Angina flegmonoasa: simptome, cauze, complicatii si tratament

Simptomatologia include durere severă unilaterală în gât, dificultate la înghițire, febră și modificări ale vocii. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat, care include antibioterapie și drenajul abcesului, sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor potențial grave.

Simptome și manifestări clinice

Angina flegmonoasă se manifestă printr-un tablou clinic complex, cu debut progresiv după o amigdalită acută. Severitatea simptomelor crește gradual pe măsură ce infecția progresează și abcesul se dezvoltă în spațiul peritonsilar.

Durere în gât (de obicei unilaterală): Durerea este intensă, cu caracter pulsatil și localizată predominant pe o singură parte a gâtului. Aceasta se accentuează la înghițire și poate iradia către urechea de pe aceeași parte. Intensitatea durerii poate fi atât de mare încât pacientul evită complet alimentația și hidratarea, ducând la deshidratare și deteriorarea stării generale.

Dificultate și durere la înghițire: Odinofagia (durerea la înghițire) și disfagia (dificultatea la înghițire) sunt simptome proeminente în angina flegmonoasă. Pacienții prezintă dificultăți severe la înghițirea alimentelor solide și lichide, iar în cazurile avansate pot avea probleme chiar și la înghițirea propriei salive, ceea ce duce la hipersalivație și scurgerea salivei din cavitatea bucală.

Dificultate la deschiderea gurii (trismus): Trismusul apare ca urmare a inflamației și spasmului mușchilor masticatori. Pacienții nu pot deschide gura complet, ceea ce complică atât alimentația, cât și examinarea cavității bucale. Severitatea trismusului poate fi un indicator al extinderii procesului inflamator în țesuturile adiacente.

Voce modificată sau „voce de cartof fierbinte”: Modificarea vocii este caracteristică și apare din cauza edemului și deplasării structurilor anatomice din regiunea afectată. Vocea devine nazonată și înfundată, asemănătoare cu cea a unei persoane care vorbește având un cartof fierbinte în gură, de unde și denumirea specifică acestui simptom.

Amigdală inflamată, roșie și devierea uvulei: Examinarea orofaringelui relevă o asimetrie evidentă, cu amigdala afectată mărită de volum, intens hiperemiată și împinsă spre linia mediană. Uvula este deviată spre partea sănătoasă din cauza efectului de masă al colecției purulente. Palatul moale apare bombat și eritematos pe partea afectată.

Ganglioni limfatici măriți și dureroși: Adenopatia cervicală este prezentă, cu ganglioni limfatici măriți de volum și dureroși la palpare, localizați predominant în regiunea submandibulară și jugulo-carotidiană de partea afectată. Această reacție ganglionară reflectă răspunsul sistemului imunitar la infecția locală.

Febră, frisoane și stare generală alterată: Pacienții prezintă frecvent febră ridicată, peste 38.5°C, însoțită de frisoane și alterarea marcată a stării generale. Pot apărea cefalee, astenie fizică, mialgii și scăderea apetitului. Aceste manifestări sistemice sunt cauzate de răspunsul inflamator și de eliberarea de mediatori ai inflamației în circulația sistemică.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea anginei flegmonoase este rezultatul interacțiunii complexe între agenții patogeni și factorii favorizanți care permit progresia infecției de la o simplă amigdalită la formarea unui abces peritonsilar.

Complicație a amigdalitei acute: Angina flegmonoasă apare cel mai frecvent ca o complicație a unei amigdalite acute netratate sau tratate inadecvat. Infecția inițială a țesutului amigdalian se extinde dincolo de capsulă în spațiul peritonsilar, unde găsește condiții favorabile pentru dezvoltarea unui abces.

Faringita streptococică: Streptococul beta-hemolitic de grup A este principalul agent patogen implicat în dezvoltarea anginei flegmonoase. Această bacterie produce toxine și enzime care facilitează invazia țesuturilor și formarea abcesului. Virulența crescută a acestui microorganism explică severitatea simptomelor și potențialul de complicații.

