Colostoma: tipuri, afectiuni medicale, pregatire si procedura

Colostoma poate fi temporară, permițând vindecarea unei porțiuni a intestinului, sau permanentă, în cazul afecțiunilor grave precum cancerul colorectal. În ciuda modificărilor în stilul de viață, majoritatea pacienților cu colostomă pot duce o viață normală și activă, cu adaptări minime la rutina zilnică și cu suportul adecvat din partea specialiștilor în îngrijirea stomelor.

Ce este o colostomă

Colostoma este o intervenție chirurgicală prin care se creează o deschidere în peretele abdominal pentru a permite eliminarea materiilor fecale din organism. Această procedură este necesară atunci când o porțiune a intestinului gros trebuie ocolită din cauza unei afecțiuni medicale sau a unei leziuni. Colostoma modifică traseul normal al materiilor fecale, care în loc să fie eliminate prin rect și anus, vor fi evacuate printr-un orificiu creat chirurgical în abdomen.

Definiție și scop: Colostoma reprezintă o procedură chirurgicală în care o porțiune a colonului (intestinul gros) este adusă la suprafața abdomenului, formând o stomă. Stoma este o deschidere artificială care permite evacuarea materiilor fecale într-o pungă specială atașată la piele. Scopul principal al acestei intervenții este de a oferi o cale alternativă pentru eliminarea deșeurilor digestive atunci când traseul normal prin rect și anus nu mai este funcțional sau necesită o perioadă de repaus pentru vindecare. Colostoma poate salva vieți în cazuri de cancer colorectal, traumatisme abdominale severe sau boli inflamatorii intestinale avansate.

Modul în care colostoma modifică funcția intestinală: Colostoma schimbă fundamental modul în care funcționează sistemul digestiv în ceea ce privește eliminarea deșeurilor. În mod normal, materiile fecale traversează întregul colon, unde se absoarbe apa, rezultând un scaun format care este eliminat controlat prin rect și anus. După o colostomie, acest proces este întrerupt la nivelul stomei. Consistența scaunului depinde de localizarea colostomei: cu cât aceasta este poziționată mai aproape de finalul colonului, cu atât scaunul va fi mai format, deoarece a avut loc mai multă absorbție a apei. Pacienții pierd controlul voluntar asupra momentului defecației, deoarece stoma nu are mușchi sfincter care să rețină materiile fecale.

Colostomă temporară vs. permanentă: Colostoma temporară este realizată pentru a permite unei porțiuni a intestinului să se odihnească și să se vindece după o intervenție chirurgicală sau o leziune. Aceasta poate fi menținută pentru câteva luni până la câțiva ani, după care, printr-o nouă intervenție chirurgicală, continuitatea intestinală poate fi restabilită. Colostoma permanentă este necesară când porțiuni esențiale ale intestinului gros, rectului sau anusului au fost îndepărtate definitiv sau sunt iremediabil afectate, cum ar fi în cazurile de cancer colorectal avansat sau boli inflamatorii intestinale severe. Decizia între o colostomă temporară sau permanentă depinde de afecțiunea medicală de bază, de starea generală a pacientului și de potențialul de recuperare a funcției intestinale normale.

Tipuri de colostomă

Există mai multe tipuri de colostomă, clasificate în funcție de porțiunea de colon implicată și de tehnica chirurgicală utilizată. Fiecare tip are caracteristici specifice care influențează consistența scaunului, îngrijirea necesară și impactul asupra calității vieții pacientului. Alegerea tipului de colostomă depinde de afecțiunea medicală și de anatomia specifică a pacientului.

