Durerea de stomac si diaree: tratamente disponibile si eficiente

Remediile naturale precum ceaiurile din plante, dieta BRAT (banane, orez, mere, pâine prăjită) și probioticele pot ameliora simptomele ușoare. Pentru cazurile severe, cu deshidratare, febră ridicată sau scaune cu sânge, consultarea unui medic este esențială. Prevenția include spălarea regulată a mâinilor, prepararea corectă a alimentelor și evitarea factorilor declanșatori individuali.

Medicamente disponibile fără prescripție

Farmaciile oferă diverse opțiuni pentru tratarea simptomelor digestive fără rețetă medicală. Aceste medicamente pot oferi ameliorare temporară, însă nu tratează cauza subiacentă a problemelor digestive persistente.

Antiacidele pentru indigestie: Antiacidele neutralizează acidul gastric în exces, oferind ameliorare rapidă a arsurilor și disconfortului abdominal. Aceste medicamente conțin compuși precum carbonat de calciu, hidroxid de aluminiu sau hidroxid de magneziu, care acționează prin creșterea pH-ului gastric. Efectul antiacidelor este de scurtă durată (2-3 ore) și sunt recomandate pentru simptome ocazionale. Utilizarea frecventă sau prelungită poate cauza constipație, diaree sau dezechilibre electrolitice, în funcție de compoziția produsului. Persoanele cu afecțiuni renale sau hipertensiune arterială trebuie să consulte medicul înainte de a utiliza antiacide.

Subsalicilatul de bismut: Acest medicament versatil combate diareea, greața, indigestia și disconfortul stomacal. Subsalicilatul de bismut acționează prin reducerea inflamației mucoasei intestinale, inhibarea secreției de lichide în intestin și combaterea anumitor bacterii. Medicamentul formează un strat protector pe mucoasa gastrointestinală și reduce motilitatea intestinală. Efectele secundare includ înnegrirea temporară a limbii și scaunelor, constipație și, rar, acufene. Nu se recomandă utilizarea la copii cu simptome de gripă sau varicelă, din cauza riscului de sindrom Reye.

Loperamida pentru diaree: Loperamida reduce frecvența scaunelor diareice prin încetinirea tranzitului intestinal și creșterea absorbției de apă și electroliți în intestin. Acest medicament acționează asupra receptorilor opioizi din peretele intestinal, fără a avea efecte centrale precum analgezicele opioide. Loperamida oferă ameliorare rapidă a diareei acute și este utilă în controlul simptomelor diareei cronice. Nu trebuie administrată în cazul diareei cu sânge, febră sau suspiciune de infecție bacteriană. Utilizarea nu trebuie să depășească două zile fără recomandare medicală.

Blocantele H2: Aceste medicamente reduc producția de acid gastric prin blocarea receptorilor histaminici H2 din celulele parietale gastrice. Famotidina, ranitidina și cimetidina sunt principalele substanțe din această clasă disponibile fără prescripție. Blocantele H2 sunt eficiente pentru tratarea arsurilor gastrice, refluxului acid și ulcerului peptic. Efectul lor începe în 30-60 minute și durează 6-12 ore. Efectele secundare sunt rare și includ dureri de cap, constipație și, la vârstnici, confuzie. Aceste medicamente pot interacționa cu anticoagulantele, antidepresivele și unele antiaritmice.

Inhibitorii pompei de protoni (IPP): Reprezentând cea mai puternică clasă de supresoare acide, IPP precum omeprazolul, esomeprazolul și lansoprazolul blochează enzima responsabilă de producția finală de acid gastric. Aceste medicamente sunt indicate pentru tratamentul refluxului gastroesofagian, esofagitei de reflux și ulcerului peptic. Efectul maxim se obține după 3-5 zile de administrare regulată. Utilizarea pe termen lung poate duce la deficiențe de vitamina B12, magneziu și calciu, precum și la un risc crescut de infecții intestinale. IPP disponibili fără prescripție sunt recomandați pentru utilizare de maximum 14 zile consecutive.

