Stomatita micotica: cauze, simptome, tratament si preventie

Simptomele includ pete albe pe limbă și mucoasa bucală, senzație de arsură și disconfort la înghițire. Tratamentul implică administrarea de medicamente antifungice și îmbunătățirea igienei orale.

Ce este stomatita micotică?

Stomatita micotică este o inflamație a mucoasei bucale cauzată de dezvoltarea excesivă a ciupercilor din genul Candida. Această afecțiune poate afecta orice persoană, dar apare mai frecvent la cei cu factori predispozanți precum diabetul zaharat sau imunodeficiențele.

Definiție și prezentare generală: Stomatita micotică reprezintă o infecție fungică care afectează țesuturile moi ale cavității bucale. Această afecțiune se caracterizează prin apariția unor pete albe sau roșii pe mucoasa bucală, limbă și palatul moale. Infecția poate deveni cronică și poate cauza disconfort semnificativ dacă nu este tratată corespunzător.

Tipuri de stomatită micotică: Există mai multe forme clinice ale stomatitei micotice, fiecare cu caracteristici distincte. Forma acută pseudomembranoasă se manifestă prin depozite albe, cremoase, care pot fi îndepărtate, lăsând în urmă o suprafață eritematoasă. Forma cronică hiperplazică se caracterizează prin leziuni albe persistente, care nu pot fi îndepărtate prin ștergere. Forma eritematoasă prezintă zone roșii difuze pe mucoasa bucală.

Diferențele față de alte tipuri de stomatită: Stomatita micotică se deosebește de alte forme de stomatită prin prezența caracteristică a depozitelor albe sau roșii și prin etiologia sa fungică. Spre deosebire de stomatita virală sau bacteriană, leziunile sunt mai puțin dureroase și răspund specific la tratamentul antifungic. De asemenea, diagnosticul poate fi confirmat prin identificarea microscopică a elementelor fungice.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea stomatitei micotice este influențată de numeroși factori care perturbă echilibrul microbian normal al cavității bucale. Înțelegerea acestor factori este esențială pentru prevenție și tratament eficient.

Dezvoltarea excesivă a speciilor Candida: Candida albicans și alte specii înrudite sunt prezente în mod normal în cavitatea bucală. În condiții normale, sistemul imunitar și flora bacteriană normală mențin aceste ciuperci sub control. Când acest echilibru este perturbat, ciupercile se pot multiplica excesiv, ducând la apariția simptomelor caracteristice stomatitei micotice.

Igiena orală deficitară: Lipsa unei igiene orale adecvate permite acumularea de resturi alimentare și bacterii, creând un mediu favorabil pentru dezvoltarea fungilor. Placa bacteriană și tartrul dentar pot servi ca rezervoare pentru Candida, facilitând colonizarea și infecția mucoasei bucale.

Utilizarea protezelor dentare: Protezele dentare, în special cele purtate continuu sau igienizate necorespunzător, pot crea un mediu umed și închis care favorizează dezvoltarea fungilor. Suprafața rugoasă a protezelor poate adăposti microorganisme și poate irita mucoasa, crescând susceptibilitatea la infecție.

Utilizarea antibioticelor sau corticosteroizilor: Antibioticele cu spectru larg pot perturba flora bacteriană normală, permițând dezvoltarea excesivă a fungilor. Corticosteroizii, fie administrați sistemic sau inhalator, pot suprima răspunsul imun local și pot favoriza dezvoltarea infecției fungice.

Sistem imunitar slăbit: Un sistem imunitar compromis, fie din cauza unor boli precum diabetul zaharat sau infecția HIV, fie din cauza tratamentelor imunosupresoare, reduce capacitatea organismului de a controla dezvoltarea fungilor și crește riscul de stomatită micotică.

Dietă bogată în zahăr: Consumul frecvent de alimente și băuturi bogate în zahăr oferă substratul nutritiv necesar dezvoltării fungilor. Zaharurile simple sunt rapid metabolizate de Candida, stimulând creșterea și multiplicarea acesteia în cavitatea bucală.