Alte infecții bacteriene: Pe lângă streptococ, și alte bacterii pot cauza angină flegmonoasă, inclusiv stafilococii, Haemophilus influenzae și bacteriile anaerobe. Frecvent, infecția este polimicrobiană, ceea ce poate complica tratamentul și crește riscul de rezistență la antibiotice.

Amigdalita cronică și mononucleoza infecțioasă: Pacienții cu amigdalită cronică sau cei care dezvoltă mononucleoză infecțioasă prezintă un risc crescut de a dezvolta angină flegmonoasă. Inflamația cronică alterează barierele naturale de apărare și creează condiții favorabile pentru suprainfecție bacteriană.

Boală parodontală și igienă orală deficitară: Igiena orală precară și bolile parodontale reprezintă factori de risc importanți pentru dezvoltarea anginei flegmonoase. Bacteriile din cavitatea orală pot migra și coloniza țesuturile periamigdaliene, mai ales în prezența unor leziuni sau breșe în mucoasa orală.

Fumatul: Consumul de tutun irită mucoasa orofaringiană și alterează mecanismele locale de apărare imunitară. Fumătorii prezintă un risc crescut de a dezvolta angină flegmonoasă și pot avea o evoluție mai severă a bolii, cu vindecare întârziată și risc crescut de complicații.

Afecțiuni care scad imunitatea: Pacienții cu diabet zaharat sau infecție cu virusul imunodeficienței umane prezintă un risc crescut de a dezvolta angină flegmonoasă din cauza sistemului imunitar compromis. La acești pacienți, infecția poate evolua mai rapid și mai agresiv, necesitând o monitorizare atentă și un tratament prompt. Complicațiile sunt mai frecvente, iar vindecarea poate fi întârziată din cauza capacității reduse a organismului de a lupta împotriva infecției.

Diagnostic

Diagnosticul anginei flegmonoase se bazează pe evaluarea clinică detaliată, investigații de laborator și, în cazuri selecționate, examinări imagistice. Identificarea precoce a afecțiunii și diferențierea de alte patologii similare sunt esențiale pentru inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Evaluarea clinică și examenul fizic: Medicul efectuează o anamneză completă, urmărind evoluția simptomelor și istoricul medical al pacientului. Examinarea fizică include inspecția atentă a cavității bucale, palparea gâtului și evaluarea ganglionilor limfatici. Se observă prezența asimetriei faringiene, devierea uvulei și gradul de trismus. Medicul evaluează și starea generală a pacientului, inclusiv prezența febrei și semnele de deshidratare.

Cultura din gât și din puroi: Recoltarea probelor pentru cultură bacteriană este esențială pentru identificarea agenților patogeni responsabili și stabilirea sensibilității la antibiotice. Culturile se pot obține atât din exudatul faringian, cât și din conținutul purulent extras prin puncție. Rezultatele ghidează selecția antibioticului potrivit și ajustarea tratamentului în funcție de antibiogramă.

Analize de sânge: Investigațiile de laborator includ hemoleucograma completă, care evidențiază de obicei leucocitoză cu neutrofilie, și proteina C reactivă, care este crescută în procesele inflamatorii acute. Aceste analize ajută la evaluarea severității infecției și monitorizarea răspunsului la tratament. În cazuri severe, se pot efectua și alte teste pentru evaluarea funcției organelor vitale.

Investigații imagistice: Ecografia, tomografia computerizată și rezonanța magnetică sunt utile pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea extensiei infecției. Ecografia poate localiza colecția purulentă și ghida puncția, în timp ce tomografia computerizată și rezonanța magnetică oferă informații detaliate despre extinderea procesului infecțios în spațiile cervicale profunde și prezența complicațiilor.

Diagnostic diferențial: Angina flegmonoasă trebuie diferențiată de alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare, precum celulita periamigdaliană, abcesul retrofaringian și epiglotita. Celulita periamigdaliană reprezintă stadiul inițial al infecției, fără formarea abcesului. Abcesul retrofaringian se dezvoltă în spațiul retrofaringian și poate avea consecințe mai grave. Epiglotita este o urgență medicală care necesită intervenție imediată pentru protejarea căilor respiratorii.

