoltat aderențe tendinoase sau care se recuperează după o intervenție chirurgicală pentru tunelul carpian.

Rutine de Exerciții și Recomandări

Implementarea sistematică a exercițiilor pentru tunelul carpian necesită o abordare structurată, adaptată nevoilor individuale și integrată în rutina zilnică pentru a maximiza beneficiile terapeutice.

Rutina zilnică de întreținere: O rutină zilnică eficientă pentru managementul tunelului carpian combină exerciții din categoriile prezentate anterior într-o secvență logică. Se recomandă începerea cu exerciții de încălzire (rotații ale încheieturii, întinderi ale degetelor), continuând cu exerciții de întindere (poziția de rugăciune, întinderea flexorilor și extensorilor) și finalizând cu exerciții de întărire (flexii cu greutăți, exerciții pentru prindere). Întreaga rutină nu ar trebui să dureze mai mult de 10-15 minute și poate fi împărțită în sesiuni mai scurte pe parcursul zilei. Consistența este cheia succesului, iar exercițiile trebuie efectuate zilnic, chiar și atunci când simptomele sunt minime, pentru a preveni recurența acestora și pentru a menține funcționalitatea optimă a mâinii și încheieturii.

Frecvența recomandată a exercițiilor: Pentru rezultate optime în managementul tunelului carpian, specialiștii recomandă efectuarea exercițiilor de 2-3 ori pe zi. Exercițiile de încălzire și întindere pot fi practicate mai frecvent, de până la 5-6 ori pe zi, în special în perioadele cu simptome accentuate. Exercițiile de întărire, fiind mai solicitante, sunt recomandate o dată pe zi, preferabil după ce mușchii au fost încălziți corespunzător. Este important să se asigure un echilibru între frecvența exercițiilor și perioada de recuperare a țesuturilor, evitând suprasolicitarea. Adaptarea frecvenței în funcție de răspunsul individual și de severitatea simptomelor este esențială pentru eficacitatea programului terapeutic.

Pregătirea înainte de activitate: Implementarea unor exerciții specifice înainte de activități care pot exacerba simptomele tunelului carpian reprezintă o strategie preventivă eficientă. Înainte de perioade prelungite de tastare, scris sau alte activități manuale repetitive, se recomandă efectuarea unui set scurt de exerciții de încălzire (rotații ale încheieturii, întinderi ale degetelor) și întinderi specifice (poziția de rugăciune, întinderea flexorilor). Aceste exerciții pregătesc structurile mâinii și încheieturii pentru activitatea care urmează, îmbunătățind circulația locală și reducând tensiunea musculară. De asemenea, este recomandată adoptarea unei poziții ergonomice corecte și efectuarea de pauze regulate în timpul activității pentru scurte sesiuni de exerciții de relaxare.

Exerciții pentru ameliorarea nocturnă: Simptomele tunelului carpian tind să se intensifice în timpul nopții, perturbând somnul multor pacienți. O rutină specifică de exerciții înainte de culcare poate reduce semnificativ disconfortul nocturn. Această rutină ar trebui să includă exerciții blânde de încălzire (rotații ale încheieturii, tehnica scuturării), urmate de întinderi ușoare (întinderea flexorilor și extensorilor). Se recomandă evitarea exercițiilor de întărire înainte de culcare, deoarece acestea pot stimula circulația și activitatea musculară. Complementar exercițiilor, utilizarea unei orteze de încheietură în timpul somnului menține încheietura într-o poziție neutră, reducând presiunea asupra nervului median și ameliorând simptomele nocturne.

Ghid pentru durată și repetări: Durata optimă a fiecărui exercițiu și numărul de repetări variază în funcție de tipul exercițiului și de răspunsul individual. Pentru exercițiile de încălzire, se recomandă 8-10 repetări pentru fiecare mișcare. Exercițiile de întindere ar trebui menținute pentru 15-30 de secunde, cu 3-5 repetări pentru fiecare. Pentru exercițiile de întărire, 10-15 repetări în 2-3 seturi sunt suficiente pentru majoritatea pacienților. Este esențial să se înceapă cu un număr mai mic de repetări și să se progreseze treptat, pe măsură ce toleranța și forța se îmbunătățesc. Durata totală a unei sesiuni complete de exerciții nu ar trebui să depășească 15-20 de minute, dar beneficiile sunt maximizate atunci când exercițiile sunt distribuite în sesiuni mai scurte pe parcursul zilei.