Tratamente cu prescripție medicală

Când medicamentele fără prescripție nu ameliorează simptomele, medicii pot recomanda tratamente mai puternice, adaptate cauzelor specifice ale tulburărilor digestive.

Antibioticele pentru infecții bacteriene: Infecțiile bacteriene ale tractului digestiv, precum cele cauzate de Salmonella, Campylobacter sau Clostridioides difficile, pot necesita tratament antibiotic. Medicul selectează antibioticul în funcție de agentul patogen suspectat sau confirmat prin coproculturi. Ciprofloxacina, azitromicina și metronidazolul sunt frecvent utilizate pentru infecțiile gastrointestinale. Durata tratamentului variază între 3-14 zile, în funcție de severitatea infecției. Antibioticele pot provoca diaree prin perturbarea florei intestinale, motiv pentru care se recomandă asocierea cu probiotice pentru a minimiza acest efect secundar.

Agenții prokinetici: Aceste medicamente stimulează motilitatea tractului digestiv, accelerând golirea stomacului și tranzitul intestinal. Metoclopramida și domperidona sunt principalii agenți prokinetici utilizați pentru tratarea greței, vărsăturilor și senzației de plenitudine postprandială. Sunt indicate în gastropareza diabetică, refluxul gastroesofagian și dispepsia funcțională. Efectele secundare includ tremor, agitație și, la administrare prelungită, reacții extrapiramidale. Utilizarea acestor medicamente necesită monitorizare medicală atentă, mai ales la vârstnici și persoanele cu afecțiuni neurologice.

Medicamente specifice pentru diverse afecțiuni: Bolile inflamatorii intestinale necesită tratament cu medicamente antiinflamatoare precum mesalazina sau corticosteroizi în perioadele de exacerbare. Pentru cazurile moderate și severe, medicii pot prescrie imunomodulatoare (azatioprină, metotrexat) sau terapii biologice (infliximab, adalimumab). Sindromul intestinului iritabil poate beneficia de antispastice (mebeverină, papaverina) pentru calmarea crampelor abdominale. Afecțiunile pancreatice pot necesita enzime digestive de substituție, iar infecțiile parazitare sunt tratate cu antiparazitare specifice precum metronidazolul sau albendazolul.

Antidepresivele și medicamentele anxiolitice: Conexiunea strânsă dintre creier și intestin (axa intestin-creier) explică de ce stresul și anxietatea pot exacerba simptomele gastrointestinale. Antidepresivele triciclice în doze mici (amitriptilina) și inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (fluoxetina, paroxetina) pot ameliora durerea abdominală cronică și diareea asociată sindromului intestinului iritabil. Aceste medicamente modulează percepția durerii viscerale și normalizează motilitatea intestinală. Benzodiazepinele pot fi prescrise pe termen scurt pentru gestionarea anxietății severe asociate cu simptomele digestive. Tratamentul psihotrop necesită monitorizare atentă și ajustarea dozelor pentru a minimiza efectele secundare.

Hidratarea și managementul dietei

Menținerea echilibrului hidric și adaptarea alimentației sunt esențiale în gestionarea episoadelor de diaree și dureri abdominale, prevenind complicațiile și accelerând recuperarea.

Semnele de deshidratare care necesită atenție

Diareea provoacă pierderi importante de apă și electroliți, putând duce rapid la deshidratare. Semnele de alarmă includ sete intensă, uscăciunea mucoaselor, reducerea frecvenței urinare, urină închisă la culoare, oboseală accentuată și amețeli la schimbarea poziției. La copii, semnele specifice sunt lipsa lacrimilor când plâng, fontanela deprimată (la sugari) și iritabilitate neobișnuită. Deshidratarea severă se manifestă prin confuzie, tahicardie, hipotensiune și poate necesita rehidratare intravenoasă. Persoanele vârstnice sunt deosebit de vulnerabile la deshidratare, deoarece senzația de sete poate fi diminuată și rezervele de apă din organism sunt reduse.

