Angioedem: tipuri, cauze, factori de risc si tratament

Angioedemul poate fi alergic, ereditar sau idiopatic și poate varia de la episoade ușoare și autolimitate până la manifestări severe care pun viața în pericol. Simptomele includ umflături localizate, senzație de arsură sau mâncărime și, în cazuri grave, dificultăți de respirație. Diagnosticarea corectă și tratamentul prompt sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni și prevenirea complicațiilor potențial fatale.

Tipuri de angioedem

Angioedemul poate fi clasificat în mai multe tipuri, fiecare cu caracteristici și mecanisme distincte. Înțelegerea acestor tipuri este crucială pentru diagnosticarea corectă și alegerea tratamentului adecvat.

Angioedem alergic: Această formă este cea mai frecventă și apare ca răspuns la o reacție alergică. Angioedemul alergic se dezvoltă rapid, de obicei în decurs de minute până la câteva ore după expunerea la un alergen. Cauzele comune includ alimente (în special nuci, pește, fructe de mare), medicamente, înțepături de insecte sau latex. Simptomele pot include umflarea feței, buzelor, limbii sau a gâtului, adesea însoțite de urticarie. În cazuri severe, poate duce la dificultăți de respirație și necesită intervenție medicală imediată.

Angioedem indus de medicamente non-alergic: Acest tip de angioedem este o reacție adversă la anumite medicamente, în special la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, utilizați în tratamentul hipertensiunii arteriale. Spre deosebire de angioedemul alergic, această formă nu este mediată de histamină și poate apărea după săptămâni sau chiar ani de utilizare a medicamentului. Umflarea tinde să fie mai localizată, afectând în special fața, buzele și limba, și nu este însoțită de urticarie. Întreruperea medicamentului cauzator este esențială pentru rezolvarea simptomelor.

Angioedem ereditar: Aceasta este o formă rară, genetică, cauzată de o deficiență sau disfuncție a inhibitorului C1 esterazei, o proteină importantă în reglarea sistemului complement. Angioedemul ereditar se caracterizează prin episoade recurente de umflare, care pot afecta diverse părți ale corpului, inclusiv tractul gastrointestinal. Atacurile pot fi declanșate de stres, traume minore sau pot apărea fără o cauză aparentă. Această formă nu răspunde la tratamentele standard pentru angioedem și necesită terapii specifice.

Angioedem dobândit: Acest tip de angioedem este similar cu forma ereditară, dar apare la persoane fără istoric familial al afecțiunii. Este asociat cu anumite boli autoimune sau malignități și implică, de asemenea, o deficiență sau disfuncție a inhibitorului C1 esterazei. Simptomele sunt similare cu cele ale angioedemului ereditar, dar tind să apară mai târziu în viață.

Angioedem idiopatic: În unele cazuri, cauza exactă a angioedemului rămâne necunoscută, iar afecțiunea este clasificată ca idiopatică. Acest tip poate fi cronic sau recurent și poate afecta diverse părți ale corpului. Deși mecanismul exact nu este înțeles, se crede că factorii de stres, hormonii sau anumite alimente pot juca un rol în declanșarea episoadelor. Gestionarea angioedemului idiopatic poate fi dificilă și adesea necesită o abordare individualizată.

Cauze și factori de risc

Angioedemul este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori genetici, imunologici și de mediu. Înțelegerea cauzelor și a factorilor de risc este esențială pentru prevenirea și gestionarea eficientă a acestei afecțiuni.

Factori alergici declanșatori

Alergenii sunt cauza principală a angioedemului alergic. Aceștia pot include alimente precum nuci, pește, fructe de mare, ouă sau lapte; medicamente, în special antibiotice precum penicilinele; înțepături de insecte; latex sau polen. Expunerea la acești alergeni declanșează o reacție imună exagerată, care duce la eliberarea de histamină și alte substanțe inflamatorii, provocând umflarea caracteristică angioedemului.

Factori non-alergici declanșatori

Anumite medicamente, în special inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, utilizați în tratamentul hipertensiunii arteriale, pot cauza angioedem non-alergic. Alte medicamente asociate cu angioedemul includ antiinflamatoarele nesteroidiene și unele antibiotice. Mecanismul exact prin care aceste medicamente provoacă angioedem nu este pe deplin înțeles, dar se crede că implică acumularea de bradikinină, un peptid vasoactiv.

