Meniu

Ce este betahistina? Indicatii, mod de actiune, dozaj si administrare

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Tatiana Popa pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Betahistina reprezintă un medicament utilizat în principal pentru tratamentul sindromului Ménière și al altor afecțiuni vestibulare care provoacă amețeli și vertij. Acest medicament acționează la nivelul urechii interne prin îmbunătățirea circulației sanguine și reglarea presiunii fluidului endolimfatic.

Principalele simptome ameliorate de betahistină sunt vertijul, acufenele (țiuiturile în urechi) și pierderile de auz fluctuante. Medicamentul funcționează prin interacțiunea cu receptorii histaminici, în special H1 și H3, având efecte benefice asupra sistemului vestibular. Betahistina reduce frecvența și severitatea episoadelor de vertij, îmbunătățind semnificativ calitatea vieții pacienților care suferă de tulburări ale echilibrului.

Ce este betahistina

Betahistina reprezintă un medicament antivertiginos care acționează specific asupra sistemului vestibular și urechii interne. Acest medicament este prescris în principal pentru tratamentul simptomelor asociate cu sindromul Ménière și alte tulburări ale echilibrului.

Prezentare generală și descriere: Betahistina este un analog structural al histaminei care acționează ca agonist parțial al receptorilor histaminici H1 și antagonist puternic al receptorilor H3. Medicamentul se prezintă sub formă de comprimate cu diferite concentrații și este administrat pe cale orală pentru tratamentul vertijului, acufenelor și problemelor de echilibru asociate cu diverse afecțiuni vestibulare.

Denumiri comerciale și sinonime: În România, betahistina este comercializată sub diverse denumiri comerciale precum Betaserc, Vertix, Microser și Vasomotal. Substanța activă este betahistina diclorhidrat, iar medicamentul este disponibil în concentrații de 8 mg, 16 mg și 24 mg per comprimat pentru adaptarea dozei la necesitățile individuale ale pacienților.

Utilizări aprobate și statut reglementar: Betahistina este aprobată pentru tratamentul sindromului Ménière și al vertijului vestibular. Medicamentul este autorizat și reglementat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, fiind disponibil doar pe bază de prescripție medicală pentru asigurarea utilizării corecte și monitorizării adecvate a tratamentului.

Prescripție și disponibilitate: Medicamentul se eliberează exclusiv pe bază de prescripție medicală, fiind necesară evaluarea și monitorizarea de către un medic specialist. Durata tratamentului este individualizată în funcție de răspunsul pacientului și severitatea simptomelor, putând varia de la câteva săptămâni la mai multe luni de administrare continuă.

Indicații principale pentru betahistină

Betahistina este indicată în principal pentru tratamentul tulburărilor vestibulare care afectează echilibrul și orientarea spațială. Medicamentul este eficient în ameliorarea simptomelor asociate cu disfuncții ale urechii interne și ale sistemului vestibular.

Boala Ménière

Această afecțiune a urechii interne se caracterizează prin episoade recurente de vertij, acufene și pierdere fluctuantă a auzului. Betahistina reduce frecvența și intensitatea acestor episoade prin reglarea presiunii endolimfatice și îmbunătățirea circulației sanguine la nivelul urechii interne. Tratamentul regulat cu betahistină poate duce la diminuarea semnificativă a simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților.

Vertijul vestibular și tulburările de echilibru

Betahistina este eficientă în tratamentul vertijului de origine vestibulară și al altor tulburări ale echilibrului. Medicamentul acționează prin normalizarea funcției vestibulare și îmbunătățirea transmiterii semnalelor nervoase implicate în menținerea echilibrului. Pacienții tratați cu betahistină raportează o reducere semnificativă a episoadelor de amețeală și o îmbunătățire a stabilității posturale.