Soluțiile de rehidratare orală

Aceste preparate conțin concentrații optime de electroliți (sodiu, potasiu, clorură) și glucoză pentru a facilita absorbția apei în intestin. Soluțiile comerciale precum Hidrasec sau Rehidrat sunt formulate conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății și sunt superioare apei simple sau băuturilor sportive în cazul diareei. Pentru adulți, se recomandă consumul a 200-400 ml după fiecare scaun diareic. Soluțiile pot fi preparate și acasă (1 litru de apă fiartă și răcită, 6 lingurițe de zahăr, 1/2 linguriță de sare), însă cele comerciale asigură un raport mai precis al componentelor.

Dieta BRAT pentru recuperare

Această dietă blândă constă din banane, orez, compot de mere și pâine prăjită, fiind recomandată în primele 24-48 ore după un episod de diaree. Bananele furnizează potasiu și fibre solubile care absorb excesul de lichide din intestin. Orezul alb și pâinea albă prăjită sunt carbohidrați simpli, ușor de digerat, care nu stimulează excesiv tranzitul intestinal. Compotul de mere (fără zahăr adăugat) conține pectină, o fibră care ajută la solidificarea scaunelor. Dieta BRAT nu trebuie urmată mai mult de 2-3 zile, deoarece este săracă în proteine și nutrienți esențiali, fiind doar o etapă de tranziție către alimentația normală.

Alimente de evitat

Alimentele picante și grase: Condimentele iritante precum ardeiul iute, piperul negru și curry-ul stimulează secreția de acid gastric și pot inflama mucoasa intestinală deja sensibilizată. Capsaicina din ardeiul iute accelerează tranzitul intestinal, agravând diareea. Alimentele grase precum prăjelile, carnea grasă și sosurile cremoase întârzie golirea stomacului și necesită enzime pancreatice suplimentare pentru digestie, suprasolicitând sistemul digestiv afectat. Acestea pot provoca crampe abdominale, greață și exacerbarea diareei prin stimularea contracțiilor intestinale și secreției biliare.

Alcoolul și cafeina: Aceste substanțe au efect diuretic, crescând eliminarea lichidelor și agravând deshidratarea asociată diareei. Alcoolul irită direct mucoasa gastrică și intestinală, stimulează secreția acidă și poate perturba compoziția microbiotei intestinale. Cafeina din cafea, ceai negru, băuturi energizante și ciocolată accelerează motilitatea intestinală și stimulează contracțiile colonului, intensificând urgența defecației. Ambele substanțe relaxează sfincterul esofagian inferior, favorizând refluxul acid și agravând simptomele de arsuri gastrice care pot însoți disconfortul abdominal.

Produsele lactate: Diareea poate determina o intoleranță temporară la lactoză prin reducerea activității enzimei lactaza la nivelul intestinului subțire. Consumul de lapte, brânzeturi moi, smântână sau înghețată în timpul unui episod de diaree poate provoca balonare, crampe și agravarea diareei. Excepții pot fi iaurtul și chefirul, care conțin bacterii benefice și lactoză parțial digerată. După rezolvarea episodului acut, produsele lactate pot fi reintroduse treptat în alimentație, începând cu cele fermentate și cu conținut redus de lactoză.

Alimentele bogate în zahăr: Dulciurile concentrate, băuturile carbogazoase îndulcite, sucurile de fructe și produsele de patiserie cu mult zahăr pot agrava diareea prin efect osmotic, atrăgând apă în lumenul intestinal. Zaharurile rafinate și îndulcitorii artificiali precum sorbitolul și xilitolul pot fi incomplet absorbiți în intestinul subțire, ajungând în colon unde sunt fermentați de bacterii, producând gaze și accelerând tranzitul. Alimentele dulci stimulează secreția de insulină, care poate afecta motilitatea intestinală și sensibilitatea viscerală la persoanele predispuse.

