Angina pectorala: simptome, factori de risc si optiuni de tratament

Deși nu este fatală în sine, angina pectorală constituie un semnal important de alarmă pentru prezența bolii coronariene și necesită evaluare și tratament medical prompt pentru prevenirea complicațiilor severe precum infarctul miocardic.

Tipurile de angină pectorală

Angina pectorală se poate manifesta în mai multe forme, fiecare având caracteristici distincte și necesitând o abordare terapeutică specifică. Identificarea corectă a tipului de angină este esențială pentru stabilirea celui mai potrivit plan de tratament și pentru evaluarea riscului de complicații.

Angina stabilă: Acest tip de angină se manifestă într-un mod previzibil, fiind declanșată de efort fizic sau stres emoțional. Durerea apare doar când cererea de oxigen a inimii crește și dispare rapid la repaus sau după administrarea de nitroglicerină. Episoadele dureroase sunt similare între ele ca intensitate și durată, pacientul putând anticipa situațiile care vor declanșa simptomele. Durata tipică a unui episod este de 3-5 minute.

Angina instabilă: Reprezintă o formă mai severă, caracterizată prin dureri care apar brusc, fără un factor declanșator evident, chiar și în repaus. Episoadele sunt mai frecvente, mai intense și de durată mai lungă comparativ cu angina stabilă. Durerea nu răspunde la repaus sau la medicația obișnuită și poate fi un semn de alarmă pentru un posibil infarct miocardic. Necesită evaluare medicală de urgență pentru prevenirea complicațiilor severe.

Angina Prinzmetal: Această formă rară de angină este cauzată de spasmul arterelor coronare și apare de obicei în timpul nopții sau dimineața devreme. Durerea poate fi foarte intensă și apare la persoane care nu prezintă neapărat îngustări semnificative ale arterelor coronare. Episoadele apar predominant în repaus și răspund bine la administrarea de blocante ale canalelor de calciu și nitrați.

Angina microvasculară: Este caracterizată prin dureri toracice cauzate de afectarea vaselor mici ale inimii. Această formă apare mai frecvent la femei și poate fi mai dificil de diagnosticat prin metodele convenționale. Durerea poate fi mai difuză și mai prelungită, iar răspunsul la tratamentul convențional poate fi mai puțin predictibil. Diagnosticul necesită teste specializate pentru evaluarea funcției microvasculare coronariene.

Simptome și semne de alarmă

Recunoașterea promptă a simptomelor anginei pectorale și diferențierea între formele stabile și cele care necesită intervenție medicală de urgență sunt esențiale pentru managementul eficient al acestei afecțiuni.

Simptome comune: Manifestarea principală este durerea sau disconfortul în piept, care poate fi descrisă ca o presiune, constricție sau senzație de greutate în zona retrosternală. Durerea poate iradia către gât, maxilar, umeri, spate sau brațe. Intensitatea variază de la un disconfort ușor până la durere severă, însoțită adesea de anxietate și teamă.

Caracteristicile durerii: Durerea anginoasă are caracteristici specifice care o diferențiază de alte tipuri de dureri toracice. Aceasta este localizată retrosternal, are caracter de presiune sau constricție și durează în mod tipic între 3 și 15 minute. Intensitatea poate varia, dar pattern-ul durerii rămâne constant pentru fiecare pacient în parte.

Simptome asociate: Pe lângă durerea toracică, pacienții pot prezenta dispnee, transpirații, greață, amețeli și oboseală marcată. Aceste simptome apar frecvent în timpul episoadelor anginoase și se ameliorează odată cu cedarea durerii. Prezența lor poate varia în funcție de severitatea episodului și de tipul de angină.

Simptome specifice în funcție de gen: Femeile pot prezenta manifestări atipice ale anginei pectorale. Acestea pot include dureri în epigastru, greață, oboseală inexplicabilă și dispnee. La bărbați, simptomele sunt de obicei mai tipice, cu durere retrosternală clasică și iradiere în membrul superior stâng.

Semne de agravare: Modificarea pattern-ului durerii, creșterea frecvenței episoadelor, apariția durerii în repaus sau scăderea răspunsului la nitroglicerină sunt semne de alarmă care necesită evaluare medicală urgentă. Durerea care persistă peste 20 de minute sau este însoțită de transpirații reci și stare de rău poate indica un infarct miocardic în evoluție.

Factori declanșatori și de risc

Angina pectorală poate fi declanșată de diverși factori care cresc necesarul de oxigen al inimii sau reduc aportul de sânge către mușchiul cardiac. Identificarea și înțelegerea acestor factori este esențială pentru managementul eficient al afecțiunii și prevenirea episoadelor dureroase.

