Ecografie cardiaca

Ecografia cardiacă, cunoscută și sub numele de ecocardiografie, se referă la imagistica cu ultrasunete a unui organ complex care se mișcă foarte repede și care este poziționat adânc în interiorul corpului – inima. Ecografia cardiacă este un instrument util pentru a evalua structura și funcția inimii și a vaselor asociate. Această procedură este o modalitate de diagnosticare neinvazivă care poate furniza informații hemodinamice detaliate într-o perioadă scurtă de timp la patul pacientului. 

De ce aveți nevoie de o ecografie cardiacă?

O ecocardiogramă poate ajuta la diagnosticarea și monitorizarea anumitor afecțiuni cardiace prin verificarea structurii inimii și a vaselor de sânge din jur, analizând modul în care sângele circulă prin ele și evaluând camerele de pompare ale inimii. Este posibil să beneficiați de aceasta dacă ați avut dureri inexplicabile în piept sau în partea superioară a brațului, un murmur cardiac, un atac de cord, un defect cardiac și/sau un istoric de boli de inimă, deși există multe motive posibile pentru care medicul dumneavoastră ar putea dori să vă evalueze sănătatea inimii.

O ecocardiogramă poate ajuta la detectarea:

• Leziunilor cauzate de un atac de cord – în cazul în care alimentarea cu sânge a inimii a fost blocată brusc.
• Insuficienței cardiace – în cazul în care inima nu reușește să pompeze suficient sânge în jurul corpului la presiunea potrivită.
• Bolilor cardiace congenitale – defecte congenitale care afectează funcționarea normală a inimii.
• Problemelor cu valvele inimii – probleme care afectează valvele care controlează fluxul de sânge în interiorul inimii.
• Cardiomiopatiei – în cazul în care pereții inimii se îngroașă sau se măresc.
• Endocarditei – o infecție în mucoasa inimii care deteriorează valvele inimii.

O ecocardiogramă îi poate ajuta, de asemenea, pe medici să decidă care este cel mai bun tratament pentru aceste afecțiuni. De aceea, există multe motive pentru care medicul vă poate solicita să faceți o ecografie cardiacă. Aceștia o folosesc pentru a evalua performanța și structurile inimii, inclusiv camerele și valvele acesteia. O ecografie poate fi folosită uneori și pentru a căuta cauza unui suflu, pentru a verifica dimensiunea camerelor inimii, pentru a verifica dacă există lichid în jurul inimii sau pentru a inspecta capacitatea de pompare (mușchii) a inimii în cazul în care un pacient are dificultăți de respirație sau s-a plâns de anumite simptome în timpul efortului.

La ce trebuie să vă așteptați în timpul unei ecografii cardiace?

La sosirea la laborator, personalul vă va întâmpina și eEste posibil să vă solicite să furnizați informații suplimentare privind asigurarea și vă va ceară să vă înregistrați. De asemenea, este posibil să vă ceară să furnizați o rețetă sau o recomandare pentru examinare. Apoi veți fi escortat într-o cameră de ecografie. Camera va fi slab luminată și va conține o masă sau un pat de examinare și un aparat de ecografie. Este posibil să vi se pună câteva întrebări de către ecografist, care va dori să știe de ce vă supuneți testului, dacă ați mai făcut teste anterioare și dacă ați suferit vreodată o operație pe cord deschis. De obicei, se va da și o scurtă explicație a procedurii.

Vi se va cere să vă scoateți hainele de la brâu în sus, iar femeilor li se va da un halat pe care să îl poarte în timpul procedurii.  Dacă aveți nevoie de ajutor, ecograful vă va ajuta să vă urcați pe masa de examinare, unde vi se va cere să vă așezați pe partea stângă. Ecograful va atașa apoi firele conductoare de ECG la electrozi lipiți pe pieptul dumneavoastră cu o simplă bandă adezivă medicală.

Luminile pot fi diminuate pentru a-i permite ecografistului să vadă mai bine monitorul. Apoi, ecograful va aplica gelul pentru ultrasunete pe un dispozitiv asemănător unui microfon numit transductor. Transductorul trimite și primește undele inofensive ale ultrasunetelor. Gelul permite fasciculelor de ultrasunete să pătrundă în peretele toracic, astfel încât este posibil să vă “vadă” inima.

În continuare, ecograful va începe să obțină imagini cu ultrasunete și înregistrări audio prin deplasarea metodică și precisă a transductorului pe pieptul, stomacul și gâtul dumneavoastră. Ecograful va vizualiza aceste imagini pe un monitor și va face diverse înregistrări în mai multe locuri sau “vederi” diferite. În timpul înregistrării, vi se poate cere să vă schimbați poziția și să vă țineți respirația. Aceste variații de poziție și de respirație îi permit ecografistului să obțină imagini de cea mai bună calitate. Ecograful va apăsa transductorul pe pielea dumneavoastră, iar această presiune poate fi uneori moderată pentru a facilita transmiterea undelor ultrasonore. Dacă devine inconfortabil, anunțați ecograful.

