Umar inghetat: simptome, cauze, ingrijire, tratament si preventie

Deși durerea și rigiditatea pot fi severe, majoritatea pacienților se recuperează complet cu ajutorul unui tratament adecvat, care include exerciții specifice de mobilitate și terapie fizică. Persoanele cu diabet sau cele care au suferit traumatisme la nivelul umărului prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta această afecțiune.

Simptomele principale și stadiile umărului înghețat

Umărul înghețat se manifestă prin durere și rigiditate progresivă, care evoluează în timp și afectează semnificativ capacitatea de mișcare a articulației. Intensitatea simptomelor variază în funcție de stadiul bolii și poate influența major activitățile zilnice ale pacientului.

Simptomele principale: Durerea intensă reprezintă primul semnal al umărului înghețat, fiind resimțită mai ales în timpul mișcărilor și noaptea. Pacienții experimentează o limitare progresivă a mobilității umărului, care devine tot mai pronunțată pe măsură ce afecțiunea avansează. Mișcările simple, precum ridicarea brațului sau îmbrăcarea, devin dificil de executat.

Stadiul de înghețare: În această fază inițială, care durează între două și nouă luni, pacienții resimt durere la orice mișcare a umărului. Durerea se intensifică treptat, iar mobilitatea articulației începe să se reducă semnificativ. Disconfortul este mai pronunțat în timpul nopții, putând perturba somnul.

Stadiul înghețat: Această etapă, care se întinde pe o perioadă de patru până la douăsprezece luni, se caracterizează printr-o reducere a durerii, dar rigiditatea umărului se accentuează. Mișcările devin extrem de limitate, iar pacienții întâmpină dificultăți majore în executarea activităților cotidiene.

Stadiul de dezghețare: Reprezintă faza finală a afecțiunii, care durează între cinci și douăzeci și patru de luni. În această perioadă, mobilitatea umărului începe să se îmbunătățească treptat, iar durerea scade progresiv. Pacienții observă o ameliorare graduală a capacității de mișcare.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea umărului înghețat este influențată de diverși factori medicali și circumstanțe specifice care pot crește susceptibilitatea unei persoane la această afecțiune.

Imobilizarea prelungită a umărului: Menținerea umărului într-o poziție fixă pentru perioade îndelungate reprezintă un factor major de risc. Această situație poate apărea după intervenții chirurgicale, fracturi sau alte tipuri de traumatisme care necesită imobilizare prelungită.

Inflamația capsulei umărului: Procesul inflamator al capsulei articulare duce la îngroșarea și contractura acesteia, limitând mișcările normale ale articulației. Inflamația poate fi declanșată de diverse cauze, inclusiv traumatisme minore sau suprasolicitare.

Leziuni ale coafei rotatorilor sau tendinită: Afecțiunile tendoanelor și mușchilor din jurul umărului pot contribui la dezvoltarea umărului înghețat. Inflamația acestor structuri poate declanșa un ciclu de durere și limitare a mișcării.

Vârsta (40-60 ani): Persoanele din această grupă de vârstă prezintă un risc crescut de a dezvolta umăr înghețat. Modificările degenerative și hormonale specifice acestei perioade pot contribui la apariția afecțiunii.

Sexul feminin: Femeile sunt mai predispuse la dezvoltarea umărului înghețat, posibil din cauza factorilor hormonali și a diferențelor anatomice specifice.

Diabetul și alte afecțiuni medicale: Pacienții cu diabet zaharat prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta umăr înghețat. Alte condiții medicale asociate includ bolile tiroidiene, afecțiunile cardiovasculare și boala Parkinson.

Diagnosticarea umărului înghețat

Procesul de diagnosticare a umărului înghețat necesită o evaluare complexă pentru a exclude alte afecțiuni ale umărului și pentru a determina stadiul exact al bolii.

Istoricul medical și evaluarea simptomelor: Medicul va analiza detaliat istoricul medical al pacientului, inclusiv debutul și evoluția simptomelor, traumatisme anterioare și afecțiuni medicale preexistente. Această evaluare ajută la identificarea factorilor declanșatori și la stabilirea unui plan de tratament personalizat.