Factori genetici

Angioedemul ereditar este cauzat de mutații genetice care afectează producția sau funcționarea inhibitorului C1 esterazei. Această proteină joacă un rol crucial în reglarea sistemului complement și a sistemului de contact al coagulării. Deficiența sau disfuncția inhibitorului C1 esterazei duce la activarea necontrolată a acestor sisteme, rezultând în producerea excesivă de bradikinină și apariția angioedemului. Mutațiile sunt transmise autozomal dominant, ceea ce înseamnă că o persoană are 50% șanse de a moșteni gena afectată de la un părinte afectat.

Factori de risc

Diverși factori pot crește riscul de dezvoltare a angioedemului sau pot exacerba simptomele la persoanele predispuse. Aceștia includ: stresul fizic sau emoțional, care poate declanșa episoade de angioedem, în special la persoanele cu angioedem ereditar; traumatismele minore, care pot provoca umflături localizate; schimbările hormonale, în special la femei în timpul menstruației sau sarcinii; și anumite condiții medicale, cum ar fi bolile autoimune sau infecțiile, care pot crește susceptibilitatea la angioedem. În plus, persoanele cu antecedente de alergii sau urticarie au un risc mai mare de a dezvolta angioedem alergic.

Medicamente asociate cu angioedemul

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: Aceste medicamente, utilizate frecvent în tratamentul hipertensiunii arteriale și al insuficienței cardiace, pot cauza angioedem la unii pacienți. Mecanismul implică acumularea de bradikinină, un peptid vasoactiv care crește permeabilitatea vasculară. Angioedemul indus de inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei poate apărea în orice moment al tratamentului, chiar și după ani de utilizare, și tinde să afecteze în special fața, buzele și limba. Întreruperea medicamentului este adesea necesară pentru rezolvarea simptomelor.

Antiinflamatoare nesteroidiene: Aceste medicamente pot declanșa angioedem la unele persoane, în special la cele cu antecedente de reacții alergice sau intoleranță la aspirină. Mecanismul este legat de modificări în metabolismul acidului arahidonic și de producerea de leucotriene. Angioedemul indus de antiinflamatoarele nesteroidiene poate fi însoțit de urticarie și poate afecta diverse părți ale corpului. Severitatea reacției poate varia de la ușoară la severă, necesitând uneori intervenție medicală de urgență.

Semne și simptome

Angioedemul se manifestă prin umflături localizate, de obicei nedureroase, care apar brusc și pot afecta diverse părți ale corpului. Severitatea și durata simptomelor variază în funcție de tipul de angioedem și de factorii declanșatori.

Simptome comune: Angioedemul se caracterizează prin apariția bruscă a unor umflături localizate, nedureroase, în țesuturile profunde ale pielii sau mucoaselor. Aceste umflături sunt adesea asimetrice și pot fi însoțite de o senzație de căldură sau tensiune în zona afectată. În unele cazuri, pacienții pot experimenta o senzație de mâncărime sau arsură ușoară. Simptomele pot varia în intensitate și pot fi însoțite de urticarie în cazul angioedemului alergic. În formele severe, pot apărea dificultăți de respirație sau de înghițire, necesitând intervenție medicală imediată.

Părți ale corpului afectate: Angioedemul poate afecta diverse zone ale corpului, dar anumite regiuni sunt mai frecvent implicate. Fața este una dintre cele mai comune zone afectate, în special buzele, pleoapele și obrajii. Limba și gâtul pot fi, de asemenea, implicate, ceea ce poate duce la complicații potențial periculoase. Extremitățile, cum ar fi mâinile și picioarele, sunt alte zone frecvent afectate. În cazurile de angioedem ereditar sau dobândit, pot apărea umflături în tractul gastrointestinal, provocând dureri abdominale severe și alte simptome digestive. Organele genitale pot fi, de asemenea, afectate în unele cazuri.