Legumele producătoare de gaze: Anumite legume conțin carbohidrați complecși și fibre insolubile greu de digerat, care fermentează în colon producând gaze și disconfort abdominal. Principalele legume problematice includ varza, conopida, broccoli, fasolea, lintea, ceapa și usturoiul. Acestea conțin oligozaharide fermentabile care nu pot fi digerate complet în intestinul subțire. În timpul recuperării după un episod de diaree, aceste legume trebuie evitate temporar și reintroduse treptat după normalizarea tranzitului intestinal, preferabil gătite (nu crude) pentru a îmbunătăți digestibilitatea.

Modificări ale stilului de viață și remedii naturale

Adaptarea obiceiurilor zilnice și utilizarea unor remedii tradiționale pot contribui semnificativ la ameliorarea simptomelor digestive și prevenirea recidivelor.

Consumul de mese mai mici și mai frecvente

Porțiile mari suprasolicită sistemul digestiv, provocând distensia stomacului și stimulând secreția excesivă de acid gastric. Împărțirea aportului alimentar zilnic în 5-6 mese mai mici, consumate la intervale regulate, reduce presiunea asupra tractului digestiv și facilitează digestia. Această abordare previne fluctuațiile mari ale glicemiei, care pot influența motilitatea intestinală. Mestecarea temeinică a alimentelor și consumul lent al meselor stimulează producția de salivă și enzime digestive, îmbunătățind procesul de digestie și reducând riscul de balonare și crampe.

Jurnalul alimentar pentru identificarea factorilor declanșatori

Ținerea unui jurnal detaliat în care se notează alimentele consumate, simptomele apărute și contextul emoțional poate evidenția conexiuni între anumite alimente și disconfortul digestiv. Jurnalul trebuie completat zilnic, timp de cel puțin 2-4 săptămâni, notând ora meselor, tipul și cantitatea alimentelor, momentul apariției simptomelor și intensitatea acestora. Acest instrument ajută la identificarea intoleranțelor alimentare individuale și a factorilor declanșatori specifici, permițând elaborarea unui plan alimentar personalizat. Jurnalul poate evidenția și legătura dintre stres și simptomele digestive.

Tehnici de gestionare a stresului

Stresul cronic activează axa intestin-creier, influențând motilitatea intestinală, sensibilitatea viscerală și compoziția microbiotei. Tehnicile de relaxare precum respirația profundă abdominală, meditația mindfulness și yoga reduc activarea sistemului nervos simpatic, diminuând contracțiile intestinale anormale. Exercițiile fizice moderate stimulează eliberarea de endorfine, care au efect analgezic și îmbunătățesc dispoziția. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta la identificarea și modificarea tiparelor de gândire negative asociate cu simptomele digestive. Somnul suficient și de calitate este esențial pentru reglarea sistemului nervos și funcționarea optimă a tractului digestiv.

Remedii naturale

Probioticele pentru sănătatea intestinală: Aceste microorganisme benefice ajută la restabilirea echilibrului florei intestinale perturbate de diaree, infecții sau antibiotice. Tulpinile de Lactobacillus și Bifidobacterium reduc durata diareei acute și previn diareea asociată antibioticelor. Probioticele întăresc bariera intestinală, inhibă creșterea bacteriilor patogene și modulează răspunsul imun local. Suplimentele probiotice sunt disponibile sub formă de capsule, pulberi sau lichide, iar alimentele fermentate precum iaurtul, chefirul și varza murată reprezintă surse naturale. Eficacitatea variază în funcție de tulpina bacteriană și doza administrată, fiind recomandată consultarea medicului pentru alegerea produsului potrivit.

Menta pentru confort digestiv: Uleiul de mentă conține mentol, care relaxează musculatura netedă a tractului digestiv și reduce spasmele intestinale responsabile de crampe. Capsulele cu ulei de mentă cu eliberare întârziată sunt eficiente în reducerea simptomelor sindromului intestinului iritabil, în special a durerii abdominale. Ceaiul de mentă ajută la calmarea indigestiei și a balonării, având și efect carminativ (reduce gazele intestinale). Menta are proprietăți antibacteriene și antiinflamatoare care contribuie la ameliorarea disconfortului digestiv. Consumul excesiv poate agrava refluxul acid la persoanele predispuse, fiind recomandată moderația.

