Inceput de escara: cauze, semne, diagnostic, tratament si prevenire

Persoanele imobilizate la pat sau cele care folosesc scaun cu rotile prezintă risc crescut de apariție a escarelor. Simptomele inițiale includ zone de piele înroșită care nu își schimbă culoarea la apăsare, durere locală și modificări de temperatură la nivelul pielii. Prevenția și tratamentul precoce sunt esențiale pentru evitarea agravării leziunilor.

Prezentare

Începutul de escară reprezintă prima etapă în dezvoltarea unei leziuni de presiune, caracterizată prin modificări ale pielii cauzate de compresia prelungită între proeminențele osoase și suprafețele dure. Aceste leziuni pot evolua rapid dacă nu sunt identificate și tratate corespunzător.

Definiție și descriere: Începutul de escară se manifestă prin modificări la nivelul pielii intacte, cum ar fi înroșirea persistentă și modificări ale texturii tegumentului. Zona afectată poate prezenta temperatură diferită față de țesuturile din jur și nu își schimbă culoarea atunci când este apăsată. Aceste modificări apar ca răspuns la presiunea și fricțiunea prelungită exercitate asupra țesuturilor.

Terminologie utilizată: În literatura medicală, începutul de escară este cunoscut sub diverse denumiri precum leziune de presiune stadiul I, ulcer de decubit incipient sau leziune de compresiune în stadiu inițial. Aceste terme descriu aceeași afecțiune caracterizată prin modificări superficiale ale pielii, fără pierderea integrității acesteia.

Localizări frecvente pe corp: Escarele incipiente apar cel mai frecvent în zonele cu proeminențe osoase precum regiunea sacrală, călcâie, coate, omoplați și zona occipitală. La persoanele imobilizate la pat, zonele cele mai afectate sunt regiunea lombosacrală, șoldurile și călcâiele, în timp ce la utilizatorii de scaun cu rotile, escarele tind să apară în regiunea fesieră și zona lombară inferioară.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea escarelor este influențată de multiple mecanisme care compromit integritatea țesuturilor și circulația sangvină locală. Înțelegerea acestor factori este crucială pentru prevenirea și managementul eficient al leziunilor.

Presiunea prelungită: Compresia țesuturilor între suprafețele dure și proeminențele osoase duce la reducerea fluxului sangvin local. Această reducere a circulației privează celulele de oxigen și nutrienți, ducând la moartea celulară și formarea escarei. Presiunea exercitată timp de două ore poate fi suficientă pentru a produce leziuni tisulare ireversibile.

Fricțiunea și forțele de forfecare: Mișcările repetate ale pielii pe suprafețele de contact duc la deteriorarea stratului superficial al pielii. Forțele de forfecare apar când straturile profunde ale pielii se deplasează în direcție opusă față de straturile superficiale, provocând rupturi la nivelul vaselor mici de sânge și deteriorarea țesuturilor.

Umiditatea excesivă: Expunerea prelungită la transpirație, urină sau materii fecale face pielea mai vulnerabilă la leziuni. Umiditatea excesivă macerează pielea, reducând rezistența acesteia la presiune și fricțiune. Prezența acestor factori crește semnificativ riscul de dezvoltare a escarelor.

Imobilitatea sau mobilitatea redusă: Persoanele care nu își pot schimba poziția în mod independent prezintă risc crescut de dezvoltare a escarelor. Imobilitatea prelungită permite exercitarea continuă a presiunii asupra acelorași zone ale corpului, ducând la compromiterea circulației locale și leziuni tisulare.

Nutriția și hidratarea deficitară: Aportul insuficient de proteine, vitamine și minerale afectează capacitatea pielii de a se regenera și de a rezista la presiune. Deshidratarea reduce elasticitatea pielii și o face mai susceptibilă la leziuni. O dietă echilibrată și hidratarea adecvată sunt esențiale pentru menținerea integrității pielii.