Efortul fizic: Activitatea fizică intensă determină o creștere a necesarului de oxigen la nivelul mușchiului cardiac. În timpul efortului, inima bate mai rapid și mai puternic, necesitând un aport crescut de sânge oxigenat. Când arterele coronare sunt îngustate, acestea nu pot furniza cantitatea necesară de sânge pentru a satisface această cerere crescută, rezultând în apariția durerii anginoase. Activitățile precum urcatul scărilor, alergatul sau ridicarea de greutăți sunt frecvent asociate cu declanșarea episoadelor de angină.

Stresul emoțional: Anxietatea, furia și alte emoții puternice determină eliberarea de hormoni de stres precum adrenalina, care cresc frecvența cardiacă și tensiunea arterială. Aceste modificări fiziologice măresc necesarul de oxigen al inimii și pot precipita episoade de angină pectorală. Stresul cronic poate contribui la agravarea bolii coronariene prin mecanisme inflamatorii și modificări ale coagulării sângelui.

Temperaturile extreme: Expunerea la frig sau căldură excesivă poate declanșa episoade de angină pectorală. Frigul determină constricția vaselor de sânge și crește tensiunea arterială, solicitând suplimentar inima. Temperaturile ridicate dilată vasele periferice și cresc frecvența cardiacă, modificând distribuția sângelui în organism și putând precipita simptomele anginoase.

Mesele copioase: Consumul de mese abundente redirecționează fluxul sanguin către sistemul digestiv, reducând cantitatea de sânge disponibilă pentru mușchiul cardiac. Digestia necesită energie suplimentară și crește activitatea cardiacă, putând declanșa episoade de angină la persoanele cu boală coronariană. Mesele bogate în grăsimi saturate pot afecta temporar funcția endotelială a vaselor.

Afecțiuni medicale: Diverse boli pot agrava angina pectorală sau pot crește riscul de complicații. Hipertensiunea arterială crește efortul inimii și accelerează ateroscleroza. Diabetul zaharat afectează vasele sangvine și crește riscul de boală coronariană. Anemia reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigen. Afecțiunile tiroidiene pot modifica frecvența cardiacă și consumul de oxigen al inimii.

Factori legați de stilul de viață: Fumatul reprezintă un factor major de risc, reducând aportul de oxigen și deteriorând pereții vaselor sangvine. Sedentarismul slăbește funcția cardiovasculară și contribuie la dezvoltarea altor factori de risc. Obezitatea crește efortul inimii și este asociată cu multiple comorbidități cardiovasculare. Consumul excesiv de alcool poate afecta direct mușchiul cardiac și poate interfera cu tratamentul medicamentos.

Opțiuni de tratament

Tratamentul anginei pectorale urmărește ameliorarea simptomelor, prevenirea episoadelor dureroase și reducerea riscului de complicații cardiovasculare. Abordarea terapeutică este complexă și personalizată, combinând măsuri farmacologice cu modificări ale stilului de viață.

Opțiuni conservatoare

Metode de ameliorare imediată: În timpul unui episod de angină pectorală, primul pas este întreruperea activității care a declanșat durerea și așezarea în poziție de repaus. Nitroglicerina administrată sublingual reprezintă tratamentul de primă intenție pentru ameliorarea rapidă a simptomelor. Poziționarea în șezut sau semi-șezut și respirația controlată pot ajuta la reducerea anxietății și îmbunătățirea oxigenării. Este important ca pacientul să aibă întotdeauna la îndemână medicația de urgență și să știe cum să o utilizeze corect.

Managementul pe termen lung: Controlul factorilor de risc cardiovascular reprezintă elementul central al tratamentului de lungă durată. Medicația antitrombotică, beta-blocantele și statinele reduc riscul de evenimente cardiace. Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și a profilului lipidic este esențială. Programele de reabilitare cardiacă pot îmbunătăți capacitatea funcțională și calitatea vieții. Evaluările periodice permit ajustarea tratamentului în funcție de evoluția bolii.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos este fundamentală pentru managementul anginei pectorale. Renunțarea la fumat reduce semnificativ riscul cardiovascular. Activitatea fizică regulată, adaptată capacității individuale, îmbunătățește funcția cardiacă și toleranța la efort. Dieta echilibrată, săracă în grăsimi saturate și bogată în fibre, contribuie la controlul factorilor de risc. Gestionarea eficientă a stresului prin tehnici de relaxare și mindfulness poate reduce frecvența episoadelor anginoase.

Medicație

Nitroglicerină: Acest medicament vasodilatator acționează rapid pentru ameliorarea durerii anginoase prin relaxarea arterelor coronare și a vaselor periferice. Administrarea sublinguală permite absorbția rapidă și efectul prompt, în 1-3 minute. Nitroglicerina reduce întoarcerea venoasă și presarcina cardiacă, scăzând necesarul de oxigen al mușchiului cardiac. Pacienții trebuie instruiți să utilizeze medicamentul la primele semne de angină și să solicite asistență medicală dacă durerea nu cedează după trei doze consecutive administrate la interval de 5 minute.