Ghimbirul pentru ameliorarea greței: Această rădăcină aromatică conține gingeroli și shogaoli, compuși cu puternice proprietăți antiinflamatoare și antiemetice. Ghimbirul acționează direct asupra tractului digestiv, accelerând golirea stomacului și reducând contracțiile anormale ale intestinului. Este deosebit de eficient în combaterea greței de diverse cauze: răul de mișcare, greața matinală din sarcină sau cea postoperatorie. Poate fi consumat sub formă de ceai (preparând infuzie din rădăcină proaspătă rasă), capsule, bomboane sau adăugat în mâncăruri. Doza recomandată este de 1-2 grame pe zi, divizată în mai multe prize. Persoanele cu afecțiuni biliare sau care urmează tratament anticoagulant trebuie să consulte medicul înainte de a utiliza ghimbirul în scop terapeutic.

Considerații speciale pentru diferite categorii de populație

Abordarea terapeutică a problemelor digestive trebuie adaptată în funcție de particularitățile fiziologice și riscurile specifice diferitelor categorii de vârstă și stări fiziologice.

Tratamentul pentru copii: Diareea la copii necesită atenție deosebită din cauza riscului ridicat de deshidratare. Rehidratarea este prioritară, utilizând soluții specifice pentru copii, administrate în cantități mici și frecvente. Medicamentele antidiareice precum loperamida sunt contraindicate la copiii sub 12 ani. Antibioticele se administrează doar pentru infecții bacteriene confirmate, sub strictă supraveghere medicală. Probioticele (în special Lactobacillus rhamnosus GG și Saccharomyces boulardii) pot reduce durata diareei acute cu aproximativ 24 de ore. Alimentația trebuie reluată cât mai curând posibil după rehidratare, evitând restricțiile alimentare prelungite care pot duce la malnutriție. Părinții trebuie să solicite asistență medicală imediată dacă observă letargie, febră persistentă, sânge în scaun sau semne de deshidratare.

Gestionarea diareei în timpul sarcinii: În sarcină, modificările hormonale afectează motilitatea intestinală, putând cauza constipație sau diaree. Episoadele acute de diaree pot duce rapid la deshidratare, care crește riscul de contracții premature. Rehidratarea orală este esențială, iar în cazurile severe poate fi necesară perfuzia intravenoasă. Majoritatea medicamentelor antidiareice sunt contraindicate, subsalicilatul de bismut fiind asociat cu riscuri pentru făt. Remediile sigure includ probioticele, modificările dietetice și consumul adecvat de lichide. Femeile însărcinate trebuie să evite alimentele cu risc crescut de contaminare (brânzeturi moi nepasteurizate, carne insuficient preparată termic) pentru a preveni toxiinfecțiile alimentare. Consultarea medicului este necesară pentru orice episod de diaree care durează mai mult de 24-48 ore.

Tratamentul pentru vârstnici: Persoanele în vârstă prezintă risc crescut de complicații din cauza rezervelor fiziologice reduse, comorbidităților și medicației multiple. Deshidratarea apare mai rapid și poate fi mai dificil de recunoscut, deoarece senzația de sete este diminuată. Monitorizarea atentă a semnelor de deshidratare (confuzie, uscăciunea mucoaselor, reducerea diurezei) este esențială. Medicamentele trebuie administrate cu precauție din cauza riscului crescut de efecte adverse și interacțiuni medicamentoase. Loperamida poate fi utilizată, dar în doze inițiale mai mici. Rehidratarea orală trebuie începută precoce, iar în cazurile moderate-severe poate fi necesară spitalizarea pentru rehidratare intravenoasă și monitorizare. Infecția cu Clostridioides difficile, care provoacă diaree severă, este mai frecventă la vârstnici, mai ales după tratamente antibiotice, necesitând diagnosticare și tratament prompt.

Când să solicitați asistență medicală

Deși majoritatea episoadelor de diaree și dureri abdominale se rezolvă spontan, anumite simptome indică necesitatea consultului medical urgent.