Simptome tratate cu betahistină

Vertijul (amețeala): Acest simptom principal al tulburărilor vestibulare se manifestă prin senzația de rotire sau dezechilibru. Betahistina reduce frecvența și intensitatea episoadelor de vertij prin acțiunea sa asupra receptorilor histaminici din urechea internă și sistemul vestibular central. Pacienții experimentează o ameliorare progresivă a simptomelor pe parcursul tratamentului.

Tinitus (țiuituri în urechi): Acufenele sau tinitusul reprezintă percepția unor sunete în absența unui stimul sonor extern. Betahistina poate reduce intensitatea acestor simptome prin îmbunătățirea circulației sanguine la nivelul urechii interne și normalizarea presiunii endolimfatice. Tratamentul regulat contribuie la diminuarea disconfortului cauzat de acufene.

Pierderea auzului: Hipoacuzia fluctuantă este un simptom frecvent în sindromul Ménière. Betahistina poate ajuta la stabilizarea funcției auditive prin efectele sale asupra circulației sanguine și presiunii endolimfatice din urechea internă. Administrarea regulată poate preveni deteriorarea progresivă a auzului.

Greața: Senzația de greață este adesea asociată cu vertijul și tulburările vestibulare. Betahistina reduce greața și vărsăturile prin efectele sale asupra sistemului vestibular și prin îmbunătățirea transmiterii semnalelor nervoase implicate în controlul echilibrului. Pacienții raportează o ameliorare semnificativă a acestor simptome pe parcursul tratamentului.

Cum funcționează betahistina

Betahistina acționează prin mecanisme complexe la nivelul sistemului vestibular și al urechii interne. Medicamentul influențează atât circulația sanguină locală, cât și transmiterea semnalelor nervoase implicate în menținerea echilibrului.

Efecte asupra receptorilor histaminici (H1 și H3): Betahistina acționează ca agonist parțial al receptorilor H1 și antagonist puternic al receptorilor H3. Această acțiune duală duce la creșterea eliberării de histamină și modificarea activității neuronale în nucleii vestibulari. Interacțiunea cu receptorii histaminici contribuie la normalizarea funcției vestibulare și reducerea simptomelor asociate cu tulburările de echilibru.

Impact asupra fluidului din urechea internă și fluxului sanguin: Betahistina îmbunătățește microcirculația la nivelul urechii interne și reglează presiunea endolimfatică. Acest efect este crucial pentru reducerea simptomelor sindromului Ménière și ale altor tulburări vestibulare. Medicamentul crește fluxul sanguin la nivelul striei vasculare și îmbunătățește oxigenarea țesuturilor urechii interne.

Efecte asupra sistemului nervos central: Betahistina influențează activitatea neuronală la nivelul sistemului nervos central prin modularea eliberării de neurotransmițători și reglarea funcției vestibulare. Medicamentul îmbunătățește procesarea semnalelor de echilibru în creier și facilitează compensarea vestibulară centrală. Aceste efecte contribuie la reducerea simptomelor vertijului și la îmbunătățirea stabilității posturale la pacienții cu tulburări vestibulare.

Dozaj și administrare

Administrarea betahistinei necesită o dozare precisă și un regim de tratament adaptat individual. Medicamentul este disponibil în diferite concentrații pentru a permite ajustarea optimă a dozei în funcție de severitatea simptomelor și răspunsul terapeutic.

Dozaj recomandat pentru adulți: Doza inițială uzuală pentru adulți este de 16 miligrame betahistină, administrată de trei ori pe zi. În funcție de răspunsul clinic, doza poate fi crescută până la 48 miligrame pe zi, distribuită în trei prize egale. Ajustarea dozei trebuie făcută treptat, sub supravegherea medicului, pentru a obține cel mai bun efect terapeutic cu minimum de efecte secundare.

Instrucțiuni de administrare: Comprimatele de betahistină trebuie administrate în timpul meselor sau imediat după acestea pentru a minimiza efectele adverse gastrice. Intervalul dintre doze trebuie să fie de aproximativ 8 ore pentru a menține un nivel constant al medicamentului în organism. Administrarea regulată și consecventă este esențială pentru obținerea beneficiilor terapeutice optime.