Simptomele stomatitei micotice

Stomatita micotică se manifestă prin diverse simptome care pot varia în intensitate și pot afecta semnificativ calitatea vieții pacientului. Recunoașterea acestor manifestări este crucială pentru diagnosticul precoce.

Pete albe sau leziuni în gură: Semnul caracteristic al stomatitei micotice este apariția unor pete sau plăci albe pe mucoasa bucală, limbă sau palat. Aceste leziuni au aspect cremos și pot fi îndepărtate prin ștergere, lăsând în urmă o suprafață roșie și uneori sângerândă.

Roșeață, durere sau senzație de arsură: Mucoasa afectată devine roșie și inflamată, pacienții descriind adesea o senzație de arsură sau disconfort persistent. Această inflamație poate fi difuză sau localizată și se poate intensifica în timpul mesei sau la consumul de alimente acide sau picante.

Fisuri la colțurile gurii: Stomatita micotică poate afecta și colțurile gurii, provocând apariția unor fisuri dureroase și sângerânde. Această manifestare, cunoscută sub numele de cheilită angulară, poate fi deosebit de supărătoare și poate persista dacă nu este tratată corespunzător.

Durere sau dificultăți la înghițire: Stomatita micotică poate cauza disconfort semnificativ în timpul înghițirii, manifestat prin durere și senzație de arsură la nivelul cavității bucale și faringelui. Inflamația mucoasei și prezența leziunilor pot îngreuna actul de deglutiție, determinând pacienții să evite anumite alimente sau să își modifice dieta. În cazurile severe, dificultățile de înghițire pot duce la deshidratare și scădere în greutate.

Pierderea gustului sau senzație de gură uscată: Infecția fungică poate altera temporar papilele gustative, ducând la modificarea percepției gusturilor sau chiar la pierderea completă a acestora. Pacienții descriu frecvent o senzație de gură uscată și aspră, asemănătoare cu textura bumbacului. Această modificare poate persista până la tratarea eficientă a infecției și poate afecta semnificativ plăcerea de a mânca.

Diagnostic

Diagnosticarea stomatitei micotice necesită o evaluare clinică atentă și, în multe cazuri, investigații suplimentare pentru confirmarea prezenței fungilor și excluderea altor afecțiuni. Procesul de diagnostic combină examinarea fizică cu teste specifice de laborator.

Examinare clinică: Medicul evaluează aspectul mucoasei bucale, căutând semnele caracteristice ale stomatitei micotice. Examinarea include inspecția detaliată a limbii, palatului, gingiilor și obrajilor pentru identificarea petelor albe sau roșii specifice. Consistența și aderența acestor leziuni la mucoasă oferă indicii importante pentru diagnostic.

Prelevarea de probe și raclate tisulare: Recoltarea probelor din leziunile bucale reprezintă o etapă esențială în diagnosticul stomatitei micotice. Tehnica implică prelevarea delicată a materialului de pe suprafața afectată folosind un tampon steril sau o spatulă. Probele sunt examinate microscopic pentru identificarea elementelor fungice caracteristice.

Culturi fungice: Culturile micologice permit identificarea precisă a speciei de fungi responsabile de infecție. Probele recoltate sunt cultivate pe medii speciale de cultură, procesul durând între 24 și 72 de ore. Rezultatele ajută la selectarea celui mai eficient tratament antifungic și monitorizarea răspunsului la terapie.

Analize de sânge: În cazurile complexe sau recurente, analizele sangvine pot fi necesare pentru evaluarea stării generale de sănătate și identificarea factorilor predispozanți. Acestea pot include hemoleucograma completă, glicemia și markeri ai funcției imunitare, oferind informații valoroase despre cauzele subiacente ale infecției fungice.

Biopsie în cazuri rare: În situațiile atipice sau rezistente la tratament, biopsia mucoasei bucale poate fi necesară pentru excluderea altor patologii. Procedura implică prelevarea unui fragment mic de țesut pentru examinare microscopică detaliată, permițând diferențierea între stomatita micotică și alte afecțiuni ale mucoasei bucale.

Opțiuni de tratament

Tratamentul stomatitei micotice implică o abordare complexă, adaptată severității simptomelor și factorilor individuali ai pacientului. Strategia terapeutică vizează eliminarea infecției fungice și ameliorarea disconfortului asociat.