Durerea abdominală severă sau persistentă: Durerea intensă care apare brusc și persistă mai mult de două ore poate indica probleme grave precum apendicita, colecistita, pancreatita sau obstrucția intestinală. Durerea care se intensifică progresiv, nu răspunde la analgezice obișnuite sau împiedică activitățile zilnice necesită evaluare medicală promptă. Localizarea durerii oferă indicii importante: durerea în cadranul inferior drept sugerează apendicită, durerea în hipocondrul drept poate indica probleme biliare, iar durerea periombilicală care migrează în fosa iliacă dreaptă este tipică pentru apendicită în faza inițială. Asocierea durerii cu febră, greață severă sau imposibilitatea de a sta nemișcat reprezintă semne de alarmă.

Scaunele cu sânge: Prezența sângelui în scaun necesită întotdeauna investigare medicală. Sângele roșu viu indică de obicei o sursă de sângerare din porțiunea inferioară a tractului digestiv (hemoroizi, fisuri anale, colită ulcerativă, cancer colorectal). Scaunele negre, gudronate (melena) sugerează sângerare din tractul digestiv superior (ulcer gastric sau duodenal, varice esofagiene). Scaunele cu aspect de „zațul de cafea” indică sânge parțial digerat. Asocierea scaunelor cu sânge cu febră, dureri abdominale intense sau modificări recente ale tranzitului intestinal necesită evaluare medicală de urgență pentru excluderea bolilor inflamatorii intestinale, infecțiilor severe sau neoplaziilor.

Febra ridicată: Temperatura corporală peste 38,5°C asociată cu simptome gastrointestinale sugerează o infecție sistemică sau localizată la nivelul tractului digestiv. Febra persistentă (peste 24-48 ore) sau cea care nu răspunde la antipiretice uzuale necesită consultație medicală. Combinația dintre febră, dureri abdominale și diaree poate indica gastroenterită bacteriană, apendicită, diverticulită sau colecistită acută. La pacienții imunocompromiși sau vârstnici, febra poate fi singurul semn al unei infecții severe. Evaluarea medicală permite identificarea agentului patogen prin analize specifice (coproculturi, hemocultură) și inițierea tratamentului antibiotic adecvat.

Semnele de deshidratare severă: Deshidratarea severă reprezintă o urgență medicală, mai ales la copii și vârstnici. Semnele includ: uscăciunea extremă a mucoaselor, absența lacrimilor, fontanela deprimată la sugari, elasticitatea redusă a pielii (pliurile cutanate persistă mai mult de 2 secunde), oligurie sau anurie, somnolență, confuzie și tahicardie. Tensiunea arterială scăzută și pulsul rapid indică hipovolemie semnificativă. Pacienții cu deshidratare severă necesită rehidratare intravenoasă în regim de urgență pentru a preveni insuficiența renală acută și șocul hipovolemic. Persoanele cu boli cronice (diabet, insuficiență cardiacă, boală renală cronică) prezintă risc crescut de deshidratare și necesită evaluare medicală precoce.

Afecțiuni care necesită îngrijire imediată: Anumite situații reprezintă urgențe absolute: durerea abdominală intensă cu abdomen rigid (sugerează peritonită), vărsăturile cu sânge sau cu aspect de zaț de cafea (hematemeză), imposibilitatea de a consuma lichide din cauza vărsăturilor incoercibile, letargia sau alterarea stării de conștiență, convulsiile asociate cu simptome gastrointestinale. Pacienții cu boli cronice precum diabetul zaharat, bolile inflamatorii intestinale, ciroză hepatică sau cei aflați în tratament imunosupresor necesită evaluare medicală promptă chiar și pentru simptome aparent minore, deoarece riscul de complicații este semnificativ mai mare. Diareea care persistă peste 7 zile la adulți sau 3 zile la copii, în ciuda măsurilor terapeutice inițiale, necesită investigații suplimentare.

Strategii de prevenție

Adoptarea unor măsuri preventive simple poate reduce semnificativ riscul de probleme digestive și poate preveni transmiterea infecțiilor gastrointestinale.