Colostomă sigmoidă: Aceasta este cel mai frecvent tip de colostomă, realizată la nivelul colonului sigmoid, în partea inferioară stângă a abdomenului. Deoarece este poziționată aproape de capătul colonului, materiile fecale care ies prin această stomă sunt de obicei bine formate și solide, similare cu cele eliminate în mod normal. Pacienții cu colostomă sigmoidă au avantajul unei eliminări mai predictibile a scaunului și pot dezvolta un ritm relativ regulat al evacuărilor. Acest tip de colostomă este frecvent utilizat în cazurile de cancer rectal, diverticulită complicată sau traumatisme ale regiunii rectale.

Colostomă descendentă: Acest tip de colostomă este poziționat pe partea stângă a abdomenului, la nivelul colonului descendent. Materiile fecale eliminate prin această stomă sunt de obicei semi-formate până la formate, deoarece au parcurs o porțiune semnificativă a colonului, unde a avut loc absorbția apei. Colostoma descendentă este adesea indicată în cazurile de obstrucție sau perforație a colonului sigmoid sau a rectului, precum și în unele cazuri de cancer colorectal. Pacienții cu acest tip de colostomă pot beneficia de o oarecare predictibilitate a eliminărilor.

Colostomă transversă: Aceasta este poziționată în partea superioară a abdomenului, la nivelul colonului transvers. Materiile fecale eliminate prin această stomă sunt de obicei semi-lichide până la semi-formate, deoarece nu au parcurs porțiunile inferioare ale colonului, unde are loc cea mai mare parte a absorbției de apă. Colostoma transversă este frecvent temporară și poate fi indicată în cazurile de obstrucție, perforație sau inflamație a colonului descendent sau sigmoid. Acest tip de colostomă poate necesita o îngrijire mai atentă din cauza consistenței mai puțin formate a scaunului.

Colostomă ascendentă: Acest tip de colostomă este poziționat în partea dreaptă a abdomenului, la nivelul colonului ascendent. Materiile fecale eliminate prin această stomă sunt de obicei lichide sau semi-lichide, deoarece parcurg doar o mică porțiune a colonului înainte de a fi eliminate. Colostoma ascendentă este mai rar utilizată, fiind indicată în cazurile de obstrucție sau boală extinsă a colonului transvers, descendent sau sigmoid. Pacienții cu acest tip de colostomă necesită o îngrijire mai atentă a pielii din jurul stomei din cauza potențialului iritant al scaunului lichid.

Colostomă în ansă: Aceasta este o tehnică chirurgicală în care o ansă (buclă) a colonului este adusă la suprafața abdomenului și deschisă pentru a crea stoma. Această colostomă are de obicei două deschideri: una prin care se elimină materiile fecale și alta prin care se elimină mucusul produs de porțiunea distală a colonului. Colostoma în ansă este frecvent temporară și poate fi mai ușor reversibilă decât alte tipuri. Este indicată adesea în situații de urgență sau când se anticipează o reversibilitate în viitorul apropiat.

Colostomă terminală: În acest tip de colostomă, capătul proximal al colonului este adus la suprafața abdomenului pentru a forma stoma, în timp ce porțiunea distală a intestinului este fie îndepărtată, fie închisă și lăsată în interiorul abdomenului. Colostoma terminală este adesea permanentă și este indicată în cazurile de cancer rectal sau anal care necesită îndepărtarea rectului și a anusului. Acest tip de colostomă oferă de obicei un control mai bun asupra eliminărilor și un risc mai scăzut de complicații comparativ cu alte tipuri.

Colostomă cu dublu canon: Acest tip de colostomă implică aducerea ambelor capete ale colonului secționat la suprafața abdomenului, creând două stome separate. Stoma proximală elimină materiile fecale, în timp ce stoma distală, numită și fistulă mucoasă, elimină doar mucus. Colostoma cu dublu canon este indicată în situații în care porțiunea distală a colonului trebuie să fie accesibilă pentru proceduri diagnostice sau terapeutice, sau când se anticipează o posibilă reintervenție pentru restabilirea continuității intestinale. Acest tip de colostomă necesită îngrijirea ambelor stome, dar oferă avantajul accesului la ambele segmente ale colonului.