Tratament și management

Tratamentul anginei flegmonoase necesită o abordare complexă, care combină terapia medicamentoasă cu proceduri de drenaj și măsuri suportive. Succesul terapeutic depinde de promptitudinea intervenției și adaptarea tratamentului la particularitățile fiecărui caz.

Îngrijire suportivă: Menținerea unei hidratări adecvate este esențială, fie pe cale orală, fie prin administrare intravenoasă în cazurile severe. Medicamentele analgezice și antipiretice ajută la controlul durerii și febrei. Pacientul trebuie să primească suficiente lichide, electroliți și să mențină un aport caloric adecvat pentru susținerea procesului de vindecare.

Terapia cu antibiotice: Tratamentul antibiotic empiric trebuie inițiat imediat, folosind antibiotice cu spectru larg care acoperă atât bacteriile aerobe, cât și cele anaerobe. După obținerea rezultatelor culturii și antibiogramei, terapia poate fi ajustată specific. Antibioticele pot fi administrate intravenos în fazele inițiale, cu trecerea ulterioară la administrare orală când starea pacientului se ameliorează.

Proceduri de drenaj: Drenajul abcesului este esențial pentru vindecarea completă. Acesta poate fi realizat prin aspirație cu ac sau prin incizie și drenaj. Aspirația cu ac este mai puțin invazivă și poate fi efectuată în cabinet sub anestezie locală. Incizia și drenajul sunt necesare în cazurile mai severe sau când aspirația nu este suficientă. Procedura trebuie efectuată cu atenție pentru a evita complicațiile vasculare.

Amigdalectomie: Îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor poate fi necesară în cazuri recurente sau la pacienții cu istoric de amigdalite frecvente. Momentul optim pentru efectuarea amigdalectomiei este după rezoluția completă a infecției acute. Procedura poate preveni episoadele viitoare de angină flegmonoasă și reduce morbiditatea asociată.

Corticosteroizi: Utilizarea corticosteroizilor în tratamentul anginei flegmonoase rămâne controversată. Unele studii sugerează că administrarea lor poate reduce edemul și ameliora simptomele, facilitând recuperarea. Totuși, trebuie cântărite beneficiile potențiale în raport cu riscurile, iar decizia trebuie luată individual pentru fiecare pacient.

Managementul în ambulatoriu versus spitalizare: Decizia privind tratamentul ambulatoriu sau spitalizarea depinde de severitatea simptomelor, prezența complicațiilor și capacitatea pacientului de a urma tratamentul prescris. Spitalizarea este necesară în cazurile severe, la pacienții cu dificultăți de respirație sau deshidratare semnificativă, și la cei cu comorbidități importante.

Complicații

Angina flegmonoasă poate dezvolta diverse complicații severe care necesită intervenție medicală urgentă. Recunoașterea precoce a semnelor de alarmă și inițierea promptă a tratamentului sunt cruciale pentru prevenirea consecințelor grave.

Obstrucția căilor respiratorii: Reprezintă cea mai gravă complicație imediată a anginei flegmonoase, putând pune viața pacientului în pericol. Edemul sever și deplasarea structurilor anatomice pot compromite permeabilitatea căilor respiratorii. Semnele de alarmă includ dispnee progresivă, stridor și poziție forțată a capului. Intervenția medicală urgentă este necesară pentru asigurarea unei căi respiratorii adecvate, putând merge până la intubație sau traheostomie în cazurile extreme.

Extinderea în spațiile cervicale profunde: Infecția se poate propaga din spațiul peritonsilar în spațiile cervicale profunde, inclusiv spațiul retrofaringian și parafaringian. Această extindere poate duce la complicații severe precum mediastinita sau tromboza venei jugulare interne. Pacienții prezintă durere cervicală intensă, tumefiere a gâtului și limitarea mișcărilor cervicale. Diagnosticul precoce prin tomografie computerizată și intervenția chirurgicală promptă sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor fatale.