Spălarea corectă a mâinilor: Această măsură simplă reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire a infecțiilor gastrointestinale. Mâinile trebuie spălate cu apă caldă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde, acoperind toate suprafețele, inclusiv spatele mâinilor, între degete și sub unghii. Momentele esențiale pentru spălarea mâinilor includ: înainte de a pregăti sau consuma alimente, după utilizarea toaletei, după schimbarea scutecelor, după atingerea animalelor și după contactul cu persoane bolnave. Dezinfectantele pe bază de alcool (cu concentrație de cel puțin 60%) pot fi utilizate când apa și săpunul nu sunt disponibile, însă sunt mai puțin eficiente împotriva unor agenți patogeni precum norovirusul.

Siguranța și prepararea alimentelor: Prevenirea toxiinfecțiilor alimentare implică respectarea principiilor de igienă pe întreg lanțul alimentar. Alimentele crude de origine animală (carne, pește, ouă) trebuie păstrate separat de cele gata de consum pentru a preveni contaminarea încrucișată. Carnea trebuie gătită la temperaturi interne adecvate: 71°C pentru carnea tocată, 74°C pentru carnea de pasăre. Alimentele perisabile nu trebuie lăsate la temperatura camerei mai mult de 2 ore (1 oră dacă temperatura depășește 32°C). Fructele și legumele trebuie spălate temeinic înainte de consum, chiar dacă urmează să fie decojite. Suprafețele și ustensilele de bucătărie trebuie dezinfectate regulat, în special după contactul cu alimente crude.

Alimentația echilibrată: O dietă bogată în fibre solubile (ovăz, mere, citrice, leguminoase) și insolubile (cereale integrale, legume cu frunze verzi) contribuie la menținerea unui tranzit intestinal normal și susține microbiota benefică. Consumul adecvat de probiotice naturale din alimente fermentate (iaurt, chefir, varză murată) întărește flora intestinală și crește rezistența la infecții. Limitarea alimentelor procesate, bogate în grăsimi saturate, zahăr și aditivi artificiali reduce riscul de inflamație intestinală. Mesele regulate, consumate în liniște și mestecate temeinic, facilitează digestia și previn suprasolicitarea tractului gastrointestinal. Identificarea și evitarea alimentelor care provoacă disconfort individual reprezintă o strategie personalizată eficientă.

Hidratarea adecvată: Consumul suficient de lichide (în principal apă) menține mucoasa intestinală sănătoasă și facilitează tranzitul normal. Necesarul zilnic variază în funcție de vârstă, greutate, nivel de activitate și condiții climatice, dar în general se recomandă 30-35 ml/kg corp/zi. Hidratarea adecvată previne constipația, care poate alterna cu episoade de diaree în sindromul intestinului iritabil. Lichidele trebuie consumate predominant între mese pentru a nu dilua enzimele digestive. În perioadele cu temperaturi ridicate sau în timpul activităților fizice intense, aportul de lichide trebuie crescut corespunzător. Băuturile cu cafeină și alcoolul au efect diuretic și nu contribuie eficient la hidratare, fiind recomandat consumul lor moderat.

Precauții în călătorii: Diareea călătorului afectează 30-70% dintre persoanele care vizitează regiuni cu standarde reduse de igienă. Prevenția include consumul exclusiv de apă îmbuteliată sau fiartă și evitarea cuburilor de gheață în băuturi. Alimentele trebuie consumate bine gătite și fierbinți, evitând salatele crude, fructele nedecojite și alimentele vândute de comercianți stradali. Dezinfectarea mâinilor înainte de mese este esențială. Pentru călătoriile în zone cu risc ridicat, medicul poate recomanda profilaxie cu antibiotice sau bismut. Vaccinarea împotriva hepatitei A, febrei tifoide și holerei poate fi indicată în funcție de destinație. Trusa de călătorie ar trebui să includă soluții de rehidratare orală, loperamidă și, eventual, un antibiotic cu spectru larg prescris de medic pentru autotratament în caz de diaree severă.