Considerații de Siguranță

Implementarea corectă și sigură a exercițiilor pentru tunelul carpian necesită atenție la anumite aspecte esențiale pentru a maximiza beneficiile și a minimiza riscurile potențiale.

Recunoașterea semnelor de avertizare: Este crucial să se monitorizeze atent răspunsul corpului la exercițiile pentru tunelul carpian și să se recunoască semnele care indică necesitatea modificării sau întreruperii programului. Durerea acută, intensificarea amorțelii sau furnicăturilor, slăbiciunea crescută a mâinii sau umflarea persistentă după exerciții sunt semne de avertizare care nu trebuie ignorate. De asemenea, apariția unor senzații noi, precum arsuri intense sau radierea durerii spre umăr, pot indica o agravare a condiției. În astfel de situații, exercițiile trebuie întrerupte temporar și trebuie consultat un specialist. Este important de reținut că un disconfort ușor este normal la începutul unui program de exerciții, dar acesta ar trebui să se diminueze pe măsură ce țesuturile se adaptează.

Forma și tehnica adecvată: Executarea corectă a exercițiilor pentru tunelul carpian este esențială pentru eficacitatea acestora și pentru prevenirea leziunilor. Mișcările trebuie să fie lente, controlate și fluide, evitând mișcările bruște sau sacadate. Poziția corectă a încheieturii, mâinii și antebrațului trebuie menținută pe parcursul exercițiilor pentru a asigura solicitarea structurilor vizate. Este recomandată utilizarea unei oglinzi în timpul exercițiilor pentru a verifica tehnica sau, ideal, efectuarea inițială a exercițiilor sub supravegherea unui specialist în kinetoterapie care poate corecta eventualele greșeli de execuție. Tehnica incorectă nu doar reduce beneficiile exercițiilor, dar poate exacerba simptomele sau cauza leziuni suplimentare.

Când să consultați un specialist: Deși exercițiile pentru tunelul carpian sunt în general sigure, există situații în care consultarea unui specialist este necesară înainte de începerea unui program de exerciții sau în timpul acestuia. Persoanele cu simptome severe sau persistente, cele cu diagnostice multiple ale mâinii sau încheieturii, sau cele care au suferit recent o intervenție chirurgicală ar trebui să obțină aprobarea medicului înainte de începerea exercițiilor. De asemenea, dacă simptomele se agravează după începerea programului de exerciții sau dacă nu se observă nicio îmbunătățire după 2-3 săptămâni de practică regulată, este recomandată consultarea unui specialist. Un medic specialist sau un kinetoterapeut poate evalua tehnica, ajusta programul de exerciții sau recomanda tratamente complementare pentru a maximiza rezultatele.

Combinarea cu alte tratamente: Exercițiile pentru tunelul carpian sunt cel mai eficiente atunci când sunt integrate într-o abordare terapeutică comprehensivă. Combinarea exercițiilor cu purtarea unei orteze de încheietură, în special noaptea, poate oferi rezultate superioare prin menținerea încheieturii într-o poziție neutră în timpul somnului. Modificările ergonomice la locul de muncă sau în activitățile zilnice, precum ajustarea înălțimii scaunului, utilizarea suporturilor pentru încheietură sau reorganizarea spațiului de lucru, complementează beneficiile exercițiilor. Pentru cazurile moderate până la severe, medicul poate recomanda medicamente antiinflamatorii nesteroidiene sau injecții cu corticosteroizi pentru a reduce inflamația, în paralel cu programul de exerciții. Această abordare multimodală maximizează șansele de ameliorare a simptomelor și de evitare a intervenției chirurgicale.

Terapia cu căldură și frig: Aplicarea alternativă a căldurii și frigului poate amplifica beneficiile exercițiilor pentru tunelul carpian și poate oferi ameliorare suplimentară a simptomelor. Căldura, aplicată prin comprese calde sau băi de parafină timp de 10-15 minute înainte de exerciții, relaxează mușchii, îmbunătățește circulația și crește flexibilitatea țesuturilor, facilitând astfel efectuarea exercițiilor. Frigul, aplicat prin comprese reci sau pachete de gel timp de 10-15 minute după exerciții, reduce inflamația și amorțește durerea, accelerând recuperarea. Alternarea între căldură și frig, cunoscută sub numele de terapie de contrast, poate fi deosebit de eficientă pentru reducerea inflamației cronice. Este important să se protejeze pielea cu un prosop subțire în timpul aplicării compreselor și să se evite expunerea directă la temperaturi extreme pentru a preveni leziunile termice.