Severitatea simptomelor: Severitatea angioedemului poate varia considerabil, de la forme ușoare și autolimitate până la episoade severe care pun viața în pericol. În cazurile ușoare, umflăturile pot fi localizate și pot dispărea spontan în câteva ore sau zile. Formele moderate pot implica umflături mai extinse și pot fi însoțite de disconfort semnificativ. Cazurile severe, în special cele care afectează căile respiratorii superioare sau tractul gastrointestinal, pot duce la complicații grave precum obstrucția căilor aeriene sau dureri abdominale intense. Severitatea simptomelor poate fi influențată de tipul de angioedem, factorul declanșator și sensibilitatea individuală a pacientului.

Durata simptomelor: Durata unui episod de angioedem poate varia semnificativ în funcție de tipul și cauza acestuia. În general, episoadele de angioedem alergic tind să se rezolve mai rapid, de obicei în decurs de 24 până la 48 de ore. Angioedemul indus de medicamente poate persista mai mult timp, în special dacă medicamentul cauzator nu este întrerupt. În cazul angioedemului ereditar, episoadele pot dura între 2 și 5 zile fără tratament specific. Durata simptomelor poate fi redusă semnificativ prin intervenție medicală promptă și tratament adecvat. Este important de menționat că, deși un episod individual se poate rezolva relativ rapid, unele forme de angioedem pot fi cronice sau recurente, necesitând management pe termen lung.

Caracteristici distinctive față de alte afecțiuni: Angioedemul prezintă câteva caracteristici care îl diferențiază de alte afecțiuni cutanate sau alergice. Spre deosebire de urticarie, care afectează straturile superficiale ale pielii și este de obicei pruriginoasă, angioedemul implică țesuturile mai profunde și rareori cauzează mâncărime. Umflăturile în angioedem sunt mai difuze și mai puțin delimitate decât în cazul celulitei sau al altor infecții ale pielii. De asemenea, angioedemul nu lasă o godeu la apăsare, spre deosebire de edemul cauzat de insuficiența cardiacă sau renală. În cazul angioedemului ereditar, absența urticariei și lipsa de răspuns la antihistaminice sunt caracteristici distinctive. Durata mai lungă a episoadelor și posibila implicare a tractului gastrointestinal sunt alte trăsături care pot ajuta la diferențierea angioedemului de alte afecțiuni alergice sau inflamatorii.

Diagnostic

Diagnosticarea corectă a angioedemului implică o evaluare complexă, care combină examinarea fizică, analiza istoricului medical și teste de laborator specifice. Acest proces este esențial pentru identificarea tipului de angioedem și a cauzei subiacente, permițând astfel un tratament adecvat și eficient.

Examinare fizică: Examinarea fizică joacă un rol crucial în diagnosticarea angioedemului. Medicul va evalua atent zonele afectate, observând caracteristicile umflăturilor, cum ar fi localizarea, extinderea și aspectul lor. Se va acorda o atenție deosebită feței, buzelor, limbii și gâtului, zone frecvent afectate și potențial periculoase. Examinarea va include și evaluarea prezenței sau absenței urticariei, care poate indica un angioedem alergic. Medicul va verifica, de asemenea, semnele vitale și va efectua o examinare generală pentru a identifica orice alte simptome sau complicații asociate. În cazurile de suspiciune de implicare a tractului respirator, poate fi necesară o evaluare suplimentară a căilor aeriene.

Evaluarea istoricului medical: Istoricul medical detaliat este esențial în diagnosticarea și managementul angioedemului. Medicul va pune întrebări specifice despre debutul și evoluția simptomelor, frecvența și durata episoadelor, precum și despre factorii potențiali declanșatori. Se vor explora antecedentele familiale, în special pentru a identifica posibile cazuri de angioedem ereditar. Istoricul medicamentelor este crucial, cu accent pe utilizarea recentă sau pe termen lung a inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei sau a antiinflamatoarelor nesteroidiene. De asemenea, se vor evalua alergiile cunoscute, bolile cronice și episoadele anterioare de reacții alergice sau angioedem. Aceste informații ajută la diferențierea între diferitele tipuri de angioedem și ghidează deciziile de diagnostic și tratament.