Utilizarea la grupuri speciale de pacienți: Betahistina necesită ajustări ale dozei la pacienții vârstnici și la cei cu probleme renale sau hepatice. La persoanele peste 65 de ani, tratamentul începe cu doze mai mici, care sunt crescute progresiv în funcție de toleranță. Pacienții cu insuficiență renală sau hepatică necesită monitorizare atentă și posibile modificări ale schemei de tratament.

Ghid pentru supradozaj și doze omise: În caz de supradozaj, pacientul trebuie să solicite imediat asistență medicală. Simptomele supradozajului pot include greață severă, vărsături și probleme gastrice. Dacă o doză este omisă, aceasta nu trebuie compensată prin dublarea dozei următoare. Pacientul trebuie să continue cu schema normală de administrare, sărind doza omisă.

Efecte secundare și siguranță

Betahistina este în general bine tolerată, dar ca orice medicament poate provoca efecte secundare. Monitorizarea atentă și comunicarea cu medicul sunt esențiale pentru gestionarea oricăror reacții adverse.

Efecte secundare frecvente: Cele mai comune reacții adverse includ disconfort gastric, greață ușoară și dureri de cap. Aceste simptome sunt de obicei tranzitorii și se ameliorează pe măsură ce organismul se adaptează la tratament. Administrarea medicamentului în timpul meselor poate reduce semnificativ incidența efectelor secundare gastrice.

Efecte secundare mai puțin frecvente și grave: Reacțiile adverse severe sunt rare, dar pot include reacții alergice, probleme cardiace sau respiratorii. Unii pacienți pot experimenta erupții cutanate, prurit sau angioedem. Manifestările severe necesită întreruperea imediată a tratamentului și consultarea medicului.

Contraindicații: Betahistina este contraindicată la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. Medicamentul nu trebuie administrat pacienților cu feocromocitom, o tumoare rară a glandelor suprarenale. Utilizarea este contraindicată și la persoanele cu ulcer peptic activ sau antecedente recente de ulcer.

Precauții și avertismente: Pacienții cu astm bronșic necesită monitorizare atentă în timpul tratamentului cu betahistină. Persoanele cu antecedente de ulcer peptic trebuie evaluate periodic. Este necesară prudență la pacienții cu afecțiuni cardiace severe sau tensiune arterială foarte scăzută.

Interacțiuni medicamentoase și alimentare

Betahistina poate interacționa cu alte medicamente și substanțe, modificând eficacitatea tratamentului sau crescând riscul de efecte adverse.

Interacțiuni cu alte medicamente: Betahistina poate interacționa cu antihistaminicele și cu inhibitorii de monoaminoxidază. Antihistaminicele pot reduce eficacitatea betahistinei prin blocarea receptorilor histaminici. Utilizarea concomitentă cu inhibitori de monoaminoxidază poate crește riscul de efecte adverse și necesită monitorizare atentă.

Interacțiuni cu alimente și alcool: Alimentele nu influențează semnificativ absorbția betahistinei, dar administrarea în timpul meselor poate reduce efectele adverse gastrice. Consumul de alcool trebuie evitat în timpul tratamentului, deoarece poate agrava amețeala și dezechilibrul.

Utilizarea în sarcină, alăptare și conducerea vehiculelor

Siguranța utilizării betahistinei în anumite situații speciale necesită o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc.

Sarcină și alăptare: Datele privind utilizarea betahistinei în timpul sarcinii sunt limitate. Medicamentul trebuie administrat în sarcină doar dacă beneficiul potențial pentru mamă depășește riscul pentru făt. În perioada alăptării, decizia de a continua sau întrerupe tratamentul trebuie luată după evaluarea importanței medicamentului pentru mamă.

Efecte asupra conducerii și utilizării utilajelor: Betahistina poate influența capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, în special la începutul tratamentului. Pacienții trebuie sfătuiți să evite aceste activități până când răspunsul individual la tratament este cunoscut și simptomele de vertij sunt controlate adecvat.