Examinarea fizică: În timpul examinării, medicul evaluează amplitudinea mișcărilor active și pasive ale umărului. Se verifică prezența durerii și gradul de limitare a mobilității în toate direcțiile. Comparația cu umărul sănătos oferă informații valoroase despre severitatea afecțiunii.

Evaluarea amplitudinii de mișcare: Medicul specialist evaluează gradul de mobilitate al umărului prin măsurarea precisă a unghiurilor de mișcare în toate direcțiile. Această evaluare include mișcări de abducție, adducție, rotație internă și externă, precum și flexie și extensie. Rezultatele sunt comparate cu valorile normale și cu umărul opus pentru a determina gradul exact de limitare a mobilității și pentru a monitoriza progresul tratamentului în timp.

Investigații imagistice: Pentru confirmarea diagnosticului și excluderea altor patologii, medicul poate recomanda radiografia umărului pentru vizualizarea structurilor osoase, ecografia pentru evaluarea țesuturilor moi și tendoanelor, sau investigații mai complexe precum rezonanța magnetică pentru o imagine detaliată a capsulei articulare și a structurilor înconjurătoare. Aceste investigații ajută la stabilirea unui diagnostic diferențial precis.

Opțiuni de tratament

Tratamentul umărului înghețat necesită o abordare complexă și individualizată, adaptată stadiului bolii și severității simptomelor. Scopul principal este reducerea durerii și restabilirea mobilității articulare prin diverse metode terapeutice.

Ameliorarea durerii: Tratamentul medicamentos include administrarea de paracetamol și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pentru controlul durerii și reducerea inflamației. Dozele și durata tratamentului sunt stabilite de medic în funcție de intensitatea simptomelor și toleranța individuală a pacientului. Este important ca medicamentele să fie luate regulat pentru un efect optim.

Terapie fizică și exerciții: Programul de recuperare include exerciții specifice de stretching și mobilizare, efectuate sub îndrumarea unui fizioterapeut specializat. Exercițiile încep ușor și progresează gradual în intensitate, vizând îmbunătățirea mobilității și prevenirea rigidității suplimentare. Tehnicile includ mobilizări pasive, active asistate și stretching controlat al capsulei articulare.

Terapia cu căldură și frig: Aplicarea alternativă a compreselor calde și reci poate ajuta la ameliorarea durerii și reducerea inflamației. Căldura este aplicată înainte de exerciții pentru relaxarea musculaturii și îmbunătățirea flexibilității, în timp ce aplicațiile reci sunt folosite după exerciții pentru reducerea inflamației și a durerii post-activitate.

Injecții cu corticosteroizi: Administrarea locală de corticosteroizi în articulația umărului poate oferi o ameliorare semnificativă a durerii și inflamației. Procedura este efectuată sub ghidaj ecografic pentru precizie maximă, iar efectul benefic poate dura mai multe săptămâni. Numărul injecțiilor este limitat pentru a evita efectele adverse ale corticosteroizilor.

Hidrodilatarea: Această procedură implică injectarea unei cantități mari de soluție sterilă în articulația umărului pentru a dilata și întinde capsula articulară contractată. Procedura este efectuată sub control imagistic și poate include și administrarea de corticosteroizi sau anestezic local pentru un efect terapeutic mai bun.

Proceduri chirurgicale: În cazurile severe care nu răspund la tratamentul conservator, se poate recurge la manipularea sub anestezie sau artroscopie. Manipularea implică mobilizarea forțată a umărului sub anestezie generală, în timp ce artroscopia permite eliberarea chirurgicală a capsulei contractate prin incizii minime.

Îngrijire personală și strategii pentru viața de zi cu zi

Managementul eficient al umărului înghețat include și măsuri de autoîngrijire și adaptări ale activităților zilnice pentru a minimiza disconfortul și a optimiza procesul de recuperare.

Gestionarea durerii la domiciliu: Pacienții pot folosi diverse metode pentru controlul durerii acasă, precum aplicarea de comprese calde sau reci, efectuarea exercițiilor recomandate de fizioterapeut și menținerea unei posturi corecte. Este important să se evite suprasolicitarea și să se respecte limitele de mișcare pentru a preveni agravarea simptomelor.