Teste de sânge: Testele de sânge sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului și identificarea tipului specific de angioedem. În cazul suspiciunii de angioedem ereditar, se măsoară nivelurile și funcția inhibitorului C1 esterazei, precum și nivelurile complementului C4. Pentru angioedemul alergic, se pot efectua teste pentru a măsura nivelurile de imunoglobulină E (IgE) specifice și triptază serică. În cazurile de angioedem dobândit, se pot evalua markerii inflamatori și se pot efectua teste pentru a exclude afecțiuni autoimune sau malignități. Hemoleucograma completă și testele biochimice pot oferi informații suplimentare despre starea generală de sănătate și pot ajuta la excluderea altor cauze ale umflăturilor. Aceste teste de laborator, combinate cu examinarea clinică și istoricul medical, permit o diagnosticare precisă și elaborarea unui plan de tratament adecvat.

Teste alergologice: Testele alergologice sunt esențiale pentru identificarea factorilor declanșatori în cazul angioedemului alergic. Acestea includ teste cutanate prin înțepătură, în care mici cantități de alergeni potențiali sunt aplicate pe piele, și teste de sânge pentru detectarea anticorpilor specifici. Testul de provocare orală, efectuat sub supraveghere medicală strictă, poate fi necesar în anumite cazuri pentru a confirma sau exclude o alergie alimentară suspectată. Aceste teste ajută la elaborarea unui plan personalizat de evitare a alergenilor și de tratament, reducând riscul de episoade viitoare de angioedem.

Diagnostic diferențial: Diagnosticul diferențial al angioedemului implică excluderea altor afecțiuni care pot prezenta simptome similare. Printre acestea se numără celulita, care poate cauza umflături localizate, dar este însoțită de roșeață și căldură locală, și edemul cauzat de insuficiența cardiacă sau renală, care tinde să fie generalizat și lasă godeu la apăsare. Sindromul Melkersson-Rosenthal, caracterizat prin edem facial recurent, și dermatomiozita, care poate cauza umflături perioculare, sunt alte condiții care trebuie luate în considerare. În cazurile de umflături abdominale recurente, trebuie excluse afecțiuni precum obstrucția intestinală sau pancreatita.

Opțiuni de tratament

Tratamentul angioedemului variază în funcție de tipul și severitatea afecțiunii, de la măsuri de urgență pentru cazurile acute severe până la strategii de management pe termen lung pentru formele cronice sau recurente.

Tratament de urgență

În cazurile severe de angioedem, în special când sunt afectate căile respiratorii, tratamentul de urgență este crucial. Acesta poate include administrarea de epinefrină intramusculară pentru a reduce rapid umflarea și a îmbunătăți respirația. Intubarea endotraheală sau, în cazuri extreme, traheostomia, pot fi necesare pentru a asigura permeabilitatea căilor aeriene. Antihistaminicele și corticosteroizii intravenos sunt adesea administrate pentru a reduce inflamația și a preveni progresia simptomelor. În angioedemul ereditar, pot fi necesare tratamente specifice precum concentratul de inhibitor C1 esterază sau antagoniști ai receptorilor de bradikinină.

Medicamente pentru ameliorarea simptomelor

Pentru managementul simptomelor în cazurile mai puțin severe de angioedem, se utilizează frecvent antihistaminice orale. Acestea blochează efectele histaminei, reducând umflarea și mâncărimea. Corticosteroizii orali pot fi prescriși pentru episoade mai severe sau persistente, ajutând la reducerea inflamației. În angioedemul indus de medicamente, întreruperea medicamentului cauzator este esențială. Pentru angioedemul ereditar, medicamentele specifice includ concentratul de inhibitor C1 esterază, icatibant (un antagonist al receptorilor de bradikinină) sau ecalantida (un inhibitor al kalikreinei), care pot fi utilizate atât pentru tratamentul acut, cât și pentru profilaxie.

Strategii de management pe termen lung

Managementul pe termen lung al angioedemului implică o abordare multifațetată. Pentru pacienții cu angioedem alergic, identificarea și evitarea factorilor declanșatori sunt esențiale. Poate fi recomandată imunoterapia specifică pentru alergeni în cazurile selectate. În angioedemul ereditar, profilaxia pe termen lung poate include administrarea regulată de concentrat de inhibitor C1 esterază sau utilizarea de androgeni atenuați, cum ar fi danazolul, care stimulează producția de inhibitor C1. Pentru formele cronice sau idiopatice de angioedem, pot fi necesare tratamente de întreținere cu antihistaminice sau, în cazuri refractare, imunosupresoare. Monitorizarea regulată și ajustarea planului de tratament sunt cruciale pentru gestionarea eficientă a bolii pe termen lung.