Pneumonie de aspirație și abces pulmonar: Ruperea spontană a abcesului sau aspirația conținutului purulent în timpul drenajului poate determina pătrunderea materialului infectat în căile respiratorii inferioare. Acest lucru poate duce la pneumonie severă sau formarea de abcese pulmonare. Simptomele includ tuse productivă, dispnee și durere toracică. Tratamentul necesită antibioterapie intensivă și uneori drenaj chirurgical.

Hemoragie și sepsis: Eroziunea vaselor sangvine mari din vecinătate, în special a arterei carotide, poate provoca hemoragii masive potențial fatale. Sepsisul poate apărea când infecția se răspândește în circulația sistemică, manifestându-se prin febră înaltă, tahicardie, hipotensiune și disfuncție multiplă de organ. Aceste complicații necesită intervenție medicală de urgență și tratament în secția de terapie intensivă.

Deshidratare: Dificultatea severă la înghițire și durerea intensă determină pacienții să evite consumul de lichide și alimente. Deshidratarea poate fi agravată de prezența febrei și a stării septice. Semnele includ xerostomie, oligurie, letargie și modificări ale statusului mental. Rehidratarea intravenoasă și monitorizarea atentă a echilibrului hidroelectrolitic sunt esențiale.

Recurență: Aproximativ 10-15% dintre pacienți pot dezvolta episoade recurente de angină flegmonoasă, în special cei cu amigdalite cronice sau factori predispozanți necontrolați. Riscul de recurență este mai mare în primele 6 luni după episodul inițial. În cazul episoadelor multiple, amigdalectomia poate fi recomandată pentru prevenirea recurențelor ulterioare.

Prevenție

Prevenirea anginei flegmonoase se bazează pe managementul prompt al infecțiilor orofaringiene, menținerea unei igiene orale adecvate și evitarea factorilor de risc modificabili. O atenție deosebită trebuie acordată persoanelor cu risc crescut de dezvoltare a acestei afecțiuni.

Tratamentul prompt al amigdalitei și infecțiilor orale: Diagnosticarea și tratarea precoce a infecțiilor amigdaliene și orale previne progresia către formarea abcesului peritonsilar. Antibioterapia adecvată pentru amigdalită trebuie administrată conform recomandărilor medicale, iar durata completă a tratamentului trebuie respectată pentru a preveni dezvoltarea complicațiilor și rezistența bacteriană.

Igiena orală și dentară corespunzătoare: Menținerea unei igiene orale riguroase prin periaj dentar regulat, utilizarea aței dentare și clătirea gurii după mese reduce riscul de infecții orofaringiene. Vizitele regulate la medicul stomatolog pentru tratamentul cariilor și al bolii parodontale sunt esențiale în prevenirea focarelor de infecție care pot predispune la dezvoltarea anginei flegmonoase.

Evitarea fumatului: Fumatul irită mucoasa orofaringiană și compromite mecanismele locale de apărare imunitară. Renunțarea la fumat sau evitarea inițierii acestui obicei reduce semnificativ riscul de dezvoltare a infecțiilor orofaringiene, inclusiv a anginei flegmonoase. Fumatul pasiv trebuie de asemenea evitat, în special la persoanele cu antecedente de infecții amigdaliene.

Limitarea contactului cu persoanele infectate: Transmiterea bacteriilor care cauzează angina flegmonoasă poate fi prevenită prin evitarea contactului apropiat cu persoanele care prezintă infecții respiratorii superioare sau amigdalită. Este important să se evite utilizarea în comun a obiectelor personale precum pahare, tacâmuri sau periuțe de dinți și să se practice spălarea frecventă a mâinilor.

Considerații speciale pentru persoanele cu risc crescut: Pacienții cu afecțiuni care compromit sistemul imunitar, precum diabetul zaharat sau infecția cu virusul imunodeficienței umane, necesită o monitorizare mai atentă și măsuri preventive suplimentare. Aceștia trebuie să mențină un control strict al bolii de bază, să urmeze vaccinările recomandate și să se prezinte prompt la medic la primele semne de infecție orofaringiană.