Medicamente antifungice topice: Tratamentul local include utilizarea de geluri, suspensii sau comprimate pentru supt cu substanțe active precum nistatina sau miconazolul. Aceste preparate trebuie aplicate direct pe zonele afectate, de mai multe ori pe zi, conform prescripției medicale. Durata tipică a tratamentului este de 7-14 zile, cu prelungire în cazurile severe.

Antifungice sistemice: Medicamentele antifungice administrate oral sunt necesare în cazurile moderate până la severe sau când tratamentul topic nu oferă rezultate satisfăcătoare. Fluconazolul și itraconazolul sunt frecvent prescrise, cu scheme de tratament adaptate severității infecției și răspunsului clinic al pacientului.

Igiena și îngrijirea protezelor dentare: Pentru purtătorii de proteze dentare, curățarea și dezinfectarea zilnică a acestora este esențială. Protezele trebuie îndepărtate pe timpul nopții și păstrate în soluții dezinfectante specifice. Ajustarea periodică a protezelor previne iritarea mucoasei și reduce riscul de reinfecție.

Tratarea afecțiunilor subiacente: Managementul eficient al stomatitei micotice include identificarea și tratarea factorilor predispozanți. Controlul diabetului zaharat, optimizarea tratamentelor imunosupresoare sau antibiotice și îmbunătățirea stării nutriționale sunt aspecte esențiale pentru prevenirea recidivelor.

Ameliorarea simptomelor: Gestionarea durerii și disconfortului include utilizarea de clătiri bucale cu soluție salină sau bicarbonat de sodiu. Aceste soluții ajută la menținerea unui pH optim în cavitatea bucală și oferă ameliorare temporară. Evitarea alimentelor iritante și menținerea unei hidratări adecvate contribuie la reducerea simptomelor.

Prevenție

Prevenirea stomatitei micotice se bazează pe menținerea unei igiene orale riguroase și identificarea precoce a factorilor de risc. Măsurile preventive reduc semnificativ incidența și severitatea infecțiilor fungice bucale.

Igiena orală și îngrijirea protezelor: Menținerea unei igiene orale riguroase este fundamentală în prevenirea stomatitei micotice. Periajul dentar regulat, folosirea aței dentare și clătirea gurii după mese reduc riscul de dezvoltare a infecțiilor fungice. Pentru purtătorii de proteze, curățarea și dezinfectarea zilnică a acestora, precum și verificarea periodică a adaptării lor sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Modificări în alimentație: Adaptarea dietei joacă un rol crucial în prevenirea și controlul stomatitei micotice. Reducerea consumului de alimente bogate în zahăr și carbohidrați rafinați limitează substratul nutritiv necesar dezvoltării fungilor. O dietă echilibrată, bogată în proteine, vitamine și minerale, în special vitamina C și complexul B, întărește sistemul imunitar și contribuie la menținerea sănătății mucoasei bucale.

Vizite regulate la stomatolog: Controalele stomatologice periodice, efectuate la intervale de șase luni, permit identificarea precoce a factorilor de risc și a semnelor incipiente de stomatită micotică. În timpul acestor vizite, medicul stomatolog poate evalua starea protezelor dentare, poate efectua proceduri de igienizare profesională și poate oferi recomandări personalizate pentru prevenirea infecțiilor fungice.

Gestionarea afecțiunilor medicale: Controlul eficient al bolilor cronice precum diabetul zaharat, afecțiunile autoimune sau infecția HIV reprezintă un aspect fundamental în prevenirea stomatitei micotice. Monitorizarea regulată a acestor afecțiuni și respectarea tratamentelor prescrise reduc riscul de dezvoltare a infecțiilor oportuniste, inclusiv a celor fungice la nivelul cavității bucale.

Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool: Fumatul și consumul frecvent de alcool irrită mucoasa bucală și alterează flora microbiană normală, creând condiții favorabile pentru dezvoltarea infecțiilor fungice. Renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool contribuie semnificativ la menținerea sănătății orale și la prevenirea stomatitei micotice. Aceste substanțe reduc și eficacitatea sistemului imunitar local, crescând susceptibilitatea la infecții.