Beta-blocante: Această clasă de medicamente reduce frecvența cardiacă și tensiunea arterială prin blocarea efectelor adrenalinei asupra inimii. Beta-blocantele scad consumul de oxigen al mușchiului cardiac și îmbunătățesc toleranța la efort. Administrarea regulată previne episoadele de angină și reduce riscul de complicații cardiovasculare. Este important ca medicația să fie luată constant, iar întreruperea să se facă treptat, sub supravegherea medicului.

Blocante ale canalelor de calciu: Aceste medicamente relaxează și dilată arterele coronare, îmbunătățind fluxul sanguin către inimă. Ele reduc și contractilitatea miocardului, scăzând necesarul de oxigen. Sunt deosebit de eficiente în tratamentul anginei vasospastice și pot fi utilizate singure sau în combinație cu alte medicamente antianginoase. Efectul lor se menține pe tot parcursul zilei, oferind protecție continuă împotriva episoadelor de angină.

Medicamente antiagregante plachetare: Aceste medicamente previn formarea cheagurilor de sânge prin reducerea agregării plachetelor. Aspirina în doză mică este medicamentul standard, administrat zilnic pentru prevenția pe termen lung. În cazuri selectate, se pot prescrie și alte antiagregante plachetare mai potente, în special după proceduri de revascularizare coronariană. Monitorizarea atentă este necesară pentru prevenirea complicațiilor hemoragice.

Statine: Aceste medicamente reduc nivelul colesterolului prin inhibarea sintezei sale la nivel hepatic. Statinele au și efecte antiinflamatorii asupra pereților vasculari, stabilizând plăcile de aterom și reducând riscul de evenimente coronariene acute. Tratamentul este de lungă durată și necesită monitorizarea periodică a funcției hepatice și a nivelului enzimelor musculare.

Proceduri chirurgicale

Angioplastie cu implantare de stent: Această procedură minim invazivă utilizează un cateter special cu balon pentru dilatarea arterelor coronare îngustate. După dilatare, se implantează un stent metalic care menține artera deschisă. Procedura se efectuează sub anestezie locală, prin puncția unei artere periferice. Recuperarea este rapidă, iar pacientul poate reveni la activitățile normale în câteva zile. Este necesară administrarea de medicamente antiagregante plachetare pentru prevenirea trombozei intrastent.

Operație de bypass aortocoronarian: Această intervenție chirurgicală complexă creează noi căi pentru fluxul sanguin către zonele de miocard cu irigație deficitară. Se utilizează grefe vasculare prelevate din alte zone ale corpului pentru a șunta arterele coronare obstruate. Procedura necesită anestezie generală și o perioadă mai lungă de recuperare. Rezultatele sunt excelente în ameliorarea simptomelor și prelungirea supraviețuirii la pacienții cu boală coronariană severă.

Gestionarea episoadelor de angină

Managementul eficient al episoadelor de angină pectorală necesită o abordare sistematică și bine organizată, cu accent pe recunoașterea precoce a simptomelor și intervenția promptă pentru prevenirea complicațiilor.

Recunoașterea semnelor precoce: Semnele precoce ale unui episod anginos includ apariția treptată a unei presiuni sau constricții în piept, care poate iradia către gât, maxilar sau brațe. Dispneea ușoară, transpirațiile reci și senzația de neliniște pot preceda durerea tipică. Pacienții învață să recunoască modelul specific al simptomelor lor și să identifice factorii declanșatori precum efortul fizic, stresul emoțional sau expunerea la temperaturi extreme.

Pașii în timpul unui atac: În momentul apariției simptomelor, activitatea fizică trebuie întreruptă imediat și pacientul trebuie să se așeze în poziție confortabilă. Administrarea promptă a nitroglicerinei sublinguale este esențială. Respirația trebuie să fie lentă și controlată pentru a reduce anxietatea și a optimiza oxigenarea. Dacă simptomele persistă după prima doză de nitroglicerină, aceasta poate fi repetată conform indicațiilor medicului.

Utilizarea medicației prescrise: Medicamentele pentru angină trebuie administrate exact conform prescripției medicale. Nitroglicerina sublinguală trebuie păstrată permanent la îndemână și utilizată la primele semne de disconfort toracic. Este important să se respecte intervalul minim între doze și numărul maxim de doze permise. Pacientul trebuie să țină evidența episoadelor și a răspunsului la medicație pentru a putea informa medicul despre evoluția bolii.

Situații în care trebuie solicitată asistență medicală de urgență: Asistența medicală de urgență trebuie solicitată imediat când durerea este mai severă decât de obicei, durează mai mult de 15-20 minute sau nu răspunde la administrarea a trei doze consecutive de nitroglicerină. Alte situații care necesită evaluare urgentă sunt apariția simptomelor în repaus, creșterea frecvenței episoadelor sau asocierea unor simptome noi precum greața severă, dispneea marcată sau pierderea conștienței.