Semne și simptome ale începutului de escară

Identificarea precoce a semnelor și simptomelor este crucială pentru prevenirea agravării leziunilor și inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Zona înroșită sau decolorată: Prima manifestare vizibilă este apariția unei zone de piele înroșită sau decolorată care nu revine la culoarea normală după îndepărtarea presiunii. La persoanele cu piele închisă la culoare, zona poate apărea mai întunecată decât pielea din jur sau poate prezenta o nuanță violacee.

Modificări ale texturii și temperaturii pielii: Zona afectată poate prezenta modificări ale texturii, devenind mai tare sau mai moale decât țesuturile înconjurătoare. Temperatura locală poate fi crescută sau scăzută comparativ cu pielea sănătoasă din jur, indicând alterări ale circulației sangvine locale.

Durere, arsură sau mâncărime: Disconfortul local poate varia de la o ușoară sensibilitate la durere intensă. Senzațiile de arsură sau mâncărime sunt frecvent raportate și pot fi primele simptome ale dezvoltării unei escare. Aceste manifestări sunt importante semnale de alarmă care necesită atenție imediată.

Umflare și sensibilitate: Edemul local și sensibilitatea crescută la atingere sunt semne frecvente ale începutului de escară. Zona afectată poate fi dureroasă la palpare, iar țesuturile înconjurătoare pot prezenta modificări inflamatorii vizibile.

Absența rănilor deschise: În stadiul incipient al escarei, pielea rămâne intactă, fără rupturi sau leziuni vizibile. Modificările sunt limitate la înroșirea sau decolorarea pielii, schimbări de temperatură și textură locală. Absența rănilor deschise reprezintă un moment crucial pentru intervenție, deoarece măsurile preventive aplicate în această etapă pot opri evoluția către stadii mai avansate ale escarei.

Diagnosticul și detectarea escarelor

Identificarea precoce a escarelor necesită o evaluare sistematică și atentă a pielii, cu accent special pe zonele predispuse la presiune. Observarea modificărilor subtile ale pielii și evaluarea factorilor de risc sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Inspecția zilnică a pielii: Examinarea zilnică a pielii trebuie efectuată cu atenție deosebită în zonele cu proeminențe osoase și cele supuse presiunii prelungite. Pielea trebuie evaluată pentru modificări de culoare, textură și temperatură. Zonele care prezintă roșeață sau decolorare persistentă necesită atenție imediată pentru prevenirea agravării leziunilor.

Testul de albire: Acest test simplu dar eficient constă în aplicarea unei presiuni ușoare pe zona înroșită timp de trei secunde. După îndepărtarea presiunii, pielea sănătoasă revine rapid la culoarea normală, în timp ce zonele afectate rămân roșii sau decolorate. Acest test ajută la diferențierea între zonele cu risc crescut și cele cu circulație normală.

Monitorizarea modificărilor subtile: Observarea atentă a schimbărilor minore la nivelul pielii poate preveni dezvoltarea escarelor severe. Modificările de temperatură, sensibilitatea locală și alterările texturii pielii sunt semne precoce care necesită evaluare și intervenție promptă. Documentarea acestor modificări ajută la urmărirea evoluției și ajustarea planului de îngrijire.

Consult medical: Consultarea medicului este necesară când apar zone de piele înroșită care nu își schimbă culoarea după 30 de minute de la eliminarea presiunii, când există durere sau disconfort persistent în zonele afectate sau când se observă modificări semnificative ale texturii pielii. Prezența febrei sau a altor semne sistemice necesită evaluare medicală imediată.

Tratamentul începutului de escară

Intervenția promptă și adecvată în stadiul incipient al escarei poate preveni progresia către stadii mai avansate. Tratamentul implică o abordare complexă, care include măsuri locale și generale pentru protejarea și vindecarea țesuturilor afectate.

Eliminarea presiunii din zona afectată: Reducerea sau eliminarea completă a presiunii reprezintă primul și cel mai important pas în tratamentul escarelor incipiente. Schimbarea frecventă a poziției, la intervale de două ore pentru pacienții imobilizați la pat și la fiecare 15 minute pentru cei care folosesc scaun cu rotile, este esențială pentru prevenirea agravării leziunilor.