Modificarea activităților: Adaptarea activităților zilnice este esențială pentru a evita agravarea simptomelor. Aceasta include modificarea tehnicilor de ridicare a obiectelor, ajustarea poziției în timpul somnului și reorganizarea spațiului de lucru pentru a reduce solicitarea umărului afectat.

Poziționarea corectă în timpul somnului: O poziție corectă în timpul somnului poate reduce durerea și disconfortul. Se recomandă utilizarea pernelor pentru susținerea brațului afectat și menținerea unei alinieri corecte a coloanei vertebrale pentru a preveni tensionarea suplimentară a umărului.

Cazuri când trebuie consultat medicul: Consultarea medicului este necesară când durerea devine severă și persistentă, când apar limitări semnificative ale mobilității sau când simptomele interferează major cu activitățile zilnice. De asemenea, trebuie solicitat ajutor medical dacă apar semne de infecție sau alte complicații.

Complicații și prognostic

Umărul înghețat poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, iar evoluția și recuperarea variază de la persoană la persoană. Înțelegerea posibilelor complicații și a prognosticului ajută la stabilirea așteptărilor realiste și la planificarea tratamentului.

Rigiditate prelungită și limitarea mișcărilor: Principala complicație a umărului înghețat este persistența rigidității și limitarea mobilității articulare pentru o perioadă îndelungată. Această situație poate dura între 1 și 3 ani, chiar și cu tratament adecvat. Recuperarea completă necesită răbdare și dedicare constantă față de programul de exerciții și terapie.

Durerea persistentă: Unii pacienți pot experimenta durere cronică care persistă chiar și după ameliorarea rigidității. Această durere poate fi cauzată de inflamația reziduală a capsulei articulare sau de modificări adaptative ale țesuturilor moi din jurul umărului. Managementul durerii persistente necesită o abordare complexă, incluzând terapie fizică continuă, tehnici de relaxare musculară și, în unele cazuri, tratament medicamentos specific pentru durerea cronică.

Reapariția în umărul opus: Există un risc semnificativ ca umărul înghețat să apară și la umărul contralateral, de obicei în decurs de cinci ani de la primul episod. Această situație afectează aproximativ 20% dintre pacienți și poate fi mai frecventă la persoanele cu diabet sau alte afecțiuni sistemice. Monitorizarea atentă și intervența precoce pot ajuta la prevenirea dezvoltării complete a simptomelor în umărul opus.

Perioada tipică de recuperare: Recuperarea completă după un episod de umăr înghețat durează în general între 12 și 36 de luni. Procesul parcurge cele trei stadii caracteristice: înghețare (6-9 luni), înghețat (4-12 luni) și dezghețare (5-24 luni). Durata fiecărei faze variază în funcție de severitatea afecțiunii și răspunsul individual la tratament.

Prevenție

Prevenirea umărului înghețat se concentrează pe menținerea mobilității articulare și identificarea precoce a factorilor de risc. Strategiile preventive sunt esențiale mai ales pentru persoanele cu antecedente sau predispoziție la această afecțiune.

Mobilizarea timpurie după traumatisme sau intervenții chirurgicale: Începerea exercițiilor de mobilizare cât mai devreme posibil după o accidentare sau operație la nivelul umărului este crucială pentru prevenirea dezvoltării umărului înghețat. Programul de exerciții trebuie să fie progresiv și adaptat individual, sub supravegherea unui specialist în recuperare medicală.

Exerciții recomandate de medic: Exercițiile specifice prescrise de medic sunt esențiale pentru menținerea mobilității articulare și prevenirea contracturilor. Acestea includ mișcări controlate de rotație, abducție și flexie a umărului, efectuate cu atenție pentru a evita suprasolicitarea. Tehnicile corecte de execuție și frecvența optimă sunt stabilite în funcție de starea pacientului.

Evitarea imobilizării prelungite: Menținerea activă a mobilității umărului este esențială pentru prevenirea contracturii capsulare. În situațiile care necesită repaus, perioada de imobilizare trebuie limitată la minimul necesar, iar exercițiile de mobilizare trebuie începute imediat ce starea pacientului permite. Mișcările regulate, chiar și de amplitudine mică, ajută la prevenirea rigidității articulare.