Afecțiuni medicale care necesită colostomă

Colostoma este recomandată în diverse situații medicale când traseul normal al materiilor fecale prin colon, rect și anus este compromis sau trebuie ocolit temporar. Afecțiunile care pot necesita această intervenție variază de la boli inflamatorii și infecțioase până la cancere și traumatisme abdominale.

Boala inflamatorie intestinală: Boala Crohn și colita ulcerativă, două afecțiuni inflamatorii cronice ale tractului digestiv, pot necesita uneori realizarea unei colostome. În cazurile severe, când inflamația persistă în ciuda tratamentului medicamentos intensiv, sau când apar complicații precum fistule, abcese, perforații sau stricturi, intervenția chirurgicală devine necesară. Colostoma poate fi temporară, permițând intestinului să se odihnească și să se vindece, sau permanentă în cazurile de boală extinsă care afectează semnificativ calitatea vieții pacientului. Pentru pacienții cu colită ulcerativă severă, colectomia totală cu ileostomă este adesea preferată în locul colostomei.

Diverticulita: Diverticulita reprezintă inflamarea sau infectarea diverticulilor, mici pungi care se formează în peretele colonului. În cazurile complicate de diverticulită, când apar perforații, abcese, fistule sau obstrucții intestinale, poate fi necesară intervenția chirurgicală cu realizarea unei colostome. Aceasta este adesea temporară, permițând vindecarea segmentului afectat al colonului, după care continuitatea intestinală poate fi restabilită printr-o a doua intervenție chirurgicală. În cazurile de diverticulită recurentă sau complicată, colostoma poate deveni o soluție permanentă pentru a preveni complicațiile viitoare și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Obstrucția intestinală: Blocajul parțial sau complet al intestinului gros poate fi cauzat de diverse afecțiuni, inclusiv tumori, stricturi, aderențe post-operatorii, hernii interne sau volvulus (răsucirea intestinului). În situațiile de urgență, când obstrucția nu poate fi rezolvată prin metode non-chirurgicale, poate fi necesară realizarea unei colostome pentru a devia tranzitul intestinal și a preveni complicații grave precum perforația sau necroza intestinală. Colostoma pentru obstrucție intestinală poate fi temporară sau permanentă, în funcție de cauza subiacentă și de posibilitatea rezolvării acesteia.

Cancer colorectal: Cancerul de colon sau rect reprezintă una dintre cele mai frecvente indicații pentru colostomă. În cazul tumorilor rectale joase, poate fi necesară îndepărtarea rectului și a anusului, rezultând o colostomă permanentă. Pentru tumorile situate mai sus în colon, colostoma poate fi temporară, permițând vindecarea anastomozei (conexiunii) după rezecția tumorii. În cazurile de cancer colorectal avansat sau complicat cu obstrucție, perforație sau sângerare masivă, colostoma poate fi realizată ca procedură de urgență sau paliativă, pentru a ameliora simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții pacientului în stadiile terminale ale bolii.

Defecte congenitale: Unele malformații prezente la naștere pot afecta dezvoltarea normală a intestinului gros, rectului sau anusului. Afecțiuni precum atrezia anală (absența deschiderii anale), malformațiile ano-rectale sau boala Hirschsprung (absența celulelor nervoase în porțiuni ale colonului) pot necesita realizarea unei colostome la nou-născuți sau sugari. Aceasta este adesea temporară, permițând creșterea și dezvoltarea copilului înainte de intervenția reconstructivă definitivă. În cazurile severe de malformații complexe, colostoma poate rămâne permanentă dacă reconstrucția anatomică funcțională nu este posibilă.