Îngrijirea pielii și igiena: Menținerea pielii curate și uscate este fundamentală pentru prevenirea complicațiilor. Curățarea blândă cu apă călduță și săpun neutru, urmată de uscarea atentă prin tamponare, previne iritația suplimentară. Aplicarea de creme hidratante și protectoare ajută la menținerea integrității pielii și prevenirea deteriorării ulterioare.

Suportul nutrițional și hidratarea: Alimentația adecvată și hidratarea corespunzătoare sunt esențiale pentru menținerea sănătății pielii și accelerarea procesului de vindecare. Dieta trebuie să fie bogată în proteine, vitamine și minerale, cu accent pe vitamina C, zinc și fier. Aportul adecvat de lichide previne deshidratarea și menține elasticitatea pielii.

Utilizarea saltelelor și pernelor speciale: Dispozitivele specializate pentru reducerea presiunii, cum sunt saltelele cu aer alternant sau pernele cu gel, distribuie uniform presiunea și reduc riscul de deteriorare a țesuturilor. Acestea trebuie alese în funcție de nevoile specifice ale pacientului și riscul individual de dezvoltare a escarelor.

Monitorizarea și urmărirea: Evaluarea regulată a zonelor afectate este crucială pentru urmărirea progresului și identificarea precoce a complicațiilor potențiale. Documentarea sistematică a aspectului leziunilor, măsurarea dimensiunilor și evaluarea eficacității intervențiilor permit ajustarea planului de tratament după necesități.

Strategii de prevenire

Prevenirea escarelor reprezintă o prioritate în îngrijirea pacienților cu mobilitate redusă. Implementarea unor măsuri preventive eficiente poate reduce semnificativ riscul de apariție a leziunilor de presiune.

Repoziționarea și mobilizarea regulată: Schimbarea frecventă a poziției corpului este esențială pentru prevenirea formării escarelor. Mobilizarea activă sau pasivă, în funcție de capacitatea pacientului, trebuie efectuată la intervale regulate. Tehnicile corecte de poziționare și transfer reduc riscul de apariție a leziunilor de presiune și fricțiune.

Utilizarea dispozitivelor de reducere a presiunii: Echipamentele specializate pentru reducerea presiunii includ saltele cu presiune alternantă, perne speciale și dispozitive de protecție pentru călcâie. Acestea trebuie selectate și utilizate conform nevoilor individuale ale pacientului și factorilor de risc identificați.

Verificarea zilnică a pielii: Inspecția sistematică a pielii, cu accent pe zonele predispuse la presiune, permite identificarea precoce a modificărilor și intervenția promptă. Evaluarea trebuie să includă observarea modificărilor de culoare, textură și temperatură a pielii, precum și prezența oricăror semne de disconfort sau durere.

Nutriția și hidratarea corespunzătoare: O alimentație echilibrată și hidratarea adecvată sunt fundamentale pentru prevenirea și tratamentul escarelor. Dieta trebuie să conțină proteine suficiente pentru regenerarea țesuturilor, vitamine precum A și C pentru susținerea procesului de vindecare, și minerale precum zinc și fier pentru menținerea sănătății pielii. Consumul regulat de lichide menține elasticitatea pielii și previne deshidratarea, care poate crește vulnerabilitatea țesuturilor la presiune și fricțiune. Suplimentele nutritive pot fi necesare pentru pacienții cu risc crescut sau cu deficit nutrițional.

Considerații privind îmbrăcămintea și lenjeria: Alegerea corectă a îmbrăcămintei și lenjeriei de pat joacă un rol crucial în prevenirea escarelor. Hainele trebuie să fie confecționate din materiale naturale, care permit pielii să respire și să fie lejere pentru a evita presiunea excesivă. Lenjeria de pat trebuie să fie curată, uscată și fără cute, realizată din materiale care permit circulația aerului și absorb umiditatea. Cearșafurile trebuie întinse perfect pentru a evita formarea cutelor care pot exercita presiune suplimentară asupra pielii, iar schimbarea regulată a acestora este esențială pentru menținerea unui mediu igienic și uscat.