Modificări ale stilului de viață

Modificările stilului de viață joacă un rol important în managementul angioedemului. Pentru pacienții cu angioedem alergic, este esențială identificarea și evitarea alergenilor declanșatori, fie că sunt alimentari, de mediu sau medicamentoși. Menținerea unui jurnal al simptomelor poate ajuta la identificarea factorilor declanșatori mai puțin evidenți. Reducerea stresului prin tehnici de relaxare și exerciții regulate poate fi benefică, deoarece stresul poate exacerba episoadele de angioedem. În cazul angioedemului ereditar, evitarea traumatismelor și a procedurilor medicale nenecesare care ar putea declanșa un atac este recomandată. O dietă echilibrată și evitarea consumului excesiv de alcool pot, de asemenea, contribui la reducerea frecvenței și severității episoadelor.

Tratamente specifice pentru angioedemul ereditar

Terapia de substituție cu inhibitor C1: Această terapie implică administrarea de concentrat de inhibitor C1 esterază pentru a suplimenta deficitul genetic. Concentratul poate fi derivat din plasmă umană sau produs prin tehnologie recombinantă. Se utilizează atât pentru tratamentul acut al atacurilor, cât și pentru profilaxia pe termen lung. Administrarea se face intravenos și poate fi învățată pentru auto-administrare la domiciliu. Această terapie este foarte eficientă în reducerea duratei și severității atacurilor, îmbunătățind semnificativ calitatea vieții pacienților cu angioedem ereditar.

Inhibitori de kalikreină: Aceste medicamente acționează prin blocarea enzimei kalikreină, care este responsabilă pentru producerea de bradikinină, principalul mediator al umflăturilor în angioedemul ereditar. Se administrează subcutanat și poate oferi o ameliorare rapidă a simptomelor. Un alt medicament din această clasă, lanadelumab, este aprobat pentru profilaxia pe termen lung, fiind administrat subcutanat la intervale regulate pentru a preveni atacurile.

Antagoniști ai receptorilor de bradikinină: Aceste medicamente blochează acțiunea bradikininei, reducând astfel umflarea și durerea asociate cu atacurile de angioedem ereditar. Icatibantul este principalul reprezentant al acestei clase, fiind utilizat pentru tratamentul acut al atacurilor. Se administrează subcutanat și poate fi auto-administrat de către pacienți, oferind o opțiune de tratament rapidă și eficientă. Efectul său se manifestă în general în decurs de câteva ore de la administrare, reducând semnificativ durata și severitatea atacurilor.

Complicații

Angioedemul, deși adesea o afecțiune auto-limitantă, poate duce la complicații severe, în special când implică anumite zone ale corpului sau în cazurile netratate prompt.

Obstrucția căilor respiratorii: Aceasta reprezintă cea mai gravă și potențial fatală complicație a angioedemului. Apare când umflarea afectează limba, gâtul sau laringele, ducând la dificultăți severe de respirație. Simptomele includ respirație șuierătoare, dificultăți la înghițire și senzația de sufocare. În cazuri extreme, poate duce la asfixie și stop respirator. Intervenția medicală imediată este crucială, putând necesita intubație endotraheală sau, în situații critice, traheostomie de urgență. Pacienții cu antecedente de angioedem care afectează căile respiratorii trebuie să fie instruiți în utilizarea de auto-injectoare cu epinefrină și să aibă acces rapid la asistență medicală de urgență.

Anafilaxie: Anafilaxia reprezintă o complicație severă și potențial fatală a angioedemului alergic. Este o reacție alergică sistemică rapidă care poate implica multiple organe și sisteme. Simptomele includ umflarea căilor respiratorii, dificultăți de respirație, scăderea tensiunii arteriale, amețeli, greață și, în cazuri severe, șoc anafilactic. Anafilaxia necesită intervenție medicală imediată, administrarea promptă de epinefrină fiind crucială. Pacienții cu risc crescut de anafilaxie trebuie să poarte întotdeauna un auto-injector cu epinefrină și să fie instruiți în utilizarea acestuia.