Întrebări frecvente

În cât timp începe să acționeze betahistina?

Efectele betahistinei pot fi observate în primele două până la patru săptămâni de tratament regulat. Unii pacienți pot simți o ameliorare a simptomelor chiar din primele zile, dar pentru rezultate optime este necesară administrarea consecventă timp de cel puțin câteva săptămâni. Medicul va evalua răspunsul la tratament și va ajusta doza în funcție de evoluția simptomelor.

Poate betahistina să vindece boala Ménière?

Betahistina nu vindecă boala Ménière, dar ajută la controlul simptomelor și reduce frecvența și severitatea episoadelor de vertij. Medicamentul este parte a unei strategii terapeutice complexe care poate include și alte măsuri precum modificări ale dietei și stilului de viață. Tratamentul regulat poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților.

Este sigură utilizarea betahistinei pe termen lung?

Betahistina este considerată sigură pentru utilizare pe termen lung, având un profil bun de siguranță demonstrat prin ani de experiență clinică. Monitorizarea regulată de către medic și ajustarea dozei când este necesar asigură siguranța tratamentului îndelungat. Este important să respectați programul de monitorizare stabilit de medicul dumneavoastră.

Pot lua betahistină împreună cu alte medicamente?

Este esențial să informați medicul despre toate medicamentele pe care le luați, inclusiv suplimente și remedii naturiste. Betahistina poate interacționa cu anumite medicamente, în special cu antihistaminicele și inhibitorii de monoaminoxidază. Medicul va evalua posibilele interacțiuni și va ajusta tratamentul în consecință.

Este recomandată betahistina pentru copii?

Betahistina nu este recomandată pentru utilizare la copii și adolescenți sub 18 ani, deoarece siguranța și eficacitatea nu au fost stabilite pentru această grupă de vârstă. Studiile clinice s-au concentrat pe populația adultă, iar datele privind utilizarea la copii sunt limitate. Pentru tratamentul vertijului la copii sunt necesare alte abordări terapeutice.

De ce nu este disponibilă betahistina în anumite țări?

Disponibilitatea betahistinei variază în funcție de reglementările și cerințele de autorizare specifice fiecărei țări. În România, medicamentul este autorizat și disponibil pe bază de prescripție medicală. Diferențele în disponibilitate reflectă variații în evaluarea raportului beneficiu-risc și în cerințele de reglementare farmaceutică între diferite sisteme de sănătate.

Pot consuma alcool în timpul tratamentului cu betahistină?

Este recomandat să evitați consumul de alcool în timpul tratamentului cu betahistină. Alcoolul poate intensifica efectele secundare ale medicamentului și poate agrava simptomele de vertij și dezechilibru. Combinația dintre alcool și betahistină poate crește riscul de amețeli și poate afecta capacitatea de concentrare.

Concluzie

Betahistina reprezintă o opțiune terapeutică valoroasă pentru tratamentul sindromului Ménière și al altor tulburări vestibulare. Eficacitatea sa în reducerea vertijului, acufenelor și problemelor de echilibru a fost demonstrată prin numeroase studii clinice și experiență practică îndelungată. Deși nu oferă o vindecare completă, medicamentul îmbunătățește semnificativ calitatea vieții pacienților afectați de aceste tulburări. Succesul tratamentului depinde de administrarea corectă, monitorizarea atentă și respectarea recomandărilor medicale. Este esențială colaborarea strânsă cu medicul pentru ajustarea dozelor și evaluarea periodică a eficacității tratamentului.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Biswas, A. (1997). Betahistine. Indian Journal of Otolaryngology and Head & Neck Surgery, 49(2), 179.

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3450811/

Murdin, L., Hussain, K., & Schilder, A. G. (2016). Betahistine for symptoms of vertigo. Cochrane Database of Systematic Reviews, (6).

https://www.cochranelibrary.com/cdsr/doi/10.1002/14651858.CD010696.pub2/full

Dr. Tatiana Popa

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.