Ar trebui să încercați să rămâneți nemișcată și liniștită în timpul examinării. Imagistica va dura între 30 și 45 de minute. Adesea, ecograful va revizui studiul cu un supervizor sau cu un medic în timp ce dumneavoastră sunteți încă în cameră. Nu trebuie să vă alarmați, tehnica de obținere a imaginilor inimii este solicitantă din punct de vedere tehnic, iar ecografiștii se bazează frecvent pe sfaturile altora în timp ce obțin aceste imagini. Imaginile și sunetele examenului vor fi înregistrate pe un disc de calculator și/sau pe o casetă video pentru o revizuire ulterioară.

În ce alt mod poate fi efectuată o ecocardiogramă?

Există și alte câteva tipuri de ecocardiografie care pot fi efectuate:

• O ecocardiogramă transesofagiană (ETE) – prin care o sondă mică este trecută pe gât, în conducta alimentară (esofag) și, uneori, în stomac (gâtul va fi amorțit cu un spray anestezic local și vi se va administra un sedativ pentru a vă ajuta să vă relaxați), este posibil să trebuiască să evitați să mâncați timp de câteva ore înainte de acest test.
• O ecocardiogramă de efort – este similară cu o ETE, dar este efectuată în timpul sau imediat după o perioadă de exerciții fizice pe o bandă de alergare sau pe o bicicletă de exerciții, sau după ce vi s-a administrat o injecție cu un medicament care vă face inima să lucreze mai mult. 
• O ecocardiogramă cu substanță de contrast – în care o substanță inofensivă numită agent de contrast este injectată în sânge înainte de efectuarea unei ecocardiograme. Această substanță apare clar pe scanare și poate ajuta la crearea unei imagini mai bune a inimii dvs.

Tipul de ecocardiogramă pe care o veți efectua depinde de afecțiunea cardiacă evaluată și de cât de detaliate trebuie să fie imaginile. De exemplu, o ecocardiogramă de efort poate fi recomandată dacă problema dvs. cardiacă este declanșată de activitatea fizică, în timp ce imaginile mai detaliate produse de o ETE pot fi mai utile pentru a ajuta la planificarea unei intervenții chirurgicale pe cord.

Care sunt riscurile unei ecografii cardiace?

O ecocardiogramă standard este o procedură simplă, nedureroasă și sigură. Nu există efecte secundare ale ecografiei, deși gelul lubrifiant poate fi rece și este posibil să resimțiți un mic disconfort atunci când electrozii sunt îndepărtați de pe piele la finalul testului. Spre deosebire de alte teste și scanări, cum ar fi radiografiile și tomografiile, în timpul unei ecocardiograme nu se utilizează radiații. Cu toate acestea, există unele riscuri asociate cu tipurile mai puțin frecvente de ecocardiografie.

Este posibil ca procedura ETE să vi se pară inconfortabilă, iar gâtul dumneavoastră poate fi inflamat timp de câteva ore după aceea. Dacă vi se administrează un sedativ, nu veți putea conduce vehicule timp de 24 de ore după test, deoarece este posibil să vă simțiți încă somnolent din cauza sedativului. Există, de asemenea, o mică șansă ca sonda să vă afecteze gâtul. În timpul unei ecocardiograme de efort, este posibil să vă simțiți rău și amețit și să aveți unele dureri în piept. Există, de asemenea, o mică șansă ca procedura să declanșeze bătăi neregulate ale inimii sau un atac de cord, dar veți fi monitorizat cu atenție în timpul testului și acesta va fi oprit dacă există semne de probleme.

Unele persoane cu anumite afecțiuni sau care iau anumite medicamente nu pot avea agentul de contrast folosit în timpul unei ecocardiografii cu contrast. Acesta poate provoca efecte secundare, dar acestea sunt de obicei ușoare, cum ar fi durerile de cap. În cazuri rare, poate apărea o reacție alergică gravă.

Concluzie

O ecocardiogramă utilizează unde sonore pentru a produce imagini ale inimii. Acest test obișnuit îi permite medicului să vadă inima bătând și pompând sânge. Medicul poate folosi imaginile de la o ecocardiogramă pentru a identifica bolile de inimă. În funcție de informațiile care sutn necesare, poate fi făcut unul din mai multe tipuri de ecocardiograme. Fiecare tip de ecocardiogramă implică riscuri reduse.