Impactul asupra calității vieții: Angioedemul poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților, afectând atât aspectele fizice, cât și cele psihologice. Episoadele recurente pot duce la anxietate, depresie și izolare socială. Pacienții pot dezvolta frică de a mânca anumite alimente sau de a participa la activități sociale. În cazul angioedemului ereditar, imprevizibilitatea atacurilor poate perturba viața profesională și personală. Gestionarea bolii implică adesea modificări ale stilului de viață și poate genera stres financiar datorită costurilor tratamentului. Suportul psihologic și educația pacientului sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității vieții.

Episoade recurente: Recurența episoadelor de angioedem reprezintă o provocare semnificativă în managementul bolii. În angioedemul alergic, expunerea repetată la alergeni poate duce la episoade frecvente. Angioedemul ereditar se caracterizează prin atacuri recurente imprevizibile. Episoadele repetate pot duce la anxietate cronică și pot afecta semnificativ calitatea vieții. Gestionarea eficientă implică identificarea și evitarea factorilor declanșatori, aderența la tratamentul prescris și, în unele cazuri, terapie profilactică pe termen lung. Monitorizarea atentă și ajustarea planului de tratament sunt esențiale pentru reducerea frecvenței și severității episoadelor recurente.

Strategii de prevenire

Prevenirea episoadelor de angioedem implică o abordare multifațetată, care include identificarea și evitarea factorilor declanșatori, gestionarea adecvată a medicației, monitorizarea regulată și pregătirea pentru situații de urgență.

Identificarea și evitarea factorilor declanșatori: Pentru pacienții cu angioedem alergic, identificarea alergenilor specifici este crucială. Aceasta poate implica teste alergologice detaliate și ținerea unui jurnal al simptomelor. Odată identificați, alergenii trebuie evitați pe cât posibil. În cazul angioedemului ereditar, factorii declanșatori pot include stresul, traumatismele minore sau anumite medicamente. Educația pacientului joacă un rol vital în recunoașterea și evitarea acestor factori. Pentru angioedemul indus de medicamente, este esențială identificarea medicamentelor problematice și găsirea de alternative terapeutice adecvate.

Gestionarea adecvată a medicației: Administrarea corectă și consecventă a medicamentelor prescrise este esențială în prevenirea episoadelor de angioedem. Pentru pacienții cu angioedem alergic, aceasta poate include utilizarea regulată de antihistaminice sau, în unele cazuri, imunoterapie specifică pentru alergeni. În angioedemul ereditar, terapia profilactică poate implica administrarea regulată de concentrat de inhibitor C1 esterază sau medicamente care previn producerea excesivă de bradikinină. Este crucial ca pacienții să înțeleagă importanța aderenței la tratament și să fie informați despre posibilele efecte secundare ale medicamentelor. Ajustarea dozelor sau schimbarea medicației trebuie făcută doar sub supravegherea medicului specialist.

Controale medicale regulate: Monitorizarea medicală periodică este esențială pentru gestionarea eficientă a angioedemului. Aceste controale permit evaluarea eficacității tratamentului, ajustarea planului terapeutic și depistarea precoce a eventualelor complicații. Pentru pacienții cu angioedem ereditar, monitorizarea nivelurilor de inhibitor C1 esterază poate fi necesară. În cazul angioedemului alergic, reevaluarea periodică a sensibilităților alergice poate fi utilă. Controalele regulate oferă, de asemenea, oportunitatea de a discuta despre orice îngrijorări sau efecte secundare ale tratamentului și de a actualiza planul de management în funcție de evoluția bolii și de nevoile pacientului.

Pregătirea pentru situații de urgență: Pacienții cu angioedem, în special cei cu risc de episoade severe, trebuie să fie pregătiți pentru situații de urgență. Aceasta include purtarea permanentă a medicamentelor de urgență, cum ar fi auto-injectoarele cu epinefrină pentru cei cu risc de anafilaxie. Pacienții cu angioedem ereditar trebuie să aibă acces rapid la tratamente specifice, cum ar fi concentratul de inhibitor C1 esterază. Este important ca pacienții și familiile lor să fie instruiți în recunoașterea semnelor de alarmă și în administrarea corectă a medicației de urgență. Un plan de acțiune scris, care să detalieze pașii de urmat în caz de urgență, trebuie elaborat împreună cu medicul specialist și comunicat persoanelor apropiate și personalului medical de urgență.