Leziuni ale colonului sau rectului: Traumatismele abdominale penetrante (împușcături, înjunghieri) sau contuziile severe (accidente rutiere, căderi de la înălțime) pot cauza leziuni ale colonului sau rectului. În aceste situații de urgență, colostoma poate fi vitală pentru a preveni contaminarea cavității abdominale cu conținut intestinal și dezvoltarea peritonitei. Leziunile cauzate de radiații în urma tratamentului pentru cancer pelvian sau complicațiile unor proceduri medicale precum colonoscopia pot, de asemenea, necesita realizarea unei colostome temporare sau permanente, în funcție de severitatea și extinderea leziunilor.

Incontinență fecală: În cazurile severe de incontinență fecală refractară la tratamentele conservative și intervențiile chirurgicale reconstructive, colostoma poate reprezenta o opțiune terapeutică de ultimă instanță. Aceasta poate fi indicată la pacienții cu leziuni neurologice extensive, traumatisme severe ale sfincterului anal sau disfuncții pelvine complexe. Deși colostoma pentru incontinență fecală este de obicei permanentă, ea poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților prin eliminarea anxietății sociale, a izolării și a problemelor de igienă asociate cu incontinența fecală severă.

Pregătirea pentru intervenția chirurgicală de colostomă

Pregătirea adecvată pentru o intervenție de colostomă este esențială pentru succesul procedurii și pentru adaptarea ulterioară a pacientului la noua sa condiție. Aceasta implică evaluări medicale, pregătiri fizice și psihologice, precum și educație privind îngrijirea viitoare a stomei.

Evaluări pre-chirurgicale: Înainte de intervenția de colostomă, pacientul trebuie să treacă printr-o serie de evaluări medicale complete. Acestea includ analize de sânge (hemoleucogramă, coagulogramă, biochimie), evaluarea funcției cardiace prin electrocardiogramă și eventual ecocardiografie, radiografie pulmonară și evaluarea funcției respiratorii. Medicul chirurg va analiza istoricul medical complet al pacientului, medicamentele curente și alergiile cunoscute. Pot fi necesare investigații imagistice suplimentare precum tomografie computerizată, rezonanță magnetică sau colonoscopie pentru a evalua exact afecțiunea care necesită intervenția și pentru a planifica procedura chirurgicală în detaliu.

Pregătiri dietetice: Cu câteva zile înainte de intervenție, pacientul poate primi recomandări pentru modificarea dietei. Aceasta poate include trecerea la o dietă săracă în fibre cu 2-3 zile înainte de operație, pentru a reduce volumul conținutului intestinal. Cu 12-24 de ore înainte de intervenție, pacientul va trebui să treacă la o dietă lichidă clară, iar apoi să respecte repausul alimentar complet (nimic pe cale orală) cu 8-12 ore înainte de procedură. Aceste restricții dietetice ajută la reducerea riscului de complicații intraoperatorii și postoperatorii legate de conținutul intestinal.

Pregătirea intestinală: În funcție de tipul de intervenție și de preferințele echipei chirurgicale, poate fi necesară o pregătire mecanică a intestinului. Aceasta implică utilizarea de laxative puternice și/sau clisme pentru a goli complet intestinul de conținut fecal. Pregătirea intestinală reduce riscul de contaminare a cavității abdominale în timpul intervenției și poate facilita manipularea chirurgicală a intestinului. În unele cazuri, pot fi administrate antibiotice orale pentru a reduce flora bacteriană intestinală. Pacientul va primi instrucțiuni precise despre cum și când să efectueze această pregătire intestinală, de obicei cu o zi înainte de intervenție.

Marcarea locului stomei: Un aspect crucial al pregătirii pentru colostomă este marcarea preoperatorie a locului stomei. Aceasta este realizată de obicei de către chirurg sau de către o asistentă specializată în îngrijirea stomelor. Locul ideal pentru stomă trebuie să fie vizibil pentru pacient, situat pe o suprafață plană a abdomenului, departe de proeminențe osoase, cicatrici, pliuri cutanate sau linia taliei. Marcarea corectă a locului stomei este esențială pentru adaptarea ulterioară a pacientului, deoarece un amplasament necorespunzător poate duce la dificultăți în aplicarea dispozitivelor de colostomie, scurgeri, iritații cutanate și complicații pe termen lung.

Întâlnirea cu asistenta specializată în stome: Înainte de intervenție, pacientul ar trebui să aibă o consultație cu o asistentă specializată în îngrijirea stomelor. Aceasta va oferi informații detaliate despre ce înseamnă viața cu o colostomă, va prezenta diferitele tipuri de dispozitive de colectare disponibile și va explica tehnicile de îngrijire a stomei. Asistenta va evalua, de asemenea, capacitatea pacientului de a-și îngriji stoma (dexteritate manuală, acuitate vizuală, mobilitate) și va identifica potențiale bariere în auto-îngrijire. Această întâlnire reprezintă o oportunitate pentru pacient de a adresa întrebări și de a-și exprima temerile legate de viața cu o colostomă, contribuind la reducerea anxietății preoperatorii și la îmbunătățirea adaptării psihologice postoperatorii.

Procedura de colostomie

Intervenția chirurgicală de colostomie implică crearea unei deschideri în peretele abdominal și aducerea unei porțiuni a colonului la suprafața pielii. Procedura poate fi realizată prin diferite tehnici chirurgicale, în funcție de afecțiunea medicală subiacentă și de starea generală a pacientului.

Tehnica chirurgicală deschisă: Colostomia prin abord deschis implică o incizie largă în peretele abdominal, care permite chirurgului accesul direct la cavitatea abdominală și la colon. După deschiderea abdomenului, chirurgul identifică porțiunea de colon care va fi utilizată pentru stomă. În funcție de tipul de colostomă planificat, se poate efectua rezecția segmentului afectat de boală, urmată de aducerea capătului proximal al colonului la suprafața abdomenului. Tehnica deschisă oferă o vizualizare excelentă a structurilor anatomice și este preferată în cazurile complexe, în situații de urgență sau când există aderențe extensive din intervenții chirurgicale anterioare. Recuperarea după colostomia deschisă este de obicei mai îndelungată, cu o spitalizare mai lungă și un risc mai mare de complicații legate de plaga chirurgicală.

Tehnica chirurgicală laparoscopică: Colostomia laparoscopică este o abordare minim invazivă care utilizează mai multe incizii mici (de obicei 3-5) prin care se introduc o cameră video și instrumente chirurgicale specializate. Chirurgul vizualizează structurile abdominale pe un monitor și efectuează procedura fără a deschide larg abdomenul. Această tehnică oferă avantajele unei recuperări mai rapide, a unei dureri postoperatorii reduse, a unui risc mai mic de infecții ale plăgii și a unei spitalizări mai scurte. Colostomia laparoscopică este indicată în cazurile elective, la pacienții stabili hemodinamic, fără intervenții abdominale extensive anterioare. Totuși, în anumite situații, poate fi necesară conversia la tehnica deschisă dacă apar dificultăți tehnice sau complicații intraoperatorii.

Crearea stomei: Indiferent de tehnica chirurgicală utilizată, crearea stomei urmează pași similari. Chirurgul face o incizie circulară în peretele abdominal, la locul marcat preoperator. Această incizie traversează pielea, țesutul subcutanat și fascia musculară. Se creează un tunel prin mușchii abdominali, suficient de larg pentru a permite trecerea colonului fără a compromite vascularizația acestuia. Capătul colonului este adus prin acest tunel la suprafața pielii. În cazul colostomei terminale, capătul colonului este răsfrânt și suturat la piele, creând o stomă proeminentă, de culoare roșie. Pentru colostoma în ansă, o buclă a colonului este adusă la suprafață, deschisă anterior și suturată la piele. Crearea corectă a stomei este esențială pentru funcționarea adecvată și pentru prevenirea complicațiilor postoperatorii.